reclama youtube lumeasatuluitv
update 11 Nov 2019

Plantarea tutunului

În numărul trecut al revistei am scris despre producerea răsadului de tutun, iar acum revenim cu informații agrotehnice legate de plantarea lui. Materialul de față este realizat cu sprijinul Băncii de Gene Vegetale de la Suceava și a doamnei Daniela Murariu, specialistul care a întocmit tehnologia de cultură.

Cum se alege răsadul

Răsadul de tutun se scoate din răsadniţă numai în ziua plantării şi atunci cu puţin timp înainte de plantare, prin smulgere fir cu fir, alegându-se plantele uniforme şi dezvoltate. În seara precedentă, răsadul se udă până la umezirea stratului nutritiv pe adâncimea de 8-10 cm şi se acoperă cu o pânză de iută, tifon sau cu rogojină. Nu este indicată udarea cu puţin timp înainte de scoatere din răsadniţe, din cauză că rădăcinile se spală parţial şi la smulgere rămân acoperite cu prea puţin pământ. După smulgere, răsadul se triază, eliminând firele pipernicite, iar plantelor oprite pentru plantare li se elimină foile de la bază, care sunt îngălbenite şi li se îndepărtează vârful rădăcinii principale. Răsadul smuls, fără să se scuture de pământ, se aşază într-un singur strat, în cutii acoperite cu o pânză udă şi se transportă în câmp pentru plantare. Plantatul se face numai în orele de dimineaţă şi de după-amiază, când temperatura este mai scăzută şi umiditatea aerului mai mare. Dacă timpul este mai răcoros, plantatul se poate face în tot cursul zilei.

Perioada optimă de plantare

Aceasta se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice de cultură, iar data de plantare se alege în funcţie de prezenţa brumelor târzii de primăvară. Timpul optim de plantare în condiţiile ţării noastre se încadrează între 20 aprilie şi 10-15 mai. Distanţele de plantare se stabilesc în funcţie de soi, variind între 35-60 cm între rânduri şi de la 12-40 cm/rând. Tehnica plantării răsadului se aseamănă cu tehnica plantării oricărui răsad. Se face o gaură cu plantatorul, se umple cu apă, se aşază răsadul, se acoperă cu pământ. Pentru păstrarea apei, pe lângă răsad se adună pământ uscat. La 3-4 zile de la plantare se face o atentă verificare a lanului pentru determinarea golurilor (a răsadurilor neprinse) şi se iau imediat măsuri pentru completarea lor. Lucrările de îngrijire în câmp presupun combaterea buruienilor, a bolilor și dăunătorilor, politul, cârnitul, copilitul.

Combaterea buruienilor se face prin praşile sau prin erbicidare. Prima praşilă se face după 7-8 zile de la plantare. Urmează apoi încă 2-3 praşile, la intervale de 1015 zile. Când plantele sunt mari şi acoperă solul se mai fac încă două praşile.

Erbicidarea se face înainte de plantare. Pe terenurile infestate cu pir se face o erbicidare totală cu Fusilade 4,5 l/ha. Se are în vedere că este important să nu existe buruieni în cultura de tutun. De aceea este bine să se combine erbicidarea totală cu praşile mecanice şi manuale.

Politul sau înlăturarea foilor de la bază se execută când pe plante s-au format foile din mijloc şi cele din vârf. Foile de la bază se dezvoltă în condiţii necorespunzătoare, sunt lovite în timpul lucrărilor de întreţinere sau stropite de pământ din cauza picăturilor de ploaie. Aceste frunze nu prezintă nicio importanţă din punct de vedere industrial, în schimb constituie mediu de infecţie şi consumă din substanţele necesare celorlalte frunze de pe plantă.

Cârnitul este o lucrare care constă în înlăturarea florilor ce apar în vârful plantelor împreună cu un număr de frunze mai mare sau mai mic, în scopul creşterii producţiei de foi şi calităţii acestora. Florile se înlătură la îmbobocire cu un număr mai mare sau mai mic de frunze, în funcţie de fertilitatea solului. Dacă solul este mai fertil se înlătură mai puţine frunze, dacă solul este mai sărac se înlătură mai multe frunze de la vârf.

Copilitul plantelor de tutun este o lucrare importantă şi se execută după cârnit, când lăstarii au 6-10 cm lungime. Copilii sunt lăstarii adiacenţi care apar lângă tulpina principală.

Recepatul – în cazul în care o cultură de tutun este distrusă de grindină (tulpinile şi frunzele au fost distruse) are loc retezarea tulpinilor la 10-12 cm deasupra solului. Din porţiunea de tulpină rămasă pornesc lăstari din care se reţin unul-doi pe fiecare plantă. Aceştia, prin fertilizare şi irigare, pot asigura o recoltă bună de tutun. În cazul în care daunele provocate de grindină sunt parţiale nu se execută receparea, ci frunzele neindustrializabile se elimină de pe plantă, creând astfel condiţii pentru o bună dezvoltare a celor rămase.

Irigarea – tutunul este una dintre plantele avizate la irigare întrucât această cultură ocupă suprafeţe însemnate în zona irigabilă a ţării. Irigarea tutunului atrage după sine creşterea însemnată a producţiei de foi, fără diminuarea evidentă a calităţii. La o cantitate mai mare de apă se reduce procentul de nicotină și se îmbunătățesc culoarea şi consistenţa. Cel mai mare consum de apă se înregistrează în ultima decadă a lunii iunie – prima decadă a lunii august, când zilnic se consumă 5,2-6,1mm l/ha. Cel mai mare consum se înregistrează cu 10-15 zile înainte de apariţia inflorescenţei şi tot cu atâtea zile, după apariţia acesteia. Prima udare se administrează înainte de plantare (150-250 m3/ha) pentru a crea răsadului condiţii bune de plantare. A doua udare se administrează după ce plantele s-au prins, s-au înrădăcinat şi au pornit în creştere. Până la înflorire tutunul se mai irigă de 2-3 ori.

  • Cel mai păgubitor dăunător este tripsul tutunului. Acesta are trei generaţii: de primăvară, care începe în aprilie şi durează până în iunie; a doua generaţie, de vară, lunile iulie – august; a treia, de toamnă, care durează din luna august până în luna aprilie a anului următor. Combaterea tripsului se face cu Carbetox 37 (0,2%, folosind 20-30 l la 100 m2 de răsadniţă), cu o zi înainte de plantare, al doilea tratament, la 10-15 zile de la plantare, al treilea, după încă 10 zile, urmat de un ultim tratament la un interval de 10-15 zile. În câmp se foloseşte concentraţia de 0,3-0,4%. Mana tutunului se tratează cu Zineb 0,3%, prin tratamente săptămânale cât timp sunt condiţii favorabile bolii.

Laura ZMARANDA

Sistemul de trasabilitate pentru produsele de tutun - data scadentă, 31 decembrie 2019

Legea nr. 201/2016 spune că „toţi operatorii economici implicaţi în comerţul cu produse din tutun, de la producător până la ultimul operator economic, înainte de primul punct de vânzare cu amănuntul, au obligaţia de a înregistra intrarea tuturor pachetelor unitare aflate în posesia lor, precum şi toate mişcările intermediare şi ieşirea finală a pachetelor unitare din posesia lor. Această obligaţie poate fi îndeplinită prin marcarea şi înregistrarea ambalajelor sub formă agregată, precum cartuşe, baxuri sau paleţi, cu condiţia ca urmărirea şi asigurarea trasabilităţii tuturor pachetelor unitare să fie în continuare posibile.“ În decembrie 2017 Comisia Europeană anunța faptul că va fi aplicată o legislație secundară privind sistemul de trasabilitate a produsului din tutun. România va trebui, de asemenea, să se adapteze acestor noi reguli de funcționare de pe piața tutunului, iar data limită până la care se acceptă adaptarea completă la sistemul de trasabilitate a produselor din tutun este 31 decembrie 2019.

Cum se va face monitorizarea

Pentru a combate traficul și evaziunea fiscală din industria tutunului, potrivit reglementărilor noi impuse începând cu 20 mai 2019, sistemul de trasabilitate a ţigaretelor şi tutunului de rulat în ţigarete presupune existența unui identificator unic. Acesta va fi în fapt o etichetă care să conţină un prefix, serie/număr, cod produs și dată. Cu alte cuvinte, pe pachetele de țigarete produse în state membre ale Uniunii Europene și care vor fi comercializate pe piața europeană sau care vor pleca spre export vor fi înscrise informații privind data producerii, locul de proveniență și destinația pachetului respectiv. În completare, Comisia Europeană a anunțat că acest sistem de trasabilitate este valabil și în cazul produselor din tutun care nu sunt produse în UE, dar care sunt în liberă circulație pe această piață. Astfel, formalitățile vamale privind punerea în liberă circulație vor fi precedate de obligația aplicării identificatorului unic. Fără acest identificator unic, accesul produselor din tutun importate pe piața europeană va fi restricționat.

Operatorii români vor solicita coduri unice emitenților autorizați din alte state UE

Colectarea tuturor acestor date le va reveni producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de produse din tutun. Ulterior, aceștia vor transfera aceste date către un furnizor independent nominalizat de autoritățile europene. Practic, având aceste informații, circuitul produselor pe întregul lanţ comercial, pornind de la producător la retailer, poate fi monitorizat și astfel autoritățile vor ști care este situația tranzacțiilor legale cu tutun. În ceea ce privește emiterea identificatorului unic, în România Imprimeria Națională este cea care va avea această misiune. Deocamdată însă sistemul dezvoltat permite doar o preînregistrare a agenților economici, ceea ce înseamnă că scopul Imprimeriei Naționale este acela de a colecta datele necesare pentru a realiza ulterior codurile unice. Pentru a obține acel identificator unic, operatorii economici români vor trebui să se adreseze emitenților de identificatori unici autorizați în alte state membre. Data limită pentru alinierea la noile reguli este 31 decembrie 2019. Începând cu această dată Comisia Europeană are pretenția ca sistemul de trasabilitate a produselor din tutun să fie funcțional în totalitate.

Stocurile neconforme pot fi valorificate până pe 19 mai 2020

Însă, atunci când a fost gândit acest sistem de trasabilitate s-a ținut seama și de faptul că există posibilitatea ca în lanțul de producție și aprovizionare cu produse din tutun să existe, la momentul în care se cere ca sistemul să fie complet funcțional, stocuri nevalorificate. În această situație se va aproba o derogare, în sensul că va fi permisă comercializarea stocurile de produse neconforme (fabricate în UE sau importate înainte de 20 mai 2019 și nemarcate) până pe date de 19 mai 2020. Ulterior, produsele care nu respectă normele sistemului de trasabilitate vor fi confiscate de pe piață, iar operatorii economici vor primi amenzi contravenționale sau li se vor bloca tranzacțiile. În contextul funcționării sistemului de trasabilitate a produselor din tutun, operatorii de transport din domeniu vor fi nevoiți să scaneze și să transmită electronic datele despre produsele de tutun transportate, rutele preconizate, cantități, iar retailerii care vând direct către consumatorii finali trebuie să obțină un cod de identificare a locației. Ulterior, informațiile sunt folosite pentru a putea recepționa produsele de la alți operatori economici.

  • Identificatorul unic permite ca toate pachetele unitare de produse din tutun introduse pe piață să fie înregistrate şi urmărite pe întreg teritoriul UE, iar în același timp, elementele de securitate conţinute de timbru permit autorităților competente ale statelor membre să verifice autenticitatea produselor din tutun.
  • Fiecare operator economic din lanțul de distribuție a tutunului va trebui să îşi adapteze sistemele operaționale și logistice pentru a respecta cerințele prevăzute privind trasabilitatea şi să pregătească și să evalueze modul în care va decurge operaţiunea de scanare a produselor din tutun: (țigaretele și tutunul de rulat în ţigarete roll-your-own) ce va influenţa activitatea curentă, de ex. sosirea şi expedierea produselor dintr-o unitate către următorul operator economic.

Laura ZMARANDA

Producerea răsadului de tutun

Banca de Gene Vegetale de la Suceava este un fel de bastion al ultimelor soiuri de legume autohtone. Patrimoniul vegetal al acestei instituții este impresionant, iar colecția cu cele mai multe resurse este cea de semințe. Aceasta are aproximativ 17.469 de probe din 431 de specii vegetale. Pe lângă rolul primordial de menținere și conservare a acestui patrimoniu, instituția s-a implicat în promovarea și diseminarea materialului biologic către fermierii din toată țara, dar și în acordarea de consultanță. Articolul de față a fost realizat cu sprijinul instituției și are ca temă producerea răsadului de tutun.

Sfaturi pentru germinarea semințelor de tutun

Sămânța de tutun pentru semănat trebuie să fie certificată şi să aibă o puritate fizică de minimum 96% și capacitate de germinaţie minimă de 70%. Pentru grăbirea răsăririi, seminţele de tutun care se seamănă în răsadniţe după 20-25 martie se supun în prealabil procesului de încolţire. Un săculeţ de seminţe (maximum 1 kg) se introduce într-un vas cu apă călduţă (30°C), unde se ţine 10-12 ore. În acest timp, seminţele absorb cantitatea de apă necesară încolţirii. Apoi, seminţele se ţin în continuare în săculeţ 3-5 zile într-o încăpere cu temperatura de 20-25°C. Din când în când, săculeţul se stropeşte cu apă călduţă şi se întoarce de pe o parte pe alta. În aceste condiţii sămânţa încolţeşte. Datorită sensibilităţii mari a plantelor faţă de temperaturile scăzute şi a seminţelor de dimensiuni foarte mici, tutunul nu se seamănă direct în câmp, ci în răsadniţe. Se produce mai întâi răsadul de tutun, care se plantează apoi în câmp, după ce a trecut pericolul brumelor târzii. În momentul semănatului lungimea colţului nu trebuie să depăşească lungimea seminţei. Din practica cultivării tutunului s-a tras concluzia că, în condiţiile de climă din ţara noastră, cele mai indicate pentru producerea răsadului de tutun sunt răsadniţele calde. În acestea, care au ca sursă de căldură biocombustibilul (gunoiul de grajd proaspăt), răsadul corespunzător pentru plantare se obţine în 39-44 zile. Gunoiul cel mai indicat este cel de cabaline, cu condiţia să fie destul de păios şi bogat în dejecţii. Se face o platformă de gunoi cu o înălţime de 40-60 cm, se lasă 5-6 zile să se taseze, apoi se pune un strat de pământ gros de 15-20 cm,  format dintr-o parte pământ de ţelină, două părţi mraniţă şi o parte nisip. 

Lucrări de îngrijire în răsadniţe

Sămânţa este foarte mică şi de aceea trebuie semănată la suprafaţa solului. După ce a fost semănată se acoperă cu un strat de mraniţă mărunţită, în grosime de 4-5 mm. Apoi solul se tasează cu o scândură şi se stropeşte uşor cu apă călduţă. Sămânţa răsare în 7-9 zile. Cele mai importante lucrări sunt aerisirea, udatul, plivitul, terotajul, îngrăşarea, combaterea bolilor şi pregătirea răsadului pentru plantat.

Ø Aerisirea – dacă s-a semănat într-o răsadniţă caldă acoperită cu sticlă, zilnic trebuie să se deschidă geamurile pentru că gunoiul de grajd emană bioxid de carbon şi amoniac. Este important ca temperatura din răsadniţă să nu coboare sub 20 grade Celsius.

Ø Udatul se face ori de câte ori este nevoie. Se foloseşte apă călduţă depozitată în butoaie. La început se udă de 2-3 ori pe zi cu puţină apă, până când plăntuțele sunt în faza de cruciuliţă. Înainte de plantare numărul de udări se reduce.

Ø Plivitul se efectuează cu atenţie pentru a nu se smulge plăntuţele. Această lucrare se face numai când pământul este umed. Este mai indicat să se erbicideze cu Dymid. Acest erbicid se aplică după semănat 10 g pentru 20 m² dizolvaţi în 6-8 litri de apă. Acest erbicid se poate aplica de două ori, jumătate din cantitate înainte de semănat şi jumătate după semănat. Terotajul (adăugarea mraniţei) se face începând cu faza de cruciuliţă, în fiecare săptămână, până când frunzele plantelor se îndesesc şi nu mai este cu putinţă pătrunderea mraniţei la baza tulpiniţelor. După aplicarea mraniţei plăntuţele se udă pentru a se curăţa de pământ şi pentru tasarea mraniţei. Pentru a nu se produce îmburuienarea răsadului, mraniţa pentru terotaj trebuie dezinfectată. 

Aplicarea îngrăşămintelor

Datorită udărilor repetate şi a densităţii mari a plantelor, pământul din răsadniţă sărăceşte în substanţe nutritive. Cu foarte bune rezultate se folosesc la îngrăşarea răsadului îngrăşămintele minerale dizolvate în apă, circa 200 l soluţie/100 m2 (300 g azotat de amoniu, 1.000 g superfosfat şi 600 g sulfat de potasiu). Se fac trei fertilizări, prima în faza de urechiuşe, a doua după 6-8 zile de la prima, iar a treia cu o săptă­mână înainte de plantare. Bolile în răsadniţe sunt numeroase (rhizoctonioza, putrezirea neagră a rădăcinilor, căderea răsadurilor, mana tutunului), de aceea combaterea lor este una dintre cele mai importante lucrări de îngrijire ale răsadului de tutun. Se folosesc fungicide sistemice sau semisistemice (Benlate, Fundazol, Captan etc.), numărul de tratamente stabilindu-se în funcţie de intensitatea atacului. Pentru mană se iau măsuri preventive, prin stropiri din momentul răsăririi până la plantat (câte 1-2 tratamente/săptămână). Călirea răsadului este obligatorie, realizându-se astfel o adaptare a plantelor pentru condiţiile naturale din câmp (aeraţie, luminozitate, temperatură). Pentru aceasta, cu 7-8 zile înainte de plantare, răsadniţele se ţin descoperite ziua şi noaptea, iar udatul se face mai rar şi cu apă mai puţină. În ultimele 3-4 zile, înainte de plantare, udatul se suspendă pentru a determina planta la o mai bună înrădăcinare. Cu o oră înainte de plantare răsadul se stropeşte cu Zineb, în concentraţie de 0,3%, pentru prevenirea atacului de mană. Pentru plantatul manual în câmp răsadul de tutun trebuie să aibă lungimea de 7-8 cm şi un număr de 5-6 frunze.

  • Fertilizarea solului cere o deosebită atenţie întrucât elementele nutritive utilizate trebuie să influenţeze în egală măsură atât producţia de frunze, cât şi calitatea acestora. Consumul de elemente nutritive pentru 100 kg frunze este de: 2,4 kg N, 0,7 kg P2O5 şi 5,0 kg K2O.
  • O deosebită importanţă o are arătura de vară care trebuie realizată la adâncimea de 22-25 cm, în cazul în care urmează după grâul de toamnă. Această arătură se menţine toată vara afânată şi curată de buruieni și nu se mai efectuează arătura de toamnă. Primăvara, solul se lucrează până la plantare cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colţi reglabili echipată cu lama nivelatoare, pentru ca solul să fie cât mai afânat şi nivelat. Ultima lucrare a solului se face înainte de plantare, cu cultivatorul combinat pentru pregătirea patului germinativ.

Tutunul este una dintre plantele care suportă să fie cultivate mai mulţi ani de-a rândul pe aceeaşi suprafaţă de teren – 15-20 de ani şi chiar mai mult. Se poate semăna foarte bine după grâul de toamnă şi orzul de toamnă.

Laura ZMARANDA

Suprafața cultivată cu tutun a scăzut de peste 30 de ori, în ultimii 23 de ani; doar 1.100 hectare în 2013

Distrugerea procesării primare a tutunului în România a dus la scăderea suprafeței cultivate cu această cultură de la 35.000 de hectare înainte de 1989, la numai 1.100 hectare în 2013 și la o producție de circa 1.600 de tone, a declarat, miercuri, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Achim Irimescu, la Conferința Națională a Cultivatorilor de Tutun.

"România avea în trecut, înainte de 1989, o cultură de 35.000 de hectare și aceasta s-a redus la 1.100 hectare în 2013, iar cauzele sunt multiple. Una dintre ele este legată de faptul că susținerea financiară putea fi mai mare, și aici noi, ca minister, trebuie să ne facem autocritica, deși nu cred că mai ajută la ceva, dar și faptul că nu am reușit cu nimic să-i susținem la Bruxelles pe producătorii români. Cred că distrugerea părții de procesare primară a tutunului a contribuit mai mult la reducerea producției în România decât normele europene", a spus Irimescu.

În opinia oficialului MADR, directiva UE de a interzice utilizarea a două soiuri de tutun, Oriental și Burley, care nu pot fi procesate fără a adăuga anumite ingrediente speciale, nu va ajuta la reducerea consumului de tutun ci " va îndepărta producția europeană de tutun de pe eșichierul mondial", în condițiile în care 80% din tutunul produs în Uniunea Europeană este Oriental sau Burley.

"Credem că directiva UE nu ajută la reducerea consumului de tutun ci doar va îndepărta producția europeană de tutun de pe eșichierul mondial. România este pe locul 10, pe ultimul loc al producătorilor de tutun din Uniunea Europeană. Pe primul loc se situează Italia cu 40.000 de tone, urmată de Polonia, Grecia, Spania și Bulgaria", a mai spus acesta.

Achim Irimescu a subliniat că reducerea sprijinului european acordat pe tona de tutun și deciziile procesatorilor din România de a importa tutun brut reprezintă cauzele principale ale declinului producției de tutun în România.

" Din păcate în vremea negocierii cotelor de tutun era un sprijin european de 7.000 de euro pe tonă, dar s-a redus substanțial la circa 1.000 de euro pe tonă. De asemenea, la privatizarea Regiei Tutunul Românesc s-a decis continuarea procesării producției primare, dar din păcate nu s-a continuat și această procesare a dispărut, iar cultivatorii au fost nevoiți să vândă procesatorilor unguri. Procesatorii români au preferat să importe tutun brut în defavoarea producției autohtone, motivând slaba calitate a celui intern. Practic, calitatea tutunului este dată de semințe și de tehnologia folosită. Din păcate, nici în momentul de față producția internă nu este utilizată de cei trei mari procesatori din România, deși țigările ocupă în general una din cele trei poziții în exporturile României din produse agroalimentare", a adăugat Achim Irimescu.

Potrivit Asociației Organizației Profesionale pe Filiera Tutun, un procent de 80% din tutunul produs în Uniunea Europeană ar putea să fie interzis conform prevederilor propuse în noua Directivă a Comisiei Europene pentru că reprezintă soiuri Oriental sau Burley. Aceste soiuri de tutun nu pot fi procesate fără a adăuga anumite ingrediente speciale, iar în ultima vreme s-a vorbit mult doar despre interzicerea țigaretelor mentolate, iar exemplele de ingrediente adiționale s-au redus doar la mentol. Pentru procesarea tutunului celui mai popular în UE, Burley, care se regăsește în amestecul de tutun recunoscut ca 'american blend', se folosesc ingrediente suplimentare, iar interzicerea ingredientelor duce, implicit, la interzicerea unui amestec care în țara noastră este preferat de 90% dintre fumători.

Pentru acoperirea cererii de tutun Oriental și Burley, există zeci de mii de ferme în Polonia, Italia, Spania, Franța și Bulgaria, cu o recoltă de tutun în valoare anuală de 560 milioane de euro în UE.

La nivelul României, dacă interzicerea țigaretelor mentolate și a celor slim ar duce la pierderea a 19.000 de locuri de muncă, așa cum arată un studiu Roland Berger, interzicerea a 90% din piața de țigarete are consecințe devastatoare, atât în rândul fermierilor cultivatori de tutun, cât și al micilor detailiști.

Directiva UE prevede diminuarea atractivității produselor din tutun prin afișarea unor avertismente cu riscurile pentru sănătate care să ocupe 75% din suprafața pachetului. De asemenea, proiectul prevede interdicția de a utiliza arome în produsele din tutun, ceea ce ar duce la eliminarea segmentului mentol, dar propune și interzicerea țigaretelor slim și a 'reclamelor înșelătoare', precum mențiunea 'light'. Deocamdată decizia la nivelul UE nu a fost luată.

Achim Irimescu a participat miercuri la prima Conferință Națională a cultivatorilor de tutun, organizată de Asociația Organizația Profesională pe Filiera Tutun, unde au participat și reprezentanți din țările din sud-estul Europei.

AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS