reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Sep 2019

Campania de primăvară a început sub semnul secetei extreme

În această perioadă, principala grijă a agricultorilor o constituie campania de primăvară. În luna aceasta se face semănatul porumbului, al florii-soarelui, soiei și sorgului. Numai că și anul acesta, ca și ultimii zece ani de dinaintea lui, nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a mai întâmplat. Ca atare, fiecare fermier încearcă să compenseze schimbările climatice, care își spun cuvântul, cu știința, experiența și, de ce nu, cu flerul pe care îl are. La acestea se adaugă tehnologie modernă. În cele ce urmează vă prezentăm modul în care câțiva dintre fermierii cu care am stat de vorbă, cu toții repere ale agriculturii românești, au abordat campania de primăvară a acestui an.

La Căzănești se încearcă împărțirea riscurilor

La Căzănești, în județul Ialomița, dl Alexandru Culina începuse deja semănatul porumbului pe 1 aprilie. „Nu e nici o păcăleală“, ne-a spus domnia sa, hâtru, cum îi este felul. „E un an cum n-a mai fost niciunul înaintea lui și de aceea, efectiv, nu știi ce să faci. Cert este că pământul este foarte uscat. Rezerva de apă din sol e aproape zero. De anul trecut din noiembrie și până acum cantitățile de precipitații căzute au însumat 119 mm (conform datelor ANM, media multianuală a zonei este cuprinsă între 450 și 500 mm – nota redacției). În aceste condiții, am hotărât să semăn o parte din porumb și o parte din floarea-soarelui acum, astfel încât să poată valorifica acel strop de umiditate care se mai află în sol pentru încolțire. Vom mai semăna și în a doua decadă a lunii, astfel încât să realizăm o împărțire a riscurilor“, spune fermierul. Referindu-se la tehnologie, mai spune: „Norocul este că am pregătit terenul din toamnă. Am sperat într-o iarnă cu mai multe precipitații. Acum, în primăvară, am trecut doar cu un combinator.“ Cât despre stadiul culturilor de toamnă, Alexandru Culina nu are vești bune: „Grâul este aproape uscat, iar rapița și orzul au mai supraviețuit doar pe unele sole. Dacă nu vine ploaia, atunci le vom pierde pe toate!“

Gheorghe Alexandru nu se sperie!

Tot în județul Ialomița, Gheorghe Alexandru încheiase semănatul la floarea-soarelui pe 2 aprilie și zorea să îl încheie și pe cel al porumbului. „Temperaturile, vremea în general, au permis acest lucru. De aceea am profitat, astfel încât să putem beneficia cât mai mult de rezerva de apă existentă în sol. E foarte, foarte secetă și fiecare picătură de apă este prețioasă!“, consideră experimentatul fermier. „Tocmai această secetă ne-a determinat să devansăm semănăturile cu aproximativ 20 de zile față de calendarul clasic. Am avut terenul pregătit încă din toamnă, iar acum, înainte de semănat, am făcut doar o trecere ușoară cu combinatorul, pentru a înlătura buruienile răsărite“, ne explică tehnologia aplicată.

În ceea ce privește culturile de toamnă ne-a spus că, cel puțin la păioase, lucrurile stau cât se poate de prost. „Aproape că se usucă. Pe lângă aceasta, am observat și un atac masiv al muștei de Hessa. Poate nu la fel de puternic ca în 2003, dar, în orice caz, masiv“. Doar la rapiță lucrurile stau un pic mai bine: „Acolo unde a intrat bine în iarnă e OK. Unde a intrat prost în iarnă, nu mai e deloc!“

„Seceta vine cu toate ale ei în urmă“, a conchis domnia sa. Cu toate acestea, nu se sperie chiar așa ușor: „Pare un an greu, dar nu e obligatoriu să se și termine așa!“

Viorel Nica a început să irige grâul și rapița

Mai aproape de Dunăre, Viorel Nica, posesorul trofeului „Porumbul de Aur“ pe 2018 la categoria Neirigat, a început luna aprilie în plină campanie de semănat. Până pe 1 aprilie semănase cu porumb 400 ha din cele 750 ha pe care le avea în plan. Soia era și ea semănată pe jumătate din cele 500 ha alocate culturii. Și în ferma domniei sale principala problemă este lipsa de apă din sol. „Practic, umiditatea solului se apropie de plafonul minim“, ne-a spus. Cât despre grâu și rapiță, hotărârea sa de a porni sistemul de irigații este grăitoare. „Erau efectiv încremenite, așa cum au ieșit din iarnă. A trebuit să iau această decizie. Culturile prășitoare mai găsesc ele cât de cât umiditate, dar asta nu se aplică și celorlalte!“

Despre tehnologie ne-a explicat că terenul a fost pregătit încă din toamnă, iar în primăvară s-au mai făcut doar două operațiuni. Una a constat într-o trecere pentru încorporarea îngrășămintelor aplicate, iar ce-a de-a doua într-o trecere cu combinatorul, cu o zi înainte de semănat, pentru a îndepărta buruienile răsărite proaspăt. Una peste alta, fermierul e optimist: „Nu ne plângem, căci Dumnezeu are grijă de păcătoși!“, încheie, jumătate în glumă, jumătate serios.

Și la Curtici, Dimitrie Muscă a terminat semănăturile

În vestul țării, la Curtici, Dimitrie Muscă, un alt reper al agriculturii românești, a început semănatul porumbului încă de la sfârșitul lunii martie. Până pe 2 aprilie semănase deja 900 ha. „Am stat cu termometrul în sol. Temperaturile s-au situat la valori de peste 8°C, așa cum spune cartea, așa că am trecut la semănat. E adevărat că anul trecut am început pe 17 aprilie, de teama unui îngheț târziu. Dar până la urmă, un îngheț poate să vină și în luna mai. Și atunci ce să faci, mai ales când este o asemenea penurie de apă?“, ne-a povestit dl Muscă.

Terenul era pregătit încă din luna martie, astfel încât, imediat ce condițiile s-au arătat prielnice, a și trecut la treabă. În ceea ce privește grâul, Dimitrie Muscă este mulțumit de cum arată la acest moment. Cu această ocazie ne-a dezvăluit și unul dintre secretele sale: „Am semănat cu o densitate de 740 de plante/m². În ultimii ani am hotărât să nu mă mai bazez pe plantele frați, ci să asigur densitatea direct de la semănat. Și, de atunci, în niciun an nu am avut producții sub 7.500 kg/ha!“.

La Amzacea, Dumitru Manole s-a întors la tehnologii din tinerețe

În celălalt capăt al țării, la Amzacea, în județul Constanța, Dumitru Manole, unul dintre seniorii agriculturii românești, încheiase și el semănatul florii-soarelui și al porumbului încă de la 1 aprilie. Doar la soia mai avea „o mică rezervă“, după cum ne-a spus, din cauza unor previziuni referitoare la prognozarea unor temperaturi negative la începutul săptămânii 8-14 aprilie (nota redacției – discuția noastră a avut loc pe 2 aprilie). „Schimbările climatice, care se manifestă negreșit, ne-au determinat ca, încă din 2007-2008, pe baza concluziilor trase din micul nostru centru de cercetare-dezvoltare pe care ni l-am creat aici, la Amzacea, să schimbăm calendarul și tehnologiile de semănat. Așa am ajuns să semănăm mai devreme și la adâncimi mai mici decât în 1963, când am început eu să profesez aici. Rezultatul s-a tradus prin creșteri de producție, uneori până la dublare“, ne-a explicat domnia sa.

„Însă, anul acesta, din cauza faptului că stratul de deasupra al solului este complet uscat, am ajuns să mărim din nou adâncimea de semănat, aproape ca în manualele vechi, ca să punem sămânța la adâncimea unde mai există încă umezeală. Așteptăm, oricum, ploile. Fără ele nu știu ce producții vom avea!“

Alexandru GRIGORIEV

Semănatul de primăvară aşteaptă un impact atmosferic mai prietenos

Orizontul primăverii este foarte mare şi complex comparativ cu cel de toamnă. Impactul atmosferic cu suprafaţa este marcat de efecte diferite faţă de cel din toamnă. Aspectele de la lapoviță la soare puternic usucă solul recent pregătit pentru semănat. Apa evaporată reduce drastic rezerva acumulată în sol, în special în zonele secetoase, cum este Dobrogea. Această stare impune o apropiere a pregătirii solului până la simultan cu semănatul. Aici se impune şi o adâncire a depunerii seminţei în sol la umiditate maximă.

Am făcut o probă de încadrare în aspectele formulate mai sus. Am început totul în 2008 printr-o consultare a proiectanţilor la Uzina Ceahlăul P.N. asupra folosirii unei microrariţe prototip, ataşată la bara semănătorii în tentativa de pregătire parţială a solului odată cu semănatul în care este o prezenţă clară adâncirea depunerii seminţei în sol. Aripioarele ataşate au şi rolul de extirpare a buruienilor, asta pentru că semănatul se face în teren nepregătit, ogor de toamnă.

În acest fel s-au semănat 4 ha, iar în timp s-a făcut o erbicidare pentru combaterea buruienilor. Pentru parcela martor, în continuare s-a semănat în condiţii clasice cu pregătirea prealabilă a solului fără adâncirea depunerii seminţei în sol. La timpul cuvenit s-a erbicidat. La recoltare s-au făcut probe riguroase pentru cunoaşterea diferenţelor cantitative şi a rezultat o diferenţă de 400 kg la hectar, favorabilă condiţiilor de semănat prezentate mai sus, apa fiind factorul decisiv.

La concluzii semnalăm că a fost un singur exerciţiu în 2008 făcut la o microfermă privată, ing. Ion Ciortan, în comuna Nistoreşti, judeţul Constanța. Regretabil, dar nu s-a putut continua.

O singură certitudine care cred că trebuie luată în seamă în privința pregătirii terenului: sămânţa să fie depusă mai adânc în sol cu 2-3 cm în zona Dobrogei.

Semănăturile de primăvară trebuie să fie însoţite de o modelare a solului care să asigure îmblânzirea impactului atmosferic deosebit de complex faţă de cel din toamnă. Sunt alternări de frig cu lapoviţă şi insolaţii de durată, unde modelarea solului cu rigole atenuează aceste alternanţe în folosul evident al plăntuţelor proaspăt răsărite.

La protejarea clară a plantelor la îngheţ, dovedită fotografic, se află diferenţe de temperatură de multe grade. Din termometria făcută în poligon diferenţa de 10 grade între zona netedă şi fundul rigolei este prezentă şi joacă un rol deosebit şi la reducerea evaporării apei din sol.

Impactul atmosferic este un dar dumnezeiesc, dar trebuie să-i deschidem poarta, covorul de urme, ceea ce nu este greu de făcut.

Ing. Eugen Florea

Greșelile din primăvara 2018, de evitat

Facem mențiunea că greșelile în agricultură apar atunci când Mama Natură nu mai este atât de îngăduitoare cu omul. Deși în perioada de toamnă-iarnă 2017-2018 au căzut precipitații cu peste 90 mm în plus față de media multianuală a zonei și deci rezerva de apă din sol era mai mare decât în alți ani, totuși seceta din primăvara 2018 a scos în evidență greșelile celor care nu au respectat tehnologia de lucrare a solului.

Primăvara 2018 a fost ceva mai atipică decât celelalte primăveri, în sensul că în 23 martie a nins viscolit și s-au înregistrat temperaturi negative de până la -18,4° după care, timp de peste 45 zile, nu a mai plouat, iar luna aprilie a fost foarte caldă, cu temperaturi de până la 25-30°C.

Cei care au avut terenul corect pregătit din toamnă, afânat, mărunțit și nivelat, au reușit să acumuleze în sol apă la capacitatea maximă. Solul astfel pregătit s-a zvântat în primăvară cu 7-10 zile mai devreme și s-a putut trece la semănat mai devreme, după o sumară pregătire superficială a patului germinativ. Sămânța a fost încorporată pe un substrat așezat, cu aport capilar, a germinat și răsărit exploziv, cu densitatea stabilită. Rezerva de apă din sol bine conservată a asigurat parcurgerea perioadei de secetă cu plante viguroase.

Acolo unde s-a arat în toamnă neglijent, cu mari denivelări ale solului, fără alte intervenții de nivelare, la desprimăvărare coamele brazdelor s-au uscat până la coeficientul de ofilire (7-8% apă), iar între brazde se găsea încă zăpadă și nu se putea intra la lucru.

Zvântarea terenului a întârziat și când s-a intrat la lucrarea de nivelare cu grapa cu discuri sau cultivatorul s-a răscolit și vânturat solul cu mari pierderi de apă.

Determinări riguroase au stabilit că la o asemenea lucrare se pierd 15 mm din apă, adică stratul de 8-10 cm este uscat. Trecându-se la semănat, sămânța ajunge la diferite adâncimi, neavând strat de pat germinativ, și germinează doar semințele care au ajuns într-o zonă cu ceva umiditate.

Am urmărit în primăvara 2018, pe cele două feluri de pregătire a terenului, modul cum au răsărit culturile de porumb, floarea-soarelui, lucernă, in pentru sămânță, muștar și mazăre.

În acest al doilea sistem de lucrare a solului au răsărit în pâlcuri cca 25-30% din semințe. Restul a rămas în solul uscat până au apărut ploile în a doua jumătate a lunii mai. Mazărea și inul erau înflorite când au început să răsară celelalte plante. Desigur, culturi compromise. Din aceste motive, găsindu-ne încă în perioada de toamnă, este necesar să se facă toate eforturile pentru a se pregăti terenul înainte de a intra în iarnă sau, în mod excepțional, cel târziu în ferestrele iernii.

Adică solul să fie afânat, mărunțit și nivelat, capabil să înmagazineze și să conserve maximum de apă.

În primăvară trebuie să se intervină cât mai puțin sau deloc asupra solului, înainte de semănat.

Culturile din urgența I (lucernă, in, muștar, mazăre etc.), cele cu semințe mici care se încorporează în sol la 2-3 cm pot fi însămânțate direct, fără o pregătire prealabilă a patului germinativ. Brăzdarul semănătorilor poate pătrunde ușor la 2-3 cm în solul mărunțit și afânat.

Pentru mazăre și sfecla de zahăr, care necesită o însămânțare mai adâncă, se face o lucrare cu combinatorul care afânează doar stratul superficial al solului, până la adâncimea de semănat, fără răscolirea solului cu mari pierderi de apă.

La floarea-soarelui și porumb care se însămânțează mai târziu, pregătirea patului germinativ se face în preziua sau în ziua semănatului cu combinatorul și numai până la adâncimea de semănat.

Regula de bază, în toate primăverile, trebuie să fie legată de conservarea apei în sol, fără folosirea grapei cu discuri. Considerăm că cea mai mare parte a agricultorilor a tras învățămintele necesare și va proceda în consecință.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Să asigurăm condiții optime pentru germinarea și răsărirea culturilor de primăvară

În lanțul tehnologiilor de cultura plantelor, lucrarea de semănat ocupă un loc foarte important. De calitatea pregătirii patului germinativ și a semănatului depind: răsărirea explozivă și uniformă, asigurarea densității plantelor, fără goluri, răsărirea unor plante viguroase în lupta cu buruienile și, în final, recoltele bogate.

În teren corespunzător pregătit, răscolit, sămânța ajunge la diferite adâncimi, răsărirea este eșalonată și cu multe goluri, plantele sunt debilitate, ușor atacate de boli și dăunători și învinse în concurența cu buruienile, iar în final nivelul recoltelor este scăzut și de slabă calitate.

De exemplu, la sfecla de zahăr, când patul germinativ a fost pregătit adânc, sămânța a ajuns la: 2 cm 16%, 3-4 cm 56% și la 6 cm 28% și a răsărit doar 30% din sămânță.

La porumb, decalajul de răsărire de 2 frunze față de plantele vecine diminuează producția cu 30% pe plantă.

Pentru germinarea semințelor acționează:

  • • Factorii interni care au în vedere specia plantei, faza de coacere la care s-a recoltat, parcurgerea repausului seminal, structura tegumentului seminței etc.
  • • Factorii externi care constau în:
  1. a) asigurarea apei care constituie mediul în care se desfășoară procesele biochimice și diviziunea celulelor embrionului. Necesarul de apă este condi­ționat de compoziția chimică a seminței și variază între 40% și 60% în cazul cerealelor, 100% în cazul leguminoaselor pentru boabe și peste 100% în cazul sfeclei-de-zahăr, procente față de greutatea seminței;
  2. b) asigurarea oxigenului necesar accelerării formării enzimelor care transformă substanțele cu molecula mare în substanțe simple care hrănesc embrionul seminței;
  3. c) asigurarea unui prag minim de temperatură care este specific fiecărei culturi agricole (1-2°C pentru mazăre, 4-5°C pentru sfecla-de-zahăr, 7°C pentru floarea-soarelui, 8-0°C pentru porumb etc.).

Reacțiile biochimice care au loc în sămânță în timpul germinației se referă la acțiunea enzimelor proteolitice care transformă substanțele proteice în aminoacizi, a amilazei care transformă amidonul în maltoză și glucoză, iar mal­toza, la rândul ei, este transformată în glucoză și levuloză; de asemenea, există și acțiunea lipazei, care transformă substanțele grase în acizi grași.

În urma acestor transformări în bob se formează un lichid lăptos foarte bun pentru hrănirea tinerei plante (embrionul). Din substanțele rezultate în urma transformărilor enzimatice, o parte sunt oxidate și rezultă energia necesară creșterii embionului, iar cealaltă parte asigură materialul necesar pentru creștere. Ca urmare a creșterii embrionului, radicela rupe tegumentul seminței, iese, fiind protejată de coleoriză, și se fixează în sol.

În faza următoare iese tulpinița, fiind protejată de coleoptil, iar la semințele cu germinație epigeică (soia, fasolea) ies cotiledoanele.

Procesul de germinație durează atât timp cât embrionul se hrănește cu substanțele de rezervă din bob, adică până începe procesul de fotosinteză.

Accentuăm asupra importanței pregătirii patului germinativ numai până la adâncimea de încorporare a seminței în sol pentru asigurarea umidității necesare prin ascensiune capilară.

De exemplu, când patul germinativ pentru sfecla de zahăr s-a pregătit cu combinatorul până la 3-4 cm, umiditatea la nivelul seminței a fost de 26-29%, iar când s-a pregătit cu grapa cu discuri, mai adânc și cu pământul răscolit, umiditatea a fost de 6-12%.

Patul germinativ (fig. 1) sub sămânță trebuie să fie așezat, cu densitatea aparentă (Da) de 1,30 g/cm3, pentru a asigura aportul capilar, iar deasupra seminței Da 1,10 g/cm3 pentru a pătrunde ușor aerul și căldura și a străbate ușor tinerele plante.

conditii optime germinare floarea soarelui

De asemenea, este necesar pragul minim de temperatură fără de care nu începe activitatea enzimatică și deci nu apare procesul de germinație, iar sămânța mucegăiește sau putrezește în sol.

De aceea se impune ca în primăvară să se efectueze cât mai puține lucrări asupra solului, la umiditatea optimă și fără răscolirea pământului, numai până la adâncimea de semănat.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Împădurirea de primăvară, peste cele mai optimiste așteptări

În acest an, pădurile românești au mai câștigat o suprafață destul de însemnată. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a regenerat în campania de primăvară 11.612 ha de pădure din fondul forestier de stat, programul fiind realizat în proporție de 108,4%, înregistrându-se un plus de 900 ha față de suprafața planificată inițial pentru lucrări de regenerare, de 10.712 ha.

Peste 4.000 ha cu păduri noi

Au fost împădurite 4.379 ha, adică 114,7% din planificarea inițială, în timp ce regenerările naturale s-au efectuat pe 7.233 ha, programul fiind realizat în proporție de 104,9%. În plus, au fost realizate completări curente pe 2.395 ha, alte 166 ha calamitate fiind refăcute. În fondul forestier privat administrat de Romsilva au fost regenerate alte 1.664 ha, 893 ha împădurite și 771 ha prin regenerări naturale.

La împăduriri, pe primele locuri s-au situat Direcția Silvică Suceava, cu 1.050 ha, Direcția Silvică Maramureș, cu 282 ha, și Direcția Silvică Neamț, cu 275 ha. La regenerări naturale, pe primul loc s-a situat Direcția Silvică Caraș-Severin, cu 953 ha, urmată de Direcția Silvică Suceava, cu 790 ha, și Direcția Silvică Neamț, cu 525 ha.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a oferit gratuit 265.961 de puieți forestieri voluntarilor care s-au implicat în acțiuni de împăduriri, punând la dispoziție pe parcursul întregului an un milion de puieți forestieri.

Pentru campania de primăvară, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a planificat regenerarea a 10.712 ha fond forestier de stat, asigurând peste 32 de milioane de puieți forestieri din fonduri proprii, investiția depășind 42,4 milioane de lei. Programul anual de regenerări în fondul forestier de stat este de 14.252 ha, dintre care 8.721 ha regenerări naturale și 5.531 ha artificiale, prin împăduriri.

Anul trecut, Romsilva a regenerat 16.421 ha fond forestier de stat, cu 1.851 ha mai mult decât planificarea anuală, iar în ultimii 26 de ani a regenerat natural sau artificial peste 540.000 ha.

Cum rămâne cu micii proprietari?

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,14 milioane ha fond forestier aflat în proprietatea publică a statului și oferă servicii silvice, pe bază de contract, pentru un milion ha de fond forestier aflat în proprietatea autorităților publice sau în cea privată. Cu toate acestea, suprafețe importante de pădure nu beneficiază de o îngrijire adecvată. Din suprafața totală a pădurilor românești, de aproximativ 6,55 milioane ha, doar puțin peste patru milioane este administrată de RNP Romsilva. Așadar, circa 2,5 milioane ha sunt administrate de comunități locale, agenți economici sau persoane fizice. Multe dintre acestea nu au nici mijloacele și nici pregătirea necesară pentru a putea să îngrijească pădurile pe care le au în proprietate. Mai ales în cazul unor persoane fizice, în speță familii, care au în proprietate suprafețe mici, de câte cinci-zece hectare. Respectivii proprietari nu pot să asigure nici măcar paza fondului forestier pe care îl dețin. În consecință, acestea sunt zonele predilecte în care au loc tăierile ilegale. Pe care, de multe ori, proprietarii nici nu se mai obosesc să le reclame, pentru că știu că hoții nu vor fi căutați niciodată, nicidecum prinși!

Așa că, pe de o parte, cinste Romsilva pentru lucrările de împădurire, dar poate până la urmă cineva se va ocupa și de micile păduri private.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 41

Cum a scăpat vița-de-vie din înghețul de la jumătatea primăverii?

Specialiștii stațiunilor de cercetare din viticultură au verificat plantațiile din zonele lor de activitate după episodul de zăpadă, îngheț și brume târzii din perioada 19-25 aprilie. Directorul dr. ing. Marian Ion, de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, a declarat că „starea de vegetație a plantațiilor viticole este bună, cu excepția unor suprafețe, minore ca întindere, amplasate la șes și la baza pantei din majoritatea arealelor viticole, unde se estimează pierderi cuprinse între 15-100%. O situație aparte o prezintă plantațiile din centrele viticole Bujoru și Pietroasa, unde se estimează pierderi și în unele plantații amplasate pe versanți, unde pagubele sunt de până la 60%“.

– Dle director, vorbind despre Moldova, știm că plantațiile din podgoria Hușilor n-au fost afectate, deși nordul a fost sub viscol și zăpadă.

– Colegii noștri de la Iași ne-au transmis că, în podgoriile din partea de nord a Moldovei (centrul viticol Copou-Iași), în zilele de 20 şi 21 aprilie au fost ninsori abundente, însoțite de vijelie și temperaturi minime absolute în aer și sol (-1,4°C) sub pragul de îngheț al vârfurilor lăstarilor și al frunzulițelor tinere, prag menționat în literatura de specialitate la -0,2 şi -0,3°C. În următoarele zile s-au menținut valorile negative ale temperaturilor minime la nivelul solului, ceea ce a condus la apariția brumei. S-au consemnat pierderi de producție de 95 % la soiurile pentru vin Fetească albă (13,55 ha) și Muscat Ottonel (7,02 ha), amplasate pe văi și de 70% la soiul pentru struguri de masă Chasselas dore (3,0 ha). E adevărat, soiurile au fost afectate și de înghețul din ianuarie și februarie, pornirea în vegetație bazându-se doar pe mugurii situați pe coardele de bază. Brumele au afectat lăstarii porniți, refacerea butucilor fiind posibilă doar din mugurii dorminzi. Vorbim însă de o suprafață de 20,57 ha afectată aproape în totalitate. Celelalte soiuri existente în cultura la SCDVV au suferit mai puțin. În plantațiile viticole din podgoriile Cotnari și Huși condițiile climatice au fost asemănătoare, dar aici nu s-au semnalat pierderi de producție. La Odobești, temperaturile negative au afectat lăstarii principali și implicit producția de struguri în plantațiile viticole situate pe amplasamente limitrofe pădurilor, la șes precum și la plantațiile viticole tinere cu formă de conducere semiînaltă și înaltă, dar pierderile n-au fost încă estimate la dimensiunea lor reală. În zona de sud și sud-est a Moldovei (podgoria Dealul Bujorului) au fost -3,4°C, deci lăstarii principali și implicit producția de struguri au fost afectați în proporție de 15-90%, în funcție de soi și amplasare.

– Vreme severă, cu temperaturi care au coborât la -7°C, a fost în Transilvania, deci ne-am aștepta ca acolo să se fi semnalat pierderi mari.

– Noi avem date despre zona centrală, din podgoria Târnave (Jidvei, Tauni, Cenade, Sona, Blaj) și cunoaștem că sunt pierderi pe 7% din suprafața de 2.500 ha. Au fost afectate plantațiile amplasate pe șes și pe văile râului Târnava Mica, cu pierderi estimate între 20-60%. În vest, în plantațiile din podgoria Miniș-Maderat – pe văi sunt amplasate doar soiuri de vin (albe și roșii) – s-au înregistrat pagube în procent de 15%. Nu a fost cazul de pierderi la plantațiile de pe versanți sau platouri.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 24

Cum arată recoltele după „iarna“ din primăvară

Reghin, Mureș – la minus 7°C e totul praf! Băicoi, Prahova – pierderi certe. Sudul țării – salvat

Zăpada căzută în a doua jumătate a lunii aprilie nu a afectat în sine culturile agricole. Poate doar în livezi acolo unde, sub greutatea omătului, mai mulți pomi s-au frânt. Culturile și plantațiile de pomi sau de viță-de-vie au avut însă de suferit acolo unde episodul târziu de iarnă a fost însoțit de temperaturi negative (brume sau îngheț). Totul a depins de durata gerului și de fenofaza în care s-au aflat elementele de rodire. Iar temperaturi negative s-au înregistrat în Transilvania, nordul Moldovei și în zonele subcarpatice din restul țării.

Rezistența la îngheț a speciilor

Pentru a înțelege dacă și cât au fost afectate livezile/culturile de ger, să vedem ce rezistență au diverse specii la temperaturi scăzute (sunt specificate pragurile dincolo de care producția este compromisă):

– cais, piersic (nectarine): fenofaza de umflare a mugurilor – minus 12°C; florile deschise – minus 2-3°C (după minus 6°C pierderile sunt de 80-90%); după scuturarea petalelor – minus 1-2°C (pierderi minime) până la minus 2,3-3,3°C (pierderi majore);

– măr, păr: dezmugurit – minus 12°C (pierderi de 10-20% la 12°C, maxime la minus 19°C); înflorire – minus 1,5°C/ 2,8°C (pierderi minime) și 5,9°C (pierderi maxime); scuturarea petalelor – minus 1,9°C (pierderi minime), minus 3°C (pierderi majore);

– cireș, vișin: dezmugurit – minus 11°C (pierderi minime), minus 17°C (pierderi maxime); buton alb – minus 2,7°C (pierderi minime) și minus 4,8°C (pierderi maxime); înflorire – minus 2,4°C (pierderi minime) și minus 3,9% (pierderi maxime); scuturarea petalelor – minus 2,2°C (pierderi minime) și minus 3,5% (pierderi maxime);

– prun: dezmugurire – 11,1°C (pierderi de 10%), minus 17,2% (pierderi de 80-90%); înflorire – minus 3,1°C (pierderi minime) și minus 6°C (pierderi maxime); scuturarea petalelor – minus 2,6°C (pierderi minime) și minus 4,3°C (pierderi minime);

– vița-de-vie: perioada de iarnă – minus 18/20°C; dezmugurire – minus 1°C (pierderi minime), minus 2°C (pierderi semnificative); înflorire – minus 1,2°C.

Ce spun fermierii

De regulă, fermierii care au plantații industriale și-au luat măsuri de precauție, în sensul că au protejat livezile prin crearea păturii de fum care să mențină o oarecare temperatură la nivelul coroanei (foc cu materiale umede sau cauciucuri ce nu au ars cu flacără).

Constantin Popa, comuna Mănăstirea, sat Sultana, județul Călărași, plantație ecologică, 8 ha cu cais, cireș, prun, piersic, nectarine, măr, păr, prune: „Noi n-am avut probleme cu frigul, am avut zăpadă, dar temperaturile au rămas pozitive, minima fiind de plus 1°C. Pe urmă, am reușit chiar înainte să aplicăm și un tratament cu Cropmax, care a fortificat un pic pomii și, mulțumim lui Dumnezeu, cred că suntem bine.“

Gheorghe Lungu, fermier Văleni, județul Dâmbovița (livadă de măr, păr, prun): „Nu putem spune nimic, încă nu ne dăm seama dacă a murit totul sau dacă a mai rămas ceva. Multă lume spune că e rău, dar eu nu mă pronunț. Știți cum se spune, «toamna se numără bobocii». Riscul este într-adevăr mare ca la cireș să nu mai fie nimic, la fel la prun... Sper ca la măr să obținem ceva recoltă. Am avut temperaturi care au ajuns la minus 4-5°C, plus că a bătut vântul, dar cel mai tare a afectat, dacă vorbim despre așa ceva, bruma. Eu zic că am avut noroc că merii au fost în faza de buton roșu, mai rar au fost flori, că vegetația este un pic mai întârziată la noi, localitatea este la altitudine și înflorirea este tardivă. Dacă ar rămâne 20% din floare... Repet, n-aș putea spune că e așa sau așa. La prun s-ar putea să fie compromisă recolta, dar iar nu vreau să mă pronunț de acum.“

Marilena Ioniță, Băicoi, județul Prahova (20 ha livadă de măr): „Nu-mi pot da seama exact. Bun, am cireși în curtea fermei, florile și fructele s-au înnegrit deja, la vișin nu mi se pare a mai fi verdele acela sănătos, iar la măr... nu mă pronunț. Pe unii i-a prins înghețul înfloriți total, alții aveau doar inflorescența centrală. Oricum, la ora două noaptea am avut minus 2,5°C, iar spre patru dimineața temperatura a coborât la minus 3°C. Înghețul s-a înregistrat într-o seară, iar în a doua a fost o pojghiță de gheață. Este o ciudățenie de vreme, acum este cald, în ora următoare este rece, plus că sunt alternanțe de la o zi la alta, cu diferențe de temperatură de 10-15°C, poate chiar mai mult. Noi suntem în a doua săptămână de când merii sunt în floare. Am stropit pentru buton roz cu o săptămână înainte de Sf. Paști, plus alt tratament înainte de valul de frig... Peste câteva zile pot să trag o concluzie, acum nu-mi dau seama. Florile s-au făcut un pic maro, dar trebuie să aștept să văd câte s-au salvat sau dacă au rămas fructe. Pierderi vor fi cert, dar nu sunt sigură de procent.“

Dumitru Mursa, director tehnic la SC Vinicola Averești 2000 SA, județul Vaslui (plantație de viță-de-vie): „Am avut zăpadă, am avut temperaturi negative, dar cred că nu vom fi afectați. Șansa a fost că timpul a întârziat vegetația, soiurile (Busuioaca de Bohotin, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon) se aflau în faza de dezmugurire, fără frunzulițe etalate. Din ce-am văzut eu în plantații, s-ar părea că nu avem probleme. Bine, nu deloc-deloc, dar mai mult de 1% nu cred că a avut impact înghețul.“

Vasile Băianu, organizația de producători Cerasus Grup Cotnari, județul Iași (cireș, măr): „Perioada cea mai grea a fost azi-noapte (n.n. 24 spre 25 aprilie), am stat până dimineață cu muncitorii în livadă, să facem foc, am rămas și fără materiale, am cumpărat paie, le-am udat, numai și numai să salvăm recolta. Este a patra oară când protejăm livada (18 și 19 aprilie, 23 și 24 aprilie) și săptămâna viitoare ne pregătim din nou, fiindcă iar se anunță ger. Nu pot să vă spun acum câte din flori sunt afectate. Concluzia o pot trage săptămâna viitoare. Pierderi vor fi, dar sperăm să nu fie mari, după intervențiile despre care vă vorbeam.“

Ioan Ormenișan, SC Grupul de producători agricoli Hortipomicola Reghin, județul Mureș (cireș, măr, prun, vișin): „Azi-noapte (n.n. 24 spre 25 aprilie) au fost minus 7°C. La această temperatură cred că e totul praf. Merii sunt în floare, rezistă la minus 1,5°C, au mai fost trei nopți cu minus 3°C, dar la minus 7 e totul distrus. A fost îngheț la sol, brumă să te dai cu sania! Sunt fenomene naturale pe care nu le putem stăpâni. Și eu cred că în situația aceasta trebuie să intervină cineva, ca să mergi mai departe; dacă nu se dorește, asta e! Eu am încheiat asigurări în fiecare an, dar asiguratorul despăgubește valoarea lucrărilor executate până la producerea calamității. Or eu ce lucrări am făcut până acum? Tăieri, fertilizare și 2 tratamente, ceea ce înseamnă 10% din volumul tehnologiei, dar eu trebuie să fac 16 stropiri, plus lucrările solului, pomul trebuie întreținut tot anul, că are sau nu are fructe pe el, cu cheltuieli mari. Că primesc asigurări pentru cheltuielile de până acum nu mă ajută cu absolut nimic, de-aia spun că trebuie alte mecanisme de intervenție, dacă mai vrea cineva să avem pomicultură în România.“

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 6-7

Primăvara în plantațiile de trandafiri de dulceață

Plantațiile de trandafiri de dulceață necesită atenție suplimentară mai ales primăvara deoarece întreaga producție de petale depinde de modul în care sunt realizate tăierile. Această lucrare necesită pricepere și mai ales atenție sporită în ceea ce privește alegerea momentului potrivit pentru efectuarea tăierilor. Pentru a vă putea oferi cele mai bune sfaturi, am apelat la cunoștințele domnului Marin Constantin, producător de material săditor din localitatea Dârza, județul Dâmbovița, dar și proprietarul unei plantații de trandafiri de dulceață.

Dacă îi oferi atenție, sigur îți oferă producții mulțumitoare

Marin Constantin cultivă 440 de trandafiri de dulceață pe o suprafață de 1.000 de mp. A ales să planteze soiul Rosé de Recht pe portaltoi laxa deoarece în urma cercetărilor acesta s-a dovedit a fi cel mai productiv, dar și cel care oferă petale al căror parfum se resimte și după prepararea acestora. Plantația se află în anul III de producție, iar înflorirea abundentă asigură cantități de petale mulțumitoare încă din luna mai și până când dă bruma. „Aș vrea să încep prin a atrage atenția asupra faptului că tăierile în plantațiile de trandafir de dulceață trebuie făcute doar primăvara. Sunt mulți cei care consideră că trandafirii trebuie curățați toamna, însă alegând acest moment își pot pune în pericol toate plantele. Nu trebuie să ne grăbim, este adevărat că putem interveni doar în cazul în care tufa a fost foarte înaltă anterior și atunci este recomandată doar scurtarea undeva la 70 cm. Această lucrare mai este numită și tăiere de ușurare, pentru a în cazul unor căderi masive de zăpadă plantele să nu se rupă. Dar atâta tot! Dacă am curățat toamna, acolo unde a avut loc tăierea, planta este posibil să mai degere 10-15 cm și nu ne ajută cu nimic“, a declarat Marin Constantin.

Am înțeles astfel că, pentru a nu pune în pericol plantele, nu trebuie să le curățăm toamna, ci primăvara, însă nici în acest anotimp nu se poate indica cu certitudine o dată fixă când putem realiza acest proces. Important este să urmărim atât evoluția vremii, cât și a plantei. Cel mai adesea, tăierea trandafirilor începe din luna martie, din momentul în care nu se mai înregistrează tempe­raturi negative, dar neapărat înainte ca mugurii să plece în vegetație.

Pas cu pas până la stropire

„În primul rând tufele de trandafir trebuie demușuroite, asta pentru că în toamnă trebuie să avem grijă să acoperim altoiul. Apoi încep tăierile, care sunt, spun eu, cele mai importante lucrări din plantație și este de reținut că, fără o curățare corectă, nu putem avea o producție bună. Echipați cu mănuși și o foarfece foarte bună, trebuie să examinăm mai întâi planta pentru a hotărî care dintre ramuri le păstrăm. Alegem 6-8 ramuri, dar nu trebuie să lăsăm ramuri care vin în interiorul tufei. De aceea eliminăm ramurile degerate, uscate sau bătrâne, dar din interiorul tufei spre exterior. Trebuie tăiat și din înălțime, astfel încât pe fiecare ramură să rămână 8-12 ochi deoarece inte­resul este să avem multe flori, deci avem nevoie de tije scurte. În cazul trandafirilor obișnuiți sunt păstrate tijele lungi; dacă acest lucru s-ar întâmpla și în cazul trandafirilor de dulceață, tufa ar muri în 3-4 ani. De aceea se taie toate ramurile din interior, nu se păstrează niciodată ramurele care se intersectează cu o alta sau ramuri care au bifurcații“, a mai specificat Constantin.

Acesta a mai punctat faptul că tăierea propriu-zisă a ramurei trebuie să aibă o înclinație de cca 30 de grade spre exteriorul tufei, dar niciodată să nu aibă partea înclinată înspre interior și, mai ales, nu trebuie să ajungă la următorul mugure. De asemenea, un alt aspect de care trebuie să avem grijă este acela de a lăsa 2 ramuri mai mici, cu scopul de a întineri tufa, care în următorul an vor deveni ramuri de bază.

După tăieri urmează stropirile

Cel mai important pas după tăieri sunt stropirile care trebuie efectuate imediat după ce plantele au fost curățate. „Trebuie să alegem un produs pe bază de cupru, de exemplu zeama bordeleză, apoi uleiul horticol care trebuie aplicat la o zi distanță. Un alt aspect care nu trebuie ratat niciodată este respectarea instrucțiunilor de pe ambalaj. Atunci când stropim cu zeama bordeleză trebuie să urmărim practic o îmbăiere, să aplicăm substanță astfel încât să curgă de pe ramuri, să nu ne zgârcim. Acestea trebuie privite ca tratamente de prevenție, știm că sunt și cele mai importante“, a mai punctat Marin Constantin.

Cel mai adesea trandafirii de dulceață pot avea purici și mană, dar cu tratamentele de prevenție se pot evita, iar recomandarea cea mai importantă pe care domnul Constantin a ținut să o sublinieze a fost participarea activă în plantație, pentru a vedea zilnic evoluția plantelor. „Nu trebuie să treacă o zi să nu ne uităm la trandafiri, oricum la 2 zile trebuie să recoltăm petalele, iar acest lucru este confirmarea lucrărilor bine făcute în primăvară“, a conchis Marin Constantin.

Odată toți acești pași respectați, tufele de trandafiri oferă garanția producției, iar dacă mai apoi este urmat și un plan de tratament care să țină în parametri normali sănătatea plantelor, atunci există certitudinea faptului că dulceața ori siropul de trandafir vor avea gustul de altădată, cel din cămara bunicii.

GALERIE FOTO


Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 30-31

Revizia sumară de primăvară a familiilor de albine

Martie, numit şi Mărţişor, este considerată luna începutului primăverii, a echinocţiului de primăvară – 23 martie, cu adierile vântului primăvăratic şi prezenţa ghioceilor şi a viorelelor care vestesc sosirea primăverii. Cerul devine schimbător, presiunea atmosferică scade sub 760 mm, iar umiditatea relativă confirmă atributul lunii echinocţiului de primăvară, când ziua este egală cu noaptea, Acum trebuie efectuată neapărat o revizie, fie chiar una sumară.

Revizia sumară de primăvară este o lucrare care se poate efectua în zile calde, calme şi însorite în care temperatura se ridică la peste 12-13°C şi, practic, la această lucrare este vorba despre un control oarecum superficial, constând uneori numai în observarea de sus a cuibului privind leaţurile superioare ale ramelor sau extrăgând o ramă din centru.

Dacă, cu această ocazie, se constată că există puiet căpăcit de albine lucrătoare, ouă corect depuse de regină şi puiet necăpăcit de vârste diferite este un prim semn că activitatea din stup se înscrie în parametrii de normalitate.

Tot cu această ocazie se apreciază tot sumar dacă există hrană suficientă, de calitate şi accesibilă albinelor şi în cazul absenţei se vor face hrăniri de completare.

De asemenea, fără a se desface cuibul prea mult, pentru a se evita pierderile de căldură, din partea dinspre diafragmă se scot fagurii goliţi de miere sau cu miere puţină şi se apropie de zona puietului fagurii mai plini cu miere şi păstură de la marginea cuibului şi, în lipsa acestora, se introduc faguri cu miere din rezervă.

Fagurii goi care se scot din cuib, plini cu albine atât la suprafaţă cât şi în celule, nu se scutură, pentru a nu se provoca pierderi de albine şi chiar şi a reginei, în cazul în care aceasta este ascunsă în masa de albine, ci se aşază cu grijă mai spre marginea cuibului, de unde albinele, datorită temperaturii ridicate din cuib, se vor retrage încet spre zona puietului.

Deosebit de importantă în această perioadă este combaterea umezelii şi a mucegaiurilor din stupi, acolo unde este cazul. Pentru aceasta, fundurile stupilor se curăţă, iar acolo unde umezeala este prea mare sau dacă fundurile sunt deteriorate acestea se înlocuiesc cu altele uscate şi dezinfectate.

Umiditatea ridicată reduce puternic în această perioadă capacitatea albinelor de menţinere a unei temperaturi normale în cuib, influenţând negativ ponta reginelor şi sporeşte gradul de uzură a albinelor şi aşa slăbite în urma trecerii peste perioada de iernare, grăbindu-le sfârşitul. Un rol tot atât de nefast îl are umiditatea ridicată în creşterea gradului de dezvoltare al bolilor şi în special în cel al nosemosemozei care, în cazul familiilor slabe şi puternic infestate, poate avea un efect fatal.

Totodată, trebuie ţinut seama că eliminarea umidităţii se face printr-o bună ventilaţie şi cu ocazia împachetării suplimentare ar fi de dorit să se asigure stupului o înclinare spre înainte de 6-8°, caz în care are loc o mai bună aerare (ventilaţie) a cuibului şi totodată albinele îndepărtează mai uşor cadavrele albinelor moarte şi alte gunoaie care apar în această perioadă pe fundul stupilor. De asemenea, în caz de mare necesitate se efectuează transvazarea cuiburilor în corpuri (stupi) noi.

Posibilele variaţii mari de temperatură de la zi la noapte din luna martie şi existenţa unui număr încă mic de albine pentru acoperirea puietului, care este din ce în ce mai mult, impun o protecţie termică suplimentară pentru păstrarea căldurii mai ales în spaţiul ocupat de zona cuibului unde temperatura generată de albine pentru creşterea puietului este de aproximativ 34 la 35°C şi pentru aceasta, acolo unde este cazul, trebuie suplimentate materialele termoizolatoare şi, dacă materialele care asigură protecţia termică (salteluţe sau alte materialelor izolatoare) sunt umede, acestea se usucă la soare ori vor fi înlocuite cu altele uscate.

Dacă la revizia sumară se constată absenţa sau insuficienţa hranei se intervine cu hrăniri sub formă de sirop de zahăr 1:1 sau, mai bine, cu faguri cu miere de la rezervă, descăpăcind periodic câte 1 dm2 şi se pot administra şi turte din miere şi polen, dar numai în cazul în care albinele zboară sau au efectuat anterior cel puţin un zbor de curăţire.

revizia primavara albine 3

În lipsa zborurilor, dacă nu mai există faguri cu miere căpăcită la rezerva stupinei, hrănirile de completare şi de stimulare trebuie efectuate cu şerbet cu zahăr, şerbet cu zahăr şi miere, zahăr candi sau cu pastă de zahăr pudră amestecat cu miere (zahăr 80% şi miere 20%) , toate fără adaos de hrană proteică.

După efectuarea de zboruri de curățire și când prognozele meteorologice ne dau certitudinea că vremea se stabilizează, încălzindu-se și favorizând viitoare zboruri de curățire, se poate trece la hrăniri cu turte proteice, respectiv realizate cu miere și polen.

Totodată, mărirea pontei reginelor şi stimularea creşterii puietului se pot face imediat ce timpul se încălzeşte şi prin hrăniri de stimulare cu miere sau cu sirop de zahăr, în proporţie de 1/1, administrat călduţ în porţii mici, la început de 150-250 ml, şi pe măsură ce timpul se încălzeşte şi în funcţie de puterea familiilor de albine, în porţii nu mai mari de 300-500 ml periodic la 1 sau 2 zile, în funcţie de rapiditatea cu care albinele îl prelucrează şi hrănitorul se goleşte.

revizia primavara albine 4

Se va evita introducerea în stupi, în scopul asigurării rezervelor de hrană, a fagurilor cu miere cristalizată şi eventual se vor scoate din stupi fagurii cu asemenea miere, înlocuindu-se cu faguri cu miere lichidă. Aceasta pentru că în această perioadă albinele dizolvă cu greu cristalele de miere, consumând doar mierea lichefiată din jurul lor şi aruncând, de regulă, cristalele de miere pe fundul stupului; în plus, consumul unui asemenea sortiment de miere provoacă de multe ori diaree la albine, mai ales în cazurile în care acestea nu au efectuat un zbor de curăţire de mai mult timp.

Fagurii cu miere cristalizată pot fi daţi în consum mai târziu, în perioada activă, descăpăcindu-se câte o porţiune redusă şi fiind udaţi bine cu apă călduţă şi puşi după diafragmă ca hrană stimulentă în perioadele de dezvoltare lipsite de cules din primăvară sau din toamnă.

Dacă nu a fost instalat adăpătorul cu apă acesta va fi instalat de urgenţă deoarece, odată cu apariţia puietului, când temperatura în cuib trece de 32oC, albinele vor duce lipsă de apă deoarece aerul cald are o capacitate de absorbţie a vaporilor mai mare decât cea a mierii descăpăcite (sub 50%).

În general, adăpătoare sunt compuse dintr-un rezervor de apă cu robinet în partea de jos şi capac sus. Apa din rezervor pică pe o scândură lată de 20 la 25 cm şi groasă de 5 cm, înclinată convenabil, pe suprafaţa căreia este săpat un şanţ în zig-zag de 1,5-2 cm adâncime şi 2 cm lăţime.

revizia primavara albine 5

O altă variantă de adăpător este cel comus dintr-o tavă din material plastic în care se plasează un grătar realizat din leţuri de lemn.

Adăpătoarele se instalează în zilele călduţe, alimentându-se cu apă călduţă în care se dizolvă un adaos de 5 g/sare la litrul de apă.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 32-33

A venit primăvara. Medicul veterinar vă recomandă (II)

Pentru a avea animale sănătoase, primăvara de timpuriu, chiar înaintea ieșirii la pășunat, în gospodăriile populației trebuie făcute unele acțiuni sanitar-veterinare cu rol în prevenirea apariției unor boli.

În primul rând, recomand deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor. Aceasta este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile și adăposturile. Ouăle vor fi ingerate de alte animale şi, accidental, de către oameni. Un animal parazitat nu numai că are un răspuns imun necorespunzător în urma vaccinărilor, dar existența bolilor parazitare afectează negativ producţiile.

Produsele pentru deparazitare pe specii

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie, în acelaşi timp, de cel puţin 4 ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat. Astfel, pentru cabaline sunt recomandate suspensiile orale de Ecvirom şi Ecvirom I, iar la rume­gătoare (bovine, ovine, caprine), suspensiile orale Fasciocid, Rombendazol 2,5%, Rom­bendazol 10%, Romfenbendazol, Rombendazol Plus sau soluţiile injectabile Romavermectin Plus şi Romivermectin.

Pentru porcine sunt indicate produsele Romoxibendazol comprimate şi pulvis şi Romivermectin, soluţie injectabilă, în timp ce pentru păsări există produsul Rombendazol F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor, produsul Romparatox.

La porumbei se va folosi Endectocid, antiparazitar intern și extern.

Câini şi pisicile se deparazitează intern cu Paracan, Total şi Rombendazol Super, sub formă de comprimate, iar extern, cu Parakill.

Igiena adăposturilor şi sănătatea animalelor

În afară de acestea, este neapărat nevoie să se aplice măsuri de profilaxie generală care țin de igiena adăposturilor. Astfel, trebuie aplicate acţiuni de dezinfecţie cu Decontaminol şi Catiorom, de dezinsecţie cu Romparasect 5% şi de deratizare, acestea având drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci), ai vectorilor acestora (insecte şi rozătoare), precum și a elementelor parazitare (ouă de paraziți).

Trebuie, de asemenea, să nu neglijăm dezinfecția surselor de apă cu Pursept și Albastru de Metilen.

Pentru sănătatea mieilor

Deoarece în perioada de primăvară poate apărea miodistrofia mieilor, o boală de nutriţie, cauzată de hiposelenoză şi hipovitaminoza E, care de fapt este o continuare a carenţelor de la oaia gestantă, recomandăm Romselevit injectabil la miei.

Acţiuni sanitar-veterinare din Programul strategic

În afară de aceste acţiuni pe care pot să le facă gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în Programul Strategic şi de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari, dar şi acţiuni pe care le efectuează medicul veterinar, la solicitare crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să cunoască faptul că, primăvara, vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară şi antrax.

În cazul pseudopestei aviare vaccinarea se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei). Vaccinarea se poate realiza cu produse româneşti foarte eficiente, precum Avipestisota, Avipestiol Forte sau Pestiholvac.

Vaccinarea împotriva antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră) se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline, cu vaccinul Carboromvac.

Acţiuni la solicitarea crescătorului de animale

Dintre acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale menţionăm vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu Agalaxin sau cu Agalaxin Forte, care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru), dar şi vaccinarea contra rujetului la porcine, cu Eryromvac.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Vine primăvara. Medicul veterinar vă recomandă!

Pentru a avea animale sănătoase, primăvara de timpuriu, chiar înaintea ieșirii animalelor la pășunat, în gospodăriile populației trebuie făcute unele acțiuni sanitar-veterinare cu rol în prevenirea apariției unor boli.

În primul rând, se recomandă deparazitarea internă şi externă a tuturor animalelor din gospodărie, inclusiv a câinilor și pisicilor. Aceasta este o acţiune importantă atât pentru sănătatea animalelor, cât şi pentru sănătatea omului şi protecţia mediului înconjurător. Se ştie că animalele parazitate elimină, odată cu fecalele, şi ouă de paraziţi, contaminând păşunile și adăposturile. Ouăle vor fi ingerate de alte animale şi, accidental, de către oameni. Un animal parazitat nu numai că are un răspuns imun necorespunzător în urma vaccinărilor, dar existența bolilor parazitare afectează negativ producţiile.

Produse antiparazitare în funcție de specie

Acţiunea de deparazitare se face la toate animalele din gospodărie, în acelaşi timp, de cel puţin patru ori pe an, începând din primăvară, cu două săptămâni înainte de scoaterea animalelor la păşunat, cu suspensii orale de Ecvirom și Ecvirom I la cabaline, iar la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) cu suspensiile orale Fasciocid, Rombendazol 2,5%, Rombendazol 10%, Romfenbendazol, Rombendazol Plus sau soluţiile injectabile Romavermectin Plus și Romivermectin.

La porcine se recomandă Romoxibendazol comprimate şi pulbere și Romivermectin, soluţie injectabilă.

La păsări se va administra Rombendazol F comprimate, iar pentru deparazitarea externă şi a cuibarelor, produsul Romparatox. Pentru porumbei se folosește antiparazitarul intern și extern, Endectocid.

În cazul câinilor şi pisicilor, deparazitarea internă se face cu Paracan, Total și Romben­dazol Super, sub formă de comprimate, iar deparazitarea externă, cu Parakill.

Igiena adăposturilor

În afară de acestea, este imperioasă aplicarea măsurilor de profilaxie generală, care țin de igiena adăposturilor. Astfel, trebuie aplicate acţiuni de dezinfecţie cu Decontaminol sau Catiorom, de dezinsecţie cu Romparasect 5% şi deratizare care au drept scop distrugerea agenţilor patogeni ai bolilor transmisibile (virusuri, bacterii, ciuperci), ai vectorilor acestora (insecte şi rozătoare), precum și a elementelor parazitare (ouă de paraziți).

Trebuie, de asemenea, să nu neglijăm dezinfecția surselor de apă cu Pursept și Albastru de Metilen.

Acțiuni recomandate și obligatorii pentru crescători

Pentru că în perioada de primăvară poate apărea miodistrofia mieilor, o boală de nutriție cauzată de hiposelenoză şi hipovitaminoza E, care de fapt este o continuare a carenţelor de la oaia gestantă, se recomandă Romselevit injectabil la miei.

În afară de aceste acţiuni pe care pot să le facă gospodarii, există acţiuni sanitar-veterinare cuprinse în Programul Strategic de care sunt responsabili medicii veterinari concesionari şi acțiuni pe care le efectuează medicul veterinar la solicitarea crescătorului de animale.

Gospodarii trebuie să știe că primăvara vaccinarea la animale este obligatorie pentru pseudopesta aviară și antrax.

Vaccinarea împotriva pseudopestei aviare se face la speciile de păsări receptive la virus (găini, curci, bibilici, fazani, prepeliţe, porumbei) cu produse româneşti foarte eficiente precum: Avipestisota, Avipestiol Forte sau Pestiholvac.

Vaccinarea împotriva antraxului (cărbune, dalac sau buba neagră) se face la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi la cabaline cu vaccinul Carboromvac.

Din acţiunile efectuate la solicitarea crescătorului de animale se menţionează vaccinarea oilor şi a caprelor contra agalaxiei contagioase (răsfugul alb) cu Agalaxin sau cu Agalaxin Forte care previne și mamita gangrenoasă (răsfugul negru) și vaccinarea contra rujetului la porcine, cu Eryromvac.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Moniezioza (panglica mieilor), o boală parazitară frecventă în sezonul de primăvară

Moniezioza este o cestodoză a rumegătoarelor mici, fiind cel mai des întâlnită la miei și iezi, în primele luni după ieșirea la pășune. Această parazitoză produce pierderi economice mari din cauza creșterii încetinite a mieilor și uneori chiar pierderi prin mortalitate.

Cestodele, numite tenii sau panglici, sunt viermi cu corpul segmentat, care în ciclul lor biologic trec prin două faze: faza adultă, sub formă de viermi plați care parazitează în tubul digestiv la toate speciile de animale, unde se hrănesc cu sucurile digestive; și faza larvară, care se află în organele interne ale altor viețuitoare (insecte, pești, mamifere etc.). Astfel, evoluția de la faza larvară la cea de adult a parazitului necesită, în majoritatea cazurilor, două sau mai multe gazde reprezentate de două sau mai multe specii de animale. La tineretul ovin, frecvența cea mai mare o are cestodoza cauzată de parazitul Moniezia expansa, de unde și denumirea bolii de moniezioză. Evoluția acestui parazit necesită prezența unor gazde intermediare, reprezentate de acarieni de pășune. Aceștia trăiesc pe pământ, suportă variații mari de temperaturi (înghețuri, temperaturi ridicate), se întâlnesc pe pășunile umede și se hrănesc cu resturi organice, fiind insecte coprofage.

Infestarea pășunilor, acarienilor și a animalelor

Animalele infestate (oile, caprele) elimină, odată cu fecalele, fragmente de tenie pe pășune. Aceste fragmente care conțin ouă de parazit vor fi ingerate, odată cu resturile vegetale, de către acarienii de pășune în corpul cărora se vor dezvolta larvele parazitului. Aceste forme larvare vor ajunge în corpul rumegătoarelor cu acarienii ingerați odată cu iarba. În tubul digestiv al rumegătoarelor (mieilor), din larve se vor dezvolta tenii adulte care cresc rapid (7-8 cm în 24 de ore). Astfel, creșterea lor rapidă și numărul mare (uneori până la 30 de exemplare) fac ca mieii să aibă manifestări clinice din cele mai grave. În consecință, din cauza faptului că viermii au mișcări permanente, apar iritații și inflamații în intestine, iar, prin for­marea de adevărate ghemuri, pot să obstrueze lumenul intestinal. Acești paraziți eliberează și toxine în circulație care acționează asupra circulației sanguine, sistemului nervos și metabolismului. De asemenea, aceștia sărăcesc organismul în vitamine.

Semne clinice

Moniezioza poate apărea primăvara foarte de timpuriu, chiar în aprilie, la tineretul ovin. La început nu se observă niciun semn, ci doar fragmente de tenii în crotine. În cazul parazitărilor intense, pot apărea treptat balonarea abdomenului (ciobanii numesc animalele „miei toboșari“), colici, diaree abundentă, slăbire, mers nesigur, mucoase anemice (decolorate), iar uneori animalul prezintă tulburări nervoase și ochi tulburi. Animalele adulte și mai ales cele bătrâne, deși pot fi parazitate, nu manifestă semne clinice, fiind purtătoare de paraziţi și, deci, sursă de infestare pentru pășuni.

Profilaxie și tratament

Deparazitarea animalelor tinere și adulte se va face de 3-4 ori pe an, începându-se primăvara de timpuriu, înainte de ieșirea la pășunat, și se repetă la 21 de zile. Recomandăm următoarele produse: ROMBENDAZOL 2,5%, ROMBENDAZOL 10%, ROMBENDAZOL PLUS și ROMFENBENDAZOL. Mieii parazitaţi vor fi trataţi cu aceleași medicamente antiparazitare, dar și cu vitamine: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL – ROMVAC 3, MULTIVITAROM și VITAMINA B1-B6.

Animalele adulte (oi, capre), deși nu prezintă semne clinice, vor fi obligatoriu deparazitate deoarece acestea întreţin parazitoza.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Semănatul de primăvară, întârziat de ploi în sud şi est

Într-o Românie care s-a confruntat poate decenii la rând cu seceta, 2015 este al doilea an consecutiv, cel puţin pentru zonele din sudul şi estul ţării, când însămânţările de primăvară sunt sever decalate din cauza precipitaţiilor şi a temperaturilor scăzute. În centrul şi vestul ţării, parţial în sud-est, campania agricolă decurge normal.

ARGEŞ (sudul judeţului, comuna Stolnici, ing. Mircea Băluţă, SC Inter Eltra Global, cca 700 ha): „Problemele în zona noastră sunt din 2014, când a plouat 1.200 litri/mp/an, faţă de o medie multianuală de 600-650 l/mp. Tot anul agricol a fost decalat: porumbul s-a semănat până în iulie, cu efecte asupra maturării; recoltatul grâului şi rapiţei s-a dus până la 31 august, iar porumbul... În judeţul Argeş, inclusiv la ora aceasta, sunt 1.000-1.500 ha de porumb şi sorg nerecoltate. Chiar şi noi am intrat cu combina în lan noaptea, de Crăciun şi după Revelion, cu pierderi economice însemnate (U- 30-36%, faţă de un stas de 14%, ceea ce presupune uscare în trei reprize, cu cheltuieli de conjunctură şi deprecieri calitative). Nu s-au executat, în consecinţă, arături de toamnă, nu s-a putut pregăti solul corespunzător şi estimez că plecăm cu pierderi de 30% numai din această cauză. Săptămâna trecută a plouat 42 l/mp şi nu ne-am putut apropia de câmp. Avem exces de apă, terenurile noastre sunt reci, argiloase, drenează foarte greu, deci vom avea iar întârzieri majore.“

MEHEDINŢI (sudul judeţului, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli, ing. Cornel Stroescu): „Bătrânii satelor spun că de peste pentru decenii n-au mai fost la noi ploi ca în 2014 şi în acest început de primăvară. Umiditatea solului este ridicată, nu se poate intra cu utilajele în câmp. În mod obişnuit, la 1 aprilie terminam semănatul florii-soarelui. Acum, la aceeaşi dată, nici n-am reuşit să pregătim terenul, deci n-am pus nici măcar un bob în pământ.“

CLUJ (ing. Iosif Balla, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din cadrul LAPAR): „În zona noastră, a Clujului, condiţiile din această primăvară sunt foarte bune, avem umiditate în sol şi temperatură cât trebuie. Eu deja am semănat orzoaica de primăvară, iar acum pregătesc terenul pentru celelalte culturi. În rest, nu sunt probleme, în sensul în care fiecare fermier s-a aprovizionat cu inputuri la preţuri care să nu greveze negativ asupra bugetului companiei.“

BACĂU (nordul zonei, ing. Daniel Ciobanu, preşedintele filialei judeţene a LAPAR): „Avem aşa: sămânţă certificată de porumb mai scumpă cu 15-20%, îngrăşăminte chimice, pentru cine nu le-a cumpărat, cu preţ majorat cu peste 10%; condiţionarea subvenţiilor europene de «practicile agricole benefice pentru climă şi mediu» pentru 2015, când e târziu deja ca unele dintre ele să fie puse în aplicare; o primăvară rece, ploioasă, care va întârzia campania de însămânţare cu 2-3 săptămâni, poate o lună, aşa cum a fost şi anul trecut. Aproape că nu mai există noţiunea de epocă optimă de semănat; ne strecurăm fiecare în ferestrele de timp bun cum putem. Sper să nu se ducă recoltarea porumbului în iarnă, aşa cum s-a întâmplat în 2014!“

CĂLĂRAŞI (nordul judeţului, comuna Dragalina, Ion Bogdan, fermier, 700 ha): „La momentul la care vorbim, pământul este îmbibat cu apă. În vatra satului sunt probleme cu inundaţiile. În câmp însă, noi, cei din nord, faţă de colegii din sudul judeţului, avem şansa unui teren foarte bun, permeabil; e nevoie, după o săptămână de ploaie, de două zile cu vânt şi putem efectua fără probleme lucrări de calitate. Nu cred, în varianta în care nu va ploua excesiv de aici înainte, să avem decalări semnificative de la perioada optimă de semănat.“

BIHOR (dr. ing. Nicolae Florian Hodişan, director DAJ): „În prima epocă de semănat, şi ne referim la sfecla de zahăr, în cazul nostru (50.000 ha) a fost o decalare de o săptămână, dar nu din cauza ploilor, ci a temperaturilor scăzute, ceea ce nu va afecta deloc nivelul producţiei. Nu cred că vom avea ieşiri din epoca optimă nici în cazul florii-soarelui şi nici a porumbului. Vremea în vestul ţării este, cel puţin până acum, ideală sub aspect termic şi al precipitaţiilor.“

Maria Bogdan

Riscul îmbolnăvirii oilor în perioada de iarnă-primăvară (I)

În perioada de iarnă, când majoritatea oilor sunt gestante, există un risc crescut ca acestea să fie expuse la diferiți agenți infecțioși care cauzează pagube importante prin mortalitate, inclusiv prin avorturi.

După fătare, când glanda mamară este mai solicitată, iar traumatismele sunt mai frecvente, receptivitatea acesteia la infecții este mai mare.

Principalele boli infecțioase care apar la oi în această perioadă:

Avortul salmonelic este o boală infecțioasă specifică oilor, produsă de o bacterie (Salmonella abortus ovis) care are ca simptom principal avortul în a doua perioadă a gestației. Boala poate evolua singură sau asociată și cu alte infecții abortigene. În general, oile care avortează sunt aparent clinic sănătoase, unele putând avea febră ușoară, abatere, lipsa poftei de mâncare, diaree, scurgeri vaginale și edem mamar. Chiar dacă o parte din oi ajung la termen, acestea dau naștere la miei neviabili. Vaccinarea contra acestei boli nu are o eficiență prea mare.

Avortul campylobacterian este o boală infecțioasă (Campylo­bacter fetus), manifestată clinic în principal prin avorturi și fătări de miei neviabili. Avortul este total și survine în ultima parte a gestației, fără să fie precedat de alte semne de boală. Profilaxia prin vaccinare nu este folosită pe scară mare.

Avortul chlamidian (avortul enzootic al oilor) este o boală infecțioasă produsă de Chlamidya psitacii, bacterie cu afinitate pentru uterul gestant. Boala evoluează ca enzootie de efectiv și are ca exprimare clinică avortul și fătări premature cu produși neviabili sau subdezvoltați. Avortul are loc, de obicei, cu 2-3 săptămâni înainte de termenul fătării, fără niciun semn prodromal. Uneori, animalul prezintă scurgeri vaginale roșietice, colici, febră ușoară, iar, după puțin timp, avortează. Prevenția prin vaccinare nu și-a găsit o aplicabilitate largă în practică din cauza eficienței sale limitate.

Măsuri de prevenire

Toate aceste boli infecțioase pot fi prevenite prin măsuri de profilaxie specifice, adică prin vaccinare, metodă care nu întotdeauna este eficientă.

Măsurile generale de profilaxie sunt, din acest motiv, cele mai importante și constau în evitarea factorilor favorizanți: condițiile necorespunzătoare de întreținere și igienă, frigul, hrana dezechilibrată calitativ și cantitativ, furajele mucegăite și înghețate etc.

De aceea, în timpul iernii, când furajele verzi lipsesc, alimentația oilor trebuie suplimentată cu vitamine și minerale, în special cu BLOCURI PENTRU LINS care conțin, pe lângă sare și vitamine, și minerale necesare organismului în această perioadă. În plus, condițiile zooigienice necorespunzătoare favorizează apariția infecției și menținerea surselor de germeni în adăposturi.

De aceea, mai ales în perioada fătărilor, igiena trebuie îmbunătățită prin aplicarea curățeniei mecanice și a dezinfecțiilor în saivane cu DECONTAMINOL, CATIOROM și PURSEPT.

În cazul îmbolnăvirilor, animalele se izolează și se supun unui tratament antiinfecțios cu antibiotice, în funcție de afecțiune și antibiogramă: AMOXILROM, OXITETRACICLINĂ, ENROFLOXAROM sau DOXYCICLINĂ. În caz de metrite și retenții placentare, se va face tratament local cu METROSEPT.

La animalele bolnave se face și un tratament de susținere și stimulare a organismului cu GLUCOZĂ, VITAMINA B1-B6, MULTIVITAROM, COMPLEX POLI­VITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3, CAVITROM, ROMZEOFORT etc..

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar, doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Primăvara creşte riscul apariţiei bolilor de piele la câini

Vine primăvara și, odată cu ea, vine și o serie de alergeni, riscul apariției bolilor de piele la câini fiind tot mai mare. Cauzele acestora sunt multiple: parazitare, micotice, bacteriene, alergice, hormonale etc. La câinii bătrâni se întâlnesc şi tumori sau chisturi de piele.

Simptomele bolilor de piele sunt asemănătoare, ceea ce face dificilă stabilirea diagnosticului: prurit (mâncărime), porţiuni roşii, iritate, lipsite de păr, papule, vezicule şi cruste care se desprind, dând aspect de piele solzoasă.

Paraziţii externi şi afecţiunile pielii

Cele mai des întâlnite sunt afecţiunile pielii determinate de paraziţii externi ca puricii, păduchii, căpuşele și râia. Infestarea câinilor cu purici cauzează mâncărimi şi iritaţii ale pielii, saliva puricilor fiind principala cauză a pruritului. Mâncărimile debutează la baza cozii, apoi se extind pe spate, perineu, feţele posterioare ale coapselor şi abdomen. Câinele se scarpină până la sânge, îşi pierde părul, iar leziunile se pot complica prin infecţii bacteriene secundare. Astfel, complicaţia cu piodermită este foarte frecventă, mai ales la căţeii mai mici de 8 luni.

Căpuşele sunt insecte mici care se hrănesc cu sânge şi care, fixate pe pielea câinelui, provoacă mâncărimi, eritem şi leziuni papuloase, care se pot ulcera.

Scabia sarcoptică şi demodecia sunt două dintre tipurile de râie care pot infesta câinii provocând leziuni pe pielea acestora.

Unii paraziţi interni pot cauza manifestări cutanate caracterizate prin leziuni nodulare localizate pe faţă, trunchi şi extremităţi.

Dermatite cauzate de ciuperci sunt: pitiriazis (provocată de Malassezia pachydermatis), candidoză cutanată (Candida albicans), tricofiţie (pecingine) produsă de T. mentagrophytes, microsporidioză.

Dermatitele alergice sunt cauzate de diferiţi alergeni parazitari, polen, detergenţi, acarienii prafului de casă, înţepături de insecte (furnici, omizi, fluturi, albine, viespi), alimente, anumite medicamente şi vaccinuri. Pruritul precede adesea leziunile caracterizate prin eritem (roşeaţă), papule uneori cu o colorare în roşu a perilor la nivelul degetelor, buzelor şi al feţei interne a zonei auriculare. Acestea se extind frecvent în regiunea inghinală, perineală şi abdomen. Simptomele pot fi sezoniere, apărând odată cu polenul, sau anuale, când alergenii sunt prezenţi permanent.

Alergiile alimentare sunt frecvent incriminate în apariţia unor leziuni întinse, suprainfectate, mai ales în regiunea dorsolombară. Acestea sunt determinate de diferite alimente cu conţinut ridicat în proteine când sunt consumate în cantităţi mari (carne şi oase de pui, produse lactate, ouă, peşte, diferiţi aditivi alimentari).

Dermatoze de origine endocrină (tiroidă, paratiroidă, ovar, testicule) sunt provocate în general de tulburări ale ciclului sexual (ciclu neregulat, pseudogestaţie). Pruritul este ciclic şi apare la estru (în timpul căldurilor) sau în diestru şi este însoţit de erupţii papuloase la nivelul regiunii inghinale, care se pot extinde pe abdomen şi coapse.

Seboreea (hiposecreţia glandelor sebacee) poate fi localizată sau generalizată, fiind caracterizată prin apariţia de cruste groase de culoare deschisă la baza urechilor, în jurul ochilor, pe fese, regiunea cozii etc.

Diagnosticarea corectă a tipului de dermatită-dermatoză este foarte importantă în conduita terapeutică.

Tratamentul este în funcție de agentul etiologic incriminat, fiind foarte importantă identificarea corectă a acestuia, impunându-se: regim alimentar, igiena pielii şi a părului, deparazitări interne cu Paracan, Total, Rombendazol super; deparazitări externe cu Parakill; în cazul micozelor, tratamente cu Unguent antimicotic sau tratamente antialergice cu Alergotrat 3%, Dexametarom, Eczemtrat; unguente ca Mibarom. Pentru prevenirea infecţiilor asociate diferitelor dermatite se recomandă antibioterapie cu Enrofloxarom și Pandrom.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Primăvara rece şi ploioasă a întârziat semănatul cu aproape 14 zile

După manual, pentru culturile de primăvară, epoca optimă de semănat este atunci când, în sol, la adâncimea de încorporare a seminţei, se realizează temperaturi mai mari de 8 grade Celsius, în cazul florii-soarelui, şi 8-10 grade Celsius, pentru porumb. Calendaristic, aceste condiţii corespund  perioadei 1-20 aprilie, pentru estul, sudul şi vestul ţării, şi 15-30 aprilie, pentru zonele din nord. Din punct de vedere pluviometric,  meteorologii au indicat, în prima jumătate a lunii, cantităţi de precipitaţii situate peste mediile multianuale în majoritatea zonelor de cultură, iar în a doua parte ploile au căzut peste normalul perioadei în centrul şi nordul ţării. Temperaturile au fost sub limitele normale până în 16 aprilie, cu mici excepţii în sud-vest şi vest, abia după această dată solul acumulând necesarul de 8 grade Celsius. Aşadar, în această primăvară clima a decalat semănatul, suprapunând  campaniile pentru înfiinţarea culturilor. La ora la care realizăm acest material (ultima decadă a lunii aprilie), din datele culese de revista noastră, nu se semănase, în medie, mai mult de 30% din suprafaţa destinată florii-soarelui şi porumbului. Cu ce efect, ne spus specialiştii.

Brăila: „Dacă nu terminăm campania până la 1 mai, degeaba mai semănăm“

La Brăila, ing. Costică Măcelaru, preşedintele Asociaţiei producătorilor agricoli, prevesteşte vremuri nu tocmai bune, dacă şi prognozele meteo, care anunţă secetă în jumătatea a doua a lunii iunie, iulie şi parţial august, se confirmă: „În zona noastră, la 1 aprilie, de obicei terminăm semănatul florii-soarelui, iar în 6-7 aprilie, la porumb. Or, noi abia acum suntem la primele seminţe pentru ambele culturi. Ce efect are această întârziere de 12-15 zile asupra recoltei? Teoretic, n-ar trebui să ne îngrijoreze foarte mult, dacă restul anului va fi bun. Dacă o să avem însă secetă în iunie-august, aşa cum s-a prognozat, se complică lucrurile, fiindcă temperaturile mari şi lipsa apei vor surveni în fenofaze sensibile de creştere a plantelor, cu efect direct asupra producţiei.“ Din totalul suprafeţei înscrise în asociaţie, de 150.000 ha, abia dacă s-a însămânţat un procent de 15% din teren. Totuşi, campania se va termina în 10 zile: „Se seamănă 24 din 24 de ore, fără exagerare. Fermierii care dispun de utilaje performante lucrează şi noaptea. Ideea este să punem sămânţa în pământ până la 1 mai, altminteri, degeaba mai semănăm.“ Pe de altă parte, fermierii nici n-au avut cum să se mai reorienteze asupra soiurilor, dat fiind faptul că aprovizionarea au făcut-o din timp. Agricultorii brăileni folosesc în general hibrizi Pioneer, Monstanto, LG, KWS – pentru porumb şi Pioneer, LG şi KWS – la floarea soarelui.

Întârzieri de 14 zile în Dolj

În ferma sa, ing. Constantin Iancu, preşedintele Asociaţiei producătorilor agricoli Dolj, abia intrase la semănat pe data de 17 aprilie:

„În anii normali din punct de vedere hidric şi termic, începem semănatul florii-soarelui de pe 25 martie, iar la porumb, în jur de 10 aprilie lucrarea este finalizată. Avem aşadar o întârziere de minimum 7 zile la porumb şi, în medie, de 14 zile la floarea-soarelui. Nu anticipez să se termine semănatul mai devreme de 3 săptămâni (n.n. - 8  sau 10 mai), asta dacă nu va mai ploua, ceea ce înseamnă că, la porumb, ne vom duce cu recoltatul în toamnă. Tot ceea ce sper este să nu se adeverească prognoza ANMR, care anunţă caniculă în vară; dacă va fi, aceasta va prinde planta nedezvoltată.“

La Arad, fermierii nu-şi fac griji prea mari

Ing. Ioan Andru, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli ARAGRA 2008 Arad, ne-a spus că, din punctul său de vedere, cel puţin în zona de vest, culturile nu sunt grav întârziate. Dimpotrivă, crede domnia sa, „am exagerat noi în ultimii ani şi am forţat semănatul înainte de 10 aprilie. În mod normal, vorbind despre porumb, perioada optimă este 15 aprilie, iar floarea-soarelui merge după porumb, fiindcă, având o perioadă de vegetaţie mai scurtă, scapă de atacul unor boli, evitând suprapunerea unor factori climatici cu o anumită perioadă din dezvoltarea plantelor.“ Probleme ar putea fi doar în perimetrul Chişinău-Criş, acolo unde apa a băltit la suprafaţa solului şi nu s-a putut intra la lucru. „Să admitem că o să fie o întârziere de şapte zile, ceea ce nu-i capătul pământului“, a mai spus preşedintele Andru. Un rol important în această ecuaţie climatică îl joacă şi inspiraţia fermierilor în a-şi alege hibrizii. În cazul de faţă, aceştia au fost aduşi din Austria, iar o parte sunt hibrizi Pioneer.

Prahova, sub 30% semănat

În Prahova, potrivit directorului executiv al DAJ, ing. Aurel Anghel, la porumb se semănase sub 20% din suprafaţa planificată, iar la floarea-soarelui, în jur de 30%. Întârzieri mari s-au înregistrat în sud-estul judeţului, care corespund şi celei mai întinse zone propice culturilor vegetale, acolo unde solul este mai rece şi apa freatică, la suprafaţă. Temperaturile joase din primele două decade ale lunii aprilie şi precipitaţiile abundente  au întreţinut şi sporit aceste caracteristici. Aurel Anghel ne-a spus însă că nu atât întârzierea de la epoca optimă reprezintă o problemă de nesurmontat, cât suprapunerea campaniilor de semănat, realitate căreia nu-i fac faţă toţi fermierii, sub aspectul numărului de utilaje pe care le au la dispoziţie. În Prahova, în mod normal, campania de primăvară se încheie în jur de 20 aprilie, iar acum se va prelungi probabil până pe 1 mai, întârzierea fiind, aşadar, de 10 zile.

Bacău: semănat împiedicat de temperaturile scăzute

La Bacău, fermierii abia intraseră cu utilajele la pregătirea solului. Ing. Daniel Ciobanu, preşedintele Asociaţiei producătorilor agricoli: „Problema este că în zona noastră vremea este  răcoroasă, terenul umed, iar solul n-a acumulat temperatura optimă pentru germinarea seminţei. Degeaba semănăm dacă nu s-a încălzit pământul. Am câţiva colegi care s-au grăbit să însămânţeze acum vreo săptămână şi cred că vor fi nevoiţi să întoarcă suprafeţele.“ Anii trecuţi, până în 15 aprilie, cultura de floarea-soarelui era  înfiinţată pe toată suprafaţa. În privinţa porumbului, nu există întâr­zieri, în jumătatea de nord a Moldovei nesemănându-se mai devreme de 20 aprilie, ceea ce înseamnă că epoca se încadrează în cea optimă. „Ambele plante au capacitatea de a recupera în timp vegetaţia, dar problema este că hibrizilor pe care-i avem la dispoziţie (Monsanto, Pioneer şi KWS) le plac temperaturile mai ridicate la semănat, sunt iubitori de căldură, exact ceea ce nu avem noi acum. Fermierii testează în fiecare an câte doi-trei hibrizi, să găsească însuşirile cele mai potrivite, dar cumulativ nu le obţinem pe toate, date fiind şi capriciile climei, cu ani ba secetoşi, ba ploioşi, ba caniculari, ba reci.“ Inginerul Ciobanu se teme, dacă semănatul va întârzia prea mult, să nu se repete experienţa anului trecut, când plantele nu au apucat să lege până la intrarea în secetă, fapt care a condus la pierderi uriaşe de producţie. În clipa de faţă, umiditatea este optimă în stratul fertil de 0-40 cm şi satisfăcătoare, de la 40-80 cm. Mai jos însă nu există pic de rezervă. Acesta este motivul pentru care pe fermieri îi îngrijorează o eventuală secetă în vară.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2013

Protecţia plantelor primăvara

• Rapiţa

Primăvara reprezintă un moment-cheie pentru cultura de rapiţă, ca urmare a numărului mare de boli şi dăunători care trebuie permanent ţinuţi sub control, mai ales putregaiurile care se dezvoltă repede pe frunzele necrozate şi pot distruge plantele. Din acest motiv, specialiştii consideră că, în acest anotimp, combaterea chimică a acestora este absolut necesară pentru a avea o cultură viguroasă şi sănătoasă.

Tratamente împotriva bolilor

Tratamentele aplicate primăvara pot salva producția de rapiță, după ce planta a suportat vremea nefavorabilă din timpul iernii.

„Practic, succesul în cultura rapiței este reprezentat de posibilitatea intervenției în protecția plantelor în toate stadiile de dezvoltare. Experiența BASF în managementul culturii de rapiță poate oferi o soluție adecvată pentru orice problemă, pentru că BASF este numărul unu din Europa în protecția rapiței, atât la combaterea buruienilor cât și a bolilor“ – a declarat Daniel Daia, director regional la BASF.

Conform domniei sale, fungicidul Caramba Turbo trebuie aplicat în luna martie, când plantele intră în vegetație, în special împotriva putregaiurilor, dar și a alternariozei sau făinării. Doza este de 1 l/ha. Menționăm că produsul are efect puternic de regulator de creștere. Deci, ajută rapița să se regenereze rapid, în cazul în care se produce o deteriorare din cauza înghețului.

Caramba Turbo este un fungicid pe bază de metconazol şi mepiquat clorură. Are acţiune sistemică, cu efect preventiv, evitând răspândirea infecţiilor. Produsul este rapid absorbit în plantă, cu distribuţie acropetală. Datorită calităților sale, contribuie pri­măvara și la o mai bună arhitectură a tufei.

Împotriva aceleiași game de boli, directorul regional a recomandat un program preventiv cu fungicidul Pictor. Tratamentul se aplică de la faza de buton galben până la înfloritul total. Doza: 0,5 l/ha. Acest produs este pe bază de două substanţe active, boscalid din grupa carboximide şi dimoxistrobin din clasa strobilurinelor, translocate acropetal. Are acţiune sistemică şi translaminară. Are efect preventiv, împiedicând germinarea sporilor şi creşterea miceliului ciupercilor.

Combaterea dăunătorilor

Directorul regional recomandă ca, primăvara, combaterea dăunătorilor să se realizeze cu insecticidul Fastac (substanță activă alfacipermetrin), în doză de 0,075-0,2 l/ha. Are acţiune de șoc, prin contact şi ingestie, împotriva adulţilor şi larvelor, cu efect asupra sistemului lor nervos. Se recomandă aplicarea la avertizare. Prin eliminarea rapidă a adulţilor şi larvelor, se previn pierderile de recoltă, asigurând totodată o producție de calitate. Produsul are spectru larg de acțiune împotriva unui număr mare de insecte dăunătoare din diferite grupe, putând fi utilizat la mai multe culturi, inclusiv în horticultură. Este rezistent la acțiunea de spălare a ploilor.

Principalele boli

- Alternaria brassicae – Alternarioza

- Botrytis cinerea – Putregaiul cenușiu

- Erysiphe cruciferarum – Făinarea

- Phoma lingam – Putregaiul negru

- Sclerotinia sclerotiorum – Putregaiul alb

Principalii dăunători

- Athalia rosae – Viespea rapiței

- Brevicoryne brassicae – Păduchele cenușiu al cruciferelor

- Ceutorhynchus assimilis – Gărgărița semințelor

- Ceutorhynchus quadridens – Gărgărița pătată

- Ceutorhynchus napi – Gărgărița mare a tulpinilor de rapiță

- Dasineura brassicae – Țânțarul silicvelor

- Epicometis hirta – Gândacul păros

- Meligethes aeneus – Gândacul lucios

- Psylliodes chrysocephala – Puricele cruciferelor

Combaterea buruienilor

Combaterea buruienilor este la fel de importantă ca și cea a dăunătorilor, deoarece pagubele cauzate pot fi cuprinse între 10 și 20%, dar pot ajunge până la 60 – 80% din recoltă. Gama de buruieni și produse care le combat este foarte largă, însă vă prezentăm doar o parte.

Câteva produse pentru erbicidarea cerealelor păioase, aplicate postemergent

alt

Buruieni prezente în cultura de grâu

- Polygonum convolvulus – hrișcă urcătoare

- Cirsium arvense – palamidă

- Galium aparine – turiță

- Matricaria sp. – mușețel

- Galeopsis tetrahit – lungurică

- Papaver rhoeas – mac sălbatic

- Convolvulus arvensis – volbură

- Soncus arvensis – susai

- Sinapis Arvensis – muștar de câmp

- Centaurea Cyanus – albăstriță sau vinețele

- Raphanus raphanistrum – ridiche sălbatică

- Delphinium consolida – nemțișor de câmp

- Chenopodium album – spanac alb

- Agrostemma ginthago – neghină

- Anthemis sp. – romaniță

 REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Vară, vară, primăvară

În încercarea firească de a da uitării lunga şi friguroasa iarnă, cei mai vrednici ţărani-plugari ardeleni au ieşit în câmp, la arat cu plugurile şi grapele trase de caii înhămaţi. Iar cei mai înstăriţi dintre ei, cu brăzdarele puternicelor tractoare. Le ţin isonul muncii grăbitele păsări călătoare ale cerului, care au prins a se întoarce pe la cuiburile lor, stabilindu-se în aşezările din care au plecat, târziu în toamnă.

Sibiul în haine de sărbătoare

La Sibiu, însă, începutul anotimpului reînnoirii naturii şi vieţii oamenilor mai are şi alţi mesageri. În primul rând, gingaşii ghiocei, viorele şi toporaşi din pajiştile Parcului „Sub Arini“ şi „Pădurii Dumbrava“, gazdele Complexului Muzeal ASTRA al Artei şi Meşteşugurilor Tradiţionale Româneşti, prestigioasă instituţie, aflată în pragul împlinirii a 5O de ani de existenţă şi activitate culturală unicat în Europa, ca mărime, bogăţie şi frumuseţe.

Şi mai are Sibiul medieval, în aceste zile primăvăratice, un numeros şi frumos grup de tinere fete şi chipeşi feciori, toţi, îmbrăcaţi în pitoreşti haine româneşti, gata să reprezinte principalele zone folclorice ale ţării. Ei sunt participanţii la ce-a de-a XVIII-a ediţie a Festivalului Folcloric-Concurs Naţional „Vară, Vară, Primăvară“. Festival care va fi deschis, miercuri, 3 aprilie, la sala mare de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor. Acompaniamentul soliştilor vocali şi dansatorilor va fi susţinut de orchestra Ansamblului Folcloric „Cindrelul-Junii Sibiului“. Concertele-concurs ale tinerilor interpreţi vor fi presărate de recitaluri ale laureaţilor celor 18 ediţii.

Un alt popas şi o altă secvenţă primăvăratecă

Bătrânii plugari români ai satelor de pe lunga vale folclorică şi etnografică a Hârtibaciului, denumeau acest vechi şi frumos ţinut transilvan ca fiind cel al păstorilor de vite cornute. Adică, al vacilor şi bivolilor, ca şi al junincilor şi tăuraşilor din cele mai valoroase şi productive rase. Într-atât de renumiţi sunt gospodarii acestor sate dintre Sibiu, Agnita şi Sighişoara încât fiecărui anotimp al anului îi este dedicat câte un mare târg.

În data de 21 martie, de exemplu, în chiar ziua echinocţiului astronomic al Primăverii are loc la Agnita târgul care reuneşte crescători de animale, motiv pentru care nu vor lipsi vitele cornute, caii de povară, oile, mieii, berbecii, caprele, porcii, gâştele cu boboci, raţele, găinile şi puii de găină. Cât priveşte vacile şi bivolii, acestea vor putea fi achiziţionate prin licitaţie publică cu strigare, târgul de la Agnita numărându-se printre puţinele manifestări de acest gen din ţară. Cei interesaţi vor putea găsi la vânzare mai ales rase de bovine pentru carne.

Ioan VULCAN-AGNIŢEANUL
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Degeaba vine primăvara...

Gânditor în felul lui, omul din popor a băgat de seamă că sărăcia nu vine niciodată din prea multă minte. Tocmai pentru aceea a mai observat el, nu fără năduf, cum că „la omul sărac nici boii nu trag“. Aşa suntem noi, românii. Foc de isteţi, dar niciodată îndeajuns de mintoşi încât să tragem, cum cu dreptate se zice iară, spuza pe turta noastră. Lasă că mai avem şi obiceiul vârâtului mâinii până la cot, fiindcă orice s-ar zice ne tragem din neamul lui Frunzăverde cu apucături de lotri şi, dacă se întâmplă să n-avem pe ce pune mâna, atunci degrabă ne furăm singuri căciula. Intraţi cu surle şi trâmbiţe în comunitatea europeană, n-am putut scăpa însă de tarele noastre şi iată-ne, ca de obicei, în coada cozilor celor 27 de comuni.

Întrebarea de fiecare zi cum că de ce la ei – la ceilalţi, vezi bine – se poate şi la noi ba rămâne mai întotdeauna cu răspunsul în coadă de peşte. Dar fiindcă tot am adus vorba, chiar aşa, cum de pildă polonezilor le merge, în vreme ce la noi moara se mişcă în gol? Totul a început atunci când „ambiţiosul“ Ceauşescu a hotărât să ne achităm toate datoriile. Departe de a fi o ispravă, gestul a devenit de-a dreptul păgubos.

Lumea finanţelor ne-a exclus de îndată de pe lista bunilor clienţi şi, vreme de peste 10 ani, accesul nostru la fonduri ori împrumuturi străine a fost brusc abandonat. Cu o economie în colaps, fără relaţii comerciale solide, România s-a izolat, decapitalizându-se cu repeziciune. Democraţia dâmboviţeană instaurată în 1989 s-a dovedit, în fapt, aceeaşi Mărie cu altă pălărie.

În vreme ce Polonia, ca să păstrăm acest exemplu, se consolida economic, noi încercam, într-un gest mai mult decât condamnabil, să aruncăm istoria la gunoi. Aşa se face că, peste două decenii de capitalism sălbatic, România a rătăcit căile progresului, devenind un fel de vasal al celor interesaţi.

Bugetele acestor ani au devenit unele sociale, investiţiile prefăcându-se într-o perpetuă fata morgana. Şi, după tradiţie, au răsărit ca din brazdă şi „băieţii deştepţi“, desăvârşind opera de distrugere masivă a ceea ce altminteri s-ar fi putut salva.

Cu o coloană vertebrală deosebit de mobilă ne-am scos pălăria în faţa creditorilor, gestul căpătând valenţe de scuză impardonabilă ori de câte ori se ia câte o măsură neghioabă. Şi, slavă Domnului, nu ducem lipsă de prostie. În perimetrul acestui peisaj al pierzaniei satul a încercat poate cele mai crunte deziluzii.

Reîmproprietăriţi, oamenii s-au trezit, cum s-ar spune, fără mâini şi picioare.

În lipsa unui oricât de modest inventar agricol, pământul a suspinat a neputinţă, suprafeţe imense trecând sub betoanele unor gigantici mamuţi fără trebuinţă ori visând la anotimpurile rodnice de odinioară.

Subvenţiile, un ajutor necesar fermierului, sunt la noi şi mai modeste şi oricum în contratimp cu nevoile câmpului. Impozitele n-au întârziat însă, în vreme ce nu s-a instituit nicio formă viabilă de organizare. Politicul a confiscat, în consecinţă, nu doar puterea, dar şi ştiinţa de a face agricultură ca dincolo. Nu sunt bani, nu sunt niciodată bani pentru agricultură. În schimb, gaura neagră a evaziunii fiscale bate recorduri. Numai la pâine evaziunea depăşeşte 70%; produse de toate felurile au invadat piaţa românească – fără control şi ele, astfel încât, deunăzi, Curtea de Conturi a României semnala că, din 100 de lei puşi la dispoziţia economiei, 40 de lei se fură. Şi, ca să mergem până la capăt cu observaţiile, acolo unde furtişagul e anevoios, sursele de bani atrase sunt abandonate. Vezi ca exemplu raportul nostru cu fondurile europene.

Mai e apoi sistemul bancar funcţional în România. Cu capital venetic, acestea vând banii şi scump şi foarte anevoie. Proiectele fiabile, chiar legalizate nu se aplică. Legea cercetării ştiinţifice, legea camerelor agricole şi câte şi mai câte au rămas literă moartă. Şi, când acestui marasm organizatoric i se mai adaugă şi vitregia anotimpurilor, atunci sucombă însăşi speranţa în ziua de mâine. De ce am ţinut să vă spun toate cele câte le-am scris? Fiindcă, deşi însuşi omul din capul trebii, vorba lui Sorescu, a băgat de seamă că iminenţa crizei alimentare nu e deloc o vorbă goală, ca la noi la nimeni, ce zicem azi mâine cu siguranţă am uitat.

Aşa încât mi se pare că am cam pierdut trenul lumii noi, euroscepticismul de care se tem mai toţi cunoscătorii fenomenelor sociale la noi devenind aerul pe care îl respirăm în fiecare zi. Atunci, spun şi eu într-un glas cu poetul:

„Degeaba vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi!“

Gheorghe VERMAN
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS