În perioada 25-27 Septembrie 2018, Agenția Zonei Montane împreună cu Asociaţia Europeană a Zonelor Montane - Euromontana, cu sprijinul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a organizat cea de de a XI-a Convenție europeană a munților, în contextul Anului Centenar 2018 și Anului European al Patrimoniului Cultural - eveniment ce s-a desfășurat la Casa de cultură „Platon Pardău” din Vatra Dornei.

Printre co-organizatorii evenimentului, s-au numărat: Consiliul Județean Suceava, Primăria Municipiului Vatra Dornei, Asociația Romontana, Forumul Montan din România, Federația Agricultorilor de Munte Dorna, Centrul de instruire în agricultură Agrom-Ro, Centrul de Economie Montană CE-MONT.

Tema Conferinței a fost: „Patrimoniul cultural, motor al creativității, inovării și dezvoltării socio-economice pentru viitorul zonelor montane”.

Conferința a avut drept scop prezentarea modului în care patrimoniul cultural poate fi utilizat în forme inovatoare şi moderne, ca resursă, dar şi pentru a promova creşterea atractivităţii zonelor montane, precum şi pentru a arăta modalitățile prin care noile instrumente şi practici pot să ajute în dezvoltarea unor noi modele de dezvoltare socio-economică sustenabilă.

La eveniment au participat peste 250 de persoane din 20 de ţări cu munţi din Europa: reprezentanți ai Asociaţiei Europene a Zonelor Montane - Euromontana, ai Convenției Carpatice, cercetători, iniţiatori de politici, reprezentanți ai agenţiilor de dezvoltare, fermieri, operatori de turism, precum şi practicieni. Au adresat cuvinte de bun venit  Claudiu Sorin Roșu Mareș – Secretar de Stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Gheorghe Flutur - Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Mirela-Elena Adomnicăi - Prefectul județului Suceava, Ilie Boncheş - Primarul municipiului Vatra Dornei. Lucrările Convenției au fost deschise și moderate de președintele Euromontana, Juan Andrès Gutierrez.

Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă patrimoniul cultural din regiune şi modul în care acesta este utilizat ca punct forte pentru dezvoltarea sustenabilă a acesteia, în prima zi a conferinței s-au organizat patru vizite de studiu la obiective culturale din județele Suceava, Bistrița–Năsăud, Maramureș și Neamț.

În cadrul lucrărilor în plen ale Conferinței din cea de-a doua zi, au avut loc prezentări tematice privind patrimoniul cultural și natural  din zonele montane din Europa și s-au organizat trei ateliere paralele privind schimbul de bune practici, sesiuni ce s-au desfășurat în sala Casei de cultură, în sala Muzeului de etnografie și în „Sala Oglinzilor” din incinta Primăriei Vatra Dornei.

În contextul evenimentului, la prânz, a avut loc "Parada costumelor populare". Peste  600 de membri ai unor ansambluri folclorice din mai multe regiuni montane ale României, au defilat pe artera principală a municipiului și au susținut scurte demonstrații.

În cea de-a treia zi, în paralel cu Conferința, la Centrul de Economie Montană s-a desfăşurat un grup de lucru pe protocolul privind agricultura durabilă şi dezvoltarea rurală din cadrul Convenţiei-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor - Convenţia Carpatică.

Pe parcursul întregului eveniment, în foaierul Casei de Cultură “Platon Pardău” au fost organizate 12 standuri cu produse alimentare si meșteșugărești ale unor producători sau artizani din țările participante la Conferință, precum și puncte de informare/ prezentare de bune practici.

Convenția Europeană a Munților, s-a încheiat cu o Declarație finală. Parte din textul acestei Declarații, este redat mai jos:

„Pentru o mai bună conservare şi valorificare a patrimoniului cultural montan şi pentru a-l transforma într-un motor pentru o dezvoltare viitoare, facem apel la instituţiile europene, naţionale şi regionale să:

• Acorde o recunoaştere mai mare a contribuţiei zonelor montane, dar şi rurale, la Anul European al Patrimoniului Cultural, atât pentru valoarea lor intrinsecă, cât şi pentru contribuţia lor socio-economică la bunăstarea tuturor cetăţenilor.

• Acorde o recunoaştere mai mare legăturilor intrinsece între patrimoniul cultural şi cel natural în zona montană (spre exemplu printr-o recunoaştere cum este cea a etichetării de către UNESCO) precum şi a faptului că peisajele culturale europene au fost formate prin activitate umană. Întoarcerea la sălbăticie a unora dintre munţi ar duce la dispariţia acestui patrimoniu şi la schimbări semnificative ale peisajului.

• Menţină un nivel adecvat de finanţare pentru a ajuta conservarea şi o mai bună dezvoltare a acestei resurse ne-relocabilă şi astfel să creeze locuri de muncă, inclusiv în zonele montane izolate. În plus, pentru a putea fi utilizabile chiar şi de către structurile mici (municipalităţi, asociaţii etc.), accesul la aceste fonduri trebuie simplificat.

• Întărească legăturile dintre cercetare şi inovare şi actorii din teren, astfel încât noile inovaţii să poate fi implementate direct, pentru o mai bună conservare şi valorificare a patrimoniului.

• Transmită mai bine inovaţiile tehnologice, cum ar fi vizualizări şi redări în 3D, şi a le face mai accesibile, inclusiv pentru structurile antreprenoriale mici.

• Folosească patrimoniul cultural ca pe un factor de integrare si atractivitate şi să primească noi locuitori, în special în zonele montane depopulate.

• Aducă mai aproape oamenii ce trăiesc în zonele urbane de cei din zonele rurale prin o mai bună cunoaştere şi transmitere a patrimoniului cultural, astfel acordând o mai mare recunoaştere valorii patrimoniului cultural montan pentru societate, în întregul ei.

• Promoveze transmiterea patrimoniului cultural între generaţii prin programe de schimburi între tineri şi bătrâni, între locuitori ai zonelor urbane mari şi cei ai satelor mici.

În final, noi, Euromontana, ne angajăm să contribuim prin activităţile noastre la o mai bună conservare şi valorificare a patrimoniului cultural şi celui natural, pentru a le transforma într- forţă motoare pentru dezvoltarea viitoare a munţilor locuiţi din Europa prin:

• Schimburi de bune practici în managementul modern şi inovativ (inclusiv cu tehnologii noi) al patrimoniului cultural şi celui natural din munţi

• Încurajarea instituţiilor UE să ia în considerare o mai bună împărţire a finanţării culturale dedicate zonelor rurale şi montane

• Dezvoltarea de proiecte europene pe tema patrimoniului cultural şi/sau natural

• Transmiterea dragostei noastre pentru munţi la nivel european, naţional, regional şi local, prin promovarea specificităţii montane în faţă de alte teritorii.”

Salers este o rasă de vite mai puțin cunoscută și crescută în România. Cu toate acestea, în ultimii ani au apărut tot mai mulți mici fermieri interesați de aceste animale, mai ales în zona de vest a țării. Cei care le-au crescut au fost mulțumiți. În materialul de față veți vedea și de ce.

O rasă celebră încă din preistorie

Originea acestei rase se află în Franța. Strămoșii ei apar chiar în picturile rupestre de acum mai bine de 15.000 de ani. Se consideră că rădăcinile acesteia se află în partea de sud a masivului Central, în regiunea Auvergne. Din aceeași regiune își trage obârșiile și o altă rasă celebră, Aubrac.

Blana vitelor Salers lor este groasă și ondulată, mai ales în timpul iernii. Culoarea poate varia de la negru la roșu intens. Membranele mucoase și pielea sunt negre. Aceasta reprezintă un avantaj în protecția împotriva soarelui a ugerului și a altor zone sensibile. Dar cea mai importantă caracteristică a acestei rase, motivul pentru care a devenit atât de răspândită, o constituie dimensiunile. Sunt considerate a fi, pe drept cuvânt, vite de mari dimensiuni. Vacile pot ajunge la o greutate de aproximativ 750 kg, iar taurii cântăresc în jur de 1,100 kg.

Vite de carne, dar și cu lapte mult!

La origine aveau coarne puternice, dar în ultimii ani au fost selecționate și unele linii fără coarne. În orice caz, crescătorii recomandă ca vitele neecornate să fie supravegheate cu mare atenție, atât în turmă, cât și în preajma unor vizitatori ai fermelor. Deși sunt niște vite cu un temperament docil, vacile au un instinct matern foarte dezvoltat, care uneori le determină reacții violente. De remarcat că instinctul matern al vacilor nu se manifestă numai față de proprii viței, ci și față de toți vițeii aparținând turmei. De asemenea, taurii pot avea reacții imprevizibile. Picioarele lor sunt robuste, bine adaptate la terenuri accidentate. La fel și copita, de culoare neagră, este foarte rezistentă. De aceea, cazurile de „ologeală“ sunt foarte rare.

În principal, vitele Salers sunt crescute pentru carne, având în vedere dimensiunile lor, ca și randa­mentul de cca 60% la abatorizare. Însă, de-a lungul timpului, au fost utilizate și ca rase de prăsilă și, uneori, de lapte. Producția de lapte dată de o vacă este de aproximativ 3.000 litri/an, aproape dublu față de alte rase de vite de carne. Din păcate, lactația încetează destul de repede după fătare. Este la fel de adevărat însă că vacile Salers rămân fertile pe toată durata vieții, putând avea numeroase fătări.

La naștere, vițeii cântăresc între 30 și 40 kg. Acest fapt, coroborat cu dimensiunile vacilor, care pe deasupra au zona pelviană foarte lată, face ca fătările să fie foarte ușoare. Vițeii cresc foarte repede, sporul de greutate, în condiții de alimentație optimă, depășind 1,3 kg/zi. Maturi­tatea este destul de precoce. De obicei, prima fătare are loc la vârsta de doi ani. De aseme­nea, taurii s-au dovedit a fi cu 20% mai fertili decât cei din alte rase.

Deși mari, vitele Salers sunt foarte puțin preten­țioase. Așa cum am arătat, deja, sunt originare dintr-o regiune montană. Acest lucru le face rezistente la variațiile condițiilor de mediu din zonele montane. În ceea ce privește hrana, sunt la fel de nepretențioase, fiind capabile să se descurce pe orice tip de pășune. Conversia hranei în carne se face la o rată destul de bună, spun specialiștii.

Calitățile lor le fac să fie niște animale ce pot fi crescute foarte bine în fermele și gospodăriile din zona de munte, în condiții de semi-sălbăticie.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 42