România dispune de 6.335 ha de struguri de masă, ceea ce reprezintă 24,43% din suprafața cultivată în 1990 (25.931 ha). Scăderea este una drastică. 5.515 ha din această suprafață regăsindu-se în exploatațiile agricole individuale. Producția realizată se ridică la 71.405 tone, rezultând o recoltă medie de 11,2 tone/ha. Randamentul, să recunoaștem, este unul scăzut, mai ales că toate soiurile au, cel puțin teoretic, potențial enorm de producție.

Pe aceste suprafețe, cele mai multe aflându-se în regiunile Sud-Est (4.903 ha), Nord-Est (438 ha), Sud-Vest Oltenia (370 ha) și Sud-Muntenia (290 ha), se cultivă cu pregădere 10-12 soiuri. Însă, în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2019 sunt înscrise 22 de sortimente de struguri de masă: Afuz Ali, Augusta, Aurana, Auriu de Ștefănești, Cardinal, Chasselas roz, Coarnă neagră selecționată, Italia, Memory, Mihaela, Muscat de Adda (sau d`Adda), Muscat de Hamburg, Oltean, Perlă de Feredeu, Putna, Select, Silvania, Tamina, Victoria, Xenia. Dintre cele apirene, se regăsesc Călina și Norocel. Au fost însă menținute în catalog și soiurile omologate anterior: Azur, Chasselas de Băneasa, Chasselas doré, Greaca, Istrița, Milcov, Muscat timpuriu de București, Napoca, Someșan, Splendid, Timpuriu de Cluj, Timpuriu de Pietroasa, Transilvania, precum și apirenele Centenar Pietroasa, Otilia și Perlette.

Afuz Ali: soi rezistent la secetă și putregaiul cenușiu, de productivitate consistentă, cu strugurii foarte mari, de 350-600 g/ciorchine, boabe mari, cilindrice, de culoare verde-gălbui, cu pete de rugină pe partea însorită. Pulpa este cărnoasă, crocantă. Se coace între 20 septembrie și 10 octombrie.

Cardinal: soi cu coacere timpurie, rezistență mijlocie la ger și sensibilitate la putregai, mană și făinare. Ciorchinii cilindro-conici au 19-28 cm, cu masa medie de 340-510 g; boabele rotund-ovale sau ovale, de culoare roșie-violetă, acoperite cu pruină fumurie, sunt foarte mari. Pulpa este suculent-cărnoasă, crocantă, cu gust plăcut, ușor tămâios. Maturarea strugurilor începe încă de la sfârșitul lunii iulie, început de august.

Coarna neagră: are perioadă de coacere 15-25 septembrie, soiul fiind rezistent la ger și putregaiul cenușiu. Strugurii sunt mari, de 180-350 g, cilindro-conici, cu boabe mijlocii și omogene ca mărime, ovale, cu pielița neagră. Pulpa este crocantă, rezistentă, cu gust dulce. Se recomandă în zonele sudice ale țării, unde reușește să își matureze strugurii.

Italia: soi cu productivitate abundentă, cu rezistență mijlocie la ger și maturare a strugurilor în luna septembrie. Strugurii sunt mijlocii spre mari, de 450-600 g/ciorchine, piramidali, aripați, cu boabe mari, ovale, de culoare galben-aurie și pieliță acoperită cu un strat fin de pruină. Pulpa este crocantă și suculentă, cu gust discret de muscat și 1-2 semințe.

Muscat de Hamburg: are o perioadă de vegetație mijlocie, strugurii maturându-se la sfârșitul lunii august. Este mijlociu rezistent la ger și foarte sensibil la putregai, mană și făinare. Ciorchinii sunt mijlocii ca mărime, conici, uneori aripați, dispersați, având masa medie de 300 g. Boabele, mijlocii spre mari, au formă sferică, ușor ovale, cu pielița subțire, neagră-albăstruie, acoperită cu un strat gros de pruină și pulpă crocantă, zemoasă, cu aromă fină de muscat.

Muscat De Adda: se coace între 25 august și 15 septembrie, prezintă struguri foarte mari, de 500-800 g, cilindro-conici, uneori biaripați. Boabele sunt sferice, mari, așezate des pe ciorchine, de culoare neagră-violacee, acoperite dens cu pruină. Pulpa este cărnoasă, crocantă, cu gust slab de muscat. Soiul este sensibil la mană, oidium și putregaiul cenușiu. Se pretează la păstrare îndelungată peste iarnă, dar rezistă și mult pe butuc după maturare.

Moldova: soi cu coacere târzie, între 25 septembrie – 5 octombrie, prezintă rezistență sporită la ger, dar și la secetă sau boli criptogamice, plus că are rezistență la transport, o lungă conservare pe butuc sau iarna, în depozite frigorifice. Ciorchinii sunt foarte mari, cu o masă de 500-800 g, cu boabe ovale, mari, de culoare albastru-violacee, cu pieliță groasă, însă fragedă. Pulpa incoloră este tare, crocantă și dulce.

Victoria: maturarea strugurilor începe la sfârșitul lunii august, soiul având rezistență mijlocie la ger, fiind și sensibil la boli. Strugurii sunt mari, cilindro-conici, aripați, cu boabe compacte, mari și ele, de formă oval alungite și culoare galben aurie. Pielița este acoperită cu pruină, iar pulpa este cărnoasă, densă, cu gust plăcut, armonios.

Maria BOGDAN

Cercetarea în agricultură a avut mult de suferit după Revoluție și asta în principal din cauza slabei finanțări de care stațiunile din domeniu au avut parte. Însă, chiar și așa rezultatele cercetării se pot observa în prezent, drept dovadă că specialiștii au reușit să își facă treaba și în condiții dificile. Un exemplu că se poate face performanță este Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească deoarece activitatea de cercetare aici nu a fost întreruptă și, mai mult decât atât, viticultorii beneficiază și de rezultatele ei. Una dintre cele mai recente realizări ale Institutului este lansarea vinului Negru Aromat, produs din soiul de struguri cu același nume, creat chiar la Valea Călugărească.

Plantații vechi… plantații noi

În prezent, Institutul dispune doar de 60 ha cu vie din cauza faptului că în acest moment foarte multe terenuri sunt în litigii. Aceste 60 ha nu înseamnă doar plantații pe rod, ci și colecții ampelografice, loturi demonstrative și poligoane experimentale pentru că, deși aici se produce și se comercializează vin, cercetarea este principala activitate. Nu lipsesc nici plantațiile noi; pe 3,5 ha existând astfel de plantații, iar reprezentanții Institutului intențio­nează să înființeze alte 3 ha cu plantații bază cu soiuri noi și clone tocmai pentru a putea furniza pepinierelor private material bază.

Am vizitat viile de aici pentru a vedea cum arată după fenomenele meteorologice din această primăvară, iar din discuția avută cu domnul director am aflat cum se prezintă situația și care sunt rezultatele în prezent în ceea ce privește activitatea de bază. „Grindina nu a lăsat aceleași efecte ca în alte părți, înregistrându-se totuși o pierdere de circa 40%. Vița-de-vie are o putere de regenerare fantastică, noi am luat măsurile nece­sare, am stropit cu produse pe bază de cupru și sperăm ca prin tehnologie să recupe­răm cumva o parte din această pierdere“, a declarat Ion Marian, directorul ICDVV Valea Călugărească.

Acesta a punctat faptul că, în ciuda tuturor condițiilor din ultimii ani, cercetătorii de aici s-au ocupat inclusiv de crearea de noi soiuri și de selecție clonală. În prezent, soiul vedetă al Institutului este Negru Aromat.

Un nou vin în piață

Pentru a obține un nou soi de struguri este nevoie de 21 de ani. Astfel, soiul a fost omologat în anul 1987, de aceea mulți îl consideră ca fiind unul vechi, ne-a precizat directorul Institutului. Soiul Negru Aromat este autofertil, are vigoarea butucului mijlocie și florile herma­frodite. Strugurii au bobul mic și sferic, pielița de culoare neagră-albăstruie și groasă, pulpa este verzuie, zemoasă, cu gust plăcut și aromat, iar greutatea unui strugure este în jur de 130 grame.

Totuși, de ce este nevoie de un astfel de vin în piață? „Pentru că este un soi unic! În prezent, nu există pe piață un vin roșu aromat. Există vinuri aromate albe obținute din Tămâioasă, din Muscat Ottonel, rosé din Busuioacă de Bohotin, dar un vin roșu nu exista și atunci cred că el va surprinde. Noi vom lansa în curând acest vin, iar toți cei care l-au degustat până în prezent sunt surprinși de complexul lui polifenolic. Este un soi foarte rezistent, provine din Cabernet Saugvinion și Muscat Otonel. Are și rezistență genetică foarte bună, oferă producții bune, chiar se pot obține 16 t/ha, dar pentru că de obicei se dorește ca producția să fie de calitate, 8 t/ha este cea mai indicată, asta ținând cont și de regulile impuse pentru obținerea vinurilor cu origine protejată care limitează producția. Pe lângă cantitatea de struguri pe care o oferă și calitatea vinului obținut, cred că viticultorii vor obține și un preț mulțumitor pentru el“, a precizat Ion Marian.

Institutul de la Valea Călugărească și-a desfășurat activitatea și datorită activității de producere a vinului. Din acest motiv așteptările pentru noul vin sunt destul de mari, motiv pentru care înscriu vinul și la concursurile de specialitate din țară și străinătate.

Cercetare, dar cu cine?

În acest moment la Valea Călugărească lucrează 62 de persoane, chiar dacă schema de personal prevede 91 de persoane. „Sperăm să se ajungă și la o creștere salarială, care în momentul de față împiedică tinerii să se orienteze spre acest domeniu. Cei care vin… pleacă, nu prea rămân. Nivelul salarial este foarte mic pentru primele etape în cercetare, este mic și pentru cei care lucrează în administrație și fără ei nu putem funcționa normal. Avem nevoie de investiții majore; am început să primim banii anul trecut pentru investiții, așa că pentru următorii 3-4 ani avem un program îndrăzneț. Aparatură avem, chiar la nivel internațional, marea noastră problemă este însă cu renovarea clădirilor, de aceea vrem să realizăm și proiecte europene pentru a începe aceste demersuri deoarece unele clădiri nu au mai fost renovate de 20-30 de ani“, a conchis directorul ICDVV Valea Călugărească.

Larissa SOFRON

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) reamintește posibililor beneficiari, oportunitatea accesării fondurilor pentru finanțarea programelor de restructurare/ reconversie a plantațiilor viticole în temeiul OMADR nr. 1508/2018.

Fondurile sunt disponibile prin Programul Național de Sprijin (PNS) în Sectorul Vitivinicol 2019 – 2023. Prin accesarea acestei măsuri, producătorii din România au posibilitatea să-şi restructureze sau modernizeze suprafeţele cu viţă-de-vie care să corespundă cerinţelor actuale ale pieţei. Aceasta este una din măsurile de administrare a potențialului productiv viticol, care a fost luată de Comisia Europeană atât pentru a întări echilibrul pieţei vitivinicole, cît şi în vederea unei mai bune adaptări a ofertei la cerere pentru anumite tipuri de produse vitivinicole ce vizează anumite suprafeţe viticole a căror producţie nu este adaptată cererii, dar se poate adapta cu ajutorul unei restructurări a plantaţiilor prin:

a) reconversia soiurilor, inclusiv prin supraaltoire;

b) reamplasarea parcelelor viticole;

c) replantarea ca urmare a defrișării obligatorii a plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare

d) modernizare:

• proiectare, instalare/înlocuire sistem de susținere pentru conducere și palisaj;
• modernizarea formei de conducere a viței-de-vie prin trecerea de la cultura joasă la cultura semiînaltă și înaltă;
• modernizarea sistemului de susținere prin înlocuirea sârmelor și instalarea a 3 rânduri de sârme, dintre care minimum două duble, la sistemul pentru conducere și palisaj în vederea susținerii butucilor și conducerea lăstarilor;
• instalarea de sisteme de irigații prin picurare, inclusiv pentru viticultorii care au accesat programele anterioare de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole.

În perioada 2019 - 2023, România îşi propune să restructureze, anual, o suprafaţă de viţă-de-vie de aprox. 1000 - 1800 ha, ceea ce ar reprezenta un procent anual de 0,5 – 1% din suprafața viticolă totală. Precizăm că în perioada anterioară de programare, 2014-2018, în România a fost supusă măsurii de restructurare/reconversie o suprafață cultivată cu viţă-de-vie de 16235 ha.

Beneficiarii programelor de restructurare/reconversie sunt producătorii viticoli, persoane fizice sau juridice care deţin şi/sau exploatează suprafeţe de viţă-de-vie cu soiuri nobile.

În anul financiar 2019, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a autorizat la plată  până la această dată, suma de 8,45 milioane euro din Fondul European de Garantare Agricola (FEGA) pentru măsura de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole.

De asemenea, din PNS al României se mai acordă ajutoare pentru următoarele măsuri:

• Ajutor financiar la plata primelor de asigurare a recoltei pentru suprafețele cu soiuri de struguri pentru vin
• Investițiile în sectorul vinicol
• Ajutorul financiar pentru distilarea subproduselor
• Promovarea vinurilor

Pentru mai multe detalii cu privire la condițiile de accesare a acestei măsuri și la condițiile de eligibilitate vă rugăm să consultați site-ul APIA și Ghidul solicitantului privind sprijinul financiar pentru restructurarea/reconversia plantațiilor viticole – 2019: http://www.apia.org.ro/ro/directia-masuri-de-piata/viti-vinicole

Sursa: apia.org.ro

Stropiți VIȚA-DE-VIE pentru combaterea manei, făinării, putregaiului cenușiu, pătării roșii a frunzelor, acarienilor cu unul dintre următoarele amestecuri de pesticide:

• NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau CURZATE MANOX – 0,25% + FOLICUR SOLO 250 EW – 0,4 l/ha sau
• SULFOMAT 80 PU – 0,4%  + DECIS 25 WG 0,003% sau KARATE ZEON – 0,015% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%
• SHAVIT F 72 WP – 0,2% sau CABRIO TOP 1,5-2 kg/ha sau UNIVERSALIS 593 SC – 2 l/ha + KARATE ZEON – 0,015% + NISSORUN 10 WP – 0,03%.
• RIDOMIL GOLD MZ 68 WG – 0,25% sau ALCUPRAL 50 PU – 0,6% sau MIKAL FLASH – 3,0 kg/ha sau DITHANE M 45 – 0,2% sauMELODY COMPACT 49 WG –1,5 kg/ha + DECIS 25 WG 0,003% + NISSORUN 10 WP – 0,03%.   
• DITHANE M 45 – 2 kg/ha + VERTIMEC 1,8% EC – 0,1% până la 0,15%.

Tratamentul se va efectua în perioada 27 iunie – 02 iulie 2019.

Produsele acaricide se vor folosi doar dacă s-a depășit pragul economic de dăunare de 5-10 acarieni pe frunză.

La toate rețetele de tratament se poate adăuga îngrășământ foliar în concentrațiile recomandate de producător.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Bistriţa-Năsăud

Compania NHR Agropartners a prezentat viticultorilor români o nouă mașină de stropit via – EcoProtect modelul S2-800, produsă de firma franceză Gregoire. Evenimentul a avut loc în viile Domeniului Ostrov, acolo unde au fost prezenți viticultori din zonă, precum și presa de specialitate.

„Vrem să fim consecvenți și să punem la dispoziția fermierilor utilaje și echipamente de ultimă generație, astfel că la vie am adus pe piață o mașină tractată ce are posibilitatea de recuperare a soluției. Practic, este o mașină formată din două panouri, care se situează de fiecare parte a rândului, lucrând două rânduri în același timp. Aceste panouri sunt flexibile, însă se rigidizează în momentul în care ventilatorul suflă presiune în sistem. Pe aceste panouri se află niște diuze care pulverizează pesticidul, iar surplusul se prelinge pe pereții acestor panouri care au în partea de jos o pompă ce transportă lichidul înapoi în rezervor. Așadar, soluția tratează vița pe ambele părți ale frunzelor și oferă astfel un tratament de foarte bună calitate, iar surplusul nu se pierde în atmosferă, cum se întâmplă în cazul altor echipamente. Din acest motiv mașina poate aplica tratament și atunci când bate vântul, iar acest lucru nu este posibil cu o mașină clasică“, a specificat Florin Neacșu, director general adjunct NHR Agropartners.

Modelul prezentat la Ostrov are capacitatea de 800 litri, permite reglarea hidraulică a înălțimii și are comenzi electrohidraulice. Pompa are 4 diafragme cu debit  105 l/min la 540 rpm, filtrare triplă: sită în rezervor, filtru de sucțiune 365 microni, filtru de presiune din bronz și filtrare pe circuitul de reciclare. În același timp, beneficiază de unitate de comandă DPAE cu afișare digitală a presiunii, care corelează debitul și presiunea în funcție de viteza de lucru.

„Asigurăm cu această mașină un tratament eficient, fermierul putând reduce cantitatea folosită pe un hectar, protejează mediul înconjurător și va avea mai puține substanțe remanente în struguri“, a conchis Neacșu.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Continuăm, în numărul de astăzi al revistei noastre, să vă prezentăm cele mai valoroase soiuri de viță-de-vie autohtone, cultivate și astăzi în România. Se cuvine să facem o precizare: soiurile Fetească albă și Tămâioasă românească, pe care le-am descris anterior, împreună cu Grasa de Cotnari și Frâncușa, alcătuiesc singurul sortiment tradițional care se mai găsește în România, acela de la Cotnari, motiv pentru care acest important centru viticol este supranumit „rezervația viticolă națională“.

Fetească regală

Este poate cel mai cultivat soi din România, grație calităților deosebite ale strugurelui, din care se obțin vinuri de masă pentru consum curent, superioare seci, spumante sau distilate învechite din vin, de culoare alb-verzui spre galben-pai sau galben-auriu spre maturare, cu un gust plăcut, bine conturat, plin de finețe, de o savoare aparte, cu o vioiciune de tip floral. El a fost descoperit în 1920, în comuna Daneș, lângă Sighișoara (Mureș), fiind prezentat sub această denumire opt ani mai târziu, la Expoziția Națională de Vinuri și Fructe de la București. Se crede că Feteasca ragală este rezultatul unei încrucișări naturale între Grasă de Cotnari și Fetească albă. Popular se mai numește Dănășană sau Galbenă de Ardeal. Strugurele, care asigură o producție medie de 15-20 tone/ha, este mijlociu, cilindro-conic, uni sau biaripat, compact, cu bob sferic, mijlociu, galben-verzui, cu punct pistilar persistent și miez zemos.

Frâncușa

Provine din perioada prefiloxerică, fiind un soi indisolubil legat de Cotnari, acolo unde și azi își are cel mai important bazin de cultură. A purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri: Frenchie sau Frenchișe – la Huși, Creață – la Odobești, Țârțără – la Cotnari sau Mustoasă de Moldova, Poama muștei, Poama franchie, Vinoasă, Poama creață etc. – în alte zone din țară. Strugurii au boabe omogene ca mărime, sferice, foarte bogate în must, de culoare galben-verzui și ajung la maturitate în septembrie-octombrie. Din Frâncușă se obține un vin elegant, cu o aromă fină de fructe, gust echilibrat și catifelat, de culoare galben-pal sau galben-verzui. De regulă însă nu se vinifică separat, ci împreună cu soiurile din sortiment. Se armonizează cu aperitivele (ghiudem, salam de Sibiu, cârnați), cu peștele alb, mâncăruri ușoare din pui, brânzeturi.

Galbenă de Odobești

Așa cum sugerează și denumirea, soiul își are originea în Vrancea, în podgoria Odobești, județ în care se cultivă pe suprafețe întinse și astăzi, în cele patru centre viticole din sudul zonei. Este cunoscut de la jumătatea secolului al XIX-lea și a purtat, popular, numele de Galbena de Căpătanu, Poamă galbenă, Bucium de poamă galbenă – în Moldova, Galbenă grasă – în Muntenia și Sars Izum – în Dobrogea. Ca și alte soiuri autohtone, a supraviețuit invaziei filoxerei, fiind la un moment dat unul dintre cele mai cultivate în România. Galbena de Odobești este un soi foarte valoros, viguros și productiv (în anii favorabili, producția poate atinge și 20 tone/ha), cu struguri mijlocii spre mari, aripați, cilindro-conici, cu boabe dese, rotunde, de culoare galbenă cu tentă ruginie pe partea expusă la soare. Vinurile obținute din acest soi sunt seci, ușoare, vioaie, cu o senzație plăcută de proaspăt și răcoros, consumându-se de preferat în primul lor an de viață (vin tânăr).

Grasă de Cotnari

Grasa de Cotnari (Grasă mică, Grasă mare, Poamă grasă) este un soi de viță-de-vie autentic românesc, cultivat de prin secolul al XV-lea sau chiar mai devreme: în orice caz, era cunoscut de pe vremea domniei lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Sunt unii autori care acreditează ideea că soiul s-ar fi născut mult mai devreme, în inima Daciei, pe undeva la Alba Iulia, dar cei mai mulți îl localizează la Cotnari. Indiferent de proveniență, trebuie știut că centrele viticole din Cotnari, Pietroasele sau Alba Iulia produc, spun oenologii, unul dintre cele mai bune vinuri demidulci sau dulci din lume. Strugurii sunt mijlocii, cilindro-conici, uneori ramificați, cu boabe rare, ovoide, neomogene, mijlocii ca mărime, de culoare galben-verzuie și cu pete ruginii pe partea însorită. Secretul extraordinar al acestui soi este că, la supracoacere, în toamnele calde și uscate, se înnobilează cu putregaiul, denumit popular, grație acestei boli care provoacă stafidirea boabelor, chiar așa, „putregaiul nobil“ sau „mucegaiul nobil“. Botrytizarea conferă vinului calități excepționale, evident, cu o tehnologie aparte și costisitoare de obținerea a acestei licori rare.

Zghihara de Huși

Cunoscut și ca Poamă zoșănească, Zghihară galbenă, Ghihară, Zghihară verde bătută, Galbenă de Huși, Poamă vinoasă, Zghihara de Huși este un soi cu productivitate ridicată, cu origini în podgoria Hușilor, fiind cultivat din timpuri străvechi, poate cu 5-6 secole în urmă, pe malul Prutului, chiar înainte de atestarea orașului căruia i-a luat numele. În „Descriptio Moldaviae“, Dimitrie Cantemir așeza vinul de Huși, din ținuturile Fălciului, al doilea cel mai bun după Cotnari. Se cultivă preponderent în podgoriile Huși și Averești, dar și în alte centre viticole din Vaslui. Strugurii sunt rămuroși, răsfirați, cu boabe neomogene și dese, sferice, de culoare verde-gălbui, cu pete ruginii pe partea expusă la soare. Din acest soi se obțin vinuri albe seci, ușoare, de culoare verde-gălbui, cu aciditate ridicată, ceea ce le conferă vioiciune și prospețime, care se consumă tinere. De asemenea, Zghihara de Huși se folosește pentru prepararea spumantelor românești, a distilatelor de vin și a sucurilor.

Șarba

Este un soi recent, obținut la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Odobești (cercetător Gheorghe Popescu), din încrucișarea Rieslingului italian cu Tămâioasa românească, fiind omologat în 1972. Se cultivă într-un areal limitat din județul Vrancea. Soiul dispune de un strugure de mărime mijlocie, tronconic, compact, cu bobul mijlociu, sferic, zemos, discret aromat, de culoare galben-verzui. Vinul este ușor, puțin acid, proaspăt, cu arome delicate de trandafir, busuioc, flori de tei, miere de albine; se recomandă a fi băut tânăr. Denumirea soiului a fost împrumutată de la Culmea Șarbei, un loc înalt din care, în depărtare, poate fi zărit Milcovul.

Maria BOGDAN

În arhivele sale, România a înscris, de-a lungul timpului, 98 de soiuri de viță-de-vie (60 pentru vinuri roșii și 30 pentru vinuri albe) cultivate din cele mai vechi timpuri și asimilate, create de țăranul român și, de vreun secol, de specialiști. Mare parte dintre ele au dispărut între timp. Astăzi se păstrează în cultură o rezervă de soiuri foarte valoroasă: Băbească neagră, Busuioacă de Bohotin, Crâmpoșie, Fetească neagră, albă și regală, Frâncușă, Galbenă de Odobești, Grasă de Cotnari, Zghihara de Huși, Șarba, Tămâioasă românească și altele.

Fetească Albă

Cultivat cu mult înainte de apariția filoxeriei, denumit și Leanka, Poama fetei, Păsărească albă sau Mädchentraube în Germania, soiul Fetească albă este cel mai răspândit în țara noastră, fiind cultivat cu rezultate foarte bune, grație adaptabilității sporite, în Translvania, Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Se găsește, de asemenea, în cultură în Republica Moldova, Ungaria și Germania. Strugurii sunt de mărime medie, tronconici, mai rar aripați, cu boabe rotunde de mărime medie spre mică, de culoare galben-verzui și cu punct pistilar vizibil. Producția la hectar variază între 7-9 tone, aceasta putând fi și mai mare, dar în detrimentul calității. Vinurile albe se remarcă prin finețe și echilibru, au potențial de învechire; gustativ capătă arome de citrice, floare de tei, flori de câmp, fân sau caisă coaptă.

Crâmpoșie

Denumit și Cârlogancă sau Băldoaie (Oltenia) ori Ciolan (Muntenia), soiul Crâmpoșie are un trecut necunoscut în totalitate, cultivat în special în podgoriile Dealu Mare (Prahova și Buzău) și Drăgășani (Vâlcea). În 1972, un grup de cercetători de la Stațiunea de Cercetare din Drăgășani a obținut varianta selecționată, utilizată astăzi în cultură, care asigură producții de 7-10 tone/ha, mai mare (15 tone) în anii favorabili. Vinul obținut din acest soi este sec, alb, cu tărie alcoolică moderată; se pot asocia cu preparate culinare pe bază de pește, carne de pasăre și de vită ori poate fi servit între mese, ca aperitiv. Boabele mari și crocante fac ca soiul să fie utilizat și ca strugure de masă.

Tămâioasă românească

Soiul, cultivat în toată Europa și cunoscut sub numele de Muscat în Franța, Muscadel în Spania, Muskuty în Grecia, este cunoscut de atâta vreme în România încât este considerat autohton. Se pare însă că ar avea rădăcini pe undeva prin Grecia. La noi se cultivă în podgoriile din Oltenia, Muntenia și Moldova, o faimă deosebită căpătând vinurile obținute din Tămâioasă de Cotnari. Este un soi de vigoare mijlocie, cu strugurii de 16-20 cm lungime, boabe sferice, verde-gălbui, cu nuanțe ruginii pe partea însorită la coacere. Producția curentă este de 5-8 tone/ha, mai mare, până la 10-14 tone/ha, în anii cu favorabilitate maximă. Produce vinuri superioare, intens aromate, seci, demiseci sau licoroase, în funcție de an.

Busuioacă de Bohotin

Este cunoscut și sub numele de Tămâioasă de Moldova sau de Bohotin ori ca Muscat violet în Rusia, Franța, Germania sau Italia. Deșii unii susțin că ar avea origini prin Franța, românii i-au atribuit certificatul de naștere în satul Bohotin (comuna Răducăneni) din Iași. În 1936 vinul i-a fost prezentat chiar regelui Carol al II-lea care, fermecat de gustul licorii, a spus o vorbă devenită legendară: „Nu în picioare, ca la împărtășanie, ci în genunchi, ca la spovedanie.“ Cele mai bune vinuri din acest soi se obțin în podgoriile din sudul Iașiului, Huși (Vaslui) și Dealu Mare. Strugurii sunt cilindrici, cu boabe îndesate și turtite în ciorchine, de culoare violet închis, cu gust tămâios intens. Producția este de 6-8 tone/ha. Vinul are parfum, gust deosebit, fiind de culoare rubinie, dulce sau demidulce.

Fetească neagră

Soi autentic românesc, cunoscut din timpuri străvechi sub numele de Poama fetei, Coada rândunicii, Păsărească neagră, Feteasca neagră produce un vin roze sau roșu superior, catifelat, fin echilibrat. Se cultivă aproape exclusiv în România și Republica Moldova, dând rezultate bune mai ales în nordul țării, dar și la Ștefănești și Dealu Mare. Strugurii sunt mijlocii spre mari, cilindro-conici, biaripați, iar boabele intens pruinate sunt mijlocii, sferice, așezate dens, de culoare violaceu închis. Producția este de 7-8 tone/ha.

Băbească Neagră

Este un soi exclusiv românesc, ale cărui origini se duc prin perioada geto-dacică, dar în prezent este atribuit Nicoreștiului (Galați). Este cunoscut și sub numele de Crăcană – la Odobești, Rară neagră – la Chișinău și în general în Republica Moldova, Căldărușă – la Iași, Rășchirată, Crăcănată, Neagră băbească – în sudul țării. Este cultivat cu rezultate excelente în podgoriile Nicorești, Odobești, Cotești, Panciu și Purcari, în Moldova de peste Prut. Strugurii sunt rămuroși, cu boabe de mărime mijlocie, rotunde, puțin turtite, de culoare neagră-albăstruie, cu o productivitate de 8 tone/ha. Vinurile roșii sunt ușoare, mai puțin extractive, iar soiul se pretează pentru produția unor vinuri spumante roze și roșii, unice ca gust și aromă.

Mai multe despre subiect într-un viitor număr al revistei Lumea Satului.

Maria BOGDAN

Cea de-a XVI-a ediție a Salonului Internațional de Vinuri VINVEST s-a încheiat la Timișoara duminică, 21 aprilie, iar pe perioada celor trei zile de Salon producătorii de vin au oferit spre degustare peste 250 de sortimente, provenind din România, Serbia, Grecia sau Italia. Soiurilor românești și internaționale deja consacrate li s-au alăturat vinuri cu o încărcătură deosebită, produse în zona Muntelui Athos, toate reușind să cucerească gusturile celor 2870 de vizitatori ce au vizitat centrul expozițional al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Timiș.

Ediția din acest an a adus - pe lângă vinuri autohtone - vinuri biologice, vinuri spumante ce conțin particule de aur, sau vinuri vechi de mai bine de 6 decenii. Un punct special a fost dat de prezența unor vinuri produse la Muntele Athos, de călugărul Epifanios, de la chilia Mylopotamos, situată în apropiere Mănăstirii Marea Lavră, iar pentru prima dată la un eveniment de acest gen a fost adusă și cartea scrisă de monah - "Arta culinară a Sfântului Munte". Volumul s-a bucurat de un succes fulminant în rândul timișorenilor, toate exemplarele fiind vândute în prima zi de eveniment.

În premieră la un Salon din România a fost adus și degustat vinul spumant Imperator 24K – un vin spumant italienesc obținut prin metoda clasica și cu o compoziție în care se regăsesc particule de aur de 24 de karate. Băutura exclusivistă este produsă într-o serie limitată la una dintre cele mai cunoscute vinării din regiunea Francioacorta, Italia. În ceea ce privește lansările de noi produse, COTNARI a adus pentru prima dată spre degustare gamele de spumante și petiante, iar crama Thesaurus Wines a lansat vinurile Riesling Italian (2018) și Sauvignon Blanc Single Vineyard (2018).

Vinurile biologice au fost de asemenea de mare interes, reprezentate de crama Lacrimi de Lună, dar și de sortimente italienești distribuite în România de firma Ovest Food&Beverage.

Componenta educațională VINVEST a adus o degustare deosebită, de vinuri vechi provenind din anii 1958, 1965 sau 1995, susținută de prof.univ.dr. Ioan Nămoloșanu și dublată de simpozionul “Vinul și Sănătatea”, susținut de prof.univ.dr. Arina Antoce.

În cea de-a doua zi a Salonului au fost anunțate medaliile acordate vinurilor românești înscrise la Concursul Național de Vinuri și Băuturi Alcoolice ediția a XIV-a Din cele 100 de probe înscrise de cei 24 de producători au primit marea medalie de aur următoarele:

1. Categoria Vinuri Albe: Crama Gabai, cu soiul Sauvignon Blanc, din anul 2018.
2. Categoria Vinuri Rozé: Crama Hamangia Ataman, cu soiul Cabernet Sauvignon, din anul 2018.
3. Categoria Vinuri Roșii: Crama Lacerta, cu soiul Merlot, din anul 2015.
4. Categoria Distilate: VINCON Romania, cu vinars Miorița, 25 de ani.

Conform regulamentului Organizației Internaționale a Viei și Vinului, la 100 de probe se pot acorda 30% medalii, adică un maximum de 30 de medalii. Pe lângă cele 4 mari medalii de aur, au fost acordate 17 medalii de aur și 9 medalii de argint, astfel:

1. Categoria Vinuri Albe: 6 medalii de aur, 4 medalii de argint
2. Categoria Vinuri Rosé: 2 medalii de aur, 3 medalii de argint
3. Categoria Vinuri Roșii: 7 medalii de aur, o medalie de argint.
4. Categoria Distilate: o medalie de aur.
5. Categoria Vinuri Efervescente: o medalie de aur, o medalie de argint.

Din juriu au făcut parte persoane autorizate și membre ale Asociației Degustătorilor Autorizați din România, președintele comisiei fiind doamna Arina ANTOCE, prof.dr. expert O.I.V. (Organizația Internațională a Viei și Vinului).  

Ediția de anul acesta a VINVEST s-a bucurat și de prezența unor invitați de marcă din rândul autorităților naționale și locale, dar și de cavaleri ai vinului de la Ordinul Sfântul Vincenziu din Szeged, Asociația Femeilor Specializate în Degustarea Vinului din Szeged, cu toții completând nota festivă a evenimentului.

Salonul Internațional de Vinuri din Timișoara VINVEST ediția a XVI-a a fost un eveniment la care şi-au adus contribuția aproximativ 100 de parteneri și colaboratori. Co-organizatori au fost Camera de Comerț Industrie și Agricultură Timișoara, Asociația Degustătorilor Autorizați din România, Asociația de Cultură și Promovarea a Vinului VINVEST, iar partenerii principali au fost Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul Județean Timiș și Arsenal Park. În rândul producătorilor de vin, partener național a fost Crama Hermeziu, iar partener principal a fost COTNARI.

Stimularea biodiversităţii agroecosistemelor, ca măsură menită a contribui la îmbunătăţirea competitivităţii fermelor într-un mod durabil, o preocupare tot mai intensă a oamenilor de ştiinţă în ultima perioadă, a determinat colectivul de cercetători de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificaţie Blaj, coordonat de directorul acesteia, dr. ing. Liliana Tomoiagă ca, împreună cu cei din celelalte entităţi de profil din ţară, să elaboreze un Ghid de bune practici pentru lucrătorii din fermele viticole şi pomicole din România.

Însuşite şi implementate corect, spun autorii ghidului, acestea ar putea contribui la creşterea stabilităţii agroecosistemelor concomitent cu reducerea dependenţei culturii faţă de resursele energetice convenţionale.

Noile practici, ce presupun o îmbinare între tehnicile de cultură tradiţională şi cele care s-au dovedit a fi prietenoase mediului, fie anihilează agentul patogen, fie stimulează planta în a-şi „consolida“ un sistem de autoapărare naturală.

Pentru că nu există uniformitate privind practicile recomandate şi nici în ceea ce privește condiţiile agropedoclimatice la nivel de ţară, fiecare fermier urmează să-şi adapteze şi să dezvolte propriul plan de implementare a acestora în funcţie de specificul zonei, natura exploataţiei şi speciile cultivate.

Lucrarea este apreciată ca fiind completă, cu multe exemplificări şi bine ilustrată, ce poate fi deosebit de utilă tuturor agricultorilor, dar mai ales celor cu preocupări în viticultură şi pomicultură.

Dar mai multe amănunte, cu referire în mod special la:

– Conservarea şi ameliorarea calităţii şi biodiversităţii solurilor;

– Conservarea şi reconstrucţia habitatului seminatural;

– Conservarea şi utilizarea resurselor genetice autohtone;

– Maximizarea factorilor naturali de control fitosanitar etc.,

pot fi descoperite parcurgând paginile acestui ghid ce poate fi procurat GRATUIT de la SCDVV Blaj, judeţul Alba.

(I.B.)

Din 2015, la Muzeul „Crama de lemn 1777“ din Valea Călugărească (Prahova) a fost revigorat un străvechi obicei cu origini tracice, mai apoi din spațiul creștin ortodox, trifănitul viilor. Anul acesta evenimentul la care au luat parte viticultori, preoți și invitați din județ a avut loc în ajunul sărbătorii creștine a

Sf. Mucenic Trifon, care s-a celebrat la 1 februarie. Despre această tradiție specifică României și Bulgariei, de altfel două comunități viticole, ne-a vorbit muzeograful Emilia Savelovici.

– Ce este, de fapt, trifănitul viilor (arezanul viilor, gurbanul viilor sau târcolitul viilor)?

– Este un străvechi obicei, cu origini tracice, sunt de părere specialiștii, care mai apoi a fost legat de Sf. Mucenic Trifon. Recuzita specifică viticultorilor la trifănitul viilor, pe 1 februarie, amintește ceva clar legat de ritualul dionisiac și de ritualul sacrificial, lucru care astăzi, la revigorarea acestui obicei, nu se mai respectă.

– Să explicăm...

– Legat de ritualul dionisiac, noi știm la sfârșitul lunii ianuarie că seva din vița-de-vie începe să se deplaseze, iar coarda poartă viață. Ce făceau viticultorii noștri la 1 februarie? Chemau preotul să facă sfeștanie în plantație. Apoi tăiau o coardă de viță-de-vie pe care o puneau la frunte sau la mijloc. De ce? Pentru că bolile predilecte ale viticultorilor, pe parcursul unui an de muncă, erau insolația și durerile de șale. Ei făceau lucrul acesta crezând realmente că, în transferul de energie de la plantă la om, se vor vindeca. La noi în zonă am observat că, atunci când merg la cules, unii dintre viticultori, mai ales cei în vârstă, se încing cu o coardă de viță-de-vie. Și când i-am întrebat de ce fac asta mi-au zis că așa au moștenit de la părinți. S-a pierdut semnificația gestului, care ținea de energia vie a plantei.

– Iar ritualul sacrificial ce presupune?

– În trecut, pe dealuri, viticultorii și livezenii, în general, dar și legumicultorii alegeau punctul cel mai înalt și făceau acolo un foc mare, iar bărbații beau un pahar cu vin, dar aruncau licoarea și-n foc, după care se întorceau în sat și continuau petrecerea acasă, în familie. Ce însemna petrecerea? Era ideea de voie bună pentru că începea sezonul muncilor, iar în afară de sfeștanie oamenii se pregăteau pentru muncile din vie. În plus, beau și petreceau în ziua Sf. Trifon pentru ca această bună dispoziție și belșug să fie și în roade.

– Acum, după ce ați readus obiceiul în zilele noastre, ce faceți de fapt, în ce constă trifănitul?

– Aș vrea să spun că, revigorând acest obicei de Sf. Trifon, nu-i meritul nostru, este o bună-lucrare. Am rugat câțiva preoți să vină să ne ajute și au fost de acord, iar viticultorii au fost invitați și ei, să facem sfeștania viței-de-vie. Le-am depănat poveștile noastre identitare și le-am vorbit despre Sf. Trifon, ca patron al viticultorilor (dar și al grădinarilor și livezenilor), supranumit și doctor fără de arginți. În ortodoxie, sfântul este recunoscut ca vindecător al bolilor de ochi și al durerilor de cap. Slujba de sfințire a apei conține acatistul și moliftele sfântului, care se citesc o singură dară în an, pe 1 februarie sau în ajun. Moliftele sunt un fel de blesteme, fiindcă sfântul este și patronul insecte­lor, iar preoții le rostesc ca să iasă dăunătorii din plante (viermi, gândaci, molii, fluturi, omizi, târâtoare, păsările care distrug rodul, șoarecii), toți sunt alungați. Oamenii vin cu ulcioarele din lut și iau agheasmă, se duc acasă și sfeștania o continuă ei, fie că stropesc butucii cu apă sfințită (sub formă de cruce), fie că o pun în prima soluție de stropit. Vin nu doar acum, ci și peste o zi sau două, să ia apă sfințită.

– Deci, să zicem că obiceiul a trecut spațiul muzeistic și s-a dus în vie sau la viticultori acasă...

– Da. Cu timpul vom completa obiceiul pentru că recent am fost Academia Română să studiez despre trifănit și știți ce mai făceau românii noștri, în bunătatea lor, de 1 februarie? Dădeau de pomană familiilor nevoiașe o măsură de făină de porumb, brânză și ceapă cu sare. Și ofereau în cantitate mare, ca să sature familia nevoiașă; ei credeau că, în așa fel, și Sf. Trifon se va îndupleca și va sătura gângăniile, să nu mai vină să le distrugă recoltele. Cum am interpreta noi, cei de astăzi, acest lucru? Tot ce facem legat de aproapele nostru se răsfrânge în univers, se răsfrânge peste via noastră, peste grădina noastră, peste pomii noștri... Acum 100 de ani nu exista vie care să nu aibă o cruce pe care era scrisă rugăciunea Sf. Trifon sau conținea numai icoana acestuia.

– Trifănitul se mai practică în vreo țară sau în România se mai întâlnește undeva?

– Sf. Trifon este foarte cinstit în spațiul creștinesc sârb și rus, este ocrotitorul Moscovei, toți văd latura aceasta, de doctor fără de arginți; noi și bulgarii, că totuși suntem comunități viticole, îl cinstim prin acest obicei de trifănit. La noi, în România, da, se mai practică, dar sub alte denumiri, în Dobrogea, Vrancea, Vâlcea, Giurgiu, Dolj, Mehedinți, izolat în anumite localități din Transilvania etc. Sunt zone în care la această sărbătoare se implică primarii, comunitatea în întregime, bisericile, toate celebrând inclusiv începerea noului an viticol.

Muzeul „Crama de lemn 1777“ este o reconstituire a celei mai vechi crame din anul 1777, ce s-a păstrat până în anul 1985. Ea a fost construită de Consiliul Județean Prahova, prin Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova, cu piese recuperate din vechea cramă, pe un teren donat de arheologul Nina Grigore, cea a cărei familie a donat nenumărate obiecte vechi din arsenalul viticol și se pregătește, de asemenea, să cedeze cu titlu gratuit peste 400 mp pentru extinderea curții muzeului. Într-o oarecare măsură, ca să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, existența muzeului i se datorează.

Sf. Mare Mucenic Trifon s-a născut în Frigia, o veche regiune istorică din partea central-vestică a Asiei Mici (azi, Turcia), în satul Campsada (Lampsacus, după alte surse), aproape de cetatea Apamia. Încă de mic a primit de la Dumnezeu harul Sfântului Duh și puterea de a face minuni. El este cel care ar fi vindecat-o pe frumoasa fiică a împăratului roman Gordian (anii 238-244), posedată de un diavol ce s-a arătat ca un câine negru, cu ochii de foc și care ar fi spus că nimeni nu-l poate face să iasă din copilă, în afară de Sf. Trifon, de care de altfel se și teme. Chiar se afirmă că demonul le-ar fi vorbit regelui și supușilor că singurii asupra cărora nu are putere „sunt cei care cred în Dumnezeu, Iisus Unul Născut, Petru și Pavel, martirizați la Roma“. De frică, toți s-au convertit pe loc la creștinism. Însă mai târziu, în timpul împăratului Decius (249-251), cel care a pornit una dintre cele mai mari prigoane împotriva creștinilor, Sf. Trifon a fost chemat de eparhul Acvilin, care i-a poruncit să se lepede de credința sa. Pentru că Sf. Trifon a refuzat, a fost supus unor torturi îngrozitoare: a fost lovit cu bâtele, a fost ars, scrijelit cu gheare de fier și i s-au bătut cuie în tălpi. Dar sfântul a îndurat totul cu răbdare. În cele din urmă a fost condamnat la tăierea capului. Sf. Trifon s-a rugat înainte de execuție, mulțumind lui Dumnezeu pentru că l-a întărit și l-a mai rugat să-i miluiască pe toți cei care-l vor chema în ajutor.

Maria Bogdan

În vederea punerii bazelor unui consorțiu de cercetare pe tematica viticulturii ecologice inteligente în cadrul Programului European ”Orizont 2020”, vă invităm să participați la reuniunea ”Eco Viti Smart”, care va avea loc miercuri, 6 martie 2019, în clădirea Centrului de Cercetare pentru Biodiversitate, între orele 10.00 – 14.00.  

Agenda evenimentului conține în prima parte o prezentare a unei tehnologii Smart, cu aplicații în viticultură, de către un producător din Italia (Terra SHARP). Tehnologia realizează un diagnostic al bolilor, al carențelor în macroelemente și microelemente, respectiv gestiunea on-line a sistemului de irigație, prin intermediul unor drone conectate la un sistem informatic de analiză și interpretare rezultate.

La eveniment vor fi prezenți viticultori din județe limitrofe, peste 25 de studenți, precum și cadre didactice, iar organizatorul reuniunii este Conf. dr. Avram Fițiu, de la Facultatea de Agricultură, Disciplina de Certificarea și controlul calității produselor.

După prezentarea tehnologiei de către producător va urma o dezbatere care vizează identificarea priorităților de cercetare potențiale.

Reprezentanții mass-media care doresc să discute cu specialiștii prezenți la reuniune sunt așteptați la Centrul de Cercetare pentru Biodiversitate între orele 9.30 – 10.00.

Hermeziu înseamnă destin, vitejie și forță. Este povestea moșiei dinastiei Negruzzi și, totodată,  este vibrația vinului de acum 200 de ani. Crama Hermeziu se dezvoltă astăzi în cadrul grupului de firme Domeniile Lungu, fiind o afacere de familie susținută și dezvoltată prin investiții în tehnologie și modernizare. Vinurile obținute au o legătură specială cu pământul, fiind concepute pentru a transmie mai departe istoria locurilor de unde provin.

Vin din soiuri autohtone și internaționale

Relieful terasat și tehnica modernă reușesc, din anul 2006 de când începe istoria Cramei, să compună un mediu perfect pentru strugurii cultivați pe cele 132 de hectare de teren. Traminer, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Busuioacă de Bohotin, Fetească Albă, Fetească Regală, Riesling de Rhin, Fetească Neagră sau Muscat Ottonel sunt soiuri vinificate cu grijă de oenologi, cu utilaje în întregime din import, de la prestigioasa firmă italiană Casa Grande, pentru a obține vinuri premiate, cu o foarte bună aciditate naturală, ne spune omul din spatele cortinei, Vasile Lungu: „Am creat 28 de tipuri de vin liniștit și patru tipuri de spumant. Vinurile sunt împărțite în mai multe game, astfel încât să poată fi identificate. Soiurile românești sunt: Busuioacă de Bohotin, Fetească Neagră, Fetească Albă și Fetească Regală, fiind soiuri autohtone, pe care le-am ales astfel încât să nu ne suprapunem cu sortimentul de la Cotnari sau cu cel specific zonei Vrancea. Din soiurile internaționale avem gama Hermeziu. Gama «C’est Soir» este o gamă de elită. Am ales o denumire care să provoace multă curiozitate. Acestea sunt vinuri rosé, obținute din struguri roșii. Cabernet Sauvignon vinificat rosé, Fetească Neagră vinificat rosé și Busuioaca de Bohotin din județ, specifică județului Iași și Vaslui, în două variante sec și demidulce. N-am optat pentru varianta dulce din perioada comunistă pentru că era prea mult prelucrat. Și atunci, având posibilitatea de a obține vinuri cu aciditate naturală, noi am hotărât să facem vinuri seci, demiseci și demidulci.“ 

Gama Hermeziu are numai soiuri internaționale: Muscat Ottonel, Traminer, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon Standard și Riesling de Rhin: „Din vinurile pe care le avem, am început de anul trecut să obținem două spumante, realizate din bază de spumant Chardonnay; am obținut un sec, cu un rest de zahăr de 17 grade accesibil pentru doamne și pentru domni, dar și un blue natur cu 0,33 grame zahăr/per litru, un aperitiv care se pretează la prosciutto crudo, icre ș.a. Pentru tineri am creat un spumant, noi îl numim Frizzante, care se îmbuteliază la 2,5-3 bari.“

Vinuri HoReCa

Vasile Lungu nu a putut să nu se inspire din opera lui Negruzzi. Astfel, la cramă se găsește în acest moment și gama „Păcatele Tinereții“, vinuri HoReCa care se găsesc pe „raftul greu“ din majoritatea pensiunilor și restaurantelor din partea de nord a Moldovei, de la Suceava, Botoșani până la Vaslui și Bacău: „În cadrul acestei game avem îmbuteliate majoritatea vinurilor cu destinație retail deoarece vindem și vinuri HoReCa. În gama „Scrisori“ avem numai cupaje realizate din soiurile noastre, în diferite proporții, respectiv cinci tipuri de cupaje: un cupaj Sauvignon Blanc cu Chardonnay, precum și Sauvignon Blanc, Chardonnay și Muscat Ottonel. În același timp avem un vin rosé obținut din Cabernet Sauvignion rosé, Fetească Neagră rosé și Busuioacă de Bohotin, iar un alt cupaj este din Sauvignon Blanc și Riesling de Rhin. Suntem producători noi pe piață, dar am venit galopant și cu vinuri bune pentru a trezi interesul consumatorilor deoarece în zonă au dispărut câteva branduri. Din aceste motive am considerat că este un loc liber și pentru noi, unde se pot face vinuri și se pot promova. Mi s-a spus că afacerea nu va fi a mea, că nu voi culege roadele, dar cu siguranță copiii sau nepoții mei o vor face; penetrarea în piață este dificilă, iar cea mai bună promovare este de la om la om.“

Crama Hermeziu produce în jur de 1.200.000 de litri/an, dintre care 500.000 litri/an se îmbuteliază la sticlă și Bag-in-box. Printre altele, vinurile îmbuteliate au ieșit timid în Japonia, Norvegia, Suedia, Anglia, Germania, mai mult pentru testare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pentru cunoscătorii hărții podgoriilor românești, Ștefănești – Argeș este un reper vechi și solid. Sau, mai bine zis, era. Astăzi a mai rămas doar un nume, un loc unde se mai produce doar puțin vin, și acela cu greu. Iar mâine e posibil să nu mai fie decât istorie. Cum de s-a ajuns în această situație vom povesti în cele ce urmează.

Istorie glorioasă, prezent trist

Zona Ștefănești este dovedită arheologic ca podgorie prin descoperirile de la Stoienești, unde s-au găsit numeroase toarte și fragmente de amfore de proveniență locală. Însă prima atestare documentară datează din 20 mai 1388, când Mircea cel Mare (1386-1418) „întărea“ Mănăstirea Cozia cu multe vii din Dealul Piteștilor și hotarul Călineștilor. În diferite hrisoave se pomenește că Matei Basarab (1622-1654) și Constantin Brâncoveanu (1688-1714) aveau în aceste locuri vii întinse. În secolul al XVIII-lea, localitatea Ștefănești era menționată ca un târg special pentru vânzarea vinului cu ridicata. La trecerea dintre secolele XIX și XX și din cauza dezastrului filoxeric suprafața viticolă a acestei podgorii se diminuează mult. În schimb, viticultura din această zonă redevine înfloritoare pe la mijlocul secolului al XX-lea.

În 1959 aici avea să se construiască al doilea complex de vinificație ca mărime din România, după cel de la Valea Călugărească. Drept model a fost  folosit un complex similar din Franța.

Aici erau prelucrați strugurii proveniți de pe viile cultivate pe mai bine de 2.000 de hectare. 

„Toamna închiriam camioane de la Combinatul Petrochimic și de la alte fabrici ca să putem căra strugurii, atât de mulți erau“, își amintește unul dintre foștii angajați.

Rezultatul se măsura în mii de vagoane de vin care plecau în toată țara, dar și în străinătate.

În acest an, care este considerat unul bun, la Ștefănești s-au produs doar 16 vagoane de vin...

De la peste 2.000, la doar 144 ha de vie lucrată!

Adriana Bădulescu, directorul a ceea ce a mai rămas din fosta stațiune de vinificație, ne-a făcut o scurtă istorie a dezastrului la care a fost martoră. „Lucrez aici de 35 de ani. Mă doare să văd ce se petrece“, își începe povestea.

Prima lovitură pe care a primit-o colosul a fost declanșarea retrocedărilor de terenuri, care a început în anii ’90 și a continuat aici până în 2014. Din cele mult peste 2.000 de hectare, cât totalizau viile aflate în proprietate, au mai rămas doar 661,12. „Asta încă n-ar fi așa de rău. Cea mai mare nenorocire este că din această suprafață totală nu mai sunt lucrate decât 144 ha de vie. Restul au rămas pârloagă. Via de pe ele s-a sălbăticit sau a fost invadată de alte plante. Nici via lucrată nu e tocmai grozavă, pentru că este îmbătrânită. Ultimele plantări au fost făcute acum 35 de ani. În aceste condiții, evident că nici rezultatele nu au cum să fie grozave, nici productivitatea mare“, spune dna Bădulescu.

Vinovată pentru că mai mult de trei sferturi din suprafața viilor nu sunt lucrate este lipsa de bani. Aceasta conduce la lipsa de personal. La ora actuală, la Ștefănești mai sunt doar 52 de salariați, cu 20 mai puțini ca acum cinci ani și cu multe sute față de acum două decenii. Din cele șase ferme-pilot, câte avea stațiunea în vremurile bune, acum nu mai funcționează decât două. Iar dintre acestea, una nu mai are nici șef, nici tehnician și este pe punctul de a fi închisă.

Și, este cazul să precizăm, proprietarul este statul român! Așadar, tot ceea ce am povestit până acum este despre avuția națională, despre ceva care ne privește pe toți. Dar să mergem cu istoria mai departe!

Copil al nimănui

De-a lungul timpului, stațiunea de la Ștefănești a purtat mai multe denumiri. La început a fost Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Viticolă Ștefănești, apoi s-a transformat în Institut de Cercetare Dezvoltare Viticolă. Asta până în anul 2004, când printr-o Hotărâre de Guvern a primit o titulatură un pic năucitoare: Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultură. Dintr-o dată, orice referire la vin a dispărut din denumire. „De fapt, după schimbarea aceasta de titulatură, încet-încet am început să nu mai fim luați în seamă ca institut de vinificație. Mulți dintre cei care citeau denumirea noastră credeau, din cauza termenului biotehnologii, că noi obținem vin din pastile sau prin cine știe ce procedee“, a mai povestit directorul INCDBH.

La ora actuală, institutul se află în subordinea Ministerului Culturii și Inovației și în coordonarea științifică a ASAS. În acest context, deși producția de vin ar fi cea mai firească și mai simplă cale de a obține venituri, accentul se pune pe cercetare. Două proiecte în care cercetătorii de la Ștefănești sunt implicați se vor încheia în luna decembrie a acestui an. În desfășurare mai sunt încă trei, în care INCDBH este membru în consorțiile care derulează proiectele. „Banii obținuți abia ajung pentru plata cercetătorilor“, spune Adriana Bădulescu.

Pentru partea de producție, care ar putea aduce venituri însemnate, nu sunt alocate fonduri de nicăieri. „Conform statutului, ar trebui să ne autofinanțăm. Dar producția necesită și ea niște investiții, cheltuieli. Or, pentru acestea nu primim bani de nicăieri. Ba, pe deasupra, mai intervin și tot felul de necazuri. Pentru procesul tehnologic de producere a vinului folosim apa adusă cu pompele noastre din surse aflate la o oarecare depărtare. Când am vrut să pornim pompele, în toamna aceasta, am văzut că nu funcționează. Cineva furase transformatorul de la linia electrică de alimentare. A durat aproape o săptămână până când l-au înlocuit cei de la Electrica“, a dat un exemplu directoarea institutului.

Accesul la piață, restricționat

Cum spuneam mai devreme, 2018 a fost un an bun. Deși din via cu struguri roșii nu s-au putut recolta mai mult de șase tone de struguri, recolta fiind compromisă de cele două episoade de grindină din primăvară și de ploile torențiale, recolta de struguri albi a depășit toate așteptările. Producția de vin s-a ridicat la 16 vagoane. O cifră frumoasă, în termeni absoluți, chiar dacă nu reprezintă decât câteva procente din producțiile de acum două decenii.

Din nefericire, vinul, deși stocat în bune condiții în tancurile de inox din beciurile stației de vinificație, e destul de departe de a-și întâlni consumatorii.

„Posibilitățile noastre de desfacere sunt reduse. Concret, nu avem decât un magazin, la poarta institutului, și două dozatoare, dintre care unul tot la poartă“, explică Adriana Bădulescu. Cele două dozatoare au fost cumpărate cu mari eforturi și mari sacrificii în 2017. Intenția era de a fi amplasate în puncte cu trafic intens. Dar nu s-au găsit banii necesari pentru plata chiriei pe spațiu în astfel de locuri. Concret, marile supermarket-uri din Pitești solicitau o chirie de 400-500 euro/lună pentru amplasarea unui dozator, adică echivalentul prețului a 250-300 litri de vin. Producătorul nu și-a putut permite această cheltuială...

Singura modalitate de a se vinde vinul de la Ștefănești este vrac, ceea ce reduce semnificativ numărul beneficiarilor. Până în anul 2006 a existat și vechea linie de îmbuteliere. Apoi însă AVAPS a vândut o mare parte dintre activele stațiunii, între ele aflându-se și această componentă esențială pentru desfacerea producției. O vreme a existat o colaborare cu cumpărătorul, în sensul că acesta efectua îmbutelierea ca pe o prestare de servicii și era plătit în vin. Apoi s-a renunțat, astfel că s-a ajuns în situația de acum: mici cantități sunt puse în sticle cu ajutorul unei linii semimanuale, cu productivitate extrem de redusă. În consecință, drumul spre marile rețele de magazine este barat.

O comoară blocată de ANAF

Din nefericire, necazurile celor de la Ștefănești nu se opresc aici. Pe lângă toate cele enumerate se adaugă și datorii istorice către buget și către furnizori, la care s-au adăugat dobânzi și penalizări. Suma totală se ridică la aproape un milion de euro. Pentru alte podgorii, n-ar fi o sumă de speriat. Nu însă și în condițiile lipsurilor în care se zbate INCDBH! Și, pentru ca povestea să se încadreze perfect în peisajul mioritic, stațiunea se află încă, cel puțin teoretic, în posesia unei comori care i-ar permite să își plătească cel puțin o mare parte din datorie. Este vorba despre o provizie de peste 46.000 de litri de distilat de vin învechit, cu o concentrație alcoolică de peste 60º. Vechimea distilatului este de mai bine de 25 de ani. Dacă mai e cazul să traducem pentru cei care nu au înțeles, vorbim despre 46 de tone de concentrat de coniac vechi de 25 de ani. Sau, și mai exact, despre 58.000 de litri de coniac de cea mai bună calitate, căci dintr-un litru de concentrat pot rezulta cca 1,25 litri produs final. Pe toată această cantitate de distilat ANAF a pus sechestru și a hotărât să organizeze vânzarea la licitație. Dar, nu se știe de ce, la prima licitație, al cărei preț de pornire era de 10 euro/litru, nu s-a prezentat nimeni. Așa că acum e pe cale de a se organiza a doua, cu prețul de pornire la jumătate. Reamintim cititorilor noștri că pe piață prețul unui coniac de calitate trece binișor de 100 lei/litru. Adică în jur de 25 euro. Chiar scăzând jumătate, care ar reprezenta taxele și accizele, tot rămân 12,5 euro/litru. Adică, cel care ar fi cumpărat stocul la 10 euro/litru ar fi putut avea un câștig frumușel de 14 lei/litru (3,5 euro). Mari și încurcate sunt căile alcoolului...

Vorbe care contează

La cum arată întreaga poveste, pare ca și cum cineva ar dori să înmormânteze cu totul fosta stațiune de la Ștefănești. Și, la cum se văd lucrurile, pare că este pe cale să și reușească. Ba chiar, ca lucrurile să fie duse până la capăt, să mai și blocheze drumul către mormânt. La modul propriu! De curând, parcela care cuprindea drumul de acces din șoseaua națională către clădirile administrative a fost retrocedată. Toate căile de atac împotriva hotărârii au fost epuizate, iar proprietarul refuză să permită folosirea drumului care îi traversează proprietatea. Directoarea Adriana Bădulescu s-a arătat sceptică în privința obținerii unui drept de servitute. S-a resemnat cu gândul că, pentru a ajunge în biroul său, trebuie să facă un ocol de cca trei km, pe un fost drum tehnologic.

Probabil că ar mai fi multe de comentat pe marginea acestei povești, dar vorbele n-ar ajuta prea mult. Cu o singură excepție: ca ele să fie cuprinse într-o Hotărâre de Guvern sau alt act normativ care să reglementeze situația. Deocamdată mai este ceva de salvat. Dar nu pentru multă vreme!

Alexandru GRIGORIEV

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că în perioada 11 -15 octombrie 2018, va efectua plăți pentru următoarele scheme de plată:

• rambursarea sumelor aferente disciplinei financiare, respectiv sumele cuvenite României din fondul de criză, fiind procesate/autorizate un număr de 76.141 dosare cu suma totală de 75.501.749,49 lei, echivalentul a 16.451.931,77 euro;
• renta viageră agricolă în sumă totală de 17.016.736,23 lei pentru aproximativ 13.388 beneficiari care au optat ca plata să le fie efectuată prin virament bancar;
• Programul Național Apicol (PNA) 2018 pentru un număr de 5.282 apicultori cu o sumă totală de 33.398.771,39 lei;
• restructurare/reconversie plantații viticole în sumă de 4.459.927,04 lei pentru un număr de 27 beneficiari;
• investiții în cadrul Programul Național de sprijin al României în sectorul vitivinicol 2014-2018 în sumă de 6.126.342,35 lei pentru un număr de 2 beneficiari;
• măsura de promovare a vinurilor în cadrul Programul Național de Sprijin al României în sectorul vitivinicol 2014-2018, în sumă de 117.181,36 lei pentru beneficiarul Asociaţia pentru Promovarea Vinului Românesc, asociaţie formată din 17 producători de vinuri cu Denumire de Origine Controlată și Indicaţie Geografică.

Îmbunătățirea sortimentului de soiuri de viță-de-vie se află permanent printre obiectivele de cercetare la SCDCPN Dăbuleni. În acest sens, în anul 2010  s-a înființat o nouă colecție ampelografică, cu 50 de soiuri. Din grupa soiurilor cu struguri de masă s-a evidențiat prin precocitate, dar și prin nivelul producției de struguri ridicat soiul Prima Cl. 1022.

Este un soi de viță-de-vie cu struguri de masă originar din Franța. Butucii sunt de vigoare mijlocie.

Organele verzi ale butucului sunt sensibile la oidium sau făinare (Uncinula necator), iar strugurii sunt sensibili la putregaiul cenușiu (Botryotinia fuckeliana).

În anii favorabili din punct de vedere climatic, strugurii intră în faza de pârgă, începând cu data de 24 iunie. Momentul intrării strugurilor în faza de pârgă depinde de condițiile climatice, dar și de încărcătura de struguri pe butuc. La acest soi faza de pârgă este mai avansată cu 10-12 zile comparativ cu soiul Chasselas d’oré.

Maturarea strugurilor este de la precoce la foarte precoce. În condițiile de climă din sud-vestul țării maturarea strugurilor are loc între 15-22 iulie. Strugurele are formă piramidală, mărime medie, cu rahis lung, puțin compact. Bobul are mărime medie (3,7-3,9 g) și formă elipsoidală. Culoarea pieliței este negru-albăstruie, uniformă. Pielița bobului este subţire, fiind acoperită de un strat intens de pruină. Pulpa bobului este crocantă şi suculentă, cu gust echilibrat, dulce şi plăcut. Deși are pielița subțire, bobul prezintă o bună capacitate la conservare şi transport.

Producția de struguri realizată de acest soi este medie spre mare. În medie, pe 6 ani (2012-2017), producția obținută a fost de 12.967 kg/ha, din care producția marfă 10.800 kg/ha. Potenţialul de producție este asemănător cu cel al soiului Victoria. Din punct de vedere economic, profitul realizat în cazul soiului Prima Cl. 1022 este mai mare cu 25% față de soiul Victoria datorită precocității maturării strugurilor. Producția de struguri a soiului Prima Cl. 1022 depășește cu 15-20% producția medie a soiurilor cultivate în zona solurilor nisipoase din sud-vestul Olteniei.

Deși potențialul de producție cel mai ridicat se manifestă pe coarde lungi de 10-12 ochi, butucii soiului Prima Cl. 1022 au capacitatea de a rodi relativ bine și pe elemente de rod scurte, respectiv cepi de 3-4 ochi, situate la baza butucului, în cadrul formei de conducere clasică (joasă), situație în care asigură o producție de struguri de 6-7 t/ha.

Dr. ing. Iulian RĂȚOI

Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni

Domeniul Bogdan este, deocamdată, un nume care nu spune prea multe publicului larg. Dar, pe de altă parte, acest nume reprezintă o promisiune pe piața mondială a vinului, o șansă de a proba încă o dată potențialul viilor dobrogene.

Într-un an, medalii cât în șapte!

Primele sticle cu vin îmbuteliate de Domeniul Bogdan au apărut pe piață anul trecut. Și tot de atunci a început să plouă, la propriu, cu medalii obținute la concursurile internaționale de prestigiu. „La Millesime BIO am luat aur pentru Roze Cabernet Sauvignon 2017 și argint pentru Muscat Ottonel 2017 și Sauvignon Blanc 2017. La Chardonnay du Monde 2018, a doua competiție din acest an, Franța a acordat medalia de argint vinului nostru Domeniul Bogdan Chardonnay 2017, în timp ce la Premiile Internaționale Decanter 2018 Anglia a onorat Domeniul Bogdan Fetească Neagră 2016 cu medalia de bronz. Ultimele două distincții, de argint, au venit după Concursul Mondial de la Bruxelles 2018, vinurile medaliate fiind Chardonnay 2017 și Riesling 2017“, a povestit dna Ivona Dobre, directorul general al Domeniului Bogdan.

Ce înseamnă aceste medalii? Să spunem doar că Millesime BIO este cea mai importantă competiție de vinuri bio din lume, lansată în 1993 de către asociația interprofesională Sudvinbio. Se organizează la începutul anului, iar la ediția 2018 au fost înscrise în competiție 1.416 vinuri. La Chardonnay du Monde 2018, concurs internațional organizat în luna martie, în Franța, s-au înscris 679 de eșantioane de vin din 39 de țări. Vinurile au fost jurizate de 300 de experți independenți. Decanter World Wine Awards este o competiție internațională de vinuri organizată de 15 ani în Marea Britanie și este recunoscută pentru procesul riguros de jurizare. La ediția din 2018 s-au înscris peste 16.900 de vinuri, produse de companii de pe toate cele cinci continente. Juriul a fost format din 275 de experți internaționali. În sfârșit, la Concursul Mondial de la Bruxelles, a cărui ediție din 2018 a fost organizată în luna mai în China, la Beijing au fost înscrise 9.180 de vinuri din peste 49 de țări.

Viticultura biodinamică, o filozofie nouă

„Unul dintre secretele acestor reușite îl constituie modul în care obținem strugurii. Noi practicăm o viticultură biodinamică. Suntem probabil singurii din România care folosesc acest sistem“, a explicat dl. Bogdan Mihalcea, fondatorul companiei. Pe cele 154 de hectare ale Domeniului Bogdan, aflate în zona comunei Peștera, în inima podgoriei Murfatlar, via se cultivă după alte reguli decât cele utilizate în marea majoritate a podgoriilor. În primul rând nu se folosesc niciun fel de substanțe de sinteză, nici ca îngrășăminte, nici pentru protecția plantelor sau combaterea dăunătorilor. Sunt utilizate doar substanțe naturale precum piatra vânătă de carieră sau preparatele din plante, în cantități homeopatice.

Pentru îndepărtarea dăunătorilor, între rândurile de vie sunt intercalate culturi de plante aromatice. Culturile tradiționale, care se fac și ele în vie, sunt rotite cu strictețe.

Dar conceptul de viticultură biodinamică nu se mărginește doar la atât. Fazele Lunii sunt avute în vedere atunci când se execută lucrări în vie. „Luna creează mareele. Deci, în mod cert influențează și circulația sevei în plantă, fie ridicând-o spre extremități, fie, dimpotrivă, coborând-o spre rădăcină. De aceea considerăm foarte important să ținem cont de aceste aspecte. De asemenea, între spalieri nu avem sârmă. O cantitate atât de mare de metal este influențată de magnetismul terestru și intră în contact imediat cu planta. De aceea am preferat benzi de plastic“, a mai dezvăluit dl Mihalcea câteva dintre secretele Domeniului Bogdan.

Și fermentarea mustului are o altă filozofie!

Povestea a început în anul 2011, când a început plantarea viei. Investiția a fost de peste șapte milioane de euro. Acum, pe cele 154 de hectare ale Domeniului Bogdan se obțin struguri din soiurile Fetească Neagră,  Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel și Riesling.

„2017 este primul an în care am putut beneficia și de strugurii noștri și de crama noastră, astfel că nu întâmplător această recoltă a dus la rezultatele excelente pe care le-am obținut. Este prima noastră participare la competițiile internaționale de vinuri bio din lume și am fost singurii producători români înscriși în astfel de competiții, astfel că medaliile obținute înseamnă enorm pentru noi ca echipă, ca brand, ca țară“, a mai spus Bogdan Mihalcea.

Dar viticultura biodinamică nu înseamnă numai o anumită filozofie de cultivare a viei, ci și un alt mod de preparare a mustului. „Între vinul organic și vinul biodinamic există o diferență majoră care se referă la transformarea mustului în vin, sub influența microorganismelor, mai precis a drojdiilor. În cazul vinului orga­nic, introducerea de drojdii selecționate, certificate biologic și nemodificate genetic, dă o direcție clară acestei transformări și garantează caracteristicile așteptate de la fiecare soi. În cazul vinului biodinamic transformarea mustului în vin se face doar în prezența populațiilor de microorganisme (sute de familii) prezente în strugurii dintr-un anumit ecosistem. Această particularitate conferă o complexitate extraordinară vinului. Însă, în același timp, producerea vinului biodinamic impune eforturi extraordinare pentru că mustul poate lua direcții multiple de transformare ireversibilă, iar singurele pârghii de control sunt temperatura, igiena și prelucrarea artizanală a vinului“, a povestit Dragoș Constantinescu, directorul cramei Domeniului Bogdan.

Fructele pasiunii

Deocamdată, compania se află de-abia la început de drum. Așa cum am spus deja, prima producție cu adevărat valorificabilă s-a obținut în 2017, când au fost îmbuteliați 300.000 de litri de vin. O mare parte din această cantitate a fost exportată în Cehia, Norvegia și Statele Unite ale Americii. Nici degustătorii marilor rețele de magazine din țară nu au rămas indiferenți la calitatea vinurilor Domeniului Bogdan, astfel încât acum este prezent și pe rafturile mai multor supermarket-uri.

„Domeniul Bogdan s-a născut din pasiune și din dorința de a bea un vin care să pună în valoare potențialul excepțional al terroir-ului dobrogean și care să redea României locul pe care îl merită pe harta vinurilor în lume“, a mai precizat Bogdan Mihalcea. „Noi dorim să oferim consumatorului în primul rând un vin bun și de calitate. Pentru aceasta invităm oamenii să bea vinul nostru. Faptul că mai este și bio, ba chiar mai mult, biodinamic, este un atu în plus!“

Alexandru GRIGORIEV

Concursul BASF ”Povești cu vinuri românești” a ajuns la final. Marii câștigători vor primi premiile în valoare de 5.000 de euro fiecare

• Crama Licorna a câștigat pentru a treia oară marele premiu, de data aceasta la categoria vinuri roșii, cu o Fetească Neagră din 2015
• Marele câștigător la categoria vinurilor rose a fost un cupaj de Fetească Neagă, Shiraz, Pinot Noir și Cabernet Sauvignon, din 2017, produs de Domeniile Dealu Mare.
• Categoria vinurilor albe a fost câștigată de un Sauvignon Blanc, din 2017, creat de Crama Corcova.
• Fiecare dintre cei trei mari câștigători va primi un premiu în valoare de 5.000 de euro, constând, la alegere, într-un utilaj de aplicare a tratamentelor sau un pachet de promovare a afacerii.

A treia ediție a concursului BASF ”Povești cu vinuri românești” a luat final, în aplauzele a cei peste 170 de participanți. Început în luna februarie, la nivel național, concursul a ajuns în fiecare dintre cele 4 regiuni principale ale țării: Moldova, Muntenia și Dobrogea, Oltenia și Transilvania. Concursul s-a adresat tuturor producătorilor mici și mijlocii, cu suprafețe de viță de vie mai mici de 100 de hectare.

În total, viticultorii au înscris 388 dintre cele mai bune vinuri produse în ultimii trei ani. La fiecare dintre cele patru etape regionale s-au ales 9 vinuri finaliste, câte trei pentru fiecare categorie: alb, rosé, roșu. Cele 36 de vinuri calificate în marea finală  de la Cluj au fost din nou evaluate de comisia formată din experții Asociației Degustătorilor Autorizați din România. Miza a fost importantă. Compania BASF a pus la bătaie trei mai premii, în valoare de 5.000 de euro fiecare, constând, la alegere, într-un utilaj de aplicare a tratamentelor la vița de vie sau un pachet de promovare.

Dacă finalele primelor două ediții au avut loc la Alba Iulia, respectiv Sibiu, de data aceasta, invitații s-au reunit într-un cadru de gală, la Cluj Napoca. ”A fost un eveniment extraordinar. Din toate cele trei finale de până acum, aceasta a fost cel mai bine primită. Am simțit o atmosferă familiară, prietenoasă. Am simțit, într-adevăr, că putem discuta despre perenitatea acestui eveniment, având suportul celor pentru care, de fapt, am organizat acest concurs: fermierii mici și mijlocii, precum și distribuitori, ambalatori și reprezentanți ai fitofarmaciilor”, spune Robert Băicoianu, directorul de vânzări pentru culturile horticole în cadrul Diviziei pentru Protecția Plantelor BASF România. 

Participanții au avut ocazia de a afla informații despre cele mai noi produse BASF destinate protecției culturii de viță de vie. Invitați speciali în cadrul galei, Berk Kucukkara, Crop Manager Specialty Crops Central Europe - APE/O și Răzvan Boc, manager tehnic culturi horticole pentru Europa Centrală și de Est, au prezentat noile produse ale companiei, Delan® Pro și Sercadis®.

Bineînțeles, întreaga gală a fost condimentată de prestanța extraordinară a gazdei, bine-cunoscutul actor Claudiu Bleonț, dar și de momentele de dans și modă, create pentru a ilustra într-un mod plastic și inedit beneficiile noilor produse BASF.

Comisia de evaluare ADAR nu a avut o sarcină deloc ușoară la această finală a concursului ”Povești cu vinuri românești”. Juriul, prezidat de una dintre personalitățile ilustre ale vinului, domnul Georgel Costache, a avut în componența sa pe domnii Dorin Popa, Cătălin Genoiu, Gabriel Stoica și Florin Aldea, cu toții experți recunoscuți la nivel național și internațional și totodată membri ai Asociației Degustătorilor Autorizați din România.

Evaluarea celor 36 de probe de vin, câte 9 pentru fiecare dintre cele trei categorii, s-a făcut cu o zi înaintea galei de premiere. Președintele juriului, Georgel Costache, a fost cel ce a anunțat câștigătorii. Marele premiu la categoria vinuri albe a fost primit de un Sauvignon Blanc, sec, din 2017, creat de Crama Corcova. ”Am fost foarte încântați să primim premiul cel mare  și ne bucurăm să vedem că au fost apreciate calitățile vinului nostru”, a declarat Ștefan Dâmboviceanu, proprietarul Cramei Corcova.

La categoria vinuri rose, marele câștigător vine din Muntenia. Mai exact, de la Domeniile Dealu Mare. Este vorba de un cupaj realizat  în 2017 de oenologul Claudiu Porumb, din Fetească Neagă, Shiraz, Pinot Noir și Cabernet Sauvignon. ”M-a copleșit. În primul rând, eram emoționat de când am văzut nominalizările. Tocmai îmi anunțam colegii că am fost nominalizați, când s-a anunțat numele câștigătorului. A fost o surpriză imensă. Domnul Costache mă aștepta să vin pe scenă, iar eu încă nu mă ridicam de pe scaun. Vedeam scris Domeniile Dealu Mare și nu îmi venea să cred, eram blocat. Am avut foarte mari emoții, chiar dacă am trecut prin multe concursuri”, mărturisește Claudiu Porumb, oenologul a cărui semnătură o poartă vinul rose câștigător al celei de-a treia ediții a concursului BASF.

Marele câștigător al categoriei de vinuri roșii a fost o Fetească Neagră din 2015, produsă de Crama Licorna. Este pentru al treilea an la rând când Gabriel Lăcureanu, oenologul Licorna Winehouse urcă pe scena finalei ”Povești cu vinuri românești” în calitate de mare câștigător. ”Te simți încurajat în ceea ce faci Este o confirmare la cel mai înalt nivel a timpului pe care ți-l dedici acestei activități. Este rezultatul muncii unei echipe care, din punctul meu de vedere, confirmă încă o dată profesionalismul, rigoarea și constanța efortului depus în tot ceea ce facem. Suntem, bineînțeles, bucuroși pentru acest premiu, pentru a treia confirmare consecutivă pe care o primește brandul Licorna Winehouse. Produsele care pleacă de pe poarta noastră sunt la cel mai înalt standard și vreau să menționez contribuția companiei BASF care, prin premiile oferite, ne-a ajutat atât din punct de vedere al vizibilității, cât și în ceea ce privește creșterea calitativă a producției, datorită utilajului de aplicare a tratamentelor”, a spus Gabriel Lăcureanu, oenologul Cramei Licorna.

După gala de premiere, cei peste 170 de invitați au avut ocazia de a degusta toate vinurile finaliste, precum și alte vinuri, în afara celor calificate în finală.

”Ne face mare plăcere că am putut fi și anul acesta alături de micii viticultori. Bineînțeles, ne gândim deja, ca de fiecare dată, să îmbunătățim conceptul concursului din 2019. Am luat în calcul ca ediția regională pentru Muntenia și Dobrogea să se desfășoare mai aproape de Marea Neagră, pentru a facilita accesul viticultorilor din zonă. De asemenea, urmează catalogul acestei ediții, al cărui scop este promovarea și mai bună a cramelor și vinurilor finaliste”, a declarat Robert Băicoianu.

Despre Divizia BASF pentru Protecția Plantelor

Cu o populație în continuă creștere, lumea este dependentă tot mai mult de abilitatea noastră de a dezvolta și menține o agricultură durabilă și de a conserva mediul înconjurător. Divizia BASF pentru Protecția Plantelor lucrează cu fermieri, profesioniști în agricultură, experți în controlul organismelor dăunătoare și cu alți experți pentru a face posibil acest lucru. Cu ajutorul lor, BASF poate susține o activitate continuă de cercetare-dezvoltare, un portofoliu de produse și servicii inovatoare și o echipă de experți ce poate ajuta clienții să aibă succes în afacerile lor. În anul 2017, Divizia BASF pentru Protecția Plantelor a generat vânzări de peste 5,7 miliarde de euro. Pentru mai multe informații, vizitați site-ul www.agriculture.basf.com sau oricare dintre canalele noastre de social media.

Despre BASF

La BASF, creăm chimie pentru un viitor durabil. Combinăm succesul economic cu protecția mediului și responsabilitatea socială. Cei peste 115.000 angajați ai grupului de firme BASF contribuie la succesul clienților noștri din aproape toate sectoarele economice și din aproape fiecare țară din lume. Portofoliul nostru este organizat în cinci segmente: substanțe chimice de bază, produse de performanță, soluții și materiale funcționale, soluții pentru agricultură, petrol și gaze. În anul 2017 BASF a realizat vânzări de peste 64,5 miliarde de euro . Acțiunile BASF sunt cotate la bursele din Frankfurt (BAS), Londra (BFA) şi Zurich (AN). Informaţii suplimentare despre BASF sunt disponibile pe internet la adresa www.basf.com.

Desfăşurată în acest an sub motto-ul “Identitatea vinului românesc”, cea de-a XV-a ediţie a Salonului Internaţional de Vinuri VINVEST a serbat Marea Unire a Vinurilor şi s-a bucurat de 300 de sortimente provenite din toate provinciile istorice româneşti. Din cadrul evenimentului nu au lipsit nici soiuri internaţionale de prestigiu, toate reuşind să încânte gusturile celor peste 2700 de vizitatori ce au trecut pragul Salonului în cele trei zile de eveniment.

Acum, la Centenarul Marii Uniri, şi într-un moment în care Timişoara deţine gloriosul titlu de „Capitală Europeană a Culturii”, VINVEST a dedicat această ediţie serbării celor 100 de ani trecuţi de la marile evenimente. Simbolistica trecerii s-a regăsit în cadrul Salonului chiar de la intrare, acolo unde a fost amenajată o expoziţie inedită de 100 de sticle de vinuri româneşti, sub forma unei comparaţii între etichetă veche şi etichetă nouă: 50 dintre sticlele prezente au fost din arhiva celor 13 ediţii ale Concursului Naţional de Vinuri, iar celelalte 50 din rândul producătorilor de vin prezenţi în acest an la eveniment.

În acelaşi ton încărcat de patriotism, grupul Jidvei a lansat un produs de sărbătoare: Vinul Unirii, pentru care a ales două sortimente: Fetească Regală şi Rozé, un cupaj din soiurile Pinot Noir, Cabernet Sauvignon şi Shyraz.

Producătorul VINCON ROMANIA şi-a completat portofoliului prin lansarea unui nou brand, ce revendică tradiţia vinului moldovenesc: Sigillum Moldaviae - gamă de vinuri ce provine din podgorii moldoveneşti recunoscute pentru vinurile de calitate: Huşi, Odobeşti şi Panciu.

Un moment aparte a fost oferit de Cotnari, care i-a invitat pe cei prezenţi să deguste în premieră vinuri roşii şi rozé, adăugându-le gamei de vinuri albe SELECŢII, din podgoria Cotnari.

Producătorul Hermeziu a ales, de asemenea, VINVEST 2018 pentru a-şi lansa noile vinuri Petiant: Madame Bleu și Mademoiselle Rosé.

În cea de-a doua zi a Salonului au fost anunțate medaliile acordate vinurilor românești înscrise la Concursul Național de Vinuri și Băuturi Alcoolice ediția a XIII-a. Din cele 129 de probe de vinuri înscrise de 25 de producători românești, au primit Marea Medalie de Aur:

• VINCON ROMANIA, gama Sigillum Moldaviae, cu sortimentul Tămâioasă Românească
• Domeniile Recaş, cu sortimentul Muscat Ottonel
• Hermeziu, C’est Soir, cu sortimentul Busuioacă de Bohotin
• Dealu Mare, gama Lacerta Rezerva, cu sortimentul Cabernet Sauvignon
• Dealu Mare, gama Premium Budureasca, cu sortimentul Sauvignon Blanc Fume
• Hermeziu, gama Thrubilo, cu sortimentul Spumant Sec.

Pe lângă cele 6 Mari Medalii de Aur, au fost decernate 18 medalii de aur şi 14 de argint, după cum urmează:

Categoria Vinuri Albe: 6 medalii de aur, 8 medalii de argint

Categoria Vinuri Rosé: 3 medalii de aur, 3 medalii de argint

Categoria Vinuri Roşii: 7 medalii de aur, 5 medalii de argint

Categoria Vinuri Aromate: 2 medalii de aur, 1 medalie de argint

Din juriu au făcut parte persoane autorizate și membre ale Asociației Degustătorilor Autorizați din România, preşedintele comisiei fiind doamna Arina ANTOCE, prof.dr. expert O.I.V. (Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului). “A fost un concurs foarte strâns, cu foarte multe vinuri bune. Au câștigat cei mai buni și ne bucurăm că putem oferi medaliile pentru aceste vinuri. Pe lângă aceste distincţii, toţi expozanţii, precum şi cei implicaţi în Concursul Naţional de Vinuri, ediţia a XIII-a, au primit o medalie specială: Medalia Centenarului Marii Uniri. Le mulțumim tuturor celor care au participat la concurs şi Salon.”, a declarat Lucia Pîrvu, director VINVEST.

Ediţia de anul acesta a VINVEST s-a bucurat şi de prezenţa unor invitaţi de marcă din rândul autorităţilor naţionale şi locale, dar şi de cavaleri ai vinului de la Ordinul Sfântul Vincenziu din Szeged, Asociația Femeilor Specializate în Degustarea Vinului din Szeged și un reprezentant al Ordinului Cavalerilor Vinului Sfântul Teodor din Belgrad, cu toţii completând nota festivă a evenimentului.

Salonul Internațional de Vinuri din Timișoara VINVEST ediția a XV-a a fost un eveniment la care şi-au adus contribuția aproximativ 100 de parteneri și colaboratori. Co-organizatori au fost Camera de Comerț Industrie și Agricultură Timișoara, Asociația Degustătorilor Autorizați din România, Asociația de Cultură și Promovarea a Vinului VINVEST, iar partenerii principali au fost Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliul Judeţean Timiş. În rândul producătorilor de vin, partener national a fost Crama Hermeziu, iar parteneri principali au fost Cotnari, Jidvei şi VINCON ROMANIA.

VINVEST este unul dintre cele mai importante evenimente de profil din Europa Centrală și de Est. De 15 ani, participanții din România și din străinătate folosesc acest prilej pentru lansarea de produse noi și pentru deschiderea de noi parteneriate. Promotor deja consacrat al brandurilor românești, are ca obiectiv atât încurajarea legăturilor de afaceri în beneficiul consumatorului final, cât și educarea publicului larg în arta vinului.

GALERIE FOTO

Îmbunătățirea sortimentului de soiuri de viță-de-vie se află permanent printre obiectivele de cercetare la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni. În acest sens, în anul 2010 s-a înființat o nouă colecție ampelografică, cu 50 soiuri. Din grupa soiurilor cu struguri de masă s-a evidențiat prin precocitate, dar și prin nivelul producției de struguri ridicat, soiul Prima Cl. 1022.

Este un soi de viță-de-vie cu struguri de masă, originar din Franța. Butucii sunt de vigoare mijlocie.

Organele verzi ale butucului sunt sensibile la oidium sau făinare (Uncinula necator), iar strugurii sunt sensibili la putregaiul cenușiu (Botryotinia fuckeliana).

În anii favorabili din punct de vedere climatic, strugurii intră în faza de pârgă, începând cu data de 24 iunie. Momentul intrării strugurilor în faza de pârgă depinde de condițiile climatice, dar și de încărcătura de struguri pe butuc. La acest soi faza de pârgă este mai avansată cu 10-12 zile, comparativ cu soiul Chasselas d’oré.

Maturarea strugurilor este de la precoce la foarte precoce. În condițiile de climă din sud-vestul țării maturarea strugurilor are loc între 15-22 iulie.

Strugurele are formă piramidală, mărime medie, cu rahis lung, puțin compact.

Bobul are mărime medie (3,7-3,9 g) și formă elipsoidală. Culoarea pieliței este negru-albăstruie, uniformă. Pielița bobului este subţire, fiind acoperită de un strat intens de pruină. Pulpa bobului este crocantă şi suculentă, cu gust echilibrat, dulce şi plăcut. Deși are pielița subțire, bobul prezintă o bună capacitate la conservare şi transport.

Producția de struguri realizată de acest soi este medie spre mare. În medie, pe 6 ani (2012-2017), producția obținută a fost de 12.967 kg/ha, din care producția marfă 10.800 kg/ha.

Potenţialul de producție este asemănător cu cel al soiului Victoria. Din punct de vedere economic, profitul realizat în cazul soiului Prima Cl. 1022 este mai mare cu 25% față de soiul Victoria datorită precocității maturării strugurilor.

Producția de struguri a soiului Prima Cl. 1022 depășește cu 15-20% producția medie a soiurilor cultivate în zona solurilor nisipoase din sud-vestul Olteniei.

Deși potențialul de producție cel mai ridicat se manifestă pe coarde lungi de 10-12 ochi, butucii soiului Prima Cl. 1022 au capacitatea de a rodi relativ bine și pe elemente de rod scurte, respectiv cepi de 3-4 ochi, situate la baza butucului, în cadrul formei de conducere clasică (joasă), situa­ție în care asigură o producție de struguri de 6-7 t/ha.

Dr. ing. Iulian RĂȚOI

În luna ianuarie 2018, specialiștii de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație de la Valea Călugărească au realizat un prim control privind starea de vegetație a plantațiilor viticole. Concluziile au fost fost prezentate de directorul general al unității, dr. ing. Marian Ion, acestea fiind însoțite și de sfaturi privind lucrările care se pot efectua în această perioadă.

Prima constatare se referă la faptul că plantațiile au intrat în iarnă cu lemnul bine maturat, grație condițiilor bune de temperatură și precipitații din 2017. De asemenea, până la mijlocul lunii ianuarie mugurii de rod (ochii de iarnă) se aflau în stare de repaus vegetativ, chiar dacă temperaturile medii din luna decembrie și ianuarie (prima parte) au fost mai ridicate cu 1,9°C, respectiv, 4,4°C decât obișnuitul acestor luni. S-a produs însă o ușoară decălire a butucilor.

Dr. ing. Marian Ion: „Temperaturile maxime ridicate semnalate în ultima decadă a lunii decembrie (25-27) și în prima decadă a lunii ianuarie (6-7), care au culminat cu valori de peste 13-15°C, au provocat o ușoară decălire a butucilor, în special la soiurile cu dezmugurire timpurie (Chardonnay, Fetească albă).

În situația în care, în perioada imediat următoare, survin temperaturi negative de -12°C la -15°C, există riscul pierderilor de ochi în special în plantațiile amplasate la șes sau la baza pantei.“

Lucrări de îngrijire

Tăierile de formare: se pot executa în cazul plantațiilor recent înființate (anii II-III de la plantare) pentru realizarea formei de conducere. În zonele unde există riscul apariției unor geruri sub -18°C se recomandă lăsarea la baza butucului a unui cep de siguranță.

Tăierile de rodire: se efectuează mai întâi în plantațiile viticole de rod amplasate în pantă, prin atribuirea unei încărcături normale. Dacă din diverse cauze se execută, în această perioadă, tăieri și în plantațiile situate la șes sau la baza pantei, se recomandă fie atribuirea unei încărcături de compensare, fie efectuarea unor tăieri de ușurare, urmând ca lucrarea să fie definitivată în martie.

Dacă între timp apar geruri sub limita de rezistență la ger a butucilor, cu pierderi determinate prin secționarea ochilor de iarnă, tăierile de fac diferențiat. De exemplu, spun specialiștii de la ICDVV, „la o pierdere de ochi sub 20%, tăierea va fi una normală, cu atribuirea încărcăturii de rod stabilită în funcție de potențialul de producție și vigoare al soiurilor: 13-17 ochi/m2 la soiuri cu potențial de producție mijlociu (Pinot gris, Traminer roz, Chardonnay, Grasă de Cotnari, Muscat Ottonel, Tămâioasă românească, Pinot noir, Cabernet, Sauvignon, Sauvignon, Fetească albă, Riesling italian, Merlot); 18-24 ochi/m2 la cele cu potențial de producție ridicat (Fetească regală, Fetească neagră, Cadarcă, Băbească neagră, Galbenă de Odobești, Aligoté, Mustoasă de Maderat, Zghihară de Huși, Plăvaie)“. În cazul plantațiilor tinere, care dispun de soiuri și clone cu fertilitate ridicată, încărcătura de rod va fi diminuată sub limitele minime prezentate, în funcție de nivelul de producție programat.

Dacă gerurile provoacă pierderi mai mari de -18/20°C, se vor lua măsuri de refacere a potențialului de producție: dacă tăierile de rodire au fost efectuate, refacerea potențialului productiv se poate realiza prin aplicarea ciupitului lăstarilor rezultați din mugurii secundari, imediat după ce au apărut inflorescențele la lăstarii fertili, stimulându-se astfel emiterea de copili, unii din aceștia fiind purtători de rod; în cazul în care tăierile de rod nu au fost realizate, se vor aplica tăierile de compen­sare, ținându-se seama de pierderile de ochi înregistrate.

Revizuirea sistemului de susținere: se execută în plantațiile unde lucrările de tăiere de formare sau rodire au fost finalizate și constă în verificarea, alinierea și fixarea șpalierilor fruntași sau mijlocii, fixarea contraforțelor, întinderea ancorelor și a sârmelor duble.

Alte intervenții în plantații

În lunile de iarnă, cu precădere în luna ianuarie, și e bine de reținut pentru anii următori, se mai pot efectua următoarele intervenții:

• Arătura de toamnă, dacă n-a fost efectuată în octombrie-noiembrie (perioada optimă), în ferestrele din iarnă, în care terenul nu este înghețat, iar temperaturile sunt pozitive, la o adâncime de 16-18 cm;
• Subsolajul, care se realizează în plantațiile vechi, cu pământul tasat puternic, din două în două intervale, la adân­cimea de 35-40 cm, scopul fiind acela de refacere a structurii solului și revigorarea sistemului radicular al viței-de-vie;
• Fertilizarea, cu încorporarea în sol a îngrășămintelor organice și/sau a celor minerale complexe pe bază de fosfor și potasiu, concomitent cu arătura de toamnă sau subsolajul.

Maria BOGDAN