Unbeaten 2021    Adama decembrie 2020
update 22 Jan 2021

Seceta a înjumătățit producția de mere

Pomicultorii fălticeneni au început recoltatul după 15 septembrie și l-au terminat în jurul datei de 25 octombrie, toamna fiind destul de dificilă, cu perioade de 3-4 zile în care nu s-a putut intra în livadă din cauza ploilor. Zăpada căzută în prima decadă a lunii octombrie nu a creat probleme majore, doar a rupt o parte din pomi, dar nu a afectat fructele, precipitațiile căzute contribuind la producția de anul viitor.

„Recolta din acest an este mult mai slabă față de anul trecut pentru că am avut al doilea an consecutiv de secetă în zonă, iar grindina și-a adus o contribuție importantă în unele ferme. Producția medie este cuprinsă între 15 și 20 de tone la hectar (față de o medie de 25-30 de tone într-un an cu precipitații normale), în funcție de soiuri. Cei care au avut sisteme de irigație și soiuri performante au avut o producție mult mai bună.

S-au înființat livezi noi cu material săditor adus din Olanda, cum ar fi soiurile Golden Riders, Idared Est, Gala, livezi care sunt irigate și în care producțiile sunt foarte bune. Din cele peste 300 de hectare pe care le dețin membrii asociației, o parte din livezi sunt înființate înainte de 1989 și în momentul de față trebuie înlocuite cu noile soiuri pentru că nu fac față secetei și temperaturilor ridicate“, ne-a declarat Mircea Costișevschi, președintele Asociației Pomicultorilor din Bazinul Fălticeni.

40 de zile consecutiv cu temperaturi de peste 30°C

Așa cum ne-a spus ing. Mihai Fântânaru, unul dintre producătorii mari de mere din zona Fălticeni, anul 2015 nu este unul foarte bun pentru pomicultura suceveană din cauza condițiilor meteorologice. Chiar dacă mai bine de jumătate din livadă este irigată, jumătate din cantitatea de mere este pentru industrie, fructele fiind afectate de gheața căzută în timpul verii. Pomicultorul susține că, în timp ce pentru marile corporații din agricultură este un dezavantaj faptul că terenurile sunt divizate, pentru pomicultori parcelele de teren de până la 10 hectare, nefezabile pentru culturi de cereale, pot fi utilizate pentru livezi cu pomi fructiferi, mai ales dacă în apropiere au o sursă de apă pentru irigații. Cercetătorul dr. ing. Gheorghe Iacobuță, de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni, spune că în această vară au fost condiții deosebit de dificile.

„Au fost temperaturi excesiv de ridicate, 40 de zile consecutiv cu temperaturi de peste 30 de grade Celsius, un deficit de precipitații de peste 300 de litri pe metru pătrat, care s-a manifestat în lunile iulie și august. Atunci când are loc diferențierea mugurilor floriferi, de aceea credem că vor fi probleme și pentru producția anului următor, anul acesta producția fiind diminuată și calitatea afectată pentru că am avut și grindină. Practic, nu este măr care să nu fie afectat de 2-3 lovituri de grindină“, a precizat dr. ing. Gheorghe Iacobuță.

Sucul de mere, soluția pentru reducerea pierderilor

Pentru că mai bine de jumătate din producția de mere obținută în județul Suceava în acest an este măr pentru industrie, proprietarii de livezi s-au orientat și și-au făcut fabrici de suc pentru a reduce pierderile. În Fălticeni funcționează trei fabrici de suc de mere, sucul obținut fiind la mare căutare atât în marile lanțuri de magazine din țară cât și din străinătate cum ar fi Italia, Germania, Anglia.

„Având astfel de fabrici nu mai suntem nevoiți să dăm merele la industrializare toamna, la prețuri de nimic. În plus, și pe parcursul depozitării putem aduce plus valoare merelor cu care nu putem ieși pe piață sau, în cel mai rău caz, putem valorifica fructele pe care nu le putem vinde. Este al patrulea an de producție, am început cu pași mici și mergem înainte“, ne-a spus Ciprian Onea, proprietarul a 50 de hectare de livadă din zona Fălticeni.

Silviu BUCULEI

Sfaturi pentru depozitarea merelor

Mărul, fructul tradițional, dar și preferat al românilor reprezintă o bogăție de vitamine de care ne putem bucura o lungă perioadă de timp din an dacă știm să îl depozităm cum se cuvine. Practic prin condițiile de depozitare trebuie să oprim maturarea fructelor care are loc la temperaturi ridicate și care favorizează schimburile gazoase, formarea zahărului sau colorarea epidermei. Tocmai de aceea merele, perele trebuie păstrate în locuri răcoroase, întunecoase și cu multă umiditate. Pivnițele bine aerisite dotate cu rafturi, lădițe sau cutii sunt locul ideal pentru menținerea fructelor proaspete. Înainte de a pune fructele în rafturi sortați-le dând deoparte merele cu viermi, prea coapte, bătute sau prea mari și păstrați doar fructele foarte sănătoase. În caz contrar fructele stricate le vor altera și pe cele sănătoase din cauza emisiei de etilen. Pentru a evita această situație mențineți în spațiul de depozitare o temperatură între 0-5°C, o umiditate de 90% (puteți plasa recipiente cu apă în pivniță) la începutul depozitării și 80-85% în ultimele luni de păstrare pentru prevenirea deshidratării. Nu exagerați cu umiditatea, pentru că apa condensată pe fructe și pe pereții camerei favorizează dezvoltarea bolilor și a mucegaiului. Țineți fructele la întuneric, asigurați-vă că fructele se aerisesc și întoarceți-le din când în când de pe o parte pe alta.

Tratamente la măr, păr şi gutui

Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum)

Descriere: corpul, de 2 mm lungime, are o culoare roşiatică sau maronie. Exemplarele sunt ascunse într-o substanţă eliminată în timpul creşterii, albă, asemănătoare bumbacului, de aici şi numele păduchilor. Dacă este strivit, din el ţâşneşte o substanţă roşie-maronie, asemănătoare sângelui. Atac: Păduchii trăiesc în crăpăturile din crengi, ramuri, trunchi, partea superioară a rădăcinii şi în răni ale scoarţei sau ale vlăstarilor. Aceştia sug seva plantelor, dar transmit substanţe otrăvitoare, drept consecinţă pe ţesutul atacat apar excrescenţe asemănătoare unor tumori (cancer vegetal), iar planta nu mai creşte normal. Plantele atacate sunt recunoscute după aspectul de vată albă (bumbac) în care stau coloniile.

Puricele melifer al părului (Psylla pyricola)

Descriere: Adultul are toracele verde-închis, brun-gălbui, abdomenul galben, aripi gălbui, verzi spre bază. Larva are corpul turtit, de culoare galbenă, cu pete brun-negricioase pe partea dorsală a abdomenului, acolo unde apare şi o secreţie ceroasă-filamentoasă. Daune: Are o generaţie pe an, adulţii apar eşalonat, în lunile mai-iunie. Larvele şi adulţii atacă prin înţepare şi supt, lăstarii se răsucesc, se usucă, frunzele se deformează. Şi excrementele acestei specii sunt dulci, ducând la instalarea în pom a unor ciuperci saprofite.

Păduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus)

Descriere: Femela are corpul cordiform, galben-portocaliu, acoperit cu un scut oval-circular, brun-cenuşiu. Rostrul este foarte bine dezvoltat. Nu are ochi, antene, picioare şi aripi. Masculul are scutul de aceeaşi culoare, corpul este galben-portocaliu, oval alungit. Larva primară este ovală, portocalie, cu ochi, antene, picioare şi două setole anale lungi; larva secundară (vârsta a II-a) este apodă şi seamănă cu femela. Daune: atacă frunzele, fructele şi părţile lemnoase a peste 200 de specii de arbori, arbuşti şi plante ierboase. Se fixează cu ajutorul rostrului în ţesut şi suge conţinutul celular, dar în acelaşi timp introduce în organul plantei saliva toxică. Din cauza aceasta se produc modificări biochimice, ţesuturile se necrozează, se roşesc, căpătând forma de pete. Pomii atacaţi au o vegetaţie redusă, prezintă frunze etiolate, fructe mici şi deformate. Combatere: Se aplică tratamente combinate şi împotriva unor boli precum făinare, monilioză, rapăn, pătarea albă a frunzelor, entomosporioza părului. Vă sugerăm câteva scheme de tratament: Karate Zeon (0,015%) + Safran 1,8 EC (0,15%) + Chorus 75WG (0,02%); Voliam Targo (0,08%) + Score 250EC (0,015%); Calypso 480SC (0,02%) + Envidor 240EC (0,04%) + Stroby DF (0,015%); Novadim Progress (0,1%) + Nissorun 10WP (0,03%) + Dithane M45 (0,25%) + Kumulus DF (0,3%); Reldan 22EC (0,15%) + Melbecnock EC (0,075%) + Topsin (0,14); Affirm (0,3%) + Vertimec 1,8EC (0,15%) + Clarinet (0,1%); Coragen (0,01%) + Apollo (0,04%) + Bellis (0,08%).

(Articolul a fost realizat cu sprijinul oficiilor fitosanitare din judeţele Alba şi Cluj.)

Ing. Maria Bogdan

EXCLUSIV Bihor: Cea mai mare livadă ecologică de mere din țară, la Cheresig, cu fabrică de suc

Cea mai mare livadă ecologică de mere din țară se află în comuna bihoreană Cheresig, la nici doi kilometri de granița cu Ungaria, pe o suprafață de 20 de hectare, iar sucul de mere 'Merita' produs în fabrica proprie a primit, în acest an, aviz ecologic.

'Satisfacția noastră cea mai mare este de ordin spiritual, dacă pot să spun așa, pentru că noi punem în vânzare mere pentru consum și suc din mere curate, certificate, așa cum le-a făcut mama natură, îngrijite cu multă dragoste. Pentru produsele ecologice lumea de la noi nu este încă destul de informată și de aceea căutăm acum parteneri străini,' a declarat, Constantin Demian, proprietarul fermei.

După trei ani de conversie, sub supravegherea SC Ecoinspect SRL din Cluj Napoca, livada de meri de la Cheresig, cu o producție anuală de peste 300 de tone de mere, a obținut Certificatul de Conformitate Ecologică, astfel încât din toamna acestui an merele recoltate sunt certificate ecologic.

Tot din această toamnă, consumatorii au la dispoziție sucul ecologic de mere 'Merita', din propria recoltă. Mustul obținut din presarea merelor este îmbuteliat fără nici un fel de conservanți, coloranți sau arome și fără adaos de zahăr sau apă, doar pasteurizat. Pentru a-și păstra cât mai mult timp calitățile, este ambalat în sistemul Bag-in-Box, o alternativă modernă și ecologică față de sistemele clasice de genul sticle sau PET-uri.

Constantin Demian a relatat că istoria livezii de meri a început în anul 2007, când un vecin de-al său, inginerul Teodor Ianc, a înființat la Cheresig prin programul SAPARD cea mai mare livadă ecologică din Bihor. Pe cele 20 de hectare de teren, inginerul Ianc a plantat peste 18.000 de meri din opt soiuri, puieți cumpărați din Ungaria din soiuri rezistente care nu au nevoie de irigații: Florina, Pinova, Rebela, Freedom, Revena, Remo. Valoarea proiectului s-a ridicat la 180.000 de euro, jumătate din sumă fiind asigurată din bani europeni, cealaltă jumătate fiind obținută prin împrumuturi bancare.

Devenit noul proprietar în 2012, Constantin Demian a continuat 'visul' bătrânului inginer. Vecin cu livada, a văzut an de an cum crește, dar și neputința unui pensionar de peste 70 de ani. Acesta și-a format o echipă de lucru și a achiziționat o tehnologie de ultimă generație pentru procesarea fructelor și producerea sucurilor naturale.

Zece localnici lucrează permanent în livadă la curățatul pomilor, la stropitul acestora care se face doar cu extract de plante, la săpatul terenului. Ca fapt divers, stolurile de grauri, "spaima" fructelor, se țin la distanță cu ajutorul... CD-urilor. Agățate din loc în loc în bătaia vântului, ele reflectă razele soarelui, iar graurii nu se mai apropie.

Însă cel mai important om din fermă este inginerul horticultor Mihai Prișcă. 'Este cel mai mare specialist în tăierea pomilor pentru rod. De sistemul de tăiere practicat de dânsul depinde toată producția noastră de mere,' a subliniat Demian.

Recoltarea fructelor începe în luna august și durează până în octombrie, în funcție de soiurile cultivate. Merele sunt depozitate într-o hală ventilată ce are o capacitate de 200 de tone. Patru persoane din localitate sunt angajate permanent să se ocupe de fabrica de suc. În perioada august-noiembrie, când se culeg merele, în livadă lucrează și câte 30 de oameni.

Fabrica funcționează doar până termină de prelucrat fructele din propria livadă. Toată cantitatea de mere culeasă într-o zi este sortată, depozitată la rece apoi prelucrată în decurs de cinci zile. Localnicii culeg manual fructele. Cele mari și frumoase sunt aranjate în lădițe pentru a fi vândute ca atare, altele, la fel de sănătoase, merg direct la fabrica de suc, iar merele care nu corespund standardelor sunt depozitate separat, fiind destinate cazanelor de pălincă.

'Nu prea am cumpărători în anul acesta la merele pentru pălincă. Prin acciza de lux pusă pe alcool, statul a reușit să-i îngenuncheze pe cazangii. M-am gândit și eu să-mi fac un cazan de pălincă, dar în condițiile astea, când din cei 25 de lei cu cât se vinde litrul, statul ia 22 de lei, nu-i rentabil,' a apreciat Demian. Un kilogram de mere pentru pălincă de la ferma ecologică din Cheresig costă doar 0,5 lei.

Nici merele cele mai aspectuoase nu au prea mare căutare pe piața românească. Doar intermediarii se bat pentru ele dacă le pot cumpăra la prețul merelor neecologice, adică cu un leu kilogramul, în condițiile în care marii retaileri exportă merele românești la prețuri de cinci ori mai mari. Spre exemplu, pe piața din Budapesta fructele bio se vând și cu 500 de forinți kilogramul, adică aproximativ 7,8 lei, iar în Austria prețul este și mai mare.

Pentru livezi de pomi fructiferi subvenția acordată de statul român este de 400 de euro la hectar, în timp ce în Ungaria producătorul bio primește pe lângă subvenția pe suprafață, care este de 200 de euro la hectar, încă 550 de euro la hectar din partea Ministerului Agriculturii de la Budapesta.

Sursa:Agerpres

La Şomcuta Mare mere pentru industrie, după o tehnologie din Vest

La Şomcuta Mare, în judeţul Maramureş, administratorul fermei „Pomicola Şomcuta Mare“, ing. Rodica Rus, experimentează, pe o suprafaţă de 20 ha, o livadă cu mere a căror destinaţie principală este industrializarea. Tehnologia aplicată este preluată din experienţa fermierilor din Vest, în principal din Germania, care aplică de peste 20 de ani un sistem de dirijare a pomului, de formare a coroanei şi de tăieri de fructificare bazate în principal pe creşterea nedeterminată a coroanei.

Alegerea acestui tip pe plantaţie a fost oarecum forţat de condiţiile zonei: „Ne aflăm pe un teren în pantă, cu slabe posibilităţi de irigare, nici ca sursă de apă şi nici ca dispunere a reliefului, aşa că am optat pentru soiuri cu înrădăcinare profundă. Am găsit materialul biologic optim, care a răspuns şi orientării noastre de a produce mere destinate industrializării şi mai puţin consumului. Pentru consum avem livezile vechi, pe care urmează să le înlocuim, cu vârsta plantaţiei mai mare de 32 de ani, unde nu obţinem, în anii corespunzători din punct de vedere al precipitaţilor, mai mult de 20 de tone/ha. Revenind la livada înfiinţată prin efort bugetar propriu, ea este în anul al treilea, adică în faza în care lucrăm încă la formarea coroanei. Avem un fel de piramidă etajată, însă sistemul de tăiere, impropriu denumit tăiere, fiindcă noi nu scurtăm deloc ramurile, va face ca pomul să ajungă la o înălţime de 5-6 metri, iar ramurile pornite din axul principal, nici ele scurtate, aseamănă pomul nostru cu o salcie.

Exceptând ramurile folosite pentru formarea sistemului de conducere, practic eliminăm, în fiecare an, din rezerva de rod, orice ramificaţie a cărei grosime este mai mare decât jumătate din diametrul axului. Intervenţiile se fac în luna februarie. Nu ne îngrijorează că s-ar putea întâmpla ceva cu ramura sub povara rodului sau că n-ar putea diferenţia mugurii, dacă nu aplicăm tăierile tradiţionale. Sub greutatea merelor, aceasta se apleacă, se opreşte natural creşterea şi se forţează diferenţierea mugurilor de rod pentru recolta anului următor. În anul al optulea de la intrarea pe rod, potenţialul de producţie al soiului, la densitatea pe care o avem şi la forma de conducere practicată, ar trebui să fie de 80-90 tone /ha. Noi mizăm pe 60 tone la hectar mere pentru industrie, cantitate dincolo de care livada devine rentabilă. Investiţia se amortizează în 12-15 ani de la data plantării“.

Maria BOGDAN

Povestea merelor de Solca

O pomicultoare din Solca reuşeşte să păstreze „neal­terate“ peste 100 de soiuri de măr şi păr, unele vechi şi de peste 100 de ani.

A fost odată un descendent din familia Eisenhauer, care a lăsat moştenire încă din anul 1898 una dintre cele mai mari şi importante colecţii de soiuri de mere, o mare parte dintre acestea fiind păstrate până astăzi într-o livadă din Solca. Hildegard Eisenhauer Strugariu deţine o suprafaţă de cinci hectare de livadă pe care cultivă 80 de soiuri de măr şi 14 soiuri de păr, soiuri vechi, autohtone şi soiuri din perioada austro-ungară. Aceste soiuri au fost cultivate la Solca din perioada Imperiului Austro – Ungar, din anul 1870, când familia Eisenhauer s-a stabilit în Bucovina.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii .... 

Silviu BUCULEI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS