Lumea satului 750x100

update 22 Oct 2020

Cânepa merită şansa de a fi revigorată

Cânepa (Cannabis sativa) se pierde ca vechime în negura timpului (anii 7.000 – 8.000).

Pe teritoriul țării noastre a fost cunoscută încă de pe vremea sciților, începând cu secolul al VII-lea î.Hr. Herodot menționa în scrierile sale îndeletnicirea femeilor dace de a confecționa de îmbrăcăminte și folosirea proprietăților cânepei în vindecarea rănilor și arsurilor.

Trăinicia fibrelor de cânepă a fost demonstrată și cu ocazia expediției Kon-Tiki, care a traversat Oceanul Pacific timp de 100 de zile pe o navă de bușteni de balsa legați cu funii de cânepă care nu s-au rupt pe timpul călătoriei, cânepa dovedind rezistență la acțiunea apei.

Tocmai de aceea din cânepă se fac odgoane, funii, sfoară de toate tipurile, furtunuri, saci, foi de cort, cuverturi, stofe pentru mobilă, unelte de pescuit și altele. Fibrele de cânepă cotonizate pot fi folosite singure sau în amestec cu bumbacul, cu lâna sau cu mătase artificială, dând produse asemănătoare cu cele de in sau chiar superioare acestora, perfecte pentru țesături, cearceafuri sau fețe de masă. Nici seminţele nu sunt de neglijat. Din ele se extrag uleiul de cânepă, ulei sicativ, folosit la fabricarea vopselelor, lacurilor, la prepararea săpunurilor fine şi în industria farmaceutică. Turtele rezultate sunt un furaj preţios pentru animale, iar din puzderiile rămase după meliţarea tulpinilor se fabrică plăci aglomerate, apreciate în industria mobilei sau ca material izolant în construcţia caselor de locuit. Un argument în plus pentru această preţioasă plantă este faptul că lemnul produs pe un hectar de cânepă echivalează cu cantitatea de lemn crescută anual pe un hectar de pădure matură de brad. Fiind şi o cultură ecologică, după recoltare terenul rămâne curat de buruieni.

Din păcate, toate aceste atuuri au fost uitate, la noi în ţară, în ultimii ani, cultura cânepei înregistrând un declin substanţial. Cu toate acestea, mici semne de revigorare par să se întrevadă la orizont. Câţiva întreprinzători care se luptă încă cu acţiunile birocratice greoaie impuse de stat speră să revigoreze această cultură. Este vorba de Fabrica de ulei de cânepă de la Salonta, judeţul Bihor, înfiinţată în 2007 cu fonduri europene, singura din Europa, cu o capacitate de 1.000 tone/an, dar care este nevoită să aducă materia primă, sămânţa de cânepă, din import, pentru că noi nu mai producem nimic în acest scop. Uleiul produs, foarte apreciat de străini, ajunge la export în proporţie de 80% în ţări precum Italia, Germania, Anglia, unde este folosit ca supliment alimentar sau la fabricarea cosmeticelor. Un alt exemplu, firma olandeză Hemflaxcare, cu o investiţie de 5 mil. euro, a realizat în judeţul Alba prima fabrică din România de extragere a fibrelor din tulpinile de cânepă, prin decorticarea mecanică a tulpinilor. Aici capacitatea de procesare este de 4 tone tulpini/oră, iar materia primă este asigurată cu combine de recoltat proprii prin valorificarea integrală a plantei (tulpină, frunze, seminţe).

Aşadar, interes există, la fel şi piaţă de desfacere, iar fermierii curajoşi care vor miza pe cânepă vor primi din acest an, pe lângă subvenţiile pe hectar, şi sprijinul cuplat de 204 euro/ha, care va creşte an de an cu 10 euro până în anul 2020. Singura cerinţă cerută de stat pentru acordarea acestui sprijin este ca fermierii să folosească seminţe certificate.

Să sperăm că şi autorităţile vor adapta legislaţia, astfel încât cânepa să devină o oportunitate pentru cei care vor să o valorifice cu adevărat.

Ing. agr. Vladimir GRONCEANU

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 25