Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 15 Oct 2021

Cum a parcurs zootehnia românească drumul de la comunism la capitalism (II)

Continuăm să vă prezentăm situația comparativă a efectivelor de animale în perioada 1990-2019, ultima pentru care există date statistice oficiale. În ediția precedentă v-am familiarizat cu cifrele privind sectoarele de creștere a bovinelor, suinelor și ovinelor, iar în acest articol vă vom prezenta statistici referitoare la caprine, cabaline, păsări și familii de albine.

Creștere cu 63% a efectivului de caprine

Unul dintre puținele sectoare zootehnice care a cunoscut un progres substanțial este creșterea caprinelor. Efectivul a sporit cu aproape 63%, de la 1.004.810 de capete, în 1990, la 1.594.862 de capete, în 2019. Însă lucrurile nu au fost bune dintr-un început. Am avut și aici, în lunga tranziție de la agricultura comunistă la cea capitalistă, o prăbușire a sectorului, cu o scădere a efectivelor până în 2001, an după care, pe fondul popularizării proprietăților terapeutice ale laptelui și brânzei de capră, efectivul a crescut constant.

zootehnia romaneasca grafic 1

Cel mai mare număr de caprine se regăsesc în județul Constanța - 112.964 de capete, urmat la o oarecare distanță de Dolj - 90.998 de capete, Teleorman - 85.829, Tulcea - 70.272, Olt - 68.019 și Bacău - 59.936. Pe regiuni de dezvoltare, efectivele sunt distribuite în felul următor: regiunea Sud/Est - 425.834 de capete, Sud-Vest Oltenia - 302.346 de capete, Sud Muntenia - 279.415 de capete, Nord/Est - 238.639 de capete, Centru - 128.258 de capete, Nord/Vest - 120.134 de capete, Vest - 85.946 de capete și București/Ilfov - 14.290 de capete.

Județul Iași, campion la cai de muncă

Cabalinele reprezintă un sector care privește strict gospodăria individuală și, eventual, zona sportivă sau de agrement. Efectivele au scăzut de la 670.000 de exemplare, în 1990, la 406.702 de exemplare, în 2019 (minus 39,30%). În 2019, din numărul total, 383.025 de capete (94,18%) reprezentau cabaline de muncă. Cum era de așteptat, vorbind despre caii de muncă, poate nu întâmplător, cele mai multe exemplare se găsesc în regiunile mai puțin dezvoltate alte țării: Nord/Est - 114.645 de capete, Sud/Est - 68.162 de capete și Sud-Vest Oltenia - 57.322 de capete.

zootehnia romaneasca grafic 2

Pe județe, cele mai multe exemplare sunt în Iași - 23.223 de capete, Suceava - 20.832, Olt - 20.725, Vaslui - 19.797, Bacău - 18.485, Buzău - 17.784, Dolj - 15.781, Neamț - 13.228, Botoșani - 12.652, Galați - 12.478, Brăila - 12.084, Vrancea - 11.016 și Harghita - 10.022.

Buzău, cel mai mare crescător de păsări, Vaslui - primul în țară la păsări ouătoare

Creșterea păsărilor a înregistrat un regres însemnat. În fine, în vremea din urmă poate fi vorba despre o reglare a sectorului în funcție de cerere și ofertă, spre comparație cu perioada comunistă, când pesemne producția mergea masiv la export fiindcă nu ne aducem aminte să fi fost galantarele pline de carne sau de ouă! În 1990, în România, statisticile spun că existau 121.378.539 de capete de păsări, iar în 2019, efectivul a scăzut la 75.364. 575 (minus 37,91%). Din cele peste 75 de milioane de păsări, 40,7 milioane reprezintă păsări ouătoare; 32,7 milioane de capete de păsări ouătoare sunt crescute în exploatații agricole individuale.

Vorbind despre efectivul total de păsări, regiunea Sud Muntenia conduce detașat, cu 19.981.486 de capete, fiind urmată de Sud/Est - 13.754.726 de capete și Nord/Est - 13.182.686 de capete.

zootehnia romaneasca grafic 3

Un clasament pe județe ar arăta în felul următor: Buzău - 5.810.415 de capete, Călărași - 4.358.960, Vaslui - 3.742.547, Prahova - 3.657.435, Iași - 3.358.059, Bacău - 3.323.652, Dâmbovița - 3.061.877, Brașov - 2.745.058, Alba - 2.643.053, Argeș - 2.556.461, Giurgiu - 2.422.152, Brăila - 2.280.079, Vâlcea - 2.133.934, Galați - 2.059.372 și Dolj - 2.042.159.

În privința păsărilor ouătoare adulte, clasamentul este condus tot de regiunea Sud-Muntenia, cu 9,4 milioane de păsări, urmată de Nord/Est - 7,5 milioane de păsări și Sud/Est - 6,5 mil. de exemplare. Între ultimele două regiuni vedem o rocadă în clasament, iar cifre bune se regăsesc și în regiunea Sud-Vest Oltenia, cu 5,79 milioane de capete.

zootehnia romaneasca grafic 4

Pe județe, topul este substanțial modificat. Cel mai mare număr de ouătoare sunt în Vaslui - 2.433.661 de capete și Buzău - 2.140.052, urmate de Argeș - 1.974.617 de capete, Iași - 1.962.929, Vâlcea - 1.850.537, Dâmbovița - 1.767.301, Galați - 1.541.449, Teleorman - 1.444.214, Dolj - 1.360.699, Giurgiu - 1.299.665, Timiș - 1.173.618, Olt - 1.142.706, Maramureș - 1.096.210, Prahova - 1.065.400, Alba - 1.043.119, Ialomița - 1.034.855, Neamț - 1.020.741. Producția de ouă s-a ridicat, în 2019, la 5,564 miliarde de ouă. Tot în 2019 greutatea în viu a păsărilor destinate sacrificarii pentru consum a fost de 672.312 de tone.

Vâlcea, lider național în apicultură

Alături de creșterea caprinelor, apicultura este al doilea sector care s-a dezvoltat remarcabil în România ultimilor 30 de ani. Avem o creștere de 68,88% a numărului de familii de albine, de la 1.091.300 de stupi, în 1990, la 1.843.026 de stupi, în 2019. Ca statistică în timp, imediat după anii 1990 și 1991, sectorul a înregistrat o scădere continuă, cu un minim în anul 1999 (614.326 de familii de albine), pragul de 1 milion fiind atins abia în 2009.

zootehnia romaneasca grafic 5

Producția de miere, în consecință, a crescut și ea, de la 10.579,3 de tone, în 1990, la 25.269 de tone, în 2019, o creștere de 138,8%. Cea mai mare producție a fost înregistrată în 2017 - 30.177 tone, urmat de anii 2018 - 29.162 tone, 2015 - 27.893 tone și 2013 - 26.678 tone. Pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe familii de albine se regăsesc în Sud-Est și Sud-Vest Oltenia.

zootehnia romaneasca tabel

Pe județe, Vâlcea este de departe zona cu cei mai mulți apicultori care cresc, împreună, 126.122 de familii de albine, fiind urmat de Sălaj - 98.504 familii de albine, Tulcea - 96.167, Buzău - 93.703 și Argeș - 84.394.

Maria BOGDAN

Cum a parcurs zootehnia românească drumul de la comunism la capitalism

Despre zootehnia românească nu se știe exact ce era bine: să fie supradimensionată și slab performantă, ca înainte de 1989, sau să fie ajustată pe principiul economiei de piață liberă, așa cum o avem de câțiva ani încoace? Fermierii români au ajuns, credem, la maturitatea în care reacția lor să fie dictată de cerere și ofertă, iar în acest caz pesemne că efectivul se reglează continuu în funcție de acest indicator de piață. Vă prezentăm astăzi, dar și în ediția viitoare a revistei noastre, un articol care să reflecte modul în care au evoluat principalele sectoare zootehnice din România.

Suceava, cel mai mare crescător de bovine din țară

Efectivul de bovine a scăzut de 2,79 ori în ultimii 30 de ani, de la 5.380.780 de capete, în 1990, la 1.923.283 de capete, în 2019 (din care numărul de vaci de lapte este de 1.138.818 capete). În urmă cu trei decenii, doar 9 județe din România aveau mai puțin de 100 de mii de capete, iar astăzi unul singur depășește această cifră. Cele mai mari efective de bovine sunt deținute, în ordine, de județul Suceava 131.181 de capete (față de 246.300, în 1990, când județul era tot lider național) și, la mare distanță, de Botoșani - 91.853 de capete, Bistrița-Năsăud - 77.791, Maramureș - 74.219, Bihor - 72.613, Harghita - 72.236, Mureș - 70.007, Cluj - 66.493, Neamț - 69.254 și Alba - 60.789. Observăm așadar o concentrare a creșterii bovinelor în nordul Moldovei (466.332 de capete) și nord-vestul (368.869) și centrul (341.006) Transilvaniei, așa cum reiese și din graficul alăturat (sursă INS).

efective bovine

Potrivit Institutului Național de Statistică, în 2019 în România au fost colectate 1,122 milioane de tone de lapte de vacă, vândut apoi pe piața internă în următoarele cantități: 331.344 tone de lapte de consum, 68.114 tone de smântână, 225.487 tone de lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare), 96.717 tone de brânzeturi și 10.653 tone de unt. În același interval, procesatorii români au importat 108.492 tone de lapte . Ultima cifră, cea privind cantitata de carne de bovine în viu, de 232,6 mii tone, provine din 2017 (sursă MADR). În UE, România se află pe poziția a 8-a, ca număr de vaci cu lapte, după Germania, cu 4,1 milioane, Franța - 3,5 milioane, Polonia - 2,2 milioane, Italia - 1,9 milioane, Regatul Unit - 1,9 milioane, Olanda - 1,5 milioane, Irlanda - 1,4 milioane.

Județul Timiș a fost și a rămas cel mai mare crescător de porcine

În cazul porcinelor nu este edificatoare și nici corectă o raportare la anul 2019 ori la ultimii 3-4 ani, când specia a fost masiv devastată de pestă. Da, este adevărat, după 1990 a început prăbușirea sectorului, iar din 1991 niciodată România n-a mai atins pragul de 10 milioane de exemplare. S-ar putea consemna așadar următoarea statistică: între 1990 și 2001 e existat o descreștere continuă a efectivelor, de la 12.003.384 de capete de animale (1990), până la 4.446.828 capete (2001); din 2002 începe o creștere ușoară (5.058.161) care se păstrează până în 2008 (6.173.682); din 2008 și până astăzi, efectivul s-a micșorat anual, până când s-a ajuns la minimul istoric de 3.834.136 de capete, în  2019 (de peste trei ori mai scăzut ca în urmă cu trei decenii).

zootehnia romaneasca 2

În anul 2019, cele mai multe efective de porcine se regăseau în Timiș - 605.619 de capete și Brăila - 482.007 de capete, la mare distanță aflându-se, în acest clasament, județele Arad - 208.309 de capete, Bihor - 164.395, Argeș - 158.624, Olt - 150.106, Buzău - 137.471, Dolj - 127.301, Satu Mare - 122.258, Ialomița - 116.858, Neamț - 111.694, Vrancea - 105.016 și Călărași - 104.926 de capete. Pe regiuni de dezvoltare situația era următoarea: Vest - 944.700 de capete, Sud Vest Oltenia - 583.808 capete, Nord Vest - 560.871 capete, Sud-Vest Oltenia - 499.081 capete, Sud Est - 482.007 capete, Nord Est - 381.248 capete, Centru - 372.419 capete și București Ilfov - 10.002 capete. Minsterul Agriculturii spune că, în 2019, românii au consumat 739.000 de tone de carne de porc, însă numai 343-350.000 de tone ar proveni de la crescătorii autohtoni. Diferența, este limpede, provine din import. În analiza de față, 70% din cauzele care au condus la diminuarea performanțelor din sectorul suine pot fi puse fără rezerve pe seama pestei porcine africane. Această boală a afectat 30 de județe, printre care Sălaj, Bihor, Satu-Mare, Călărași, Brăila, Constanța, Ialomița, Galați, Ilfov, Tulcea, Buzău, Giurgiu, Dâmbovița, Teleorman, Maramureș, Vrancea, Dolj. Pe plan continental, UE este al doilea cel mai mare producător de carne de porc din lume, după China, și cel mai mare exportator de carne de porc și de produse din carne de porc din lume. Principalele țări producătoare din UE sunt Germania, Spania și Franța, Polonia, Danemarca, Țările de Jos și Belgia. România se situa, în 2018, pe locul al 13-lea ca efective de porcine.

Timiș și Sibiu, județele cu cel mai mare efectiv de ovine

Sectorul ovinelor a înregistrat regrese, dar nu atât de dramatice ca în cazul altor specii. În 1990, în România exista un efectiv de 14.061.864 de capete, iar în 2019, numărul acestora a ajuns la 10.358.699 de exemplare, o diminuare așadar de 26,34%. Pe intervale de timp, între 1990 și 2001 s-a înregistrat o descreștere a efectivelor, cu un minim absolut, în 2001, de 7.251.185 de capete, după care urmează, cu mici sincope, o creștere constantă a numărului de ovine, până când s-a trecut de pragul de 10 milioane de exemplare, în 2019. Pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe exemplare se găsesc în Centru (2.285.787 de capete), iar cele mai puține, exceptând București-Ilfov, în Sud Vest Oltenia (692.968).

efective ovine

Pe județe, cei mai mari crescători de ovine provin din Timiș - 612.638 de capete, Sibiu - 564.151, Mureș - 482.481, Arad - 423.766, Alba - 423.695 și Brașov - 413.518. Urmează patru județe cu efective între 300 și 400.000 de capete: Bistrița Năsăud, Tulcea, Constanța și Caraș Severin. La nivel european, cu 16% din populația totală de oi, România este al doilea cel mai mare crescător de ovine, după Spania (17 mil. capete), fiind urmată de în clasament de Irlanda, cu 8,4 milioane de capete, Franța, cu 7,1 milioane și Croația, cu 7 milioane. După cum se cunoaște, românii nu sunt mari consumatori de carne de oaie, astfel că cea mai mare parte a producției merge la export. Potrivit MADR, România a exportat anual în jur de 1,6-1,8 milioane capete ovine în țări terțe precum Arabia Saudită, Regatul Hașemit al Iordaniei, Liban, Libia, Statul Kuwait, Israel, la care se adaugă încă un milion de capete trimise spre Grecia, Italia, Franța sau Ungaria.

(Va urma)

Maria BOGDAN

Universitatea de Agronomie din Iași. Practică într-o fermă zootehnică de top

Studenții de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ (USAMV) au parte de experiențe unice datorită vizitelor tematice din timpul studiilor. Cea mai recentă ieșire a studenților din anul I, linia de studiu cu predare în limba engleză, de la Facultatea de Medicină Veterinară, a fost la una dintre cele mai mari ferme zootehnice de bovine din comuna Vlădeni, județul Iași. Cu un efectiv de peste 2.000 de capete, ferma din Vlădeni este considerată ca fiind de top, unele dotări de aici fiind peste nivelul celor din alte țări europene.

Studenții de la USAMV Iași au parte de astfel de ieșiri în cadrul orelor de studiu, informațiile aflate pe teren fiind definitorii în parcursul lor profesional. „În ferma zootehnică de bovine am aflat multe informații interesante aplicate în viața reală, am reușit să conectăm ce învățăm la cursurile de agronomie, anatomie și fiziologie, de exemplu. Este o experiență unică pentru un student care poate să facă diferența între ce va face mai departe, să aleagă între a profesa pe animale de companie sau pe animale mari, de rentă“, este de părere Vlad Andrei Cimpoeșu, student în anul I la Facultatea de Medicină Veterinară a USAMV Iași.

Interesul și pasiunea studenților pentru a descoperi informații noi au fost remarcate și de inginerii din cadrul fermei. „Ferma de bovine a societății noastre are un efectiv de peste 770 vaci la muls și 2.000 de capete efectiv total, rasa Holstein, cu un nivel productiv de aproximativ 42 litri per căpiță. A fost o deosebită plăcere pentru noi să-i avem invitați pe studenții din cadrul Facultății de Medicină Veterinară. Cred că numai prin aceste vizite în ferme tinerii pot ajunge la un minimum de experiență pentru ca, atunci când ajung în câmpul muncii, fermele care își doresc cu adevărat performanță să se poată baza pe cunoștințele lor. Studenții au vizitat întreg fluxul productiv, au mers prin grajdurile de animale, au văzut sistemul de stabulație, cel de furajare, s-au familiarizat și cu sistemul de management al sălii de muls, au participat efectiv la muls. A fost un grup de studenți deosebit de interesați și chiar am apreciat că le place ceea ce fac“, a transmis Lucian Chelariu, inginer zootehnist în cadrul fermei de bovine din Vlădeni.

Studenții străini au apreciat experiența, catalogând-o drept inedită și unică. „M-am simțit foarte bine aici deoarece vreau să devin medic veterinar pentru bovine și cred că este interesant să faci astfel de vizite, să descoperi lucruri noi despre animale. Am aflat modul de lucru în România care este oarecum diferit de alte țări“, a spus Léa Vanmansart, studentă în anul I la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Coloșii zootehniei mondiale (II)

În numărul trecut al revistei am făcut o prezentare succintă a liderilor din segmentul zootehniei. Potrivit informațiilor de pe site-ul www.largescaleagriculture.com, continuăm topul celor mai mari ferme din lume cu unități care impresionează prin dimensiunea și nivelul de dezvoltare la care au ajuns.

NAPCo, un business de creștere a vitelor pentru carne cu mai bine de 140 de ani vechime

În anul 1877 Queenslanders William Collins, William Forrest și Thomas McIlwraith alături de John Warner și William Ingram au pus bazele companiei australiene The North Australian Pastoral Company (NAPCo), fără să intuiască probabil că erau inițiatorii unei afaceri cu vite pentru carne care avea să dăinuiască mai mult de 140 de ani. Noua companie a supraviețuit crizelor financiare provocate de seceta din anul 1890, însă primele două decenii ale secolului al XX-lea au cunoscut mai multă secetă, un război mondial și modificări ale structurii de proprietate.

Începând cu anul 1937 Francis Foster a început să investească puternic în NAPCo, iar interesul său de a dezvolta această afacere s-a menținut de-a lungul vieții sale. Acesta a dat dovadă de abilități pastorale excepționale și de o viziune pe termen lung, fapt confirmat și de implementarea unui program de reproducere și pionieratul său în ceea ce privește îngrijirea terenurilor, conservarea și minimizarea bolilor. Întreaga activitate se bazează pe îngrijiriea permanentă a animalelor, acestea fiind monitorizate în fiecare etapă a procesului de producție. Astfel există o trasabilitate completă de la fătare până la procesare.

Astăzi compania, deține aproximativ 200.000 de exemplare, iar nucleul reproductiv asigură peste 60.000 de viței în fiecare an. Animalele sunt crescute cu accent pe temperament și caracteristici de calitate a producției de carne, au o viață fără stres, se bucură de medii australiene curate și naturale și adesea trăiesc cu aceeași turmă de animale de-a lungul întregii lor vieți situată în Teritoriul de Nord, Australia. Ferma Alexandria este nominalizată pe locul cinci în topul celor mai mari ferme din lume și are o capacitate de 80.000 de exemplare.

Davenport Downs, ferma cu 1,5 milioane hectare și 29.000 de vaci

Paraway Pastoral este o companie australiană ce deține în prezent 27 de întreprinderi pastorale localizate în țări diferite și implicit zone climatice diversificate, cu o capacitate de 220.000 de bovine (produce peste 30 de milioane de kilograme de carne de vită pe an) și 250.000 de ovine (produce peste 1,46 milioane de kilograme de lână pe an și vinde 170.000 de oi procesatorilor și repopulatorilor, făcând atât lâna, cât și carnea de oaie mărfuri importante pentru afaceri).

Davenport Downs (Queensland, Australia) este cea mai mare fermă aflată în proprietatea companiei Paraway Pastoral, dar și cea mai mare stație de vite din Queensland, Australia. Aceasta este formată din două proprietăți originale, și anume Davenport Downs, cumpărată în 2009, și Springvale, achiziționată în 2011. Suprafața de teren agricol alocată acestei ferme este 1,5 milioane de hectare, iar capacitatea sa este de peste 29.000 de capete. Ferma este traversată de râul Diamantina și pârâul Farrahs și astfel are avantajul de a fi situată într-o zonă foarte favorabilă creșterii animalelor pentru carne. În afară de accesul la o sursă de apă constantă pe tot parcursul anului, aproximativ un sfert din proprietate este inundată în timpul sezonului umed, iar acest lucru asigură o aprovizionare fiabilă cu furaje.

Compania Paraway deține peste 17.000 de hectare de culturi neirigate și 3.400 de hectare de culturi irigate, suprafață care asigură o varietate de culturi de cereale (atât pentru vânzare, cât și pentru culturi furajere), leguminoase, orez și bumbac.

Home Valley Station, destinație turistică premium și unitate de instruire indigenă

Potrivit informațiilor de pe siteul www.largescaleagriculture.com, pe locul 7 în topul celor mai mari ferme din lume se află Home Valley Station (Australia de Vest), o oază de 248.934 de hectare, care a fost cândva o fermă de animale; astăzi mai deține doar 5.000 de exemplare. Ferma este acum o destinație turistică premium și unitate de instruire indigenă, administrată de Voyages Indigenous Tourism Australia, o filială a Indigen Land and Sea Corporation (ILSC). Stația Home Valley a fost achiziționată împreună cu alte două unități similare. Managerii de aici sunt responsabili de diversificarea culturală și de afaceri a tuturor celor trei stații, proces asigurat prin implementarea unui program de instruire a bărbaților și femeilor indigene în domeniul turismului, ospitalității și agriculturii. Aceste stagii fac din Home Valley un centru de învățare în care abilitățile practice sunt predate pe parcursul unei zile și fac parte integrantă din operațiunea stațiunii. Cursanții trăiesc și lucrează alături de echipa Home Valley și astfel învață aspectele ce țin de menaj, mâncare și băuturi, serviciile pentru oaspeți sau ghidare turistică.

Ultimele trei ferme în topul celor mai mari zece unități agricole din lume

Innamincka unitate aflată în portofoliul companiei S.Kidman and Co, este a doua cea mai mare fermă din sudul Australiei după stația Anna Creek, ocupă o suprafață de peste 13.550 km² și deține până la 13.000 de bovine din rasele Santa Gertrudis și Brahman.

Wave Hill este o altă fermă impresionantă prin dimensiunea sa. Potrivit informațiilor de pe siteul companiei Western Grazing, aceasta a devenit una dintre cele mai mari companii producătoare de carne de vită din Australia, deși inițial activitatea sa era axată pe producerea de lactate. Reprofilarea a avut loc în anul 1983, când compania a cumpărat Eurella Station, o fermă de ovine. Producția de carne pe scară largă a început în 1992, când în portofoliul companiei au fost adăugate alte ferme de profil și tot atunci a fost înregistrat și numele comercial de Western Grazing. Aceasta deține prin ferma Wave Hill un efectiv de 60.000 de animale, fiind astfel nominalizată drept unitatea cu cel mai mare efectiv de bovine încrucișate din rasa Brahman. Planurile de viitor ale managerilor companiei prevăd continuarea programului de reproducere încrucișată pentru a-și extinde segmentul de piață.

Pe ultimul loc în topul celor mai mari zece ferme din lume se află ferma Marion Downs, deținută tot de The North Australian Pastoral Company. Aceasta este situată în Queensland, Australia și deține un efectiv de 17.000 de vaci.

(D.Z.)

Erbivorele, eco-vandali?

Ni se tot spune, ce-i drept cam des în ultima perioadă, că pentru planetă producerea cărnii este un aspect destul de nociv. Provoacă încălzirea globală, distruge pădurile, redirecționează o parte substanțială a cerealelor destinate consumului uman către furajare, toate acestea pentru a produce carnea pe care numai cei bogați din Occident își pot permite să o consume. Începând cu 2002, ni s-a spus în repetate rânduri că, pentru a salva planeta, ar trebui să reducem radical consumul de carne. În fața a ceea ce pare a fi un consens universal asupra păcatului cărnii de animale, există într-adevăr un argument ecologic pentru carne? Cred că da și e necesar să vorbim despre asta. Pentru că dezbaterea publică nu numai că este extrem de părtinitoare, dar riscul mesajului anti-carne este acela de a distruge chiar mediul pe care „prorocii verzi“ pretind că-l protejează.

Să începem cu unul dintre cel mai frecvent utilizate „numere“ pentru a justifica o reducere a consumului de carne: ideea că ar fi nevoie de 100.000 de litri de apă pentru a produce un kilogram de carne de vită. O cifră semnificativă deoarece înmulțește cu peste 1.000 cerințele unui kilogram de grâu. Cu reviste la fel de serioase precum New Scientist care citează din toată inima această estimare nu este de mirare că știrea a devenit atât de populară. Luat la valoarea nominală, este evident șocant și articolul ar putea, de unul singur, să descurajeze sute de mii de oameni să mănânce carne.

Cu excepția faptului că există diferite estimări ale cantității de apă necesare pentru a produce un kilogram de carne de vită și nu toate pot fi corecte. În cartea sa: Meat, A Benign Extravagance, Simon Fairlie, fost redactor-șef al The Ecologist, construiește meticulos această cifră. El susține că o vită crescută timp de 500 de zile înainte de a merge la abator generează 125 de kilograme de carne. În cei 100.000 de litri de apă consumați, în mod ciudat, a inclus toată ploaia căzută pe terenul unde a crescut animalul, ignorând faptul că acele „dușuri“ s-ar fi întâmplat indiferent dacă animalul era la păscut sau nu. Și, pentru a-și face balonul alarmist și mai mare, s-a bazat pe cele mai mari precipitații pe care le-a putut găsi!

Având în vedere aceste informații, consider cantitatea de apă consumată de o vacă ca o funcție a poziției tale politice, adică de care parte a baricadei te găsești.

Printre statisticile anti-carne găsim, de asemenea, în diferite variante, ideea că ar fi nevoie de 20 kg de cereale pentru a produce un kilogram de carne de vită. O afirmație care se bazează pe o presupunere falsă: că nu toate animalele sunt crescute doar cu stimulente furajere. Spre exemplu, vacile și oile își petrec cea mai mare parte a vieții în pășuni. Iarna, când iarba nu mai crește, folosim în principal furaje (sfeclă verde, lucernă, fân) sau deșeuri agricole (paie, coceni) pentru a hrăni animalele. Cerealele sunt un adaos excepțional pentru câteva săptămâni administrate cu scopul de a „finisa“ animalul înainte de a pleca la abator.

În iulie 2018, la Montreal, în cadrul conferinței Societății canadiene pentru cresterea animalelor, David Pimental, profesor de ecologie la Facultatea de Agricultură și Științe ale Vieții din Cornell și deja responsabil pentru cifra spectaculoasă (100.000 litri) privind cantitatea de apă necesară unei vaci, a afirmat că: „Statele Unite ar putea hrăni 800 de milioane de oameni cu cerealele consumate pentru furajarea vacilor.“

Argumentul este superficial. Din păcate, Pimental ignoră și faptul că aproape toate cerealele folosite ca hrană pentru animale sunt improprii consumului uman deoarece ele provin în urma sortării sau condiționării, fiind deteriorate într-un fel sau altul. Producătorii de cereale depind de piața furajelor pentru a face profitabile recoltele clasate. Și, dacă am înceta cu toții să mâncăm carne, o mare parte din cereale ar fi aruncată, reprezentând o risipă care ar crește prețurile la alimente. Prin urmare, creșterea animalelor subvenționează de fapt producția de cereale consumate de om și nu o concurează, contrar a ceea ce sugerează aceste statistici înșelătoare.

În plus, sunt anumite studii anti-carne care uită să menționeze valoarea subproduselor de origine animală. Pe lângă faptul că oferă carne pentru consumul uman, vacile, oile, caprele și porcii produc o cantitate substanțială de piele, lână, grăsime, sânge și os care este apoi exploatată într-o serie de procese industriale, de la producția de îngrășăminte, la agricultura ecologică și până la fabricarea bancnotelor. Într-o fermă de creșterea animalelor aproape totul se transformă și nimic nu se pierde.

O altă mare controversă (și concepții greșite) cu privire la producția de carne este presupusa sa contribuție la încălzirea globală, un subiect apreciat de mass-media de la publicarea în 2006 a unui raport FAO care denunța „umbra aruncată de vite pe planetă“. Un document în care găsim această cifră uluitoare: 18% din gazele cu efect de seră sunt produse de animalele de fermă, ceea ce le plasează înaintea sectorului rutier în ceea ce privește emisiile.

Este în regulă să fii naiv, dar cred că încălzirea globală este rezultatul apetitului nostru pentru combustibili fosili. Cum este posibil ca activitatea de creștere a animalelor – o activitate cu mii de ani înainte de apariția Revoluției industriale – să fie o problemă atât de mare pentru mediu?

În ultimii zece ani, acest raport a contribuit la dogma reducerii consumului de carne ca „armă“ împotriva încălzirii globale. Cu toate acestea, în cifrele validate de ONU este posibilă îndepărtarea „întunericului“ său din această „umbră aruncată“ a efectului creșterii animalelor asupra mediului.

În primul rând, aceasta este o medie globală. Cifra ascunde faptul că cea mai mare parte a acestor emisii provin din defrișări care vizează crearea de noi pajiști pentru animale sau noi câmpuri de cereale care le pot hrăni. Cu alte cuvinte, majoritatea emisiilor de CO2 atribuite vacilor sunt de fapt aferente distrugerii pădurilor. În plus, o astfel de activitate privește în principal țările în curs de dezvoltare. În schimb, țările dezvoltate și-au văzut suprafețele forestiere crescând de la an la an. În consecință, dacă ne limităm doar la piața americană constatăm că vitele americane contribuie doar cu 2,8% la emisiile de gaze cu efect de seră. Deci, chiar dacă toți americanii ar înceta să mănânce carne, reducerea emisiilor ar fi mică.

Apoi, în multe cazuri, valoarea lemnului este cea care duce la despăduriri și nu animalele care ar putea fi crescute pe această suprafață defrișată. Dacă producția de carne s-ar opri mâine, copacii nu ar mai fi tăiați?

În al treilea rând, raportul FAO nu a luat în considerare utilizarea terenurilor după defrișare. De fapt, cercetătorii au stabilit că transformarea în pajiști este cel mai eficient mod de stocare a carbonului din sol, mult superior terenului arabil și, în mod surprinzător, pădurilor replantate. Guvernul irlandez consideră restaurarea pajiștilor și pășunilor din întreaga lume ca o prioritate cu un potențial considerabil de reducere a încălzirii globale. În analiza sa, emisiile de gaze cu efect de seră atribuite fermelor britanice și irlandeze sunt neglijabile. Acest lucru este cauzat în mare măsură de faptul că animalele se hrănesc, în principal, cu iarbă în cea mai mare parte a anului.

De fapt, aratul pajiștilor eliberează carbonul stocat pe termen lung, accelerează eroziunea solului și scurgerea nutrienților, toți factorii ignorați în marea „poveste“ a studiului. Parțial din cauza acestor probleme și ca parte a obiectivelor sale de mediu, guvernul britanic a decis să crească numărul pajiștilor permanente, considerate importante „chiuvete de carbon capabile să atenueze schimbările climatice“.

Urmează problema produselor lactate. Chiar dacă majoritatea oamenilor anti-carne nu vor striga de pe acoperișuri, producția de lactate este mult mai „verde“ decât producția de carne, chiar dacă iau calculele lor dubioase ca punct de reper. În primul rând, deoarece produsele lactate sunt o sursă de proteine ​​pe tot parcursul anului și nu doar după sacrificare. În plus, teoria conform căreia ar fi mai eficient să hrănim lumea cu plante decât cu produse de origine animală are un alt defect grav: astfel, pentru a acoperi necesarul de energie și proteine avem nevoie să consumăm cam 3 kg de plante/zi. Raportat la populația actuală ar fi nevoie de suprafața a încă două planete pentru satisfacerea nevoilor alimentare ale populației mondiale.

În climatul temperat cerealele produc o singură cultură pe sezon și, pentru a evita epuizarea nutrienților în sol și dezvoltarea bolilor, dăunătorilor sau buruienilor, fermierii trebuie să alterneze cu alte culturi, cum ar fi cartofii sau rapița. Deoarece au luat în considerare aceste cicluri și nevoile de proteină ​​animală, cercetătorii din Noua Zeelandă au arătat recent că, în climatele temperate, obținerea produselor lactate este de fapt cel mai ecologic mod de a hrăni o populație.

Deci, în loc să vedeți erbivorele ca fiind eco-vandali de primă clasă, poate că este timpul să le apreciați virtuțile. Capacitatea lor de a transforma ierburile necomestibile în proteine ​​de înaltă calitate sub formă de carne și lapte ar trebui văzută ca un cadou, o bucată de magie pe care fermierii și păstorii tradiționali au cunoscut-o și venerat-o de-a lungul veacurilor.

Evoluția a modelat peisajul rural pentru a-l face mai frumos, mai accesibil și mai divers din punct de vedere biologic. Multe dintre cele mai faimoase peisaje din lume depind de animalele care le cutreieră. Alegerile noastre culinare modelează peisajele pe care le iubim.

Se recunoaște din ce în ce mai mult că erbivorele sunt de fapt o parte esențială a biodiversității peisajelor. Pentru a avea grijă de orhidee, cimbru și toate celelalte plante care cresc în iarbă fină, oile sunt esențiale. Cositul mecanic rareori reușește să păstreze biodiversitatea la fel de eficient ca ierbivorele ale căror fecale, urină, copite și instincte nu pot fi reproduse de mașini.

Erbivorele se descurcă mult mai bine decât oamenii la menținerea mediilor naturale complexe.

Pădurile din New Forest, Sherwood sau Epping, printre alte mari păduri britanice, își datorează diversitatea și frumusețea excepțională silvopastoralismului – pășunile pădurii. Sisteme care au multe în comun cu peisajul preuman original despre care se crede că astăzi a fost puternic modelat de erbivore sălbatice. În acest sistem țărănesc naturalist oamenii iau locul carnivorelor.

Consumatorii trebuie să fie conștienți de probleme și să aleagă ce fel de carne doresc să cumpere și ce tip de dietă trebuie să aibă. Ceea ce nu înseamnă că ar trebui să mâncăm toți carne ci, dimpotrivă, că ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a promova vegetarianismul ca opțiune verde în mod implicit. În multe privințe pajiștile permanente sunt mai ecologice decât terenurile arabile, silvopastoralismul fiind o necesitate.

Alegerile consumatorului determină viitorul!

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

BREAZA - origini și performanță

Rasa de oi țurcane Breze are ca leagăn de formare bazinul Văii Jiului mărginit de culmile abrupte ale Munților Parâng, Șureanu, Retezat, cu localități precum Petrila, Lupeni, Straja, Câmpul lui Neag, Aninoasa, Bănița, Jieț, Crivadia, Baru Mare până în Bumbeștii Gorjului.

Nu se cunoaște exact timpul și metodele de formare a acestei populații, dar există certitudinea că oamenii din zonă au exploatat apariția la un moment dat a unei mutații genetice. Caracteristicile fenotipice de atunci sunt specifice și populației actuale.

Specialiștii nu s-au aplecat prea mult spre această populație de oi, ea fiind lăsată în seama crescătorilor localnici care au crescut-o și au ameliorat-o cu mare dragoste, izolând-o reproductiv de toate celelalte populații de țurcană.

Caracteristica fenotipică care o definește este dată de desenul deosebit al feței cu obraji de culoare închisă, castaniu închis până la negru lucios, brăzdat de o brezătură de culoare albă mai îngustă sau mai largă în forma literei „V“ sau triunghi imperfect, cu baza în zona frunții (coarnelor) care coboară până la limita buzei superioare.

De acest desen s-au legat crescătorii din vremuri străvechi, când au început să selecționeze reproducătorii și să planifice împerecherile, astfel încât această brezătură să rămână dominantă și să se transmită din generație în generație.

Având efective relativ mici, cuprinse între 20 și 100 de oi, crescătorii au urmărit în selecție, pe lângă brezătura caracteristică, și o creștere a productivității animalelor mai ales în direcția producției de lapte care cu timpul, în generații succesive de selecție, a devenit importantă, fiind o sursă reală pentru traiul ciobanilor localnici.

Este important de reținut că brezătura caracteristică, coroborată cu producția mare de lapte, peste media populației la indivizii reținuți pentru reproducție, a creat în timp o corelație pozitivă între aspectul fenotipic și producția de lapte.

Oile breze au o constituție fină spre robustă, caracteristică oilor de munte, cu o talie cuprinsă între 50 și 70 cm și o lungime corporală între 70 și 110 cm.

Corpul este piriform, descriind aproape un trapez cu baza mare pe linia feselor, sprijinit pe patru picioare puternice terminate cu ongloane de culoare neagră foarte rezistente la mers și pășunat în terenuri tari, pietroase.

Toracele este suficient de larg și adânc, adăpostind în interiorul său inima și plămânii foarte bine dezvoltate, caracteristici anatomice ce favorizează o mare capacitate respiratorie transpusă în vitalitate pronunțată, consum sporit de furaje și, în final, producții ridicate de lapte. Capul este puțin convex (berbecat), cu coarne bine dezvoltate, continuat cu un gât bine prins de trunchi, lung și mai subțire ca la celelalte țurcane (bucălăi, bele).

Ca rezultat al selecției mamelor de berbeci, forma, dar mai ales mărimea glandei mamare impresionează prin mărime, sfârcurile având dimensiuni și formă pretabile la mulsul mecanic.

Capacitatea lactogenă a oilor breze este foarte bună, situând această rasă la limita inferioară imediată a raselor specializate pentru producția de lapte. Această caracteristică creează mari probleme crescătorilor în perioada de supt a mieilor pentru că trebuie să intervină zilnic pentru a mulge laptele rezidual, altfel riscând să compromită glanda mamară.

Pe lângă suprafețele mici de pășuni pe care sunt crescute, și această intervenție zilnică în timpul când mieii se află în perioada de alăptare face ca efectivele crescute în ferme să aibă dimensiuni mici.

Lâna este grosieră, acoperind trunchiul fără o extindere pe față și picioare, cu abdomenul mai puțin îmbrăcat ca la rasele Bucălae sau Bălă, greutatea cojocului fiind cuprinsă între 3 și 4 kg la oi și 5 și 9 kg la berbeci.

Dezvoltarea corporală este foarte bună acolo unde oile beneficiază de condiții optime de furajare și exploatare, acestea ajungând ușor la greutatea de 60-70 kg, iar berbecii la 90-120 kg și peste.

Mieii la fătare au greutăți cuprinse între 5-7,5 kg, cu recorduri de 8-10 kg, existând în populație exemplare cu fătări gemelare, greutatea mieilor însumând 13-14 kg (de exemplu exploatația doamnei Boantă Tamara, cântăriți în data de 4 martie 2021)

Producția de lapte este în anumite turme secționate (lotizate) și bine furajate, de peste 2-2,5 kg pe zi. Dacă la aceste producții mai adăugăm și faptul că în populație sunt efective cu o natalitate de 140-150%, realizăm cat de valoroasă poate să fie această rasă.

De valoarea acestei populații au început să își dea seama crescătorii care fac tranzacții de-a dreptul uluitoare, ajungând să cumpere berbeci din stadiul de miel la prețuri de 10.000 – 20.000 lei și mieluțe la prețuri de 2.000-3.000 lei.

Vă mărturisesc că am asistat la acest tip de tranzacții și cu altă ocazie, cu acceptul crescătorilor respectivi, despre care o să vă povestesc însă într-un alt articol.

Crescători remarcabili cu efective deosebite în zonă sunt Lupșa Ion, Stan Ion, Boantă Tamara, Labău Ion, Jurcă Anișoara și alții cu care sigur ne vom mai întâlni.

Ce este de făcut cu această populație?

1. Datorită faptului că se crește într-un areal defavorizat trebuie ca nivelul minim de efective pentru care se acordă sprijin voluntar cuplat să scadă de la 60 de capete la 30 de capete, astfel încât să poată beneficia de sprijin cât mai mulți crescători.

2. Fiind o populație mică, în pericol de dispariție, trebuie urgent făcut un program de reconstituire și dezvoltare al rasei conform Regulamentului European 1012/2016, astfel încât să poată folosi la reproducție în faza incipientă berbeci din populația respectivă fără origine cunoscută pe două generații, dar care să manifeste fenotipic toate caracterele rasei.

3. Având caracteristici de conformație și mai ales de producție total diferite de celelalte tipuri de țurcană, se impune extinderea lucrărilor de control oficial al performanțelor, constituirea unei baze de date separate de celelalte ecotipuri, astfel încât serviciul tehnic al registrului genealogic „DACIA“ Hunedoara să poată omologa această populație, sporind astfel zestrea genetică a populațiilor de ovine Romanești și creșterea biodiversității genetice în domeniul creșterii animalelor.

Desigur, pentru foarte mulți cititori datele prezentate în acest articol prezintă unele curiozități, de aceea îi invităm pe cei interesaţi de această populaţie să viziteze exploataţiile din zonă pentru a vedea că ecotipurile rasei țurcane sunt deosebit de valoroase, doar că trebuie asigurate condiții de creștere optime ca să-şi poată exprima potențialul real de producție.

Prof. dr. ing. Gheorghe NEAȚĂ

Director general coordonator R.G. „Dacia“ Hunedoara

Coloșii zootehniei mondiale

Agricultura mondială este un mozaic incredibil de ferme din toate specializările și cu dimensiuni variabile, pornind de la fermele de subzistență și până la coloșii acestui sector de activitate. Evident că cele care dețin acest titlu sunt cele care impresionează fie prin infrastructura masivă dezvoltată, prin suprafața de pământ deținută, fie prin numărul de animale aflate în exploatare. În topul celor mai mari ferme zootehnice pozițiile au rămas ani la rând aproape aceleași, cu mici variații. Supremația o deține China, care și-a asumat poziția de lider cu două ferme de vaci pentru lapte, cele mai mari unități de pe întreg mapamondul.

123 de milioane de euro pentru cea mai mare fermă din lume

În nord-estul Chinei se află ferma Mudanjiang, recunoscută ca fiind cea mai mare unitate zootehnică din lume. Aceasta a fost înființată în 2011 ca răspuns la interdicția rusească de a importa lactate din UE și a fost realizată pe baza unui parteneriat între investitorii ruși și chinezi, iar valoarea proiectului s-a ridicat la 123 de milioane de euro. Această fermă, uimitoare în primul rând prin dimensiunea sa, gestionează aproximativ 9 milioane de hectare de teren, este specializată în producția de lactate și are în exploatare 100.000 de vaci. Practic, este de trei ori mai mare decât cea mai mare fermă zootehnică din SUA. 

Ferma a fost populată cu exemplare importate din Australia, Noua Zeelandă și Uruguay, iar în prezent pentru reproducția junincilor este folosit material seminal de înaltă calitate de la tauri din SUA. În sistemul de creștere agreat în ferma Mudanjiang animalele sunt hrănite cu un amestec de cereale și furaje. Tehnicile specializate de reproducere și hrănire au fost concepute pentru a crește randamentul și în ultimii trei ani în ferma Mudanjiang producția de lapte pe vacă a crescut cu aproape 30%, de la aproximativ 6 tone pe an la 8 tone. Pentru că proiectul fermei a fost unul de amploare, iar terenurile din China sunt limitate, aplicarea modelului agricol american a fost varianta cea mai potrivită pentru concretizarea fermei. Asta înseamnă că vacile sunt ținute doar în stabulație, nu sunt scoase niciodată la pășunat. Deși sunt private de mișcarea în aer liber, adăposturile sunt aerisite adecvat, iar așternuturile cu nisip sunt schimbate de două ori pe zi. Vacile sunt mulse de trei ori pe zi în sistem rotativ într-un ciclu de 8 minute, iar producția de lapte este monitorizată atent pe tot ciclul de producție.

Compania cu cea mai rapidă creștere din China

China Modern Dairy se află, de asemenea, în topul celor mai mari ferme din lume și aparține tot chinezilor. Potrivit informațiilor de pe websiteul companiei, China Modern Dairy Holdings Ltd. (Modern Dairy) a fost înființată în septembrie 2005, este specializată în producția de lapte și are sediul central în orașul Ma’anshan, provincia Anhui. Compania a fost listată cu succes la Bursa de Valori din Hong Kong pe data de 26 noiembrie 2010, devenind astfel prima companie mondială listată cu produse lactate. Fermele Modern Dairy’s sunt situate în locații geografice favorabile, aproape de o serie de centre de procesare a produselor lactate.

Până în prezent au fost construite 26 de ferme, cu o capacitate de 10.000 de vaci în șapte provincii din întreaga țară. Efectivul total este de aproape 230.000 de vaci de lapte, iar suprafața deținută de companie este de peste 1 milion de hectare folosite pentru cultivarea furajelor. Zilnic sunt obținute 3.300 de tone de lapte crud, practic producția de lapte realizată în fiecare unitate este de 9 tone. Încă de la înființare, Modern Dairy a implementat o metodă inovatoare de producție bazată pe conceptul „integrarea plantării, reproducerii și prelucrării, precum și o distanță-zero de 2 ore“. Astfel, centrele de procesare a furajelor vin în sprijinul fermelor vegetale, lucru care nu numai că face posibilă integrarea organică a industriilor primare, secundare și terțiare, ci oferă, de asemenea, o conexiune fără distanțe, fără întreruperi, pe întregul lanț industrial și fiecare secțiune de producere a laptelui.

În 2010, Modern Dairy a fost nominalizată de către China Entrepreneur (o revistă independentă publicată din 1985 și sponsorizată de Economic Daily Newspaper Group) compania cu cea mai rapidă creștere din China. La începutul acestui an, China Modern Dairy Holding Co., Ltd. (1117. HK) a anunțat că, potrivit evaluării preliminare a conturilor de management generale neauditate disponibile în prezent ale companiei, este de așteptat ca performanța anuală a grupului în 2020 să înregistreze un profit de cel puțin 700 milioane RMB, cu o creștere interanuală de cel puțin 100% (profitul în aceeași perioadă a anului 2019 a fost de aproximativ 350 milioane RMB, inclusiv deprecierea unică a creanțelor de aproximativ 161 milioane RMB). Dacă se exclude venitul unic al celor două perioade, profitul a crescut cu peste 230% de la an la an.

Anna Creek, cea mai mare fermă de bovine din Australia

Despre ferma de bovine Anna Creek din Australia, profilată pe reproducție și îngrășare, se spune că ar fi a treia cea mai mare fermă de animale din lume și cea mai mare unitate zootehnică din Australia. Aceasta se întinde pe aproximativ 15.744 km² și este situată într-una dintre cele mai uscate zone ale continentului australian, acolo unde există perioade lungi de secetă, cu precipitații anuale care nu depășesc 140 mm pe an de ploaie. Stația Anna Creek a fost localizată inițial la Strangways Springs, când a fost achiziționată pentru prima dată de Julius Jeffreys, John Warren și William Bakewell în ianuarie 1863. A fost folosită inițial pentru creșterea oilor (între 1864 și 1866 a fost populată cu 7.300 de oi), dar din cauza pierderilor cauzate de atacurile câinilor dingo stația s-a reprofilat pe creșterea bovinelor. În anul 1872 stația a fost relocată în locația de acum.

Din 2016, stația este deținută de Williams Cattle Company, companie care are șapte proprietăți pastorale în nordul îndepărtat al Australiei de Sud și terenuri pentru pășunat și de cultură în jurul Carrieton în Flinders Ranges. În momentul de față, Anna Creek deține mai puțin de 10.000 de bovine, dar în sezoanele bune poate adăposti până la 17.000 de exemplare. 

Ferma care deține o suprafață echivalentă cu jumătate din suprafața Belgiei

Ca și Anna Creek, stația Clifton Hills Station, profilată încă de la înființare pe creșterea bovinelor pentru carne, are o tradiție îndelungată. Aceasta a fost înființată în anul 1878 în nord-estul Australiei, iar astăzi se întinde pe 1,65 milioane de hectare, adică aproape jumătate din suprafața Belgiei, și este considerată a fi a doua cea mai mare unitate zootehnică a Australiei. Până în decembrie 2018 proprietar a fost compania Clifton Hills Pastoral Company, practic un sindicat format din patru familii care au deținut această fermă de mai bine de 60 de ani.

În 2018 Viv Oldfield și Donny Costello, fermieri și oameni de afaceri, au cumpărat Clifton Hills și astfel au trecut stația în patrimoniul companiei Crown Point Pastoral Company. Proprietatea a fost vândută integral, cu toată infrastructura și cu cele 18.000 de animale dintr-o varietate de rase potrivite cerințelor piețelor sudice și nordice. Deși prețul de achiziție a acestei proprietăți uimitoare nu a fost făcut public, în perioada comercializării sale doar prețurile pentru teren erau estimate la aproximativ 34 de milioane de dolari. Aceste cifre sugerează că stația Clifton Hills este una dintre cele mai mari, dacă nu chiar cea mai mare vânzare a unei unități zootehnice care produce carne de vită certificată din punct de vedere organic din Australia.

Fostul manager al stației, Dave Harvey, spune că avantajul acestei unități nu constă neapărat în infrastructura unității, cât în suprafața mare de teren pe care o deține și în faptul că râurile Georgina, Cooper Creek și Diamantina curg de-a lungul dealurilor Clifton. Precipitațiile din bazinele hidrografice alimentează în mod constant zone întinse din Clifton Hills, creând aici una dintre cele mai favorabile regiuni pentru creșterea vitelor de carne din Australia.

(D.Z.)

A lăsat roba de avocat pentru zootehnie

Alin Nicușor Rusu are 31 de ani și este din satul Felmer, comuna Șoarș, județul Brașov. Povestea fermei lui a început acum mai bine de zece ani.

După terminarea studiilor din cadrul Facultății de Drept din Sibiu a decis, surprinzător pentru colegii săi, să se apuce serios de creșterea animalelor, de zootehnie. Această hotărâre a fost luată după o discuție purtată cu tatăl său. Începutul drumului a fost un pic mai anevoios deoarece mentalitatea lui nu era pe placul tatălui său. Alin era pus mereu pe investiții, sume mari, ceea ce părintele critica mai mereu. Au existat mereu discuții, dar într-un final, Alin reușea să își convingă tatăl. Ani la rând, toți banii din fermă au fost reinvestiți.

A reușit să achiziționeze câteva utilaje din străinătate cu bani mulți și, treptat, a fost crescut și numărul de animale.


„Avem undeva la 80 de capete bovine, rasa Bălțată Românească, Bălțată Neagră și undeva la 1.500 de ovine, oi mame, 800 dintre ele fiind rasă Țigaie Bucălaie, 700 Țurcan Oacheșă și 200 de miei. Laptele obținut de la ele este procesat, merge la produs finit, se obțin produse lactate precum telemea de vacă, telemea de oaie, telemea mixtă, caș de oaie, caș de vacă, urdă, cașcaval, burduf, telemea veche și o valorificăm pe piața din Făgărași, unde avem un magazin“, spune Alin Nicușor Rusu. Sunt de 30 de ani pe piață, iar mama sa este cea care se ocupă de magazin și vinde produsele. Este o afacere de familie și se gândesc, pe parcurs, să modernizeze cât mai mult ferma.


Afacere clădită fără fonduri europene

parc utilaje agricole fonduri europene

Alin Nicușor Rusu a folosit doar banii obținuți prin vânzarea altor terenuri și locuințe. A încercat să acceseze și niște fonduri pe  Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri, a mers cu dosarul până aproape de final, unde s-a împotmolit și a renunțat. „M-au trimis de la o ușă la alta, așa că am decis să clădesc afacerea încet și sigur. Când aveam bani, investeam“, povestește tânărul fermier.

Când a venit la tatăl lui ca să preia afacerea a găsit undeva la 300 de oi. Atunci tatăl voia să se retragă, neavând niciun alt sprijin. Alin Nicușor Rusu a început să lucreze 10-12 ore pe zi, dar ”greul” era ”plăcut”, fiind și o pasiune ereditară. Bunicii fiind ciobani de meserie, la fel și tatăl lui, tânărul a simțit că este responsabil să poarte tradiția mai departe.

Din ferma proprie a păstrat tineret ovin, dar a mai și cumpărat din țară. Când vindea primăvara și toamna mieii, toți banii pe care îi obținea îi reinvestea. Cumpăra alte oi, alte bovine și așa numărul de animale creștea.

Vindea cu 11 lei kg de miel în viu și viței de aproape 200 kg îi dădea la 3.000 lei. De precizat că, pe partea de animale de carne lucrează cu câțiva exportatori care de ani de zile vin la ei și cumpără. Este o înțelegere bazată pe încredere.

Sprijinul statului, benefic

crescator de animale

Sprijinul statului este unul benefic pentru el. A primit subvențiile de la statul român și de la Uniunea Europeană pe teren și pe cap de animal.

La capitolul pășune stă însă mai prost pentru că are teren în proprietate privată și teren luat în arendă de la cetățenii comunei. Este un pic mai greu pentru că nu mai există teren în zona unde are ferma și mai toți fermierii vor teren.

Se confruntă cu lipsa personalului, a forței de muncă. De aceea, a închis cu un gard 100 ha spațiul ovinelor, pentru a-și simplifica munca și ele, practic, se păzezesc singure vara. Așadar, nu mai au nevoie de personal, doar la muls vin oameni care să-l ajute. „La ovine, mulsul nu se face mecanizat, se face anual, și acolo este nevoie de personal“, ne spune fermierul. Deși a crezut că la bovine e mai ușor, a întâmpinat aceleași probleme ca și la ovine, lipsa oamenilor. Totuși, se poate considera o afacere mai simplă doar pentru că se poate lucra mecanizat. Se poate pune gardul electric și nu mai este nevoie de om.

Pe viitor, speră să reușească să ridice un grajd din schelet metalic pentru bovine, cu o stabulație liberă, pentru ca animalul să se plimbe, să fie relaxat...

În privința sectorului ovin are aceeași dorință: să ridice un adăpost unde să țină mieii pe timp de vară, în stabulație, pentru îngrășare.

Hrana pentru animale o procură ei, au undeva la 30 ha de lucernă, plus alte 150 ha de fâneață. Dar de asta se ocupă familia toată: cosesc, adună, balotează. Tot în planul de viitor este și o sală de muls, tot pentru bovine și achiziția de noi utilaje, mai performante. 

Anca LĂPUȘNEANU

Termenele limită pentru depunerea cererilor de ajutor de minimis în sectorul apicol/de solicitare a ajutoarelor de stat în zootehnie

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale reamintește fermierilor termenele limită pentru depunerea cererilor de ajutor de minimis în sectorul apicol/de solicitare a ajutoarelor de stat în zootehnie:

  • 15 septembrie 2020 – Ultima zi de depunere a cererilor de ajutor de minimis în sectorul apicol. 
  • 29 septembrie 2020 – Ultima zi de depunere a cererilor de solicitare a ajutorului de stat pentru: 
  • Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin în contextul crizei economice generate de pandemia COVID -19,
  • Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul suin în contextul crizei economice generate de pandemia COVID-19,
  • Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul avicol în contextul crizei economice generate de pandemia COVID 19.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale invită fermierii care îndeplinesc criteriile de eligibilitate să depună cererile de solicitare ale ajutoarelor de stat la centrele județene APIA, respectiv al municipiului București, până la data de 29 septembrie inclusiv.

Până în prezent pentru Schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin s-au depus un număr de 167 cereri de solicitare, pentru sectorul suin s-au depus un număr de 89 cereri de solicitare, pentru sectorul avicol s-au depus un număr de 98 cereri de solicitare.

Pentru a evita aglomerația din ultimele zile reamintim că, cererile pot fi depuse atât la sediul centrelor locale/județene APIA, cât și prin fax, poştă sau în format electronic prin e-mail.

Practici zootehnice sustenabile - de la fabrica de bere la nutriția rumegătoarelor

Deoarece strategiile nutriționale aplicate în prezent vizează de multe ori un singur obiectiv, și anume cel al eficienței productive (obținerea unor producții mari), exploatarea rumegătoarelor nu se mai bazează decât pe produse furajere neadecvate consumului uman sau cultivate pe terenuri improprii culturilor de cereale. Din ce în ce mai mult sectorul zootehnic concurează cu specia umană pentru procurarea hranei – aproximativ 60% din suprafața totală plantată este dedicată hrănirii efectivelor de animale, dintre care un sfert este destinat rumegătoarelor. În Europa, 220 milioane de tone de cereale, semințe oleaginoase și furaje proteice sunt destinate anual sectorului de producție zootehnic, iar Uniunea Europeană importă aproximativ 70% din necesarul de nutrețuri oleaginoase și proteice (Animal Task Force, 2017), cu precădere soia (Glycine max), utilizată intens în scopul obținerii produselor animaliere de înaltă calitate.

Necesarul din ce în ce mai ridicat de substanțe nutritive pentru animalele înalt productive, împreună cu procentul însemnat de pierderi de energie și proteină rezultat în urma proceselor fermentative de la nivelul rumenului au dus la nevoia de a găsi soluții alternative, practice, care să ofere valoare biologică sporită și eficiență economică exploatării rumegătoarelor, cel puțin asemănătoare cu resursele convenționale, dar și o serie de beneficii strâns legate de menținerea echilibrului ecologic al planetei.

Sustenabilitatea sectorului zootehnic este rezultatul unui raționament multidisciplinar care vizează eficientizarea utilizării substanțelor nutritive din furaje, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătățirea utilizării suprafețelor agricole, reducerea risipei de produse alimentare, reciclarea subproduselor generate de industriile procesatoare de materii prime, etc.

Subprodusele industriei berii sunt printre materialele furajere care au fost luate în considerare pentru proprietățile lor nutritive și potențialul lor de reutilizare (Lynch și colab., 2016; Lao și colab., 2020). Aceste produse secundare, cu precădere borhotul de bere și drojdia de bere furajeră, sunt slab valorificate și adesea eliminate necorespunzător, devenind un factor poluant extrem de dăunător pentru mediu.

Pe lângă proprietățile proteice și energetice, dispun de o gamă diversificată de substanțe bioactive care le conferă atributele unor buni candidați utilizați în scopul eficientizării proceselor fermentative și pot fi și un instrument de manipulare a populațiilor microbiene care își desfășoară activitatea la nivelul rumenului.

Drojdia de bere furajeră este o sursă proteică extrem de valoroasă, cu o medie a proteinei brute de 40% (comparabilă cu cea a șrotului de soia) și cu o valoare biologică ridicată (peste 40% aminoacizi esențiali). Drojdia de bere conține concentrații însemnate de lizină (aminoacid limitativ în cazul rumegătoarelor) datorită căreia este utilizată adesea pentru suplimentarea valorii biologice a altor cereale. Mai mult, s-a demonstrat că fracția de proteine din drojdie este mai puțin degradabilă în rumen, crescând astfel cantitatea de aminoacizi disponibili pentru absorbție și utilizare în scopuri productive, concomitent cu reducerea pierderilor de azot (Harlow și colab., 2016; Oliveira și colab.,2016) care se transpun în pierderi economice.

De asemenea, alți compuși importanți din drojdie sunt acizii amari (humulone, lupulone) care provin de la conurile de hamei adăugate în procesul de fabricare al berii și sunt preluați de celulele de drojdie în timpul fermentației. Studii de laborator au arătat că aceștia au efect anti-microbian asupra bacteriilor hiper-producătoare de amoniac și deci împiedică producerea excesivă de amoniac, promovând utilizarea mai eficientă a proteinelor din hrană. Însă, efectele pe animale de fermă nu au fost studiate încă.

Drojdia de bere are palatabilitate ridicată și poate fi inclusă în hrana rumegătoarelor sub formă umedă sau uscată. Drojdia umedă, preluată ca atare din fabrică, trebuie să fie consumată cât mai repede (maximum 3 zile) pentru a evita deteriorarea culturii și îmbolnăvirea animalelor. Uscarea drojdiei presupune costuri adiționale, ceea ce duce la un preț de producție mai mare decât al surselor proteice convenționale, însă aceasta poate fi utilizată în cantități mici, sub formă de supliment (de exemplu 50-100 g de drojdie/kg nutreț combinat) pentru rațiile deficitare în proteină, venind cu un aport de substanțe active benefice pentru ecosistemul ruminal și pentru productivitatea animalelor. Mai mult, uscarea sau conservarea drojdiilor oferă stabilitate și durabilitate. În general, drojdia de bere s-a dovedit a fi un bun ingredient în rațiile animalelor producătoare de lapte, dar efecte benefice s-au observat și asupra productivității mieilor supuși îngrășării sau a animalelor reformate și recondiționate.


  • În prezent, IBNA Balotești desfășoară experimente privind utilizarea drojdiei de bere furajeră în alimentația rumegătoarelor cu scopul de a formula recomandări practice destinate fermierilor și pentru a promova și îmbunătăți reciclarea și valorificarea acestor subproduse disponibile în țara noastră pe tot parcursul anului.

Ioana Boldea, Alexandra Oancea


Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI, (PFE−17/2018-2020).


 

Federația crescătorilor de bovine și ovine Feder - cum înțeleg fermierii francezi asocierea în zootehnie

Într-una dintre conferințele susținute pentru promovarea asocierii fermierilor români în cooperative am avut oportunitatea de a afla și cum funcționează genul acesta de organizații în alte țări. Franța este una dintre țările cu cele mai multe cooperative, iar fermierii veniți în țara noastră pentru a demonstra avantajele unui astfel de parteneriat au prezentat unul dintre cele mai elocvente exemple în acest sens. Federația Feder a fost înființată în 2012, iar astăzi reunește 4.500 de crescători de bovine și ovine și este recunoscută drept cea mai mare organizație asociativă din Franța. Cu aproximativ 600.000 de bovine vândute în toată lumea și o cifră de vânzări de aproximativ 512 milioane de euro, federația Feder a devenit unul dintre cei mai mari exportatori din lume.

Structură și obiectiv

Federatia harta

Feder este o federație sub umbrela căreia se află mai multe societăți cu profil zootehnic din Franța, dar și al treilea cel mai mare producător de cereale din lume (Axereal) și este un exemplu elocvent  legat de cum ar trebui să arate un sector structurat corespunzător. Misiunea organizației, spun mentorii ei, este de a asigura suport tehnic în sectorul de creștere a bovinelor și ovinelor, de a optimiza cât mai mult costurile de producție și de a găsi surse de valorificare a producției obținute în aceste sectoare de activitate. În momentul de față, în componența federației intră nouă centre de creștere a bovinelor, două centre de creștere a oilor și trei centre mixte de creștere a celor două specii răspândite în diferite regiuni ale Franței, astfel încât să existe o eficiență mai bună a serviciilor oferite de producători. În momentul de față federația are ca membri cinci cooperative. Este vorba despre Global, cooperativă zootehnică cu 1.500 de ferme de bovine, Socaviac, cooperativă zootehnică cu 1.800 de membri din sectorul de creștere a bovinelor, Terre d’ovin, cu 300 de fermieri din sectorul ovin, Copagno, cu 400 de crescători de oi, și cooperativa Feder Eleveurs Bio, cu 120 de membri, toți activi în sectorul bio de creștere a bovinelor și ovinelor.

Volumul săptămânal de vânzăr

Federatia vanzari

Faptul că fermierii care sunt membri ai unei cooperative devin mai puternici din punctul de vedere al negocierilor pe care le pot purta la valorificarea produselor și al tehnologiei pe care o pot implementa în fermele lor este o realitatea deja admisă și confirmată. În cazul federației franceze Feder acest aspect este validat prin cifrele de vânzări realizate. Potrivit acestor date, săptămânal centrele federației  furnizează către unitățile de sacrificare aproximativ 1.640 de bovine, din care 710 exemplare de vaci adulte, 390 de juninci, 450 de tăurași, 50 de boi, 40 de tauri. De asemenea, în fiecare săptămână sunt comercializate 2.100 de bovine, din care 1.300 de tăurași, 590 de juninci, 140 de vaci adulte, 100 de viței. Cifrele de export către Uniunea Europeană și în afara ei menționează aproximativ 1.000 de exemplare, din care 510 exemplare sunt comercializate către crescătorii de rase specializate înregistrate în Registrul Genealogic, 160 de capete către cooperative și alte 230 de animale vândute către alți clienți. În ceea ce privește sectorul de creștere a ovinelor, federația vinde săptămânal aproximativ 3.000 de oi, din care 2.400 miei, 400 de oi pentru sacrificare, 120 de miei tineri, 70 de exemplare pentru sectorul de îngrășare și reproducție. Rasele de animale crescute sunt în procent de 50% rase de carne precum Île de France, Charolaise, Suffolk,Texel și 50% rase rustice autohtone precum Romane, Grivette și hibridul F1. Niciunul dintre membrii federației nu are în exploatare rase de lapte.

Federatia procente de crestere

Cifre cheie

  • 4.500 de membri (2.300 de crescători de bovine) și 220 de angajați;
  • 9 milioane de euro de capital social;
  • 36 de milioane de euro de capital;
  • 280 de milioane de euro în vânzări anuale;
  • 10,1 milioane de euro în vânzări pentru departamentul tehnic;
  • 195.000 de bovine pe an, inclusiv 82.000 de bovine finite, 110.700 bovine pentru sacrificare;
  • 165.000 de oi pe an, inclusiv 130.000 de miei și 5.000 de capre.

Federatia sector reproductie


„Strategia noastră este aceea de a asculta cu atenție, de a face lucrurile bine, de a construi parteneriate și cu fermierii din sectorul vegetal. Scopul final este de a crește productivitatea într-o uniune cooperativă umană echitabilă“ – Michel Millot, directorul general al Feder.

Laura Zmaranda

Federatia tabel numar ovine

Federatia tabel ovine

Cod de Bune Practici Agricole în dezbatere publică - noi reguli pentru fermele zootehnice

Ministerul Apelor și Pădurilor, împreună cu Consultantul selectat – Asocierea dintre Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA București și Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București – USAMV București a lansat spre consultare publică proiectele noului Cod de Bune Practici Agricole și cel al Programului de Acțiune pentru Protecția Apelor Împotriva Poluării cu Nitrați din Surse Agricole.

Acest proiect a fost întocmit după ce la începutul acestui an au avut loc mai multe dezbateri și discuții asupra vechilor documente, aflate în vigoare. În dorința de a afla direct de la cei care îl aplică în practică, respectiv de la fermieri, gospodari, autorități publice locale, Ministerul Apelor și Pădurilor, prin intermediul Consultantului, a organizat o serie de consultări asupra punctelor vulnerabile ale CBPA, precum și asupra eventualelor disfuncționalități pe care le implică. Numeroși au fost cei care și-au exprimat propunerile, simpli fermieri sau organizații puternice din agricultură, precum Uniunea Naţională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) şi Smithfield Romania SRL.

În paralel au avut loc și întâlniri cu asociații reprezentative ale fermierilor precum LAPAR,  Asociația Producătorilor de Porumb din România ori Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc din România. De asemenea, conducerea Academiei de Știinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Sişeşti“ și-a spus părerea asupra documentelor.

După toate aceste discuții, consultantul a analizat aspectele pe care interlocutorii le-au adus în discuție și a trecut la actualizarea și modificarea Codului de Bune Practici Agricole și a Programului de Acțiune pentru Protecția Apelor Împotriva Poluării cu Nitrați din Surse Agricole pentru a le face mai funcționale, mai eficiente și mai ușor de transpus în practică.

În acest moment, modificările au fost finalizate, iar documentele, în noua lor formă, au fost puse în dezbatere publică. Documentele pot fi consultate pe site-ul www.nitrati.ro sau https://apanoastra.ro/.   Persoanele interesate (fermieri sau reprezentanți ai organizațiilor de fermieri, institute de cercetare, organizații nonguvernamentale etc.) pot trimite observații și propuneri la adresele de email Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., până la data de 31 octombrie 2019.

Noi limitări pentru azot și zonarea perioadelor de interdicție

Una dintre cele mai importante schimbări se referă la perioada de aplicare a îngrășămintelor. După ce au fost luate în calcul riscurile de percolare și scurgere, corelate cu perioada din timpul anului în care temperatura medie a aerului este mai scăzută de 5°C (perioadă în care procesele fiziologice din plante sunt stopate sau foarte încetinite), s-a observat că perioada de interdicție stabilită de actualul CBPA, respectiv 1 noiembrie – 15 martie pentru îngrășămintele organice solide pe terenurile arabile și pe pășuni, 1 noiembrie – 1 martie pentru îngrășămintele organice lichide și cele minerale la culturile de toamnă și 1 octombrie – 15 martie la alte culturi și pe pășuni, trebuie adaptată modificărilor climatice. În consecință, se propune împărțirea țării în trei zone climatice și, pentru fiecare dintre ele, instituirea unei perioade de interdicție comune pentru toate categoriile de culturi. Astfel, în zona I, cea mai caldă, perioada de interdicție propusă este de 120 de zile și este cuprinsă între 15 noiembrie și 15 martie. În zona II crește la 135 de zile, între 10 noiembrie și 25 martie, iar în zona III la 156 de zile, de la 25 octombrie la 30 martie. O altă noutate este aceea că pe terenurile arabile semănate cu culturi de toamnă se pot aplica îngrășăminte minerale și în perioada de interdicție, în limita a maximum 50 kg N substanţă activă/ha, în funcţie de dezvoltarea fiziologică a plantelor, dar cu condiţia ca terenul să nu fie saturat cu apă, îngheţat sau cu strat de zăpadă.

O altă modificare importantă se referă și la cantitățile maxime de azot care pot fi aplicate fără întocmirea unor studii agrichimice. Dacă în ceea ce privește azotul provenit din îngrășăminte organice maximul rămâne la 170 kg s.a./ha/an, în schimb la cel provenit din îngrășăminte minerale acesta este redus la 130 kg azot/ha/an.

Se schimbă și condițiile de depozitare a gunoiului de grajd

Fermierii care se ocupă de zootehnie trebuie să mai știe că depozitarea și procesarea gunoiului de grajd din fermele cu un număr de animale de până la 100 unități vită mare (UVM) se poate face în depozite individuale sau în platforme comunale. Pentru fermele cu peste 100 UVM depozitarea și procesarea gunoiului de grajd se face în conformitate cu cerințele Acordului de Mediu sau, dacă ferma intră sub incidența Directivei Emisiilor industriale – IED 2010/75, și cu cerințele Acordului Integrat de Mediu necesar pentru funcționarea exploatației agricole.

În tabel prezentăm coeficienții de echivalare a numărului de animale în UVM:

      Categoria de animal

Coeficientul de conversie

Tauri, vaci şi alte bovine mai mari de 2 ani

1

Bovine între 6 luni şi 2 ani

0,6

Bovine de mai puţin de 6 luni       

0,4

Scroafă de reproducţie > 50 kg

0,5

Alte porcine

0,3

Ecvide mai mari de 6 luni

1

Ovine şi caprine

0,15

Găină ouătoare

0,014

Alte păsări de curte

0,03

În ceea ce privește construcția platformei de depozitare, pentru exploatațiile cu mai puțin de 8 UVM cerințele minime pentru impermeabilizarea bazei locului de depozitare sunt  sol tasat, acoperit cu o folie de polietilenă de densitate mare. Pentru exploatațiile având între 8 şi 40 UVM pardoseala trebuie realizată din beton, cărămidă tencuită cu ciment sau alte materiale similare care să asigure impermeabilitatea.

De la mai mult de 40 UVM/ fermă, orice fermă trebuie să dispună de platformă betonată pentru compostarea gunoiului de grajd, cu bazin de retenție pentru fracția lichidă ori lagună betonată sau cu membrană impermeabilă sau orice altă variantă constructivă durabilă prin care să se asigure impermeabilizarea suprafeței peste care se depozitează gunoiul de grajd (exclus însă a se depozita direct pe sol sau pe folii de plastic/ polietilena de densitate mare).

Prin excepție, pentru gospodarii care dețin până la cinci UVM, gunoiul poate fi depozitat și în câmp, dar nu pentru mai mult de 180 de zile și în afara perioadelor de interdicție a aplicării îngrășămintelor.

O altă nouă propunere este aceea că, în vederea ţinerii sub control a epizootiilor şi a posibilităţii de monitorizare a contaminării solului şi sistemului acvatic cu substanţe farmaceutice de uz veterinar, folosirea de îngrăşăminte organice se poate realiza doar în limita a 50 km faţă de locul de producere a acestora. Face excepție gunoiului de grajd provenit din ferme neafectate de epizootie și cel care fie provine din agricultura ecologică, fie se poate dovedi că nu conține substanțe farmaceutice de uz veterinar peste limite admise.

  • • Toți cei interesați pot să își exprime părerea despre noile prevederi ale CBPA până la

31 octombrie. Mai amintim și că nerespectarea prevederilor Codului conduce la penalizarea prin diminuarea sau chiar neplata subvențiilor APIA și AFIR.

MADR vrea să redreseze sectorul de creștere a bovinelor, dar nu prea reușește

Înspre și dinspre unul dintre izlazurile comunale ale localității mele de baștină deunăzi vreme treceau 20-25 de capete de vaci cu lapte. Astăzi, o singură familie mai crește 2-3 exemplare. Decimarea efectivelor de bovine din gospodăriile populației ține de mai multe motive: lipsa de organizare a colectării laptelui; prețul neconvenabil al acestuia; lipsa forței de muncă la recoltarea nutrețului (fân); o oarecare comoditate care a pus stăpânire și pe populația rurală; migrația. Același aspect l-am întâlnit în sutele de comune pe care le-am vizitat în calitate de reporter. Practic, n-am auzit despre o localitate în care procesul să fie invers, în sensul creșterii numărului de bovine în gospodăriile populației. În schimb, în unele locuri au apărut ferme după ce au fost depopulate și desființate marile crescătorii de altădată de vaci cu lapte, dar mai ales de îngrășare. Această realitate stârnește curiozitatea de a vedea care a fost evoluția efectivelor de bovine în ultimii 30 de ani.

Și începem cu 1990. Atunci, în România existau 5.381 mii capete bovine (inclusiv bivolițe). În 2007, anul aderării României la UE, numărul a scăzut la 2.819 mii capete, ceea ce reprezintă o diminuare de 47,62%. Anul trecut, efectivul de bovine ajunsese la 2.002 mii capete, mai puțin cu 62,8% față de 1990 și cu 28,99% față de 2007. După aderare, cele mai scăzute efective s-au înregistrat în 2010, când numărul de bovine a scăzut pentru prima dată sub 2 milioane (1.990 mii capete). Datele recensămintelor generale agricole din 2002 și 2010 arată că, așa cum anticipam, cea mai accentuată scădere a efectivelor de bovine s-a înregistrat în fermele mici, numărul gospodăriilor ce dețin 1-2 vaci reducându-se cu 54%, iar cele cu efective de 3-9 vaci, cu 28%. Revenind la anul 2018, regiunea Nord-Est, aspect neschimbat aproape din 1990 încoace, deține cel mai mare număr de bovine, iar cel mai mic – Vest, asta fără să socotim, se înțelege, regiunea Ilfov-București. În tabelul următor găsiți numărul de capete pe fiecare regiune, iar în grafic, procentele.

cresterea bovinelor grafic

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale amintește de ani buni (din 2013, mai exact) că scopul principal ar fi relansarea sectorului de creștere a bovinelor. Cum a făcut-o sau o va face nu știm. Specialiștii ne spun doar că România dispune de niște „puncte tari“: suprafață mare de pășuni; o cantitate mare de produse secundare de la producția vegetală; piață de desfacere pentru produsele obținute; capacități de creștere și exploatare a taurinelor pentru îngrășare; efectiv matcă suficient de mare pentru structurarea producțiilor la taurine în cele două direcții – lapte și carne; disponibil de resurse umane în mediul rural; disponibil mare de specialiști în domeniu; stare bună de sănătate a efectivelor de bovine manifestată prin absența unor boli majore. Și atunci, ce ne determină să nu fructificăm aceste avantaje? Tot MADR ne spune care sunt hibele: slaba organizare a crescătorilor în vederea valorificării producției obținute; structura dimensională scăzută a exploatațiilor de bovine; funcționarea defectuoasă a sistemului de reproducție¸ slaba productivitate în sectorul producerii furajelor; lipsa unui sistem organizat de aprovizionare a abatoarelor cu animale; costul ridicat al procesării cărnii. Pe fondul subvențiilor europene și naționale substanțiale în sector, conexate cu alte ajutoare (pășuni, fânețe, zone naturale defavorizate), ar veni întrebarea: când se va întâmpla miracolul redresării? Nu știm! În orice caz sunt slabe speranțe să se mai petreacă acest lucru în micile gospodării ale populației! De altfel, nici nu trebuie să ne mai așteptăm ca zootehnia să mai fie ca odinioară fiindcă economia de piață se reglează de una singură, fără prea multe intervenții ale statului.

Maria BOGDAN

Aromaterapia, tratamentul viitorului în zootehnie?

Aromaterapia este știința care utilizează uleiurile esențiale pentru combaterea mai multor afecțiuni. A fost practicată încă din cele mai vechi timpuri datorită efectelor remarcabile pe care le are asupra organis­mului uman. Uleiurile esențiale conțin, așa cum le spune și numele, esența plantelor. În ele este înmagazinată toată forța subtilă de vindecare a plantei, efectele fiind remarcabile. Dacă până nu de mult această terapie a fost folosită doar în scop medicinal, acum poate fi utilizată cu succes și în zootehnie și nu numai. Pentru a înțelege și mai bine fenomenul am stat de vorbă cu unul dintre cei mai cunoscuți aromaterapeuți din România, Cornelia Chaumont.

– Sunteți psihoterapeut, aromaterapeut, fondatorul primei Școli de Aromaterapie din România și aveți o experiență în domeniul plantelor medicinale de mai bine de 20 de ani. Însă, cum a început totul, ce anume v-a determinat să urmați această cale?

– Pasiunea mea pentru aromaterapie este dintotdeauna, mereu mi-au plăcut plantele și parfumurile. Încă de mică lucram cu plante macerate în uleiuri, alcool, pentru că asta vedeam la mama și bunica mea. Apoi, când am crescut, simțeam că vreau sa fac altceva în viața mea, ceva mult mai profund, care să mă bucure. Am ales să studiez arta aromaterapiei. Am o memorie olfactivă excepțională, orice miros îl asociez cu oameni, întâmplări. Dincolo de toate, aromaterapia este ca un har.

– Să trecem la partea practică a aromaterapiei, vă propunem să le explicați cititorilor noștri cum ne poate ajuta aromaterapia. Spre exemplu, cum putem combina corect anumite uleiuri pentru a combate o migrenă?

– În general, durerile de cap sunt legate de stres, lipsa de odihnă ori bila funcționează prost. Pe moment poți rezolva o durere de cap cu ulei esențial de mirt verde, mentă în cantități mici, lavandă, cu masaj pe zona afectată. Se amestecă câte 10 ml din fiecare ulei menționat în ulei vegetal de migdal dulce. Așa îți poți face un remediu natural pentru durerile de cap. Pentru că am amintit de lavandă, aș vrea să adaug ceva. Atenție mare cu aroma de lavandă la volan, nu folosiți odorizante cu miros de lavandă. Potrivit ultimelor studii clinice, utilizând acest tip de aromă reflexele devin mai lente și puterea de concentrare scade. 

– Auzim des despre uleiuri care susțin sistemul imunitar. Fac ele cu adevărat asta?

– Categoric, iar acestea sunt: uleiul de cimbru, arborele de ceai, cuișoare, eucalypt, menta și oregano. Desigur, există multe alte uleiuri cu efecte benefice asupra imunității, însă ne-am oprit la acestea pentru că ele pot fi foarte utile în vindecarea foarte rapidă a diverselor răceli, gripe și alte boli conexe. Efectul cel mai interesant al acestor uleiuri este că au un afect puternic antibiotic, similar cu antibioticele clasice sau chiar mai puternic, însă fără a fi însoțite de efecte secundare.

– Să părăsim un pic capitolul sănătății și să pășim în zona de agricultură. Cum se îmbină aromaterapia cu această ramură? Vedeți pe viitor un punct comun între ele?

– Potrivit ultimelor informații din domeniu discutate la Bruxelles, aromaterapia va veni în sprijinul zootehniei. S-a discutat mult despre problema antibioticelor și înlocuirea lor cu produse pe bază de uleiuri esențiale. Spre exemplu, eu împreună cu o echipă ne-am propus să facem o baterie specială în care să putem administra în apa de băut uleiuri esențiale de cimbru pentru pui. Încercăm să le vedem evoluția și cum se dezvoltă cu uleiurile esențiale și nu cu antibiotice. Spre exemplu, în Franța toate animalele crescute pentru carnea bio sunt hrănite și menținute sănătoase cu ajutorul uleiurilor esențiale și nu li se mai administrează antibiotice. De asemenea, și fitoterapia poate ajuta în acest sens.

aromaterapia 2

– Pentru că sunteți conectată tot timpul la pulsul pieții și știți exact care este cererea, ce culturi de plante medicinale le recomandați fermierilor români?

– Imortelele sunt foarte valoroase terapeutic; merită crescute dacă terenul îți permite deoarece ai nevoie de multă lumină și de un pământ pietros. De asemenea, mușețelul nobil, care este mult mai rentabil decât lavanda. O altă recomandare ar fi cultura de perilla, o plantă excepțională. Frunzele le poți distila obținându-se ulei esențial, iar semințele pot fi presate, rezultând un ulei vegetal de mare eficacitate în tot ce înseamnă stres și anxietate.

– Spuneați mai devreme că imortelele sunt foarte valoroase din punct de vedere terapeutic. De ce susțineți că este o idee excelentă de a dezvolta o asemenea cultură?

– Este nevoie de această plantă. Imortelele sunt foarte căutate, 1 kg de imortele poate ajunge cel puțin la 2.000 de euro. Este o plantație care necesită multă atenție, dar merită. Trebuie să fii foarte atent de unde îți cumperi semințele pentru că asta este toată problema la români. Ei nu se uită de unde își iau semințele. Nu se interesează ce tip de sol au și vor să facă bani. Lucrurile nu funcționează în felul acesta. Planta pe care pe care o cultivi trebuie să conțină toate calitățile pentru că oamenii ca mine asta caută într-un ulei, iar pentru a satisface această dorință ai nevoie de trasabilitate.

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Social

Claudiu Frânc: „Din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră!“

Claudiu Frânc este președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România și una dintre cele mai importante voci ale sectorului zootehnic. Nu s-a ferit să recunoască neajunsurile acestui sector, să tragă semnale de alarmă atunci când a fost cazul sau să propună soluții pentru reglementarea anumitor probleme cu care se confruntă crescătorii de animale. Din acest motiv am intrat în dialog cu dumnealui pentru a afla care este situația actuală în sectorul creșterii animalelor.

– Un subiect de actualitate în acest moment este Legea Zootehniei. Cum este văzută ea de reprezentanții sectorului bovin?

– Eu am spus încă din 2016, atunci când a apărut Regulamentul 1.012, că este nevoie de o lege a zootehniei prin care să transpunem și Regulamentul 1.012, dar să introducem toate omisiunile din celelalte legi și mă refer la Legea fondului funciar, la distrugerile de culturi fie prin pășunat, prin transhumanță, fie prin circulația cu tractoare necontrolate. Nicăieri nu sunt reglementate sancțiuni pentru astfel de practici, reglementări care existau în fosta lege din 1987. În actuala lege noi nu regăsim definițiile din articolul 1, care spune că prezenta lege reglementează activitatea de creștere, exploatare, întreținere și reproducție a animalelor de interes zootehnic. Or noi am găsit doar probleme de reproducție și nu știu cât este de bine că am transpus regulamentul într-o lege sau era suficient un Ordin de ministru care se poate modifica mult mai ușor decât o lege.

– În aceste condiții, ce ar trebui făcut?

– Dacă într-un Ordin de ministru era ceva greșit, se putea corecta de la o săptămână la alta. Acestea pot spune că sunt marile noastre nemulțumiri, pentru că legea nu cuprinde toate necesitățile și ar fi trebuit adăugăm omisiunile din celelalte legi. Noi nu avem legea apărării exploatațiilor agricole, animalele cu probleme circulă printre animale sănătoase, cine nu-și cultivă terenurile nu este sancționat, nici distrugerile de suprafețe cultivate prin pășunat nu sunt sancționate. Eu cred că această lege trebuia să reglementeze tocmai aceste lucruri! Sunt multe lacune, dar totuși orice lege este preschimbabilă și sperăm să ajungem să o modificăm în sensul a fi cât mai operațională și să funcționeze în interesul crescătorilor de animale și a cetățenilor, pentru că eu cred că orice lege privește pe toată lumea.

– Care este situația actuală a pieței laptelui în România? Producem suficient lapte pentru a acoperi necesarul intern?

– La ora actuală pot spune că nu sunt probleme în piața laptelui. Suntem observatori foarte atenți ai evoluției prețului per kilogram la nivel european atât în ceea ce privește laptele contractat cât și laptele spot. Un lucru bun pentru fermieri este că după criza laptelui din 2016-2017 trecem printr-o perioadă de stabilitate a prețului. Mai mult decât atât, de 4-5 ani statistica ne arată că asigurăm din producție internă peste 90% din producția de lapte necesară pentru procesare. România procesează în jur de 110.000 tone lapte/an, iar din această valoare, 100.000 tone de lapte se recoltează de la fermierii români și doar 10% rezultă din comerțul intracomunitar. De aici reiese și stabilitate prețului.

– Dar totuși sunt zone în care procesatorii nu oferă un preț foarte bun…

– Sigur că există și procesatori care vor să profite de acele tendințe vechi – preț de vară, preț de iarnă și rezultă astfel de situații. Însă eu cred că, dacă vom învăța să ne unim, să oferim o cantitate mai mare de lapte, vom avea un contract care să ne protejeze. Nu trebuie să meargă fiecare producător să încheie un contract pentru 100 litri de lapte, ci să existe un contract așa cum are de exemplu cooperativa din Șăulia de Mureș, care colectează lapte de la peste 800 de fermieri și livrează în jur de 20 tone de lapte/zi și a obținut un preț satisfăcător pentru toți. Dacă vom învăța din aceste aspecte, nu am mai pierde 30-40 bani pe litrul de lapte și piața laptelui nu va avea de suferit.

– Dar și în acest condiții, în unele localități de deal și de munte efectivele de animale la nivel gos­podăresc a scăzut. Cum am putea să stimulăm creșterea animalelor în gospodării?

– Aici este vorba despre un aspect asupra căruia am tras semnale de alarmă de foarte mult timp. La nivel național, înainte de Revoluție existau 7 milioane de bovine la nivel național, în ferme și în gospodăriile populației și am ajuns să avem imediat după Revoluție sub 2 milioane de exemplare. Prin tradiție, zona de munte înseamnă creșterea oilor, însă dispărând vaca din câmpie, oaia din munte a fost adusă în zona de deal și de câmpie și astfel a ocupat locul vacii. Eu aș vrea să-l văd pe acel politician care va reuși să ducă înapoi ciobanul în munte, când el acum știe cât e de bine în câmpie, și să-l întoarcă înapoi la ploile și condițiile de pe munte pentru a-i reda locul vacii. Eu cred că este un lucru imposibil de realizat. Mai există o chestiune interesantă: în zona montană, dimensiunea exploatațiilor este limitată de suprafața pe care o poți aloca bazei furajere. Astfel poți crește un anumit număr de vaci, iar acest lucru trebuie stimulat și eu cred că Legea Muntelui poate rezolva multe dintre aceste aspecte. Trebuie văzut ce se întâmplă cu centrele de colectare a laptelui, cu fabricile de brânzeturi și trebuie susținută creșterea animalelor de rasă care pot oferi producții foarte bune. Eu am spus de multe ori: din grajdul din care a ieșit vaca, înapoi nu mai intră! De aceea, un alt aspect foarte important pe care trebuie să îl avem în vedere este readucerea tinerilor în satul românesc, pentru că în general bătrânii mai țin animale. Grija copiilor atunci când mor părinții sau bătrânii de care au grijă nu este înmormântarea, ci se gândesc mai întâi să scape de vacă pentru că trebuie să meargă de 3 ori pe zi la ea.

Este o realitate dură. Pe lângă aceasta, se întâmplă un fenomen foarte trist pentru satul românesc care are ca subiect legislațiile de mediu. Multe persoane de la oraș, care au o sumă limitată de bani și nu pot să-și cumpere o casă în oraș, urmăresc o casă la țară cu un preț mai accesibil. Cumpără casa scoasă la vânzare de cele mai multe ori de copiii plecați peste hotare. Au astfel vecini care au crescut din generație în generație animale. Ei, atunci doamnei sau domnului de la oraș îi pute! Nu mai țin cont de nimic și fac reclamație la Garda de Mediu și vor ca vecinii să își vândă sau să taie animalele. Dacă nici în satul românesc nu mai putem crește animale sau nu mai putem face agricultură, atunci unde Dumnezeu putem? De ce nu-și asumă aceste persoane faptul că nu au avut suficienți bani pentru confortul de oraș și vor să interzică activități care au existat acolo de când s-a făcut vatra satului? Dacă nu vom reglementa toate aceste lucruri, vom contribui într-adevăr la desființarea satului românesc!

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Asocierea, singura metodă de progres în zootehnie

Vă propun un exercițiu de imaginație. V-ați născut și ați crescut în București, aveți un loc de muncă stabil și siguranța unui venit lunar decent. V-ar putea determina ceva să renunțați la confortul acestei vieți pentru a vă muta în munți ca să creșteți animale? Tavi Boșman este unul dintre puținii oameni care au făcut asta. A lăsat Bucureștiul pentru Comarnic și a început să crească oi și vaci. Și de doi ani a devenit președintele Asociației Crescătorilor de Animale Comarnic.

„Acesta este viitorul“

Decizia de a-și face propria fermă de animale a fost o continuare firească a pasiunii sale pentru cai. Încurajat de faptul că în Comarnic creșterea animalelor este o activitate de bază, a început treptat să cumpere vaci și oi. În prezent are cca 200 de oi și 17 vaci, porci și cai. Pentru că odată cu dezvoltarea acestei activități au apărut și problemele, împreună cu un alt partener a înființat în urmă cu aproape doi ani Asociația Crescătorilor de Animale Comarnic.

„Asociația a fost înființată, în primul rând, pentru că noi, crescătorii de animale, aveam nevoie de o pârghie care să ne ajute să valorificăm producția. Eu nu puteam singur, nici ceilalți crescători nu reușeau prin forțe proprii și atunci am spus că ar trebui să ne asociem și să asigurăm astfel desfacerea la comun. Din nefericire, asocierea este încă văzută negativ. Oamenii nu au fost receptivi și spuneau tot felul de lucruri despre mine. Că am venit eu de la București să îi învăț ce să facă, spre exemplu.  După a doua prezență a asociației la INDAGRA cred cel puțin că am stârnit curiozitatea și interesul oamenilor. Sper că se vor convinge că asocierea este singura cale de înaintare, de progres. Acesta este viitorul.“

Asociația Crescătorilor de Animale Comarnic are în momentul de față doi membri mai mari cu cca 700 de oi și 50 de vaci și 16 membri cu efective mai mici, de până la 10 exemplare. Potrivit interlocutorului nostru, asocierea s-a impus ca o necesitate și ca o soluție de rezolvare a unei alte probleme stringente a crescătorilor de animale. „Am înființat asociația și pentru că era o problemă cu pășunile. În primul rând, ca să ai acces la o suprafață mai mare trebuie să ai un număr mai mare de animale. Ca urmare, prin asocierea cu alți crescători această problemă este eliminată. Este un lucru care îi ajută foarte mult pe membrii asociației noastre care au un număr mic de animale. Prin faptul că ni s-au alăturat au acces la pășune. Un alt aspect pe care vreau să îl menționez este faptul că perioada de cinci ani de concesionare a pășunilor este foarte scurtă. În condițiile acestea nimeni nu își permite să facă investiții pe o suprafață pe care în cinci ani s-ar putea să nu o mai aibă“, spune crescătorul de animale din Comarnic.

„Dacă scădem prețurile, ne ducem la vale“

„Printre planurile noastre de viitor se numără și omologarea produselor. Încercăm și să deschidem un magazin al nostru unde să putem comercializa produsele. Pentru că vrem să oferim cât mai multe produse prin intermediul acestui magazin, avem discuții și cu o asociație a producătorilor de miere. Ei vor veni cu produse ale stupului și noi cu brânzeturile. Astfel vom împărți și costurile pe care le implică deschiderea acestui magazin.“

În stâna tradițională din Munții Baiului se procesează întreaga cantitate de lapte obținută, cca 15 tone de lapte pe an.

„La noi toate animalele au ciclu de fătare în primăvară pentru ca vara să putem urca la stână. Animalele urcă pe munte când dă colțul ierbii și coboară când vremea se strică. Anul acesta, spre exemplu, au stat până la începutul lui noiembrie.“

Laptele se transformă în brânză de burduf, telemea, urdă, cașcaval, iar prețurile variază, în funcție de produs, între 20 și 30 de lei kilogramul. Sunt prețuri relativ mici, spune Tavi Boșman, dar prin care reușește să acopere costurile de producție. Subliniază însă faptul că, dacă prețurile vor fi mai mici de atât, crescătorii se vor duce la vale.

În toți acești ani de experiență ca și crescător de animale a reușit să convingă consumatorii că produsele stânei sale sunt sănătoase, iar promovarea cea mai eficientă s-a dovedit a fi cea prin recomandările făcute direct de către oamenii care i-au cumpărat produsele. Singurul târg la care participă este INDAGRA și motivează acest lucru prin faptul că producătorii nu au timp să facă produse și să le și vândă.

Anul 2019 începe cu planuri noi pentru Tavi Boșman și partenerii lui. Pentru a asigura pro­gresul proiectelor lor și-au propus fie să transforme actuala asociație în cooperativă, fie să înființeze una. Scopul este acela de a facilita concretizarea unor idei noi precum omologarea produselor și implementarea proiectului unui abator mobil.

Laura ZMARANDA

APIA a demarat autorizarea la plată a femierilor care au solicitat sprijin cuplat (SCZ) în sectorul zootehnic

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând cu data de 11.12.2018, a demarat autorizarea la plată a femierilor care au solicitat, în cadrul Campaniei 2018, sprijin cuplat (SCZ) în sectorul zootehnic.

În conformitate cu prevederile art 1 din Hotărârea de Guvern nr. 943/07.12.2018 pentru aprobarea plafoanelor alocate schemelor de sprijin cuplat în sectorul zootehnic, precum și pentru stabilirea cuantumului acestora pentru anul de cerere 2018, publicată în Monitorul Oficial nr.1046 din data de 10.12.2018, în tabelul mai jos sunt prezentate plafoanele și cuantumurile aferente schemelor de sprijin cuplat, specia bovine, astfel:

Schema de plată

Plafon

 

Cuantum/cap

 

euro

euro

SCZ-sprijin cuplat categoria bivoliţe de lapte

1.540.000

160,8187

SCZ-sprijin cuplat categoria categoria taurine din rase de carne şi metişii acestora

12.075.000

291,4906

SCZ-sprijin cuplat categoria vaci de lapte

90.499.500

340,9081

Precizăm că plata sprijinului cuplat în sectorul zootehnic, specia bovine, se efectuează în lei la un curs de schimb valutar de 4,6638 lei pentru un euro, stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 28 septembrie 2018.

Noutăți pentru zootehnie. Muls complet automatizat și spectometru pentru furaje

Expoziția Internațională de Zootehnie de la Cremona, Italia, eveniment dedicat în special raselor de lapte, a adus în atenția vizitatorilor noi tehnologii care țin de managementul fermei, dar și soluții pentru sănătatea și bunăstarea animalelor.

Dezinfectare și spălare automată

Vremea doniței și a prosopului cu care se spălau ugerele vacilor înainte de muls se pare că a apus. Cel puțin pentru italieni. La ei fermele mari, performante și-au automatizat întregul proces, eliminând complet forța de muncă umană.

Au apărut și la noi săli de muls, cu toate dotările necesare, însă niciun muls nu se face fără lucrătorii care dezinfectează și șterg ugerul. Două acțiuni extrem de simple, care presupun timp, dar care predispun și la erori umane. Noua tehnologie propune și eliminarea acestor intervenții umane prin sistemul ADF (Dipping and Flushing ADF Milking Sistem) oferit de compania italiană Tecnozoo și distribuit în România de Agrizootek, o companie din Cluj. Acesta este conceput pentru a îmbunătăți starea de sănătate a efectivului. Scopul este de a proteja mameloanele de infecții pentru a reduce mastitele și a limita în consecință numărul de celule somatice (SCC). Beneficiile sistemului ADF încep de îndată ce se termină mulsul, când mansonul este încă montat pe mamelon. La finalul mulsului, sistemul tratează imediat mamelonul cu un produs dezinfectant și foarte emolient, care îl protejează de infecții, reducând drastic riscul ca presiunea negativă să permită pătrunderea bacteriilor în canalul mamelonului încă deschis, când unitatea de muls este îndepărtată.

Prin automatizarea procesului de imersare și spălare, noile mulgători aplică automat substanțe emoliente și dezinfectante în interiorul manșoanelor imediat după muls. Manșoanele sunt apoi clătite și pregătite pentru următoarea vacă. „Cu sistemul ADF putem controla cazurile de mastită și numărul de celule somatice, crescând numărul de lactații și longevitatea efectivului. Starea de sănătate a șeptelului este îmbunătățită în general deoarece vacile mai sănătoase rămân mai mult timp în efectiv. Este controlată astfel și contaminarea încrucișată între vaci deoarece unitatea de muls este dezinfectată automat la sfârșitul fiecărui muls grație procesului de spălare back flush integrat în sistem. O sănătate bună a vacilor economisește bani, crește calitatea laptelui și economisește timp“, spuneau italienii de la Tecnozoo.

Cum funcționează

  1. Sfârșitul mulsului – procesul începe. La sfârșitul mulsului se închide vidul și soluția dezinfectantă este injectată printr-un canal în fiecare manșon al grupului de muls.
  2. Soluția dezinfectantă vine aplicată pe fiecare mamelon. Dezinfectantul este aplicat cu precizie pe întreg mamelonul pe măsură ce manșonul este retras.
  3. Mamelonul este dezinfectat și protejat. În câteva secunde de la terminarea mulsului, mameloanele vulnerabile sunt acoperite cu substanța protectoare.
  4. Se începe procesul de curățare. Interiorul fiecărui manșon al grupului de muls este dezinfectat și apoi clătit cu apă curată.
  5. Grupul de muls este pregătit pentru vaca următoare. Manșoanele sunt curate, necontaminate și pregătite pentru următorul muls.

Beneficii

Abordarea mulsului în felul acesta îmbunătățește starea de sănătate a efectivelor de vaci, prin reducerea numărului de cazuri de mastită. În plus, prin eliminarea necesității de a înmuia și de a spăla crustele manual, ADF economisește timp și bani, mărind eficiența sălii de muls. Ca beneficiu imediat, cresc producția de lapte, calitatea laptelui, se reduc costurile pentru tratamente și servicii veterinare și scad costurile de recuperare. Pe termen lung crește lactația și se îmbunătățește sănătatea generală a efectivului.

Analiza furajelor, la îndemână

Un alt produs care a stârnit interes din partea fermierilor români prezenți la eveniment a fost Polispec, un spectometru portabil care poate analiza toate componentele dintr-o fermă, de la materia primă recoltată, la rețeta de furajare. Rezultatele oferite de acest instrument portabil echivalează cu o analiză de laborator, doar că în acest caz rezultatele se obțin pe loc. Se analizează parametri precum: proteina, substanța uscată, fibre, aciditate, zaharuri etc. Un astfel de aparat ar scuti orice fermier de drumuri lungi până la laboratoarele specializate și pierderea unui timp prețios. În plus, fermierul are o imagine completă a calității tuturor componentelor din rația de furajare a animalelor, ceea ce poate determina creșteri sau descreșteri ale producției de lapte. Echipamentul se montează la o tabletă sau computer, unde sunt descărcate toate informațiile, pentru ca apoi să fie ușor analizate. Același aparat poate fi montat pe combinele de recoltat pentru a analiza din punct de vedere calitativ ceea ce se recoltează. În felul acesta se obține o hartă a calității recoltei, ceea ce ajută la o mai bună fertilizare în anul următor. Investiția într-un astfel de aparat este de 17.000-21.000 euro. Anual se plătește producătorului o licență care ajunge la 200 euro pentru primele 5 tipuri de plante analizate și 100 euro pentru orice plantă adăugată ulterior. Pe lista furnizorului italian există mai mult de 30 de produse care se pot analiza, dar lista este mereu îmbunătățită, anul acesta adăugându-se orzul, spre exemplu.

Patricia Alexandra POP

Finalizarea controlului la fața locului pentru acordarea subvențiilor în sectorul zootehnic

Agenția Națională de Zootehnie (ANZ) a finalizat controlul la fața locului în vederea verificării respectării condițiilor de eligibilitate privind acordarea ajutoarelor naționale tranzitorii și a sprijinului cuplat în sectorul zootehnic pentru solicitanții ajutoarelor naționale tranzitorii la speciile ovine și caprine și a sprijinului cuplat în sectorul zootehnic, în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin acordate crescătorilor de animale. Controlul la fața locului a fost realizat de către specialiștii ANZ, în baza procedurii de control.

Ajutoarele naționale tranzitorii (ANT) se acordă fermierilor crescători de animale din speciile bovine, ovine/caprine, înscriși în evidența APIA, care dețin cod unic de identificare, în funcție de criteriile de eligibilitate, pentru urmatoarele scheme: specia bovine, (lapte și carne), speciile ovine/caprine.

Sectorul zootehnic beneficiază, de asemenea, de sprijin cuplat (SCZ). Acesta se acordă fermierilor crescători de animale din speciile bovine, ovine/caprine, în funcție de efectivul de animale solicitat de beneficiar, din următoarele categorii: bivolițe de lapte, ovine și caprine, taurine din rase de carne și de lapte, precum și metișii acestora.

Eșantionul cu beneficiarii care au fost supuși controlului la fața locului a fost selectat în conformitate cu procedura de eșantionare APIA. Astfel, pentru anul 2018, au fost eșantionați la nivel național pentru verificarea la fața locului 4669 beneficiari, solicitanți ANT/SCZ, cu variații cuprinse între 24 – 250 beneficiari/județ.

În urma finalizării controlului la fața locului, specialiștii ANZ introduc in prezent în aplicație rezultatele rapoartelor de control la fața locului aferente campaniei 2018, în vederea acordării plăților finale către fermieri.

Sursa: madr.ro

Cremona International Livestock Exhibitions - Zootehnia Italiei, conectată de stat cu lumea întreagă

La invitația Agenției Italiene pentru Comerț Exterior am avut ocazia să particip la Expoziția Internațională de Zootehnie dedicată în principal vacii de lapte („Bovino da Latte“), eveniment organizat în perioada 24-26 octombrie a.c. la Cremona, capitala laptelui, regiunea care dă 44% din producția totală de lapte a Italiei. Ceea ce m-a impresionat au fost organizarea exemplară a acestui sector, modul de promovare a companiilor locale și mai ales, efortul pe care îl face statul italian prin această agenție pentru comerț exterior de a pune în legătură firmele italiene cu lumea întreagă.

Brand-urile locale, promovate de stat

Aș vrea să remarc rolul acestei agenții mai ales pentru faptul că în România nu există o instituție a statului care să se ocupe de promovarea companiilor românești și a produselor locale. Așadar, spre deosebire de noi, italienii sprijină societățile mici și mijlocii, oferindu-le șansa de a-și promova produsele la nivel internațional prin astfel de evenimente. Practic, Agenția Italiană pentru Comerț Exterior este o agenție guvernamentală cu sarcini în promovarea, facilitarea și dezvoltarea schimburilor comerciale între Italia și restul lumii, sprijinind internaționalizarea companiilor mici și mijlocii și implementarea activității acestora pe piețele externe.

Agenția, care are sediul central la Roma și un birou regional la Milano, dispune de o rețea externă prezentă în 65 de țări din întreaga lume. Aceasta culege informații cu privire la piețele externe și la oportunitățile de schimburi comerciale printr-o monitorizare permanentă a piețelor, a fluxurilor comerciale și de investiții, activitate desfășurată de către birourile sale din străinătate. Biroul din Bucureşti al Agenției ICE, care operează în România din 1969, își desfăşoară activitatea de informare, asistenţă şi promovare pentru firmele italiene ce doresc începerea sau extinderea unei activităţi în Romania, precum şi pentru firmele sau instituţiile/autorităţile româneşti interesate să stabilească relaţii de colaborare cu parteneri italieni. Biroul din Bucureşti al Agenţiei ICE este acreditat în România ca secţie de promovare schimburi a Ambasadei Italiei şi colaborează în strânsă sinergie cu aceasta.

O infrastructură interesantă de promovare, un model care poate ar merita copiat și de țara noastră.

italia zoo d

Evenimentul în cifre

Singura expoziție internațională de zootehnie din Italia și una dintre cele mai importante din lume a primit la a 73-a ediție vizitatori din 34 de țări, 16 delegații oficiale din 16 state și două misiuni comerciale, din Turcia și India. Dacă tot amintim de cifre, trebuie spus că 52% dintre vizitatori sunt proprietari de companii, 65% dintre cei care vin la eveniment caută noi oportunități de afaceri și noi furnizori, iar 18% dintre vizitatori participă pentru prima oară.

Ca lider în organizarea de astfel de misiuni Ministerul Dezvoltării Economice folosește expoziția de la Cremona ca un „ambasador“ al produselor fabricate în Italia, promovându-le astfel în toată lumea. O dovadă că statul italian dă o foarte mare importanță acestui sector, dar mai ales regiunii Cremona care aduce anual sume impresionante la bugetul statului. Acest lucru o arată și cifrele: doar sectorul agroindustrial din Cremona aduce anual 12,3 miliarde de euro la bugetul statului, adică 13% din bugetul total, în timp ce producția agricolă contribuie la bugetul de stat cu 7,55 miliarde euro, ceea ce reprezintă 14,1 % din bugetul total. Mare parte din materia primă necesară industriei agroalimentare italiene vine din Cremona, sectorul creșterii porcilor reprezentând 47%, producția de lapte 44% și carnea de porc 80% din totalul acestor sectoare la nivel de țară. Poate ar mai fi de spus că suprafața medie a unei ferme din Cremona este de 18,6 hectare, de două ori mai mare decât în restul Italiei și cu 27% mai mare decât în Europa.

5 zone de interes

Întreaga expoziție a fost axată pe noi tehnologii care pot sprijini domenii de viitor precum reproducerea de precizie, agricultura digitală, producția organică, economia circulară și sustenabilitatea mediului, bioenergia, dar și inovații care ridică la un nivel avansat tehnologia produselor lactate, creșterea porcilor, bunăstarea și igiena animalelor. Am văzut, de asemenea, instrumente eficiente care pot ajuta crescătorii în managementul fermelor.

Evenimentul a fost împărțit în 5 zone de interes: Milk Village, o zonă dedicată workshop-urilor și demonstrațiilor practice cu rolul de a oferi soluții care să sporească producțiile, sprijinind în același timp crescătorii în căutarea unui preț corect pentru lapte. O altă zonă, numită Bio Village, s-a axat doar pe soluții cheie necesare producțiilor ecologice. Techno Village a fost zona focusată pe inovațiile din sectorul utilajelor agricole și a tractoarelor moderne, unde au fost prezentate avantajele agriculturii inteligente. BioEnergy Village a fost zona dedicată produselor și serviciilor inovative pentru energii regenerabile din surse agricole, care devin parte a unui program bogat de evenimente care se concentrează pe noile oportunități oferite de economia circulară, acordând o atenție deosebită gestionării și întreținerii instalațiilor pentru utilizarea subproduselor agricole și alimentare. Și, nu în ultimul rând, zona numită Area Forum Italpig, un forum dedicat pionilor importanți din sectorul creșterii porcului – asociații, măcelari, crescători, tehnicieni și veterinari.

italia zoo a

Având un dublu rol, atât în Italia, cât și în Europa, Expoziția Internațională de Zootehnie promovează la nivel internațional peste 800 de brand-uri de tehnologii pentru creșterea animalelor, echipamente agricole și sectoare conexe, dar și o competiție cu 400 de exemplare Holstein din cele mai renumite ferme italiene.

Ferma inteligentă și tehnologiile bazate pe senzori

Evenimentul a găzduit în a treia zi și Sammit-ul Agrinnovation, sub egida căruia a avut loc un seminar despre noile tendințe din sectorul agrozootehnic, care prevăd o agricultură durabilă cu ferme inteligente și tehnologii bazate pe senzori.

În ultimii 50 de ani, producția de lapte pe cap de vacă s-a dublat, dar cu toate acestea diferența între fermele cu producții mari și cele cu producții slabe este încă considerabilă. Se știe că producția de lapte este strâns legată de genetică și nutriție, dar și de managementul furajării. Un mixt de furaje inconsistent, un regim de furajare greșit, calitatea apei, comportamentul vitelor și factorii de mediu precum căldura pot afecta în mare măsură consumul de hrană. În mediile actuale de producție mari și destul de intensive, cu mai puțini oameni care își fac treaba, gestionarea activităților zilnice devine o provocare destul de mare. În astfel de ferme crescătorul administrează efectivul de vaci, dar nu are informații detaliate la nivel individual. În multe cazuri, este înregistrată producția individuală de lapte, dar alte informații cum ar fi cât de mult a mâncat fiecare vacă, cât de mult s-a mișcat, temperatura corpului nu se cunosc. Ei bine, tocmai acest management individual poate fi realizat cu ceea ce se numește azi ferma inteligentă. O combinație de tehnologii bazate pe senzori care măsoară caracteristicile probelor de lapte, de la vacă la vacă, cât și vrac, adăugând informații externe despre calitatea furajelor, într-un mod inteligent de combinare a acestor aspecte în gestionarea zilnică a fermelor.

Pentru că evenimentul a fost de mare amploare și ar fi multe de spus, iar spațiul nu o permite, voi reveni în numărul următor cu detalii ale unor soluții care pot ajuta cu siguranță și crescătorii de vaci din România, comentarii la cald în pavilionul cu animale de elită și impresii din partea participanților din delegația română prezentă la eveniment.

Patricia Alexandra Pop

Abonează-te la acest feed RSS