reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Jul 2019

Anunț angajare promotor CORTEVA

Se caută promotori în următoarele zone de activitate:

  • Sud-Est (CT, TL, CL, IL, BR, GL, BZ);
  • Est (VN, VS, BC, IS, NT);
  • Nord (SM, MM, BN, SV);
  • Vest (BH, AR, TM, CJ);
  • Sud (MH, DJ, OT, TR, GR, IF, AG, DB, PH);
  • Centru (MS, HR, CV, SB, AB, HD).

DESCRIERE JOB – PROMOTOR (contract prestări servicii)

RESPONSABILITĂȚI:

  • Promovarea și vânzarea produselor din portofoliu (semințe și produse pentru protecția plantelor) către fermierii din zona de activitate alocată;
  • Menţinerea unui contact permanent cu fermierii din zona sa de activitate;
  • Identificarea potenţialilor clienţi;
  • Administrarea conturilor de clienţi din regiune;
  • Pregătirea şi controlul loturilor şi a încercărilor din zona de activitate;
  • Asigură asistenţă directorului de vânzări la diferite activităţi.

CERINȚE:

  • Studii superioare în agricultură;
  • Abilităţi de comunicare şi relaţii personale excelente concentrate pe client;
  • Cunoştinţe minime de calculator;
  • Posesie de vehicol auto și dispinibilitate de desplasare.

Experiență în vânzări (semințe și produse pentru protecția plantelor).

OFERIM:

  • Un mediu de lucru cu standarde profesionale foarte înalte;
  • Onorariu atractiv;
  • Instruire permanentă.

Cei interesaţi sunt rugaţi să trimită CV-ul la email-ul: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. / Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

DESCIEREA COMPANIEI

Corteva Agriscience, Divizia de Agricultură a DowDuPont, cu un portofoliu complet, care conține atât semințe, cât și produse pentru protecția plantelor, are ca obiectiv îmbogățirea vieților tuturor celor care produc și consumă, asigurând astfel progresul generațiilor viitoare. Punem la dispoziţia cultivatorilor din România cei mai productivi hibrizi de porumb, floarea soarelui, rapiţă şi soiuri de soia, cu o înaltă puritate genetică şi cele mai performante produse pentru protecția plantelor și acordăm asistenţă tehnică, precum şi alte servicii pentru realizarea de producţii şi profituri mari. Oferim prezența noastră globală, cunoștințele și resursele noastre, astfel încât fermierii să progreseze.

Tatiana Ţintă, promotoare pe meleaguri străine

Tatiana Ţintă, cunoscută în muzica populară sub numele complet de Tatiana Ţintă Maghiar, vine dintr-o familie de muzicieni din Bucovina, zonă ale cărei ritmuri inconfundabile de bătute moldoveneşti, hore mişcate, cu strigături, cântece de dragoste, dor şi jale, doine şi balade le duce pretutindeni în ţară şi lume, mai ales în SUA. După o carieră de 32 de ani, aproape jumătate din ea desăvârşită pe meleaguri străine, solista din Suceava ne vorbeşte azi despre sensul vieţii sale – a cânta.

– V-aţi născut în Vatra Dornei, în 1963. Ce amintiri pe care le-aţi luat apoi cu dumneavoastră şi care v-au influenţat cântecul aveţi din anii copilăriei?

– M-am născut într-o zi de toamnă târzie spre iarnă, în frumosul orăşel din Bucovina, Vatra Dornei-Suceava, într-o casă de oameni harnici, cu frică de Dumnezeu şi iubitori de muzică. Dacă este să vorbim despre o primă amintire de suflet şi legată tot de folclor – pentru că tata, Dumitru Ţintă, violonist cunoscut, mă lua la spectacole – ţin minte că mă urcam pe un scăunel, cu o sticlă în chip de microfon, şi cântam melodiile marilor interpreţi de la acea vreme, ascultate la pick-up. Apoi mi-au rămas vii în memorie vacanţele de vară petrecute în judeţul Botoşani, la bunicii din partea tatei. Bunicul, Toader Ţintă, era rapsod popular, cânta tot la vioară, iar el şi cu tata, plus mătuşile mele, aveau un taraf la mare modă în zona Botoşaniului, la Cristineşti-Baranca. Evident că, înconjurată de atâta talent şi muzică, mi s-a transmis această pasiune. Sora şi fratele meu au studiat vioara, respectiv trompeta, asta fiindcă tata visa să-şi facă un taraf în familie, dar amândoi au ales alte profesii.

– Să rememorăm împreună începuturile dvs. în muzica populară.

– Ca mai toţi soliştii, am început să cânt de la grădiniţă, apoi eram prezentă pe scenă la fiecare serbare şcolară. Dar cu adevărat mi-am pus în minte să fac o carieră din muzică după ce i-am văzut într-un spectacol pe Ion Drăgoi şi fiul său. Aveam atunci 16 ani. Acest episod coincide cu un altul, când m-a pus tata să cânt la o nuntă şi am avut un real succes. Lucrul acesta m-a încurajat teribil. În liceu profesorul de educaţie fizică, Vasile Nichita, a înfiinţat un taraf, alcătuit în totalitate din elevi, cu care am mers prin ţară, la diverse concursuri şi festivaluri folclorice. În paralel, însă, începusem să cânt cu Ansamblul „Bistriţa aurie“, din Iacobeni, condus de tata. Având acest suport extraordinar, al bunicilor şi al părinţilor mei, care m-au sprijinit esenţial în decursul timpului, la care s-a adăugat, cred, talentul nativ, a fost doar o chestiune de timp până să fac din cântec un sens în viaţă.

– Hotărâtor pentru carieră a fost, se înţelege, concursul „Floarea din grădină“, din 1983. Aveaţi 20 de ani...

– Da, dar până atunci au mai fost „Cântarea României“, unde am câştigat toate etapele, iar după absolvirea liceului, în 1982, am obţinut trofeele la festivalurile „Corabia de aur“ (Corabia-Olt), „Florile Ceahlăului“ (Neamţ), „Permanenţele Coziei“ (Vâlcea) şi un loc doi la Festivalul „Maria Tănase“, de la Craiova. La „Floarea din grădină“, ediţie care a avut loc în 1983, la Deva, am evoluat în faţa a 2.000 de spectatori şi a unui juriu alcătuit din mari specialişti ai folclorului – Emilia Comişel, Simona Patraulea, Sorin Grigorescu etc. Am prezentat cinci piese din zona Bucovinei, cu o doină şi o baladă obligatorii, plus o melodie din altă zonă folclorică, şi am obţinut nota 10 pe linie, în ambele etape. Imediat au urmat turnee în Banat şi Suceava, alături de mari actori ai scenei româneşti (Florin Piersic, Ion Dichiseanu, Jean Constantin, Colea Răutu), mi s-a luat primul interviu, pe care-l păstrez şi astăzi. Am apărut, apoi, în culegerea de melodii din zona Bucovinei, scrisă de Gheorghe Ţăranu, am obţinut, mai târziu, în Mureş, premiile revistei „Ambasador“ etc., iar autorităţile Vatra Dornei mi-au conferit titlul de cetăţean de onoare al dragului meu oraş natal. După aceea am studiat la Şcoala Populară de Artă, am urmat nişte cursuri de impresariat artistic şi, la ani buni distanţă, am absolvit Facultatea de Muzică din Bucureşti.

– După această recunoaştere în cele mai puternice concursuri a început, cum se zice, drumul spre scena mare a muzicii populare. Ce a mai urmat?

– Exact, au început să curgă invitaţiile la concerte, emisiuni radio şi TV, am imprimat primele 15 piese pentru Radiodifuziunea Română, apoi multe altele, astfel încât în arhiva radioului public am, astăzi, cel puţin 50 de melodii difuzate frecvent. În 1983 m-am angajat, prin concurs, la Ansamblul „Cernegura“ din Piatra Neamţ, dar am colaborat, la cerere, cu mai multe orchestre din ţară, cum ar fi ansamblurile „Rapsodia română“, „Ciocârlia“ al MAI, „Tinerimea română“ al UTC, Cenaclul „Flacăra“ etc. Doi ani mai târziu m-am transferat la „Pandelaşul“, din Brăila, iar după 1990 am intrat la Ansamblul „Doina“ al Armatei, acolo unde l-am cunoscut şi pe soţul meu, col. Vasile Maghiar. În 1995 se naşte fiul nostru, Cristian Silviu, azi student, şi el cu o voce minunată, dar pe care a hotărât s-o folosească pentru hobby-urile sale. Au fost câţiva ani extrem de plini, cu turnee în ţară şi străinătate, în Europa şi America (SUA şi Canada), la spectacole oferite drept recepţii şefilor de stat care vizitau România etc. Am cântat alături de marile nume ale muzicii populare româneşti, într-un cuvânt, am avut o carieră strălucită. Până în 1989 am imprimat trei materiale discografice, iar trei sunt realizate după 1990, cu orchestre şi dirijori reputaţi de la Bucureşti, Mureş, Botoşani şi Chişinău. În radio şi TV am lucrat cu redactori şi folclorişti renumiţi – Gheorghe Palcu, Simona Patraulea, Elise Stan, Teodora Popescu, Florentina Satmari etc. În 1998, pentru că soţul meu a fost transferat la Mureş, m-am angajat la Ansamblul „Mureşul“ din Târgu-Mureş. Am stat şi aici zece ani, într-o atmosferă caldă, alături de un colectiv minunat şi cu un public mare iubitor de muzică bucovineană.

– Îmi spuneaţi că vreo 15 ani aţi făcut naveta între România şi SUA.

– Ba chiar aş spune că, începând cu 1998 şi până prin 2013, am cântat mult mai mult şi mai des în State, în spectacole gustate de comunităţile de români stabilite pe întreg teritoriul SUA şi mult mai rar în ţară, motiv pentru care am fost oarecum absentă de pe afişe şi din emisiunile TV. Nu cred că regret această alegere. Bine, n-o regret pentru că, în 2008, m-am stabilit cu fiul meu la Bucureşti, mi-am luat statutul de liber-profesionist, am evoluat în Portugalia, cânt, mai nou, în Italia, dar şi în România, în concerte şi la sărbători săteşti, la evenimente private. Am revenit puternic pe micul ecran, dar nu la posturile comerciale, unde se cer bani soliştilor, iar la cariera mea refuz una ca asta. Surpriza plăcută a fost că publicul nu m-a uitat. Muzica mea, cel puţin piesele fonotecate în radio, au fost solicitate şi difuzate în permanenţă.

– Ce proiecte de viitor aveţi?

– Mi-aş dori – cred că îi semăn tatei – să-mi fac un taraf al meu şi o şcoală pentru tinerele talente, ceva prin care să pot duce mai departe zestrea de melodii, obiceiuri şi port din Bucovina. Până atunci însă sunt prinsă în această continuă competiţie artistică şi de viaţă – şi nu e deloc uşor – fiindcă, întâi de toate, ne trebuie tuturor resurse pentru un trai decent.

Maria Bogdan

Abonează-te la acest feed RSS