reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Nov 2019

Ziua Porumbului de la Orezu - dovada că sămânța face diferența

Ca în orice afacere, și în agricultură una dintre principalele chei ale succesului este de a obține maximum de rezultate cu minimum de cheltuieli sau, cel puțin, a realiza producții mai mari cu aceleași investiții. Sau, dacă ne rezumăm la cultura porumbului, pe același teren, cu aceleași lucrări și aceleași tratamente, să se obțină producții mai mari. Acesta este unul dintre obiectivele producătorilor de semințe. Dar rezultatele se văd abia pe câmp. Și cel mai bine se văd la evenimente precum cel care a devenit deja tradițional la Orezu (județul Ialomița), la ferma „Elsit“, casa lui Nicolae Sitaru, unul dintre cei mai cunoscuți fermieri ai Bărăganului.

1.500 de vizitatori la o ediție aniversară

La ediția din acest an a Zilei Porumbului de la Orezu, zece a fost cifra magică a evenimentului. A fost cea de-a zecea ediție, la care au fost prezentați cei mai performanți hibrizi a zece firme producătoare. Aproximativ 1.500 de persoane, fermieri, cercetători, traderi de cereale, utilaje agricole, distribuitori de inputuri sau pur și simplu agricultori dornici să se pună la curent cu noutățile din lumea porumbului au luat parte la eveniment. Pe un câmp imens au fost cultivate loturile demonstrative ale firmelor participante. În dreptul lotului său, fiecare producător și-a amenajat standul. Astfel, cei interesați puteau afla informații direct de la sursă, aplicat, la obiect.

Cu o săptămână înainte de ziua evenimentului, o porțiune de câte 2.245 m.p. din fiecare lot demonstrativ a fost recoltată, în prezența delegaților firmelor participante. Producția a fost cântărită chiar pe câmp, în fața lor, apoi s-au făcut și determinările de umiditate. Astfel, nimeni nu a mai putut avea niciun fel de dubii referitoare la corectitudinea rezultatelor.

Tehnologie la îndemână și ploaie în mai

Dar, până la a vorbi despre rezultate, vom prezenta mai întâi tehnologia folosită, aceeași pentru toți hibrizii. Planta premergătoare culturii a fost soia. În octombrie 2018 s-a făcut o scarificare, cu un utilaj Maschio-Gaspardo. Apoi s-a mai făcut o discuire, în două treceri. Pe 15 martie s-au aplicat 300 kg azotat de amoniu/ha, care a fost încorporat. După două săptămâni, cu ajutorul încorporatorului s-a pregătit patul germinativ și s-au încorporat îngrășămintele. Pe 4 aprilie s-a semănat, ocazie cu care s-a aplicat și îngrășământ DAP 18.46.0, 137 kg/ha.

Semănatul s-a făcut cu o densitate de 70.000 de boabe/ha. În ceea ce privește erbicidarea, s-au aplicat două tratamente: unul preemergent, pe 12 aprilie, și altul în faza de opt-zece frunze, pe 5 mai.

Cantitatea totală de precipitații căzută în perioada februarie-august a fost de 283 litri/m.p. Cea mai mare parte, aproape două treimi, a căzut în luna mai, 102 litri, și iunie, 75 de litri. Și, cumva, producțiile au arătat că străvechea zicală „plouă-n mai, avem mălai“ s-a adeverit. Cea mai mică producție fizică înregistrată a fost de 9.443 kg/ha (echivalent a 9.553 kg/ha porumb cu umiditate 14%), iar cea mai mare a fost de 16.392 kg/ha producție fizică (echivalent a 15.191 kg/ha porumb cu umiditate 14%).

Producții ce altădată nu erau nici de visat

Pentru că nu ne-am propus să facem clasamente, dar, în același timp, prezentăm o competiție, vom vorbi despre „vedeta“ fiecărui producător în parte. Iar ordinea este cea în care loturile demonstrative se aflau pe câmp.

Pentru Syngenta, campionul a fost SY CARIOCA, cu o producție de 14.766 kg/ha. Uscat la 14% conținut de apă, ar însemna 13.873. Pentru vecinii lor, Dekalb, cel mai productiv hibrid s-a dovedit a fi DKC5182, care „a dat“ 14.922 kg/ha, respectiv 14.332, kg/ha după scăderea umidității.

Produsul de la Maisadour și una dintre vedetele competiției, adică unul dintre cei doi hibrizi care au depășit pragul de producție de 15 tone/ha, se numește MAS 56.A, care a uimit cu cele 15.791 kg/ha. E drept că după uscare pierde destul de mult, dar nici 14.579 kg/ha, porumb cu umiditate 14%, nu este o cifră care să nu uimească.

Vârful de lance al celor de la Euralis a fost ES MESSIR, care n-a dezamăgit cu cele 13.898 (respectiv 13.138 kg/ha echivalent uscat) kg/ha.

Aproape de pragul de 15 tone/ha s-a ridicat și AKINOM, creat de către firma RWA. Producția fizică s-a cifrat la 14.900 kg, respectiv 14.155 kg/ha după scăderea greutății.

Nici GASTIH, al colegilor de la Caussade, n-a fost prea departe: 14.699 kg/ha recoltate, respectiv 14.135 kg/ha în echivalent uscat.

Semințe Fundulea, una dintre firmele mai noi participante la manifestare, cu un capital integral românesc, a avut ca vedetă hibridul EXP 3701, care, deși dintr-o grupă FAO ceva mai timpurie decât ceilalți campioni, 370, față de 470 – 490, a dat o producție de 12.962 kg/ha, echivalent a 12.374 kg/ha, după uscare.

Celălalt campion care a sărit de 15 tone/ha a fost P 0943, creat de Corteva, care a trecut chiar și de 16 tone/ha. Producția fizică a fost de 16.392 kg/ha și, chiar dacă după uscare rezultatul scade la 15.191 kg, rezultatul este oricum mai mult decât impresionant.

KWS, cu producția hibridului KASHMIR, a umplut remorca-cântar cu 13.296 kg/ha. După echivalarea la 14% umiditate, producția STAS a fost stabilită la 12.106 kg/ha. De menționat că și acest hibrid aparține unei grupe FAO mai timpurii decât majoritatea campionilor, respectiv 370.

În sfârșit, INCDA Fundulea a avut, aparent paradoxal, doi campioni. FELIX a produs 13.163 kg/ha producție fizică, dar cu o umiditate de 17%. În schimb, F734 s-a ridicat la 13.274 kg/ha, dar cu umiditate de 23,1%. Așa se face că, după calculul producției STAS, situația s-a inversat, cu 12.703 kg/ha pentru FELIX, față de „numai“ 11.869 kg/ha, F734.

Cifrele prezentate mai sus reprezintă valori absolut reale, obținute în condițiile pe care le-am prezentat. Condiții accesibile marii majorități a fermierilor. Chiar dacă, nu cu prea multă vreme în urmă, păreau imposibile. Ba chiar și astăzi sunt destui fermieri care sunt mulțumiți cu 4,5-5 tone/ha, iar dacă trec de șase se simt ca și cum l-ar fi prins pe Dumnezeu de picior.

Așadar, recoltele mari, rentabile sunt posibile, cu condiția ca lucrările să se facă bine și la timp, iar sămânța folosită să fie una de calitate. De fapt, acesta este și unul dintre mesajele pe care organizatorii, dar și participanții au dorit să îl transmită fermierilor vizitatori: atenția la sămânța folosită! O sămânță de calitate, un hibrid de calitate, reprezintă o garanție pentru o recoltă bună.

Alexandru GRIGORIEV

Sămânța și importanța ei

Majoritatea plantelor de cultură și din flora spontană se înmulțesc prin semințe. Așa cum se știe, plantele reprezintă veriga de bază a lanțului trofic fără de care viața pe pământ ar fi imposibilă. Atunci când vorbim de plante și de semințele lor, ne gândim la cea mai sigură și bună sursă de hrană pentru om și animale, la cele mai valoroase resurse medicinale, energetice, la oxigenul necesar respirației produs de plante prin sinteza dioxidului de carbon, exemplele putând continua.

Plantele, în misiunea lor dată de Creator, au capacitatea de a transforma nevăzutul în ceea ce noi vedem, pipăim, respirăm sau mâncăm, acestea sintetizează cu multă măiestrie substanțele chimice pe care noi nu le vedem de cele mai multe ori cu ochiul liber, din aer și sol, procesându-le și oferindu-le apoi sub formă de hrană sănătoasă pentru om și animale. Din punct de vedere spiritual sămânța este privită ca fiind cuvântul lui Dumnezeu, așa cum frumos este explicată de însuși Mântuitorul Lumii, Iisus Hristos, în Sfânta Scriptură, în Pilda Semănătorului. În ochii unui creștin sămânța poate fi privită ca o microtrinitate pământească, ca o microcapsulă de viață pentru viață, o treime compusă din embrion, endosperm și tegument. Sămânța are valoare de tezaur pentru că valoarea ei nu poate fi cuantificată în bani sau aur. Fără bani sau aur se poate trăi, însă fără mâncare, nu. Probabil că de aceea în mitologia greacă Mildas al Frigiei vorbește despre zeul Silenus, care putea transforma totul în aur. Aflând de acest lucru, un om bogat a vrut să se folosească de privilegiul oferit de zeu și i-a cerut acestuia ca orice obiect de care se va atinge să se transforme în aur. Zeul i-a împlinit dorința și tot ce atingea acest om se transforma în aur. Bucuria lui a fost mare, însă nu pentru mult timp. După două-trei zile setea și foamea l-au răpus și i-a cerut stăruitor zeului să-l ajute să revină cum a fost, altfel va muri de foame. 

Patrimoniu pierdut...

Grija pentru pâinea cea de toate zilele a fost și trebuie să fie o preocupare majoră pentru noi. Din păcate, absorbiți și noi nu de mirajul aurului ca cel din mitologia greacă, ci de multe alte înșelăciuni ale epocii moderne, am neglijat păstrarea semințelor semănate din lucrarea lui Dumnezeu peste țara noastră, semințe pe care le-au șlefuit prin muncă de selecție moșii și strămoșii noștri sau au fost create în unități de cercetare. Dacă analizăm cu atenție cataloagele oficiale ale plantelor de cultură din România, vedem că de-a lungul timpului s-au pierdut sute de creații biologice valoroase. Pe lângă acestea, s-au pierdut și numeroase cultivare importante denumite științific populații locale care nu au fost niciodată înscrise în cataloagele oficiale ale plantelor de cultură din România și au fost menținute de cultivatorii noștri în sistem gospodăresc. 

Indiferența statului față de această nobilă misiune de conservare a patrimoniului genetic autohton (a semințelor) a făcut să renască din rândul societății civile mai multe organizații cu preocupări voluntare pentru păstrarea semințelor românești. Cea mai activă dintre acestea se numește „Semințe cu suflet“ în fruntea căreia se află doamna Rodica Meirosu. Membrii acestei grupări voluntare se reunesc periodic în diverse locații din țară, acolo unde găsesc deschidere și în cadrul acestor întâlniri realizează schimburi de semințe, oferind tuturor doritorilor semințe și informații utile despre acestea și răspândind „bucuria de a darui“. La Buzău, aceste întâlniri au loc periodic la Centrul Cultural „Al. Marghiloman“ prin bunăvoința conducerii acestui centru, dar mai cu seamă prin dragostea și disponibilitatea doamnei director Elena Izbășoiu, care a reușit să creeze tradiție în acest sens. 

Noua Arcă a lui Noe

Nu întâmplător la Buzău se organizează astfel de reuniuni, ci pentru că horticultura buzoiană are rădăcini adânci care se pierd în negura timpurilor, iar săpăturile arheologice întreprinse pe șantierele din județ au scos la iveală vase de lut pline cu semințe și depozite de semințe încă din perioada preistorică, cele mai concludente fiind din epoca bronzului, cultura Monteoru. 

Horticultura a evoluat de-a lungul timpului prin implementarea tehnologiilor noi și speciilor noi de plante aduse de emigranții bulgari, iar cei care au dezvoltat agricultura, implicit legumicultura modernă la Buzău au fost Constantin Garoflid, zona Buzău și partea de câmpie, Gogu Iliescu, la Cândești, Caloienescu, la Buzău. Să nu uităm rolul Episcopiei Buzăului și Mănăstirii Banului și, nu în ultimul rând, pe Iancu Marghiloman, tatăl cunoscutului om politic și de cultură Alexandru Marghiloman, cum frumos mărtu­risește despre el Constantin Garoflid în calitatea sa de ministru al Agriculturii ca fiind „cel mai bun plugar din Muntenia“. De aceea, nu întâmplător aceste reuniuni au loc periodic la Centrul Cultural „Al. Marghiloman“, venind ca o continuare a tradiției pe care acesta a păstrat-o cu sfințenie și pe care noi trebuie s-o ducem mai departe. 

Sperăm ca pe viitor aceste reuniuni să beneficieze și de suportul logistic și științific al viitoarei Bănci de Gene preconizată a se înființa la Buzău. Înființarea Băncii de Resurse Genetice Vegetale la Buzău, cu misiune clară în conservarea resurselor genetice vegetale din legumicultură, floricultură, plante aromatice și medicinale, ar avea o contribuție majoră în păstrarea și valorificarea patrimoniului genetic autohton la standardele științifice actuale. Metaforic vorbind, aceasta ar trebui să fie o Arcă a lui Noe deoarece amenințările climatice, dezastrele chimice, biologice, nucleare și, nu în ultimul rând, neglijența omului pun în pericol resursele genetice autohtone precum și siguranța și securitatea alimentară a poporului român. 

Plecând de la această idee, poate că nu întâmplător cea mai mare Bancă de Gene din lume situată la Cercul Polar în Norvegia poartă pe frontispiciu „semințe pentru vremea de apoi“.

Sperăm ca autoritățile centrale și locale să înțeleagă necesitatea conservării și valorificării patrimo­niului genetic vegetal autohton deoarece acesta, pe lângă limbă, tradiție și obiceiuri, poate fi numit pe bună dreptate element de patrimoniu și identitate națională. 

Costel VÎNĂTORU

Abonează-te la acest feed RSS