reclama youtube lumeasatuluitv
update 11 Dec 2019

Rețeta unei producții de 47 litri de lapte

La îndemnul Grupului de Acţiune Locală Dealurile Târnavelor am mers să cunosc un fermier în satul Boiu, comuna Albești, judeţul Mureș. Din Sighișoara ne-am abătut vreo 10 km pentru a face cunoștinţă cu Sebastian Aldea, un crescător de vaci care a ameliorat Bălţata Românească cu genetică americană de top.

Material genetic american

Am fost poftită să vizitez mai întâi boxele vițeilor abia fătați, apoi tăurașii tineri, pentru ca mai apoi să discutăm despre performanța productivă în prezența senioarelor fermei.

Cu o specializare în electrotehnică și ASE-ul terminat la București, Sebastian Aldea a revenit în 2005 pe plaiurile natale pentru că a văzut aici oportunitatea de a investi în agricultură și zootehnie. În 2005 a preluat un lot de animale de la tatăl său și a început să construiască o fermă bazată pe un management nou și genetică performantă. Așa cum se spune în industria construcțiilor de mașini, s-a folosit un șasiu românesc pe care s-a montat o carcasă americană. „Pe un lot de Bălțată Românească și câțiva metiși de Red Holstein am venit cu o genetică nouă, din Statele Unite, Franța, Germania plus un management cu obiective clare. De atunci am tot mărit numărul de animale din propriul efectiv, ajungând astăzi la 113 animale, dintre care mulgem 50, celelalte fiind în diverse stadii de dezvoltare de la viței până la juninci gestante“, își începe fermierul povestea. Apropiindu-ne de grajdul vacilor în pregătire de fătare, fermierul a simțit nevoia să facă prezentările. „Ea este Lugojana, Moașcăna, Oacheșa, Majoreta și Georgiana. La noi fiecare animal primește un nume la naștere“, explică fermierul. Și alegerea numelui are o poveste în spate. Spre exemplu, numele Majoreta vine de la bunica tatălui. „În catalogul de tauri al unei companii americane, când am văzut taurul cu care am însămânțat vaca am văzut că pe bunica taurului o chema Majoreta. Așa am hotărât ca vițelului pe care l-a fătat să-i punem numele Majoreta. Arăta și foarte bine juninca, așa că i s-a potrivit“, adaugă Sebastian Aldea.

Producții... „de speriat“

Pasiunea, dar și materialul genetic „de revistă“ au dus la producții „de speriat“. „Astăzi avem o producție medie de 22 litri/cap de animal. Însă recordul fermei l-a realizat Zeița, campioana noastră care a dat 47 litri de lapte și aproape că ne-a speriat. Noi vrem să facem o ameliorare genetică, dar vrem să o facem controlat. Vrem ca Bălțata Românească să ajungă la o producție de 35-40 litri de lapte, dar să-și păstreze caracterele de sănătate. Un animal care dă 15.000 – 20.000 de litri de lapte nu poate trăi mai mult de 3-4 lactații, iar eu îmi doresc animale cu 5-6 lactații“, explică proprietarul fermei.

Pentru că am surprins momentul în care cisterna procesatorului era cuplată la tancul de răcire nu am rezistat tentației de a întreba care este producția livrată și dacă prețul este mulțumitor. „De la cele 40-50 de vaci pe care le mulgem obținem cam 850-900 litri de lapte pe zi, din care o mică parte merge și spre consumul vițeilor. În ceea ce privește prețul, acesta este unul de piață. Ar putea fi mai mare, dar sunt diferite lucruri care influențează piața laptelui, cum ar fi dispariția cotelor de lapte. Acestea au creat o pre­siune pe piață ce a generat scăderea prețului. Ceea ce nu mi se pare corect pentru că, în opinia mea, a producătorului, eu produc lapte la aceleași costuri. Nimeni nu a venit să-mi scadă prețul la costuri și atunci de ce ar trebui să scadă la lapte?“, se întreabă cu năduf și pe bună dreptate fermierul.

Deși face parte dintr-o asociație locală a crescătorilor de vaci cu 50 de membri și 350 de animale, ideea investiției într-o unitate de procesare este doar un vis în care nu pot investi din prețul actual al laptelui. „Este destul de greu să faci o asemenea investiție, deocamdată prefer să investesc în fermă, să ajung să produc 2.000 de litri pe zi, pentru că aș putea discuta altfel cu procesatorii. Pentru moment nu avem bani să investim și în producție, și în procesare“, argumentează Aldea.

Rețete de furajare personalizate

În ecuația performanței productive intră obligatoriu, în plus față de calitatea materialului genetic, și furajarea. „Avem o colaborare cu un medic nutriționist și avem rețete pentru fiecare categorie de animal în parte. Încercăm să facem lotizări pe cel puțin două categorii. O rețetă este strict pentru vaca de lapte și o rețetă este pentru viței, tineret și vacile pregătite de fătare“, spune Sebastian Aldea. Pentru ca rațiile să fie perfect echilibrate și asigurate pe tot parcursul anului fermierul lucrează 120 ha, dintre care 60 ha de pășune și tot atâta teren arabil folosit strict pentru obținerea furajelor. „Avem 20 ha de lucernă, foarte importantă pentru vaca cu lapte, 25-30 ha de porumb siloz și 10-12 ha cu grâu, triticale. Mai sunt unele furaje pe care le cumpărăm, cum sunt șroturile proteice, de soia, de rapiță, premixurile, pentru că se fac mai greu și nu avem în zonă o fabrică de procesare a soiei, de exemplu.

Ca și componență, la vaca cu lapte rația pe o zi cuprinde: 15-20 kg siloz, 7-8 kg fân de lucernă, 2-3 kg de fân, 3 kg de porumb, 3 kg de grâu, 2 kg de șroturi proteice și 5 kg borhot de bere. O vacă mănâncă zilnic între 45 și 50 kg de furaje, iar producțiile diferă în funcțiile de curba de lactație, dacă animalul se află în primele 100 de zile de lactație sau după“, ne lămurește Aldea.

Totul merge acum „ca pe roate“ și în ceea ce privește munca câmpului pentru că de curând ferma a fost dotată cu noi utilaje achiziționate din fonduri europene. După câteva încercări de depunere a proiectelor la nivel național soldate cu eșec, Sebastian Aldea a reușit, în final, să ajungă la mult râvnitele fonduri europene prin Grupul de Acțiune Locală Dealurile Târnavelor. Prin Măsura 313 – proiectul său – Modernizarea și retehnologizarea fermei de vaci a obținut banii necesari pentru a cumpăra un tractor cu încărcător frontal, o freză, 2 semănători, una pentru prășitoare și alta pentru păioase, o presă și o greblă despre care spune că „au sosit, am început să lucrăm cu o parte dintre ele și sunt foarte mulțumit de productivitate, de consumuri, de modul de lucru și de rezultatele muncii cu ele“.

Patricia Alexandra POP

Laptele românesc, aruncat la „canalul“ UE

Și a fost și 1 aprilie. Ziua celei mai serioase „păcăleli“: Uniunea Europeană a desfiinţat regimul cotelor de lapte. Ce înseamnă această măsură? Falimentarea afacerilor mici (și în unele cazuri și mijlocii) în „favoarea“ marilor fermieri, dar și a corporaţiilor multinaţionale din domeniu. Problema este că nu vor fi afectaţi doar „micii“ fermieri români, ci și cei din Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, problema cotelor de lapte nu este doar una regională, ci afectează întregul continent.

O cotă „lălăită“

Luna aprilie a debutat cu un protest de amploare chiar în capitala administrativă a UE – Bruxelles. „Micii fermieri europeni îşi văd ameninţate afacerile de marii procesatori multinaţionali din industria laptelui“, au titrat ziarele europene. Fermierii care au protestat la Bruxelles spun că efectul măsurii va însemna propriul lor faliment, în favoarea multinaţionalelor, care vor forţa scăderea accentuată a preţului lactatelor până la niveluri „insuportabile“. Mai mult decât atât, fermierii din UE, care au incendiat drapelele reprezentând simbolurile marilor producători mondiali de lactate, au cerut Parlamentului European să ia măsuri care să îi protejeze în faţa noii ameninţări – taxarea supraproducţiei de lapte. Că eliminarea cotei de lapte este una „cu cântec“ ne-o spune chiar istoria respectivei cote. Sistemul cotelor de lapte a fost introdus în 1984, inițial pentru o perioadă de cinci ani, însă termenul a fost prelungit până în 1992 și extins ulterior până în 2000. Opt ani mai târziu a fost revizuită din nou renunțarea la cote, iar ultimul termen limită a fost stabilit pentru 1 aprilie 2015. „Regimul cotelor a fost unul dintre instrumentele care au vizat eliminarea acestor surplusuri structurale. Totuși, în pofida cotelor, exporturile de produse lactate din UE au crescut în ultimii 5 ani cu 45% ca volum și cu 95% ca valoare“, se arată într-un document al Comisiei Europene. Ce presupunea acest sistem? Pentru fiecare stat membru a fost stabilită o cotă a producției de lapte cu un anumit conținut de grăsimi, pe care nu avea voie să o depășească. Pe de altă parte, niciun stat nu avea voie să transfere altui stat o parte din producție. Acum, aceste condiții nu mai există...

Ce (mai) cred fermierii

Fermierii din România cred că eliminarea cotei de lapte „e de rău“ pentru activitatea lor. Reporterii Lumea Satului au luat „la cald“ părerea câtorva fermieri în legătură cu eliminarea cotei în cauză.

Viorel Blidan (județul Hunedoara): „Ar mai fi ceva de spus? Noi ne simțim foarte ciudat cu această dispariție a cotelor de lapte. Pentru că nimeni nu poate face o previziune exactă cu ce va fi când aceste cote nu vor mai fi. Ce pot să vă spun e că prețul laptelui, o să mai scadă. Totuși, cred că nu va scădea foarte mult, dar chiar și așa pentru fermierii români nu va fi deloc de bine pentru că România nu a avut niciodată o supraproducție de lapte. Ce putem face acum este să ne controlăm mai bine producția. Și noi am avut 600 de vaci, acum am ajuns la 300 și numărul o să tot scadă. Dar asta e...“

Sorin Pop (județul Maramureș): „Pentru fermierii români, dispariția cotelor de lapte este o veste proastă. Cel mai mult ne va afecta prețul laptelui care va scădea mult. Așa că fermierii de la noi vor trebui să se adapteze pieței pentru că, dacă ai un preț mai mare, rămâi cu laptele nevândut. Înainte de scăderea cotelor la lapte, la noi prețul era de 1 leu / l. Ce o să fie de acum încolo, doar Dumnezeu știe...“

Arthur Mayer (județul Arad): „Această eliminare a cotei de lapte este foarte bună pentru marii producători . Pentru că, fiind mari, având chiar 1.000 de animale, au posibilitatea să investească în mai multe capete. În privința fermierilor mici și mijlocii, aceștia nu cred că vor dispărea, dar cu siguranță vor fi ineficienți în prima perioadă, până se dezmeticesc. Atunci vor încerca să-și eficientizeze producția. De exemplu, cum s-a întâmplat în Austria cu fermele de familie. Au renunțat la angajați, au încercat să-și automatizeze munca, dar să și facă bani din activități auxiliare. Și la noi, la fel.“

Andrei Mitre (județul Sibiu): „Ce se întâmplă nu e bine deloc pentru că prețul la lapte scade mult. Adică, dacă înainte prețul unui litru era de 1 leu, acum ajunge și la 50 de bani. O adevărată prăbușire, cred... Eu am 60 de vaci și chiar nu știu, în acest moment, ce să fac pentru a-mi menține afacerea.“

Ce este de făcut

Producția de lapte de la nivelul Uniunii Europene reprezintă 21% din producția mondială de lapte. Opt din cele 28 de state ale Uniunii acoperă 80% din total: Germania – 21%, Franța – 18%, Marea Britanie – 10%, Olanda – 8%, Italia – 8%, Polonia – 7%, Spania – 4%, Irlanda – 4%. Statisticile spun că Germania, Franța, Irlanda și Polonia vor ajunge să producă peste 10 miliarde de litri de lapte până în 2020. Cât lapte a produs România în anul fiscal 2012-2013? Puțin peste 800.000 de tone, față de Germania, care a avut o producție de aproape 30 de milioane de tone, sau Franța, cu 24 de milioane. În acest context, toți specialiștii din piața românească susțin că, până când statul nu va susține cu adevărat micii fermieri, singurul care mai poate susține industria românească a laptelui este consumatorul. De exemplu, în țări precum Germania, Franța, Marea Britanie, Slovenia, Polonia sau Ungaria o parte din costurile de producție sunt suportate de guverne, prin sub­venții mai mult sau mai puțin mascate.

Atenție! Noi reglementări de la APIA

Potrivit Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), având în vedere eliminarea sistemului cotelor de lapte, au apărut noi reglementări legale privind livrarea laptelui de la producător către prim-cumpărătorul de lapte, din care spicuim:

- orice livrare de lapte pe teritoriul României se poate realiza doar în baza unui contract încheiat între părți;

- durata contractului trebuie să fie de minimum 6 luni;

- orice livrare de lapte în afara contractului se sancționează conform legii;

- începând cu 1 mai 2015, operatorii economici care achiziționează lapte de la producători trebuie să declare până pe data de 15 a fiecărei luni cantitatea de lapte achiziționată de la producători în luna precedentă;

- pentru a putea rezista pe piața laptelui și pentru a crește puterea de negociere a prețului laptelui cu prim-cumpărătorii producătorii trebuie să se constituie în organizații de producători.

Bogdan PANȚURU, Patricia POP

Scăderea TVA pentru lapte se va face după ce producătorii și fermierii vor ajunge la un consens

O reducere a TVA la 9% pentru lapte și produsele lactate va fi luată în considerare după ce fermierii și producătorii vor ajunge la un consens, a declarat, joi, ministrul Finanțelor Publice, Darius Vâlcov.

"Singurul motiv pentru care laptele nu a fost introdus în prima variantă a Codului Fiscal a fost acela că fermierii nu au dorit acest lucru. Au susținut producătorii un lucru și fermierii alt lucru. Se pare că acum au ajuns la un consens sau încearcă să ajungă la un consens. Există mai multe posibilități și, în următoarea prezentare a Codului, dar și în dezbaterea din Parlament, dumnealor să ajungă la un consens pentru că, practic, din alimentele de bază doar laptele a fost scos pe acest singur considerent', a explicat Vâlcov.

Întrebat care va fi impactul bugetar dacă TVA se va reduce și în cazul laptelui, ministrul Finanțelor a precizat că acesta nu va fi unul foarte mare.

"Impactul bugetar nu este foarte mare, dar nu vrem să creăm în piață aceste dezechilibre și contre între diferiți actori. În momentul în care vom avea un consens, așa cum am avut la carne și celelalte produse, vom lua în considerare această propunere. Până atunci, nu ar fi corect să facem acest lucru", a subliniat șeful de la Finanțe.

Potrivit proiectului de modificare a Codului Fiscal, aflat în dezbatere publică, cota standard de TVA urmează să scadă de la 24% la 20% începând cu 1 ianuarie 2016 și la 18% de la 1 ianuarie 2018. De asemenea, pentru carne, legume, pește și fructe cota de TVA urmează să fie redusă la 9%.

Pe de altă parte, accizele la carburanți vor fi reduse, iar accizele la cafea, bijuterii, arme de vânătoare și muniția aferentă, vehiculele cu o capacitate a motorului mai mare de 3.000 de centimetri cubi, iahturi și motoare de barcă vor fi eliminate.

Asociația Patronală Română din Industria Laptelui (APRIL) a transmis, joi, o scrisoare către ministerele Finanțelor și Agriculturii, dar și la Parlament, în care solicită reducerea TVA la 9% și la lapte și produse lactate, considerând discriminatorie scăderea taxei doar pentru unele alimente.

"Reducerea TVA la lapte și produse lactate va diminua comerțul cu produse lactate nefiscalizate, va crește calitatea nutritivă și siguranța alimentară pe filiera laptelui, având un beneficiu final semnificativ asupra coșului zilnic al consumatorului român. Reafirmăm poziția noastră care pledează pentru un nivel scăzut al TVA, de 9%, pentru lapte materie primă și produse lactate și eliminarea, prin acest mod, a oricărei discriminări între alimente de bază și, implicit, între consumatori, în condițiile în care fiecare dintre acestea trebuie să își găsească locul într-o nutriție echilibrată și să contribuie la starea de sănătate a populației", a declarat președintele APRIL, Dorin Cojocaru.

Într-un comunicat remis, joi, AGERPRES, APRIL, ca reprezentant al industriei de procesare a laptelui, solicită completarea proiectului de Cod Fiscal cu introducerea cotei reduse de 9% și la lapte crud, lapte pasteurizat, produse și subproduse lactate, precum și la derivatele acestora. Prin ordin comun al ministrului Finanțelor Publice și ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale se prevăd codurile NC ale produselor care se încadrează în această categorie.

De asemenea, asociația patronală consideră că introducerea laptelui și a produselor lactate printre alimentele care vor beneficia de reducerea la 9% a cotei TVA va corecta o mare eroare ce s-ar putea reflecta negativ asupra viitorului industriei laptelui din România și al consumatorilor.

Ministrul Finanțelor, Darius Vâlcov, a participat, joi, la o dezbatere referitoare la noul Cod Fiscal.

Sursa Agerpres

Valorificarea laptelui: procesator versus dozator

Promovarea instalării tinerilor fermieri a fost unul dintre obiectivele vechiului PNDR, iar interesul pentru accesarea Măsurii 112 nu a fost unul scăzut. Tinerii care au obţinut cei 40.000 de euro au pus bazele unei afaceri în speranţa clădirii unei reuşite. În cadrul GAL-ului Ţara Bârsei, doi dintre tinerii fermieri care au obţinut fondurile nerambursabile au investit banii în înfiinţarea unor ferme de vaci de lapte.

De la silvicultură la zootehnie

Iulian Necula este unul dintre tinerii care cred în potenţialul zootehniei româneşti. Cu toate că este şcolit în domeniul silviculturii, ba mai mult lucrează în cadrul Ocolul Silvic Braşov de mai bine de 2 ani, se ocupă şi de creşterea animalelor. A moştenit această pasiune de la tatăl său, inginer zootehnist de meserie, şi astfel a ajuns să administreze o fermă de vaci. „Am 18 vaci, efectiv pe care intenţionez să îl măresc cu încă 10-15 vaci. Am obținut prin Măsura 112 – Instalarea tânărului fermier, 24.000 de euro, un procent de 60% din totalul sumei. Am cumpărat 1 ha pe care vreau să extind ferma“, a declarat tânărul fermier.

Veşnicul impediment – birocraţia

Cel de-al doilea tânăr fermier, Silviu Cojocariu, are un efectiv de 32 de capete, este mulţumit de activitatea desfăşurată în cadrul fermei sale, dar ar fi loc şi de mai bine. Primul impediment cu care s-a confruntat până la obţinerea fondurilor europene a fost birocraţia. „Am accesat 40.000 de euro pe Măsura 112; în prima tranşă am primit 60%, adică 24.000 de euro, cu care am achiziţionat 10 juninci gestante. A fost destul de greu pentru că ne-am lovit de birocraţia din România; din păcate, pe noi, tinerii, ar trebui să ne sprijine statul mai mult, vrem să facem ceva, dar ne lovim de aceeaşi problemă. Din momentul depunerii actelor a durat cel puţin un an până am obţinut banii, au mai intervenit diverse probleme, mi-a fost refuzat dosarul, l-am redepus şi, într-un final, a fost bine. În acest moment am un efectiv de 32 de capete, dintre care 12 vaci mulgătoare, 3 tăuraşi, restul fiind juninci gestante - toate din rasele de lapte“, susţine Cojocariu.

Nemulţumirea – preţul laptelui

Chiar dacă ambii fermieri intenţionează să investească în creşterea efectivului şi modernizarea fermei au şi o mare nemulţumire – piaţa de desfacere, mai bine zis preţul laptelui la poarta fermei.

„De la cele 12 capete mulgătoare obţinem 145 de litri/zi. Laptele îl vindem unui procesator local; din păcate, preţul laptelui este foarte mic în comparaţie cu munca depusă: acum a scăzut din nou, este 1 leu şi 12 bani. Încercăm să renegociem cu producătorii preţul laptelui, nu avem altă variantă“, adaugă Silviu Cojocariu.

Aceeaşi nemulţumire îl macină şi pe Iulian Necula, însă el a găsit o soluţie pentru a putea valorifica laptele în condiţii mai avantajoase: „Am reușit să achiziționez două dozatoare de lapte pe care le-am instalat în piețele din Brașov, astfel am desfacerea asigurată. Primul a fost mult mai scump, 10.000 de euro, și are o capacitate de 400 de litri de lapte, cel de-al doilea are o capacitate mai mică – 150 de litri, însă în acest moment este suficient pentru desfășurarea activității.“

Astfel, achiziţionarea dozatoarelor este una dintre soluţiile optime pentru o desfăşurare mai bună a fermei, însă concurenţa poate reprezenta un impediment, unul important, dar nu de nedepăşit. „Concurența este foarte mare, în fiecare piață sunt deja 5-6 dozatoare de lapte, dar dacă laptele este calitativ, ai și clientelă. Înainte de a avea aceste dozatoare livram laptele procesatorilor din zonă, dar nu ne-a convenit prețul. Obțineam 0,70 de bani pe litrul de lapte, iar la dozator vindem laptele cu 3 lei/litru“, concluzionează Cojocariu.

Patricia Alexandra POP
Loredana Larissa SOFRON

Lapte românesc pentru procesatorii din Bulgaria şi Grecia

Grupul Agricover, furnizor de servicii integrate pentru agricultură, a început să livreze lapte de la fermierii români către procesatorii din Bulgaria, fiind posibil ca foarte curând să înceapă colaborarea şi cu fabrici din Grecia. La carne de porc, în schimb, este vizată doar piaţa internă. Deocamdată, pentru că deschiderea pieţelor asiatice ar putea fi o oportunitate care în niciun caz nu trebuie scăpată.

Chiar dacă implicarea Agricover în zootehnie este oarecum de dată recentă – parteneriatele cu crescătorii de porci datează de vreo trei ani, iar cele cu crescătorii de bovine sunt ceva mai recente, rezultatele încep să se vadă. În 2013, de exemplu, grupul a livrat către abatoare circa 170.000 de porci, respectiv circa 100.000 de litri de lapte livraţi zilnic către marii procesatori.

Lapte la export

În prezent, Agricover are parteneriate – prin intermediul Diviziei Agricover Livestock – cu circa 60 de fermieri, pe care îi sprijină, după caz, fie pe partea de finanţare, fie în ceea ce priveşte asigurarea inputurilor, după cum susţine Robert Arsene, directorul general al grupului. Agricover se ocupă şi de valorificarea producţiei, care mai nou iese şi la extern.

„Uneori este vorba de finanţare, alteori de cereale sau furaje. Sunt şi de alte inputuri pentru că mulţi fermieri din domeniul producţiei de lapte au şi ferme vegetale care completează ferma zootehnică, iar în aceste cazuri discutăm de inputuri, cum ar fi seminţe, îngrăşăminte etc.“, a declarat Arsene.

În programul pus la punct de Agricover sunt incluse ferme care pornesc de la circa 100 de animale şi se ajunge la unităţi care au şi peste 1.000 de capete. Activitatea de achiziţie şi valorificare de lapte către cei mai mari procesatori a început în aprilie 2013. În prezent, livrările zilnice se ridică la circa 150 de tone, urmând ca până la sfârșitul anului să ajungă la 200 de tone, potrivit oficialilor companiei.

Recent, au început livrările şi pe piaţa externă, prima destinaţie fiind Bulgaria. Următoarea ţară pe listă ar putea fi Grecia, negocierile fiind deja în curs. 

„Am început să exportăm lapte proaspăt direct în Bulgaria, la procesatorii de acolo. Există o sezonalitate între cerere şi producţie. În sezonul cald producţia este relativ constantă, în schimb cererea se contractă în perioada de vară. Este firesc ca fermierul să aibă un debuşeu, iar acesta este exportul“, a precizat Arsene.

Carne de porc pentru industria cărnii

Primele parteneriate în zootehnie au fost încheiate de Agricover cu crescătorii de porci în urmă cu aproape trei ani. În prezent, grupul colaborează cu aproximativ 80 de fermieri – mai mult de jumătate din fermierii independenţi de pe piaţa locală –, după aceeaşi schemă ca şi în cazul crescătorilor de bovine. Vorbim de ferme de porci care au în general module de 1.500-2.000 de capete, dar în unele cazuri se ajunge şi la 4.000-5000 de capete. Porcii sunt livraţi către abatoare, carnea fiind vândută către industria autohtonă a cărnii. Pe lângă aceste cantităţi – în 2013 au fost livraţi circa 170.000 de porci –, Agricover mai colaborează şi cu alte abatoare de la care preia carne. Pentru moment, aceasta este valorificată doar la intern, însă nu este exclus ca în viitor să se ia în calcul şi exportul, pe fondul deschiderii pieţelor asiatice.

Robert Arsene susţine că Agricover s-a implicat în creşterea porcilor deoarece este un sector cu un foarte mare potenţial, în contextul în care o mare parte din consumul intern de carne de porc este asigurat din import. Şi aceasta chiar dacă la prima vedere ar putea să pară riscant, numai dacă ne gândim la falimentele unor ferme de porci cunoscute de-a lungul timpului.

„Intenţionăm să mărim numărul fermierilor, mai ales că există interes din partea acestora pentru fermele de porci în contextul în care raportul între preţul furajelor şi cel al cărnii devine mai favorabil. În acest sector nu există încă producători de ordinul miilor, producători viabili. Este un domeniu foarte fragmentat, cu foarte mare potenţial de creştere, care a trecut prin multe fluc­tuaţii. Datorită know-how-ului pe care îl avem în relaţia cu fermierii în zona de producţie, reuşim să punem la cale un model funcţional“, spune Arsene, care adaugă că Agricover ca strategie se doreşte a fi o firmă de servicii şi comercială, şi nu de producţie.

Grupul Agricover, în cifre

În 2013 grupul Agricover a realizat o cifră de afaceri de peste 251 milioane de euro, în creştere cu 19% faţă de anul anterior. La aceste rezultate au contribuit şi parteneriatele cu fermierii locali. În 2013 grupul a investit 1,8 milioane de euro în implementarea sistemului informatic SAP, care include fluxurile de business Cereale, inputuri, Livestock, Siloz, cu activităţile conexe de Credit Control, Logistică, Contabilitate, Trezorerie dar şi pentru optimizarea capacităţilor de depozitare pentru cereale. Printre diviziile care au mers bine în 2013 s-a numărat şi Agricover Credit IFN, în contextul creării unor produse inovatoare care să răspundă nevoilor fermierilor. Este vorba de Creditul Instant, creditul pentru achiziţia de teren agricol sau pentru utilaje noi şi second-hand. Valoarea creditelor acordate anul trecut a fost de 642 milioane de lei, de acestea beneficiind nu mai puţin de 1.300 de fermieri.

Grupul Agricover include Agricover Distribuţie, Agricover Cereale, Agricover Silozuri, Agricover Logistică, Agricover Credit, Agricover Livestock, Agricover Bulgaria, Covera.ro. Acestea oferă o gamă completă de servicii şi soluţii tehnologice, mergând de la seminţe, îngrăşăminte, motorină, produse fitosanitare până la consultanţă tehnică de specialitate, suport financiar, asigurarea recoltei, servicii logistice şi de siloz, precum şi sprijinul pentru valorificarea recoltelor. În 2013 Agricover a tranzacţionat peste 700.000 de tone de cereale şi oleaginoase.

Ioana GUŢE

Dacă efectivele de capre vor crește în ritmul din ultimii ani, „Laptele de capră va ajunge să domine piața“

În contextul scăderii cu 27% a efectivului total de caprine în UE, în România efectivele au crescut. Astfel, dacă în 2004 erau 661.000 de capete, în 2012 efectivul a ajuns la 1.400.000 de capete, pentru ca la sfârșitul lui 2013 să ajungă la aproximativ 1.605.860, dintre care 1.492 în ferme de stat și 1.604.368 în ferme private. Dintre acestea, 987.726 sunt femele matcă, dintre care 567 în fermele de stat și 987.159 în fermele private. Județele cu populații mari de caprine sunt Constanța, Tulcea, Teleorman, Dolj, Olt, Galaţi, potrivit datelor furnizate de Asociația Națională a Crescătorilor de Capre din România CAPRIROM pentru Lumea Satului.

Deși, ca efective de caprine, țara noastră se situează în primele 5 țări europene, ca producție de lapte nu ne putem lăuda. În Europa se cresc rase specializate pe producția de lapte (Saanen, Alpina, Toggenburg, Murciana), iar la noi rase locale (cum sunt rasa Carpatină și rasa Albă de Banat), care produc cantități mai mici de lapte.

Pentru ca o exploatație de capre să fie comercială e nevoie de 25 de capete. Gheorghe Neață, director în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), a declarat pentru revista Lumea Satului că, spre deosebire de caprele crescute intensiv, în ferme din Occident, la noi sunt crescute în sistem semiextensiv și își păstrează calitățile rustice. Pentru a ajunge la o populație stabilă genetic trebuie făcute mai multe ameliorări, care în final să conducă la o producție mare de lapte și la păstrarea rusticității.

„Capra este după albină cel mai selectiv animal lăsat de Dumnezeu. Mănâncă muguri de salcie, muguri de cătină, de păducel, frunze de stejar, de aceea laptele ei e un adevărat medicament“, a declarat pentru Lumea Satului Gheorghe Neață.

A crescut numărul exploatațiilor cu 300 de capete

În paralel cu creșterea numerică a caprinelor, tendinţa observată în ultimii ani este aceea că a crescut numărul exploatațiilor cu peste 300 de capre, în care principala direcție de exploatare este producția de lapte.

„În acest ritm de creștere, laptele de capră va ajunge să domine piața și să fie recunoscut ca un aliment deosebit de apreciat. Principala calitate a laptelui de capră este aceea că mineralele și acizii grași constituenți pot fi asimilați mai ușor decât cei prezenți în laptele de vacă. De asemenea, s-a demonstrat că proteinele din laptele de capră au un efect antibacterian împotriva E-coli și a altor bacterii, ajută la prevenirea durerilor de cap și a migrenelor și este recomandat persoanelor care se confruntă cu acestea în mod frecvent. Structura chimică a laptelui de capră este similară cu cel al laptelui matern. Laptele de capră protejează celulele colonului și împiedică apariția cancerului. Previne decalcifierea oaselor, proces apărut în urma instalării menopauzei, dar și a bătrâneții în general, fiind recomandat persoanelor trecute de 45 de ani, dar și copiilor în dezvoltarea și întărirea oaselor. Studii recente au demonstrat că laptele de capră îmbunătățeşte starea generală“, ne-a declarat Claudiu Anghelescu, președinte CAPRIROM.

Costurile pentru creșterea caprelor sunt formate din prețurile zonei la: ovăz, porumb, fân, lucernă, paie, grâu, șrot, soia, tărâțe, porumb.

Trebuie evitată consangvinizarea

Prețul de achiziție al caprinelor este undeva la 300 lei/cap pentru caprele din rasele autohtone și 400 euro/cap pentru caprele din rase din import specializate în producția de lapte. „Diferențele dintre ele constau în producția de lapte pe perioada de lactație (250 litri până la 1.700-2.000 litri). Specialiștii noștri recomandă ameliorarea raselor autohtone prin încrucișări între populațiile locale, mai puțin productive, cu masculi din rase selecționate, ceea ce conferă apariția unor indivizi cu aptitudini superioare pentru producția de lapte. Aplicarea măsurilor tehnice privind ameliorarea genetică vizează biotehnici de reproducție, în mod deosebit inseminarea artificială. De asemenea, atragem atenția asupra evitării consangvinizării. Specialiștii noștri asigură zilnic consilierea crescătorilor și a viitorilor crescători de caprine“, a adăugat Claudiu Anghelescu.

Pot apărea premise pentru export

Principalul obiectiv CAPRIROM este susținerea crescătorilor de caprine și reprezentarea intereselor lor, în acord cu demersul dezvoltării sectorului creşterii caprinelor în România.

„Asociația este tot mai mult solicitată în acordarea de asistenţă tehnică şi consultanţă pentru fermieri şi crescători privaţi. În ultimii ani s-a reușit crearea premiselor de realizare a infuziei de material genetic valoros și implicit de creștere progresivă a performanțelor de producție la caprine prin ameliorarea producției de lapte la populațiile locale de caprine prin încrucișări cu rase specializate. Astfel se pot deschide oportunităţi pentru ţara noastră de a exporta pe piaţa europeană produse sănătoase, de bună calitate, obţinute din laptele de capră“, spune Claudiu Anghelescu.

Programele de ameliorare se desfăşoară de către CAPRIROM cu sprijinul ANARZ, în etape, şi au în vedere coordonarea tuturor lucrărilor efectuate în scopul perfecţionării rasei: organizarea reproducţiei, controlul oficial, testarea reproducătorilor, certificarea valorii şi a calităţii caprinelor care urmează a fi folosite la reproducţie.

Lidia TRUICĂ

La Meat & Milk 2014, Daniel Constantin a anunţat că susţine reducerea TVA la legume-fructe și lapte.

În zilele de 11 și 12 iunie, Expo-Conferința Internațională Meat & Milk 2014 desfășurată sub titlul ”Finanțare, Optimizare, Parteneriat-Factori care pot genera plus-valoare într-o piață globalizată”, a adunat în sălile Hotelului Hilton din Sibiu peste 320 de reprezentanți ai sectoarelor de carne și lapte din România, fermieri, procesatori, factori de decizie din sistemul bancar, din rândul furnizorilor de servicii, invitați din străinătate și reprezentanți de prim rang ai autorităților.
 
Dintre aceștia, subliniem participarea domnului Daniel Constantin-Vicepremier și Ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a domnului Laurențiu Rebega-Europarlamentar și membru al Comisiei pentru Agricultură și Industrie Alimentară a Parlamentului European, Vladimir Mânăstireanu-Președinte ANSVSA, Jean-Luc Meriaux-Secretar General al UECBV, Wim Zaalmink-Manager al Departamentului de Cercetare a Univesității din Wageningen-Olanda, Liviu Harbuz-Vicepreședinte al Comisiei pentru Agricultură și Industrie Alimentară a Camerei Deputaților, Daniel Biro-Comisar Șef, Șeful Direcției Antifraudă Agricultură, Industrie Alimentară, Silvicultură și Infrastructură IGPR, Dana Tănase-Director ANSVSA.
 
Alături de aceștia, au participat conducătorii celor mai importante asociații profesionale din România: Dorin Cojocaru-Președinte APRIL, Sorin Minea-Președinte Romalimenta, Ioan Ladoși-Președinte APRCP, Claudiu Frânc-Președinte FCBR, Radu Timiș-Vicepreședinte ARC, Ștefan Pădure-Director Executiv ARC, Carmen Gavrilescu-Președinte APSSR, Alex Jurconi-Președinte Pro Agro și Florin Căpățână-Director Corporate Carrefour România.
 
Potrivit programului Expo-Conferinței, toți aceștia au dezbătut cele mai stringente teme ale momentului. Astfel, domnul Daniel Constantin, felicitând agenția infoALIMENT pentru modul deosebit în care a organizat evenimentul, a făcut referire la ultimele măsuri menite să îmbunătățească activitatea celor două sectoare, anunțând în premieră ca în luna septembrie a acestui an, va lua o decizie privind  propunerea de reducere a cotei de TVA, pentru lapte și legume-fructe, urmând ca, ulterior, această măsură să poată fi extinsă și pentru carne și produse din carne.
 
La standurile Business to Business au expus companiile: AB Energy, Banca Comercială Carpatica, Air Liquide, Multitech, Garanti Leasing, Botrend Plus.
 
În cadrul secțiunii Business to Consummer au expus firmele:  Angst, Agricola Internațional Bacău, Cris-Tim, Scandia, Carniprod, Albalact, De la Ferma, Five Continents, Danone și Siciliana.
 
Punct de extrem interes pentru participanții la Meat & Milk 2014 l-a reprezentat Masa rotundă cu titlul ”Risc major: TVA ridicat, evaziune, private label”, la care, timp de două ore s-a dezbătut cât se poate de intens pe marginea celor trei teme inserate în titlu. La Masa rotundă  au participat domnii: Laurențiu Rebega, Claudiu Frânc, Ioan Ladoși, Dorin Cojocaru, Florin Căpățână, Ștefan Pădure, Sorin Minea, Daniel Biro și Liviu Harbuz, nelipsind numeroase intervenții din partea asistenței, subliniind aici opiniile exprimate de Ștefan Vâju-Country Commercial Leader-Cargill Nutriție Animală, Dr. Ing. George GrecuVasile Dreve-Consilier Relații Europene în MADR etc.
 
Au fost efectuate vizite de documentare la ferma Karpaten Meat și ferma de lapte Vigerox Trans, cei prezenți luând contact cu modul de organizare a activității, cu modul de aplicare a tehnologiilor de creștere a taurinelor de carne din rasa Angus, sau a echipamentelor DeLaval, care utilează cea de-a două fermă.
 
Numărul companiilor participante: 182
Numărul total al participanților a fost de 315.
Structura participanților:
           Fermieri (carne, lapte): 19 %
           Procesatori (carne, lapte): 36 %
           Furnizori tehnologie, laborator, etc.: 32 %
           Retail: 3 %
           Asociații profesionale: 10 %
 
Dezbaterile și prezentările din cele două zile au totalizat 21 de ore.
Au fost efectuate 29 de prezentări și intervenții.
 
Masa rotundă a fost difuzată integral de postul de televiziune Agro TV, ea putând fi urmărită în continuare pe www.agro-tv.ro.
 
Până în acest moment, lucrările Expo-Conferinței au fost reflectate în peste 60 de articole din presa scrisă, în știri înregistrate sau transmise live de Radio România Actualități, Radio București, Antena Satelor, Antena Sibiului, precum și de TVR și Lumea Satului TV. 
 
Acum, la finalul evenimentului, putem spune că amploarea și complexitatea manifestărilor Expo-Conferinței Internaționale Meat & Milk 2014, precum și succesul incontestabil, au determinat ca Meat & Milk să devină un brand de notorietate.
 

Haiducie la Protan

Neutralizarea unui litru de lapte – 2,3 euro fără TVA, „taxa“ pentru formularul de contract – 500 de lei

Crescătorii de animale sunt obligaţi prin lege să încheie un contract cu o firmă de neutralizare a deşeurilor animale. Numai că, profitând de acest lucru, aceste firme umflă exagerat preţul serviciilor de neutralizare. Aşa s-a ajuns ca la Protan neutralizarea unui singur litru de lapte cu antibiotic să coste nu mai puţin de 2,3 euro, fără TVA. Preţ exprimat, evident, în euro. În plus, fermierii care vor să încheie un contract cu Protan sunt obligaţi să plătească o aşa-numită „taxă de formular de contract“ care costă 500 de lei.

Fiecare fermier este obligat să încheie un contract cu Protan-ul sau cu o altă firmă de neutralizare a deşeurilor. Sunt vreo patru în ţară, câte una pentru fiecare regiune. Avem obligaţia să neutralizăm, printre altele, pe lângă cadavre de animale şi învelişuri fetale, şi laptele cu conţinut mare de antibiotice. Eşti obligat să faci un proces verbal şi să ataşezi o factură cu câte vaci ai în proprietate, câte fătări ai avut, câţi litri de lapte provin de la vaci aflate sub tratament care produc lapte cu conţinut de antibiotic“, a declarat Mihai Lungu, un crescător de vaci din Dascălu, judeţul Ilfov.

Dacă nu închei contract rişti o amendă de 20.000 lei

Companiile specializate în neutralizarea deşeurilor umflă până la niveluri aberante preţurile serviciilor profitând de obligativitatea fermierilor de a încheia contracte.

„În momentul în care nu închei un contract vine DSV-ul şi te amendează. Amenzile sunt de 20.000 de lei pentru firme. Ştiind că ai această obligaţie, Protan-ul umflă preţul până trage complet pielea de pe tine“, a continuat Lungu. 

Aşa se face că preţul practicat de Protan pentru neutralizarea unui singur litru de lapte cu conţinut de antibiotic este de 2,3 euro, fără TVA.

„Costul neutralizării unui litru de lapte cu antibiotic este de 2,3 euro/litru. Pentru neutralizarea cadavrelor preţul este de 0,5 euro/kilogram. Ambele preţuri sunt fără TVA şi sunt exprimate în euro, nu în lei. Dacă ai sub tratament o vacă care produce, să zicem, 20 de litri de lapte pe zi, la 4.000 de litri de lapte, cât e media pe an, rezultă vreo 9.000 de euro, adică depăşeşte valoarea vacii“, a mai arătat fermierul din Ilfov.

Protan – „taxa“ de „formular de contract“ – 500 de lei

Abuzurile îndreptate împotriva fermierilor nu se termină, însă, aici. Protan îi obligă pe fermieri să cumpere un aşa-zis formular de contract, în fond o simplă hârtie pe care este tipărit contractul, la „modicul“ preţ de 500 de lei.

„În momentul în care închei contractul cu Protan-ul eşti obligat să cumperi formularul de contract care costă între 2,7 şi 5 milioane de lei vechi, adică o simplă hârtie pe care este scris contractul. Înainte acest formular costa 25 milioane de lei vechi. Am făcut o plângere la Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor din Ilfov, dar i-a durut undeva de plângerea noastră“, a conchis Lungu.

Până la închiderea ediţiei, oficialii Protan nu au putut fi contactaţi pentru a comenta cu privire la acest subiect. Potrivit ultimelor date raportate cu privire la structura acţionariatului, societatea Protan SA era deţinută, în martie 2013, de către firma Phoenix-Farm SA, cu 76% din acţiuni, restul titlurilor fiind controlate de persoane fizice (22%) şi juridice (1,5%). Printre acţionarii Phoenix-Farm SA se numără şi Adrian Stângă. Dincolo de cele 9 procente pe care le administrează în calitate de persoană fizică, Stângă controlează firma menţionată şi prin societatea Farmavet SA, al cărei acţionariat este controlat sută la sută de A&S Internaţional 2000 SA. În Phoenix- Farm, Adrian Stângă este asociat cu Sorin Stănescu, alături de care apare şi în SN Institutul Pasteur SA. În afară de ei, în Phoenix mai figurează încă doi asociaţi sub formă de persoane juridice: Daim Imobiliara SRL şi Romanian Industrial Development SRL. În 2002 Phoenix-Farma a cumpărat fabrica Protan SA, care până în momentul achiziţiei menţionate făcea parte din portofoliul APAPS.

Marius Şerban

Pansajul creşte cu până la 20% producţia de lapte

În perioada de stabulaţie, asigurarea unei furajări raţionale şi a condiţiilor optime de adăpostire a vacilor de lapte trebuie completată cu măsuri de aplicare corectă a igienei corporale. Prin îngrijirea corporală se înţelege aplicarea tuturor măsurilor ce se impun pentru menţinerea în stare de curăţenie şi bună funcţionare a pielii, ceea ce în final contribuie la realizarea unei stări corespunzătoare de sănătate şi a unor producţii sporite.

Funcţiile pielii

De aceea vom începe prin a reaminti funcţiile pielii. Prima, şi poate cea mai importantă, este aceea de apărare a organismului împotriva agenţilor vătămători din mediul exterior. Un rol deosebit îl are pielea în realizarea funcţiei de termoreglare a organismului. Datorită termoconductibilităţii sale reduse şi vasoconstricţiei capilarelor, în anotimpul rece se reduce pierderea de căldură din organism. În acelaşi timp, temperatura pielii oglindeşte activitatea organelor interne, fiind influenţată de circulaţia sângelui, secreţia de sebum şi ţesutul adipos. Pielea însă mai are rol secretor şi excretor, prin porii ei eliminându-se apa, săruri minerale şi substanţe azotate. Deşi reduse, prin piele se realizează în permanenţă schimburi de gaze, cu pătrunderea în organism a oxigenului şi eliminarea bioxidului de carbon. Tot în piele se desfăşoară o serie de procese chimice în urma cărora, prin aparatul reticulo-endotelial, are loc formarea de anticorpi şi a vitaminei D, sub influenţa razelor ultraviolete. Aşadar, pentru realizarea unei bune stări de sănătate a organismului şi a unor producţii mari, pielea trebuie să fie sănătoasă şi să funcţioneze normal.

Modalităţi de păstrare a igienei

Din cauza condiţiilor precare de întreţinere şi a unui microclimat necorespunzător din adăposturi pielea vacilor este murdărită de bălegar, urină, praf, noroi. La acestea se adaugă diferite excreţii şi secreţii, celule moarte şi fire de păr ce se detaşează permanent de pe suprafaţa pielii. O astfel de piele murdară favorizează apariţia bolilor cutanate parazitare sau iritative, care neliniştesc continuu animalele. În acelaşi timp, are loc şi o diminuare a calităţii pielii, fapt care duce implicit la micşorarea preţului în momentul valorificării.

Iată, deci, tot atâtea motive pentru a ne convinge de necesitatea îngrijirii şi menţinerii pielii vacilor de lapte, şi nu numai, în permanentă stare de curăţenie. Acest lucru se poate realiza prin următoarele operaţii: pansaj, tundere, băi locale, frecţii, masaj etc. Pansajul cuprinde operaţiile de ţesălare, periere, ştergere cu buretele umed sau bucăţi de postav. Vechii crescători afirmă că vacile la care pansajul şi îngrijirea corporală se execută bine şi la timp câştigă, din punct de vedere fiziologic, un sfert din raţia de hrană a animalelor.

Sănătatea pielii creşte producţia laptelui

Cercetările au confirmat acest adevăr, demonstrând că îngrijirea în bune condiţii a pielii vacilor duce la o creştere a producţiei de lapte cu până la 20%. Această importantă creştere, asociată cu realizarea unei bune stări de sănătate a vacilor, răsplăteşte efortul depus de crescător pentru executarea unui pansaj corect şi permanent.

Nu vom insista asupra modului de realizare a pansajului, el fiind cunoscut de către toţi crescătorii de animale. Vom specifica doar că, în perioada de stabulaţie, pansajul se recomandă a fi executat dimineaţa, după terminarea mulsului şi administrarea primului tain de concentrate. Deoarece praful şi microorganismele ce se ridică în aer în timpul curăţirii animalelor sunt vătămătoare pentru ochi şi tractusul respirator, atunci când temperatura exterioară o permite se va realiza maximum de ventilaţie, prin deschiderea uşilor pe o singură latură a adăpostului, evitându-se formarea curenţilor puternici de aer.

Pentru a împiedica răspândirea numeroaselor microorganisme în adăpost este bine ca părul, celulele descuamate şi praful colectate cu ajutorul ţesalei să nu fie aruncate la întâmplare, ci colectate într-o cutie de lemn, pregătită în acest scop, apoi arse.

Inconvenientele apărute în cazul practicării pansajului manual pot fi înlăturate prin introducerea pansajului mecanic, care se realizează cu ajutorul unor aparate bazate pe principiul aspiratorului de praf. În felul acesta pansajul se face de 2-3 ori mai repede, menţinându-se în adăpost un aer fără praf şi microorganisme.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

Începe numărătoarea inversă pentru laptele neconform

Începând cu 1 ianuarie 2014, pentru ca numărul de germeni şi de celule somatice să se încadreze în normele stabilite de Uniunea Europeană, laptele trebuie muls în condiţii de igienă ridicată şi depozitat imediat în tancuri de răcire. Deşi despre aceste condiţii se ştie, iar fermele medii şi mari lucrează deja de câţiva ani cu aparate de muls şi tancuri de răcire, cei care cresc câteva vaci în gospodăria proprie nu se pot gândi la astfel de investiţii, mai ales că nici nu sunt rentabile pentru câţiva zeci de litri de lapte obţinuţi zilnic.

Laptele conform impune respectarea condiţiilor de igienă

De la inginerul Cornel Costeliuc, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Taurine „Noua Fermă“, asociaţie înfiinţată în 2003 şi care numără peste 2.000 de membri activi în Bazinul Dornelor şi zona Câmpulung Moldovenesc, am aflat că nu doar păstrarea laptelui la rece este esenţială pentru ca acesta să ajungă conform la procesator, ci mai ales igiena celui care mulge animalul, a adăpostului pentru animale, igiena animalelor, a ustensilelor de muls şi a vaselor în care este colectat laptele şi, bineînţeles, răcirea imediată a acestuia pentru a reduce înmulţirea bacteriilor.

„Din ianuarie 2014 laptele neconform nu va mai putea fi procesat în România. Lucru firesc, pentru că toţi ne dorim să consumăm produse cât mai curate, cât mai igienice. Această măsură a fost multă vreme amânată, dar mai devreme sau mai târziu trebuia pusă în practică. Nu trebuie să ne speriem. Dacă efortul în a face fânul, a creşte animalele, a asigura funcţionalitatea fermei este foarte mare, pentru igienă nu trebuie investit foarte mult timp şi nu este foarte complicat. Sunt nişte reguli minimale pe care fiecare fermier trebuie să le respecte şi astfel se poate obţine lapte conform fără nicio problemă“, ne-a spus Cornel Costeliuc (foto).

Tancul de răcire devine rentabil de la 10 vaci în sus

Tot Cornel Costeliuc, preşedintele celei mai mari asociaţii a crescătorilor de bovine din zona de munte a judeţului, spune că, în urma analizelor făcute, laptele conform poate fi obţinut şi fără tancuri de răcire. Laptele poate fi menţinut la o temperatură optimă cu o sticlă cu apă îngheţată sau introdus imediat după ce este muls la frigider, la o temperatură între 0 şi 4 grade Celsius. Soluţii ieftine şi la îndemâna crescătorilor cu 2-3 vaci, care nu vor putea face şi nici nu au de ce să investească într-un tanc de răcire. Însă, pe măsură ce numărul de animale este mai mare, iar cantitatea de lapte creşte, se impun aparatul de muls şi răcitorul.

Fermierii vor avea obligaţia să facă analize de laborator pentru laptele care va fi vândut pe piaţă, iar cei care vor fi prinşi că îl vând în afara spaţiilor autorizate sanitar-veterinar vor fi amendaţi, iar marfa confiscată.

„Soluţia de viitor pentru fermele medii şi mari este tancul de răcire, vanele de răcire. De câţiva ani explic colegilor mei crescători de taurine, în ferme mai mari sau mai mici, că pentru a ajunge pe piaţă cu lapte conform noilor cerinţe UE trebuie respectate nişte norme de igienă. Majoritatea au înţeles ce au de făcut pentru a obţine un lapte conform“, a precizat ing. Cornel Costeliuc.

600 de ferme zootehnice sunt ecologice

În anul 2003, odată cu înfiinţarea Asociaţiei Crescătorilor de Taurine „Noua Fermă“, Cornel Costeliuc a promovat necesitatea înfiinţării primelor ferme ecologice din România. Ajutat de prevederile Ordonanţei 865 din 2003 şi a faptului că Jean Valvis punea bazele proiectului biofermelor ecologice, pentru a asigura Grupului „La Dorna“ lapte şi carne ecologică, inginerul Costeliuc a iniţiat construcţia fermelor ecologice în judeţul Suceava.

„Actualmente, în asociaţie sunt 600 de ferme ecologice, la nivel de ţară judeţul Suceava fiind fruntaş. Aceasta pentru că suprafeţele de teren din Bucovina au fost mai puţin sau deloc chimizate, nu sunt pretabile pentru marea cultură şi se folosesc îndeosebi îngrăşăminte naturale. Acesta a fost şi unul dintre rolurile asociaţiei noastre, să-i încurajăm pe oameni pentru acest pas. Facem agricultură ecologică pentru că avem nevoie să transmitem copiilor noştri, generaţiilor următoare un pământ sănătos, o apă curată, alimente sănătoase.

În ultima perioadă sunt şi foarte mulţi fermieri care au trecut şi pe creşterea oilor. Personal am peste 300 de oi, le cresc nu pentru că ar fi mai rentabile ca vacile pentru lapte, dar pentru zona noastră, unde avem păşuni montane, este cel mai bun medicament pentru sol târlirea şi păşunatul cu oaia. Folosim un animal pentru a îmbunătăţi condiţiile de păşunat pentru altul. Permanent m-am întrebat cum trebuie să fac să mă coste mai puţin şi să fie mai benefic pentru sol“, ne-a spus Cornel Costeliuc.

Fermierii preferă vacile de lapte în locul celor de carne

Preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Taurine „Noua Fermă“ a încurajat şi a sprijinit în urmă cu 10 ani primele importuri de animale, pledând pentru rasa Bruna de Austria. Chiar dacă de multe ori s-au făcut metisări şi chiar dacă nu toţi crescătorii au reuşit să păstreze o rasă curată, se cunoaşte o îmbunătăţire a raselor din gospodăriile din Bucovina. De trei ani au pătruns în fermele de la poalele Rarăului sau din Ţara Dornelor rasele de carne Charolaise şi Angus, ca o alternativă la vacile cu lapte, dar numărul fermelor profilate pe vaci de carne este foarte mic.

„De fiecare dată zootehnistul caută şi alternative. O alternativă ar fi vaca de carne, dar e la fel de costisitor sau chiar mai costisitor ca la vaca cu lapte, pentru că acel fermier trebuie să aibă o potenţă financiară. De regulă aştepţi mai mult de un an de zile să poţi preda un tăuraş şi nu de fiecare dată te satisface preţul cu care reuşeşti să-ţi vinzi produsul. Deşi sunt rase de carne, Charolaise şi Angus nu au o piaţă la ora actuală care, prin preţul oferit, să satisfacă crescătorul de animale. De multe ori fermierii care au investit în rasa de carne nu sunt foarte încântaţi, dar este o alternativă. Actualmente, nu există diferenţă de preţ pe piaţa locală între o rasă specializată pe carne şi o rasă indigenă. Or, ar trebui să găsim separarea aceasta la procesator, pentru că altfel descurajăm investiţia într-o fermă specializată pe carne“, ne-a spus Cornel Costeliuc.

Nevoia de asociere

Cornel Costeliuc a fondat Asociaţia Crescătorilor de Taurine „Noua Fermă“ în urmă cu 10 ani. Atunci considera că o asociere fizică în zona de munte este aproape imposibilă, pământurile şi satele fiind răsfirate, dar era necesară pentru apărarea intereselor, pentru consultanţă, pentru sprijin în obţinerea de fonduri europene şi guvernamentale, pentru realizarea de proiecte şi aşa mai departe.

„Ai nevoie de o asociere în care tot timpul să-ţi regăseşti şansele pentru că este o luptă permanentă pentru un preţ mai bun la lapte, pentru a accesa proiecte, pentru a obţine o păşune în care nu poţi să izbuteşti de unul singur. Intri la un moment dat într-o relaţie cu autorităţile statului pe care altfel o abordezi când eşti într-o asociere“, a concluzionat ing. Cornel Costeliuc.

Silviu BUCULEI

PAC oferă instrumente pentru a sprijini producţia de lapte în zonele de munte

Politica Agricolă Comună (PAC) prevede instrumente şi oferă statelor membre o marjă de manevră pentru a oferi sprijin specific în vederea menţinerii producţiei de lapte în zonele caracterizate de constrângeri naturale specifice, inclusiv în zonele de munte, a afirmat comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, într-un răspuns oferit europarlamentarului PSD Viorica Dăncilă, care a interpelat Comisia Europeană cu privire la măsurile pe care le are în vedere pentru a sprijini producătorii de lapte din zonele de munte.

În baza noilor dispoziţii privind plăţile directe, statele membre pot decide să aplice alte sisteme, cum ar fi plăţi legate de constrângeri naturale, şi sprijin cuplat facultativ, pentru a direcţiona ajutorul către zonele defavorizate, se arată într-un comunicat remis marţi AGERPRES de biroul de presă al PSD.

Noile norme, privind dezvoltarea rurală, permit statelor membre să elaboreze programe specifice pentru a aborda provocări specifice, inclusiv producţia de lapte în zonele defavorizate. Intensitatea ajutorului pentru investiţiile din agricultură în zonele cu constrângeri naturale poate fi majorată cu 20%, în comparaţie cu alte zone.

Producătorii de lapte din zonele montane pot primi o plată care să reflecte pierderile de venituri şi costurile suplimentare pe care le presupune producerea laptelui în regiunile respective.

Noul regulament, privind calitatea, a introdus termenul de 'produs montan' ca menţiune de calitate facultativă. Totul pentru a oferi producătorilor din zonele de munte un instrument eficient pentru o mai bună comercializare a produselor lor şi pentru a reduce riscurile de confuzie în rândul consumatorilor în ceea ce priveşte originea produselor.

Europarlamentarul PSD Viorica Dăncilă a fost interesată şi de protejarea acestor regiuni de munte, defavorizate şi ultraperiferice, astfel încât să se poată evita renunţarea la creşterea animalelor şi a producţiei de lapte.

Tendinţa unor producători de lapte din zonele de munte şi regiunile ultraperiferice de a renunţa la agricultură, datorită eliminării sistemului de cote pentru lapte, are efecte asupra întregii pieţe europene a laptelui, iar producătorii din aceste zone sunt cel mai grav afectaţi, deoarece oportunităţile de creştere rezultate în urma liberalizării nu pot fi valorificate în aceste regiuni, avertizează Viorica Dăncilă.

Eurodeputata argumentează că agricultura practicată în aceste regiuni contribuie în mod semnificativ la conservarea şi protejarea peisajului rural şi a biodiversităţii, precum şi la limitarea pericolelor naturale, constituind baza pentru o dezvoltare regională de succes, fără de care alte domenii economice, în special turismul, nu se pot dezvolta. În interpelarea sa, Dăncilă evidenţiază şi faptul că producţiile de lapte sunt mult mai mari în aceste regiuni decât în regiunile situate în locuri mai favorabile şi reprezintă cea mai importantă ramură a producţiei agricole.

AGERPRES

Legea de reglementare a sectorului laptelui va încuraja producătorii se să asocieze

Vicepreședintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților, Attila Kelemen, a declarat vineri, la Târgu Mureș, că prevederile noii legi de reglementare a sectorului laptelui, pe lângă impunerea unor norme de calitate a laptelui, va încuraja producătorii să se asocieze.

Deputatul UDMR a făcut referire la 'Legea privind stabilirea relațiilor contractuale din sectorul laptelui și a produselor lactate, precum și recunoașterea organizațiilor de producători din sectorul laptelui și a produselor lactate', adoptată recent de Camera Deputaților, în calitate de cameră decizională.

Kelemen a spus că în baza prevederilor legii, care conferă o putere mult mai mare asociațiilor de producători în relația cu procesatorii, fermierii români vor simți nevoia să se asocieze, însă nu vor fi forțați în această direcție, tocmai pentru a nu se repeta ceea ce s-a întâmplat în cazul camerelor agricole, care nu s-au făcut pentru că fermierii nu le-ar fi văzut rostul.

'În același timp dă o putere mult mai mare acelor asociații de producători — în străinătate deja este un lucru uzual ca producătorii să se unească în diferite asociații și să încerce să își reprezinte interesele în relația cu procesatorii. La noi acest lucru deocamdată nu a existat și am asistat la fenomene nedorite, când sate sau comune întregi au fost anunțate că nu se mai ia lapte de la producători (...)Prevederile legii, fără doar și poate, arată în această direcție. Da, o să simtă nevoia de asociere, o asociere neforțată. Când vrem să facem de sus, ceva gen camere agricole, pe care le-am prelungit a 5-a oară, nu se va face, pentru că oamenii nu văd rostul acestor camere', a spus deputatul.

Parlamentarul Uniunii a afirmat că, prin această lege, proprietarii vor fi conștientizați că au o putere mai mare și, eventual, pot obține prețuri mai bune în urma negocierilor cu procesatorii.

'Pe de altă parte, acest contract — acum legea prevede că trebuie să existe un contract ferm între producători și procesatori — îi obligă și pe procesatori la o respectare mult mai riguroasă a obligațiilor față de producători. Sper că din această lege toată lumea o să aibă beneficii, în afară de o categorie, cea care vinde lapte la colțul străzii în flacoane de plastic, fără niciun control', a mai subliniat deputatul.

El a spus că această lege aduce și o serie de noutăți, în sensul aplicării Hotărârii 1234 din 2007 a Comisiei Europene, care este implementată în aproape în toate țările din UE, referitoare la calitatea laptelui.

Parlamentarul UDMR a precizat că România are un număr însemnat de fermieri mici, în jur de 4 milioane, iar acest cadru 'destul de rigid' vine să reglementeze situația unui aliment de bază și foarte ușor perisabil, dar 'reglementările riguroase sunt necesare'

Sursa:Agerpres

Hibrizii siloz de calitate cresc producţia de lapte

Una dintre principalele preocupări ale crescătorilor de vaci este creşterea producţiei de lapte ce se poate obţine mai ales printr-o furajare cât mai completă şi eficientă. Soluţia? În primul rând calitatea hibridului de porumb ales şi apoi cantitatea de siloz recoltat. Aceasta a fost informaţia transmisă fermierilor din zona Transilvaniei de către reprezentanţii Limagrain România, în cadrul evenimentului Zilele câmpului LG 2013, desfăşurat la începutul lunii septembrie în Baraolt – Covasna. Parteneri au fost companiile Agrocomerţ Holding Timişoara – dealer Claas în România şi BASF, furnizor de produse pentru protecţia plantelor.

Cum alegem hibrizii pentru porumbul siloz?

Un rol important îl constituie alegerea hibridului şi adaptabilitatea acestuia la zona unde se cultivă, potrivit lui Sorin Chiru, director la Institutul Naţional de Cercetare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov. „Sigur că este interesantă şi această direcţie pe care cei de la Limagrain au dezvoltat-o în ultima perioadă, în sensul de a creşte eficienţa utilizării porumbului prin nişte transformări făcute la nivelul genomului de porumb pentru hibrizii lor. Am reţinut că se pot obţine de la 0,5 până la 1 l de lapte/zi în plus prin utilizarea acestor hibrizi, dat fiind faptul că au digestibilitatea mai ridicată decât cei normali“, a mai specificat Sorin Chiru.

În ceea ce priveşte obţinerea silozului din porumb acesta trebuie să aibă aproximativ 54% fibre şi 46% boabe, iar fibrele să fie mărunţite între 1 şi 2 cm, dacă sunt mai mari, odată ajunse în rumenul vacii, bacteriile nu vor digera masa vegetală şi se vor regăsi în dejecţii, fapt care nu va fi decât o pierdere pentru fermier. De asemenea, boabele nu trebuie tocate, ci doar zdrobite. Şi iată de ce este necesară recoltarea cu echipamente speciale, gen combina Jaguar 880 prezentată de Claas, care să asigure obţinerea unui furaj de calitate înaltă.

„La noi porumbul siloz nu este doar un input în agricultură, ci o parte din producţia de lapte. Mare parte dintre voi vă gândiţi câte tone de siloz aţi făcut la recoltare, ceea ce nu este rău, dar bani de pe aşa ceva nu vin. Abia după ce vindeţi laptele se încasează şi bani. Pentru fermier este important să ştie cât lapte se va obţine dintr-un kg de siloz sau de pe un ha cultivat cu porumb siloz.

Şi acesta trebuie să fie raţionamentul fiecăruia“, a explicat Stanislav Studenka, responsabil LG Nutriţie Animală pe Europa de Est.

„Hibridul de porumb 32.52 se dezvoltă foarte bine pe zona Covasna, Harghita şi Braşov şi trebuie recoltat la 30-35% substanţă uscată. Dacă este recoltat mai târziu, când va ajunge în bateria de siloz se va presa greu şi va avea o fermentaţie proastă. La recoltare, silozul trebuie să fie cât mai curat, să nu fie amestecat cu pământ sau noroi, pentru a nu ajunge în bateria de siloz şi astfel să apară acea fermentare.“ Alina Creţu, director de marketing Limagrain România.

Procentul de digestibilitate face diferenţa

În mod tradiţional, lumea consideră că energia vine doar de la boabe. Amidonul din boabe este şi acesta important în nutriţia animalelor, dar energia din porumbul siloz este reprezentată de fibră, fără de care vacile ar muri.

„După mai mulţi ani de cercetare, am văzut că, dacă amidonul din porumb nu se poate ameliora prea mult, la calitatea fibrelor însă se poate lucra. La ora actuală, pe piaţă există hibrizi care au digestibilitate de 40% şi alţi hibrizi care prin ameliorare genetică pot ajunge la 65% digestibilitate. Şi aici am lucrat noi, iar oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că şi un singur procent de diferenţă de digestibilitate între hibrizi poate să aducă o îmbunătăţire a cantităţii de lapte de vacă/zi de 0,25 l, ceea ce poate să fie enorm pentru un producător.

Al doilea pas este să ştim cum să ameliorăm aceşti hibrizi, cum să facem să creştem această digestibilitate. După această etapă de teorie, am dovedit acest lucru prin testele pe animale din ferme. În fiecare an facem 200.000 de analize a calităţii hibrizilor de porumb siloz în Europa.

Anul trecut am terminat o testare de trei ani a hibrizilor în Ungaria şi în multe alte ţări europene, precum Cehia, Polonia, Franţa. Şi beneficiul pentru fermieri atunci când au folosit comparativ un alt hibrid cu un hibrid LG Nutriţie Animală a fost de la minimum 0,5 l în plus/vacă/zi până la 2,5 l/vacă/zi.

În Olanda LG a calculat profitul pentru o fermă cu 100 de vaci şi acesta a fost de 4.000 de euro/an, doar pentru că au ales acest hibrid de tip LG Nutriţie Animală“, a spus Stanislav Studenka.

Limagrain ocupă poziţia de lider în Europa în ceea ce priveşte porumbul şi în special porumbul siloz. Locul întâi a fost câştigat prin politica practicată de companie, accentul fiind pus pe producţia de lapte şi apoi pe cantitatea de siloz recoltat.

Portofoliul Limagrain Nutriţie Animală cuprinde 4 hibrizi: cel mai reprezentativ pentru zona de Est a Transilvaniei este hibridul de porumb 32.52, din grupa FAO 250-260, Shannon, grupa FAO 400, LG 34.90, grupa FAO 490 şi Janett, care face parte dintr-o grupă mult mai târzie, depăşind 500. Aceştia întrunesc atât calităţi agronomice, rămân verzi mai mult timp în câmp, iar ştiuleţii se dezvoltă bine, cât şi nutritive, crescând digestibilitatea fibrelor şi implicit cantitatea de lapte produsă de vaci.

Recomandări BASF pentru combaterea ciupercilor şi buruienilor la porumb

În cadrul Zilelor câmpului LG 2013, Ruxandra Chiru, reprezentant vânzări BASF zona Transilvania, a prezentat fermierilor 3 tratamente necesare unei culturi de porumb pentru a fi sănătoasă şi productivă. Acestea sunt: fungicidul Opera, erbicidul Frontier Forte şi Pachetul Rekord.

Fungicidul pentru cultura de porumb Opera este un produs care trebuie folosit preventiv, până la momentul instalării secetei. Se poate aplica timpuriu, 1 l la ha atunci când porumbul are 1-1,2 m înălţime sau târziu, cu 1,5 l la ha, la înflorit, cu echipamente speciale.

„Opera face parte din gama AgCelence, asta înseamnă că, pe lângă faptul că este fungicid, are şi efecte fiziologice benefice asupra plantei. De exemplu, ne reduce sinteza de etilenă. Stresul termic determină o creştere a hormonului numit etilenă, care la rândul său duce la o coacere prematură. Astfel porumbul tratat cu Opera reduce producerea de etilenă, iar planta va reuşi să stocheze mai mult timp elementele nutritive din boabe, de unde vom avea o coacere uniformă, ceea ce va aduce producţie sigură şi de calitate. Tot datorită reducerii sintezei de etilenă ne menţine planta mai mult timp verde“, a menţionat Ruxandra Chiru.

Erbicidul Frontier Forte este un produs destinat combaterii buruienilor monocotiledonate anuale şi a unor dicotiledonate anuale în cultura de porumb. Se foloseşte în preemergenţă înainte de semănat, cu încorporare în sol la adâncime de 3-4 cm dacă este secetă sau după semănat dacă există o umiditate suficientă în sol, în doză de 0,8 până la 1,4 l la ha, în funcţie de conţinutul de humus.

În postemergenţă se poate utiliza Pachetul Rekord, format din Kelvin Top, Cambio şi adjuvantul Dash. Este singura soluţie de pe piaţă cu trei substanţe active, trei moduri de acţiune diferite, care printr-o singură trecere poate combate toate buruienile în postemergenţă la cultura de porumb. Ca doză: 1 l/ha Kelvin Top, 2 l/ha Cambio şi 0,6 l/ha Dash.

Daniela CRISTESCU

RomLacta, negociatorul fermierilor în relaţia cu procesatorii de lapte

Cooperativa RomLacta a aniversat de curând un an de la înfiinţare, prilej cu care membrii reprezentativi au ţinut să-şi prezinte realizările, obiectivele care vor fi urmărite în perioada următoare, dar şi beneficiile pe care le pot obţine fermierii interesaţi să adere la această structură asociativă.

70 tone de lapte livrate zilnic către procesatori

În cele 12 luni de activitate, RomLacta a reuşit să reunească 12 membri ale căror ferme numără 5.000 de vaci de lapte, cu o capacitate de producţie de circa 70 tone de lapte pe zi. „Până anul trecut am mai fost membru în alte cooperative, însă am ajuns la concluzia că trebuie să facem o cooperativă viabilă, axată doar pe producerea de lapte. Nu a fost uşor să o punem pe picioare, însă, după ce am făcut-o, în câteva luni am început să vedem fiecare dintre noi reuşitele“, a declarat Claudiu Daviţoiu, membru fondator RomLacta şi administratorul unei societăţi agricole din Afumaţi, care deţine 1.300 de vaci de lapte.

„În acest an ne-am străduit să rezolvăm o parte dintre problemele cu care fermierii se confruntă: negocierea în condiţii corecte a preţului laptelui, a input-urilor, aspecte care au fost rezolvate în totalitate sau în parte“, a mai adăugat şi Nicuşor Şerban, preşedintele RomLacta, şi el proprietarul unei ferme mari de vaci de lapte. După cum susţin reprezentanţii cooperativei, implicarea în procesul de negociere a laptelui materie primă a făcut ca din toamna anului trecut aceştia să obţină o creştere, e adevărat sensibilă, a preţului laptelui, însă ei speră ca la negocierile din această toamnă creşterea preţului să fie semnificativă. Doar fiind asociaţi au reuşit să treacă peste perioadele în care preţul obţinut pentru lapte a scăzut, susţin fermierii. „Împreună am reuşit să negociem şi să obţinem la lapte o creştere de 20-30 de bani, dar şi la achiziţionarea de input-uri, pentru că negociem pe cantităţi mai mari, ceea ce ne-a ajutat ca în 2013 să avem un an bun“, a afirmat Daviţoiu.

În opinia unui alt membru al cooperativei, tânărul fermier Devie Benoit, francez de origine şi proprietarul unei ferme de vaci în Buzău, „asocierea este singura cale de a ne dezvolta şi a rezista în viitor“. Pentru el nu a fost greu să adere la o formă asociativă, „mai ales că eu vin dintr-o ţară în care funcţionează sistemul cooperatist, iar statul îl încurajează“, a adăugat Benoit.

Iarna va aduce un preţ mai mare la lapte

Se ştie că, de-a lungul timpului, au apărut diverse forme asociative, care la început şi-au susţinut cu vehemenţă principiile, însă la fel cum au apărut tot aşa au şi dispărut, fără să se mai ştie nimic despre ele. Nu este şi cazul cooperativei RomLacta, care deja a demonstrat în primul an de activitate că rămâne statornică obiectivelor propuse la înfiinţare, încercând să aducă cât mai multe beneficii membrilor săi. Aceştia au posibilitatea ca prin asociere să-şi valorifice cât mai eficient producţia, beneficiază de cele mai bune preţuri şi condiţii la aprovizionarea cu input-uri, membrilor aflaţi în dificultate li se asigură asistenţă tehnică şi economică printr-un fond mutual şi, nu în ultimul rând, pot participa la elaborarea şi dezbaterea reglementărilor legislative referitoare la activitatea din domeniu. În acest moment, deşi consumatorul final plăteşte în magazin 4,5 lei pe un litru de lapte, producătorul primeşte doar 1,2-1,3 lei/litru, preţ obţinut în urma negocierilor, restul revenind procesatorilor şi distribuitorilor. Situaţia stârneşte de mulţi ani nemulţumire în rândul fermierilor români, nevoiţi să plece capul în faţa multinaţionalelor. Dacă în alte ţări lucrurile stau diferit, „la noi cei care produc sunt cei mai oropsiţi. Corect ar fi ca acest preţ să fie împărţit astfel: 50% către producători şi 50% către procesatori şi distribuitori“, a menţionat Claudiu Daviţoiu.

O altă contradicţie cu care se confruntă România este fluctuaţia preţului la furaje, care nu a reuşit să modifice preţul laptelui nici anul trecut, când s-a înregistrat un maxim istoric, nici anul acesta, când producţiile de cereale au fost bune. „Anul acesta laptele are un preţ corespunzător, dar cred că, pe măsură ce se apropie iarna, laptele va ajunge la 1,7-1,8 lei/ litru. De asemenea, nu vă ascund faptul că, din ianuarie, dacă trendul pieţei este acelaşi, este posibil să vindem lapte şi cu 2 lei“, a declarat preşedintele RomLacta. Această creştere este influenţată de un alt parametru – preţul laptelui praf, care la ora actuală este cel mai mare din istorie. Explicaţia este simplă. Procesatorul are 2 alternative în producţia proprie: fie foloseşte lapte materie primă, fie lapte materie primă plus lapte praf. „Dacă la laptele praf preţul continuă să crească, sigur că procesatorul se va orienta mai mult spre laptele materie primă, dar atunci şi laptele va avea un preţ corespunzător. Un alt aspect care ar putea influenţa preţul laptelui este retribuţia angajaţilor din zootehnie. „Noi ne-am ţinut până acum angajaţii în întuneric, pe nişte salarii mici, le dăm lunar 1.000 lei, în timp ce la procesatori ar putea câştiga 3.000 lei/ lună. Nu vom mai putea menţine această situaţie, ceea ce va duce implicit şi la creşterea preţului laptelui“, a comentat Caudiu Daviţoiu.

Totuşi să nu credeţi că din relaţia producător – procesator prima verigă este mereu cea aflată în poziţia umilă de a cere. Sunt situaţii când şi procesatorii spun: «Mai creşte-mi şi mie cantitatea“, ceea ce înseamnă că totuşi există o criză a laptelui“, a apreciat Daviţoiu.

În viitor cooperativa va avea propria fabrică de procesare

La moment de bilanţ, cooperativa RomLacta a trasat şi viitoarele obiective pe care şi le-a propus. Fermierii vizează în primul rând creşterea semnificativă a numărului de membri cooperatori. În acest sens, „ne dorim ca, până la sfârşitul acestui an, să ajungem la 20 de membri, cu o producţie zilnică de 100 tone de lapte, iar pentru 2014 să reuşim să producem şi să comercializăm 10% din laptele materie primă care se procesează în România“, a declarat Nicuşor Şerban, preşedintele RomLacta. Un alt obiectiv este de a-l face pe consumatorul român să conştientizeze importanţa de a cumpăra produse fabricate din materie primă produsă în România. „Există în multe ţări europene o tendinţă de stimulare a consumului de produse din ţările autohtone. Noi, românii, nu putem rămâne în afara acestei direcţii, pentru că doar în felul acesta am avea de câştigat şi noi, şi consumatorii români“, a mai spus Nicuşor Şerban. În acest sens sunt eforturi deosebite în a marca pe produsele din lapte ţara de origine a laptelui şi nu unde a fost prelucrat produsul. Tot la capitolul informare corectă, reprezentanţii RomLacta insistă asupra menţionării pe ambalaj a procentului de lapte praf folosit în produs. „Deşi este o practică permisă, sănătoasă combinarea laptelui proaspăt cu cel praf, una este să ai iaurt în care s-a folosit 10% lapte praf şi alta un iaurt în care laptele praf apare în proporţie de 50%“, consideră Şerban.

O parte din toate aceste probleme vor fi uşor rezolvate în momentul în care cooperativa îşi va mări numărul de membri, iar capacitatea de producţie va ajunge la 150 tone de lapte/zi, pentru că atunci fermierii şi-au propus să-şi ridice propria fabrică de procesare. Sperăm şi noi ca acest lucru să se întâmple curând, mai ales că, vorba preşedintelui RomLacta, „singura şansă pentru a face faţă provocărilor competiţiei în etapa următoare, atât pe piaţa internă cât şi în contextul european la care suntem obligaţi să ne raportăm, este asocierea şi producerea în cadrul unui obiectiv comun“.

Patricia Alexandra POP

În România, analizele la carne şi lapte se fac „din burtă“

Fermierii şi procesatorii din România au nevoie urgentă de laboratoare noi şi performante pentru analiza produselor deoarece cele existente sunt insuficiente şi depăşite moral şi fizic. Din acest motiv, analizele sunt făcute în majoritatea cazurilor „din burtă“, susţin fermierii. Când vine vorba de export, însă, se cer o sumedenie de teste – pe relaţia cu Israelul, de exemplu –, care ajung să coste chiar şi 25 de euro pe cap de animal. Un preţ astronomic, pe care mulţi nu şi-l pot permite.

Este nevoie de laboratoare neutre

Cu dotările actuale, numai în sectorul lactatelor am avea nevoie de şapte ani ca să facem analizele necesare pentru o singură săptămână, susţin crescătorii de animale.

„Avem nevoie urgentă de laboratoare independente acreditate care să facă toate analizele necesare, pentru că, doar cu laboratoarele care funcţionează astăzi, am avea nevoie de ani de zile ca să acoperim necesarul de analize doar pentru o săptămână. Cu dotarea actuală şi cu randamentul de câteva analize pe oră am avea nevoie de şapte ani numai pentru analizele pe lapte. Acum rezultatele analizelor se trec din burtă“, a declarat Cristian Lungu, preşedintele onorific al Asociației Fermierilor Utilizatori de Automate de Lapte (AFUAL).

Chiar şi rezultatele analizelor realizate cu adevărat sunt discutabile pentru că reflectă, de cele mai multe ori, doar interesele procesatorilor.

„Majoritatea laboratoarelor de acum sunt de uzinaj, aparţin procesatorilor, aşa că rezultatele sunt inter­pretate în favoarea lor, iar producătorii iau de bune rezultatele acestora. Interesul e al meu să fac analizele ca să dau lapte la procesator. Nu am niciun interes să mi le facă procesatorul. Avem mare nevoie de nişte laboratoare neutre“, a mai spus Lungu.

Există însă şi câteva excepţii de laboratoare independente, precum cel al Romvac, de exemplu.

„Avem un laborator dotat pentru diagnostic în cel mai scurt timp pe care l-am dotat cu kit-uri pentru detecţia antibioticelor, micotoxinelor etc. Realizăm analize complexe ale laptelui şi vrem să ne extindem în acest sector. Investim anual cam 150.000 de euro în kit-uri pentru noi seturi de analize. Vrem să devenim o interfaţă între producător şi procesator, aşa cum se întâmplă în străinătate“, a declarat Constantin Chiurciu, directorul general Romvac, cel mai mare producător local de vaccinuri şi medicamente de uz veterinar.

Rezultatele, după o lună

O altă problemă în acest moment este intervalul foarte mare de timp în care se realizează analizele, fapt care face ca rezultatele să nu mai aibă nicio relevanţă.

„La noi rezultatele analizelor se dau după o lună, în timp ce în străinătate ai rezultatele după 2-3 zile. Vă daţi seama că nu mai au nicio relevanţă aceste analize, iar în cazul în care ai ceva probleme nu poţi să iei la timp măsurile necesare“, a precizat reprezentantul AFUAL.

Un alt neajuns care contribuie la alterarea rezultatelor constă chiar în modalitatea de prelevare a probelor.

„Acum aduce, pur şi simplu, producătorul proba la analiză, în loc să mergem noi să prelevăm probe aleatoriu. Nu există facilităţi la nivel naţional care să realizeze teste în timp util, ci doar după câteva săptămâni“, a mai spus Chiurciu.

Preţuri prohibitive

Infrastructura precară conduce la preţuri nerealiste pentru fermierii români, de câteva ori mai mari decât în Occident.

„Gândiţi-vă că nu cu mult timp în urmă o analiză mă costa 180 de lei. Acum s-a mai redus preţul, până la 43 de lei. În Bavaria, de exemplu, o analiză costă doar un euro“, a continuat preşedintele AFUAL.

La rândul său, directorul general Romvac crede că, dacă analizele nu ar mai fi făcute din „burtă“, în acest moment sistemul s-ar bloca.

„Micii producători nu vor putea să susţină analizele dacă vor fi făcute în mod real. De exemplu, numai analiza pentru micotoxină costă peste 100 de lei“, a punctat directorul general Romvac.

Un laborator performant, între 1,5 şi 3 mil. euro

La nivel naţional funcţionează, potrivit preşedintelui AFUAL, 49 de laboratoare, câte unul în fiecare judeţ şi restul în Bucureşti. Există şi câteva laboratoare neutre precum Pactolact (Militari), laboratorul Săftica, IBNA Baloteşti şi Romvac.

Investiţia într-un laborator nou, cu dotări de ultimă oră, variază, potrivit specialiştilor din sector, între 1,5 şi 3 milioane de euro, în funcţie de numărul şi complexitatea analizelor efectuate.

Caz concret: multe teste şi mult prea scumpe

Membrii Asociaţiei Crescătorilor şi Exportatorilor de Bovine, Ovine şi Porcine din România au solicitat recent ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, rediscutarea certificării exportului de ovine către Israel pentru că setul de analize costă foarte mult, iar unele boli sunt deja eradicate sau pur şi simplu nu se întâlnesc la noi.

„Dacă am putea face toate aceste teste am trece de 25 de euro pe cap de animal, ceea ce este foarte mult, e un preţ astronomic“, afirmă Cristian Nicolae Ana, un fermier din Mizil care exportă tineret taurin.

Autorităţile sanitar-veterinare din România au întocmit de comun acord cu cele din Israel un model de certificat sanitar-veterinar care prevede realizarea unei serii de investigaţii medicale pentru animalele destinate exportului. În prezent, însă, în România nu se pot realiza în totalitate seturile de analize, din diferite motive, precum lipsa kit-urilor de diagnostic sau lipsa de protocoale pentru efectuarea diferitelor teste (de exemplu, tuberculinarea oilor).

Membrii asociaţiei au cerut întocmirea de urgenţă de către ANSVSA a unor protocoale pentru efectuarea unor teste cum ar fi tuberculinarea la ovine, solicitând de asemenea ca autoritatea să aibă în vedere metode de determinare a bolilor specificate în certificate, de exemplu virusul Schamalemberg.

Crescătorii mai solicită DSVSA-urilor judeţene să cumpere kituri sau medii de diagnostic pentru depistarea agenţilor bacterieni sau virali la care se face referire în certificate. De asemenea, ei vor să se stabilească un preţ accesibil pentru aceste investigaţii, eventual o parte din valoarea acestora să fie subvenţionată de către stat.

Marius ŞERBAN

Meat & Milk - Problemele nesfârşite ale industriei alimentare

Timp de două zile, sectoarele lapte şi carne au fost atent radiografiate, analizate şi comentate de toţi cei implicaţi, mai mult sau mai puţin, în cele două industrii. Deşi evenimentul a oferit ocazia dialogului în vederea soluţionării unor probleme, acestea sunt departe de a fi rezolvate.

Eveniment interactiv pentru industria laptelui şi a cărnii

Cea de-a doua ediţie a Conferinţei Internaţionale Meat & Milk a creat cadrul unui dialog benefic între jucătorii implicaţi în sectoarele de carne şi lapte. La eveniment au participat atât fermieri, procesatori, retail-eri, reprezentanţi ai industriilor conexe, cât şi ai instituţiilor din domeniu (ANSVSA, APIA, ANPC, MADR). Conform organizatorilor, în cele două zile petrecute la Braşov participanţii la conferinţă au avut ocazia să aducă în discuţie cele mai arzătoare subiecte ale celor două sectoare – carne şi lapte. „S-au creat dialoguri, s-au realizat up-date-uri informative mulţumită prezentărilor făcute de unele companii şi, nu în ultimul rând, s-au legat noi colaborări“, a declarat Claudia Bocean, director general al agenţiei infoAliment şi al revistelor Fabrica de Lapte şi Fabrica de Carne, în calitate de organizator al evenimentului. Invitaţii au participat la workshop-uri tematice organizate separat pentru fiecare dintre domeniile vizate, au avut ocazia de a cunoaşte ultimele produse şi servicii ale companiilor expozante în cadrul secţiunii „innovation“ şi au efectuat vizite de documentare în unităţi de producţie şi procesare în cadrul programului „infoTrip“, ocazie cu care s-au consolidat relaţiile de socializare.

Cum se câştigă încrederea consumatorului?

Unul dintre subiectele interesante care au stârnit controverse, dar care a deschis larg şi poarta dialogului între participanţi a fost subiectul intitulat „Cum menţinem încrederea pe lanţul de producţie şi desfacere?“. Elementele-cheie care pot câştiga încrederea consumatorului au fost analizate, definite şi regândite atât de producătorii de carne, cât şi de vânzători. În cadrul acestui workshop am aflat că „transparenţa este pentru consumatori, dar niciodată nu este deplină, pentru că nu este de dorit nicăieri sau că există foarte puţine firme care ar avea curajul să meargă pe transparenţă completă şi în general sunt firme mici“, după cum susţine Sorin Minea, acţionarul companiei Angst şi preşedintele Romalimenta.

Problema cărnii de cal şi virulenţa cu care România a fost atacată în această poveste a subliniat încă o dată importanţa trasabilităţii. Deşi termenul este relativ nou pentru români, am reuşit să demonstrăm că avem o trasabilitate mai bună decât englezii, consideraţi cei mai buni la acest capitol. „Aceasta pentru că trasabilitatea este făcută de oameni, iar aceştia vor să facă bani. În clipa în care vrei să faci bani s-ar putea să faci şi greşeli. Deci, trasabilitatea este pentru oameni corecţi. Aţi văzut că atunci când a fost problema cu carnea de cal România a putut proba trasabilitatea produselor, pe când francezii nu prea“, apreciază Sorin Minea.

Siguranţa alimentară nu are legătură cu încrederea, ci cu îmbolnăvirea

Afirmaţia îi aparţine tot domnului Sorin Minea, unul dintre producătorii de mezeluri din România. În opinia dumnealui, „orice poate fi sigur, dacă nu e toxic. Un aliment este sigur dacă este consumat în cantitate optimă şi când este nevoie“. Cu alte cuvinte, consumatorul român ar trebui să-şi schimbe obiceiurile de cumpărare pe ideea că ingredientele considerate nocive (saramura injectată forţat în mezeluri, polifosfaţii, înlocuitorii de zahăr şi conservanţii), consumate în cantităţi mici, nu dăunează sănătăţii. Noroc că există şi noţiunea de securitate alimentară definită de UE ca dreptul fiecărui cetăţean de a mânca ce doreşte. Problema este că „dacă nu eşti de meserie, informaţia de pe etichetă nu îţi foloseşte la nimic“. Argumentele în acest sens sunt aduse de Sorin Minea, care spune că trebuie să ştii la ce se raportează procentul de apă din mezeluri. „Dacă raportaţi apa la substanţa uscată informaţia este falsă. Carnea are o umiditate de 50-60%, iar grăsimea între 3 şi 5 %. Se spune că la parizer procentul de apă este de 60%. Dacă acest procent este raportat la carne parizerul acela este de nota 10. Dacă în schimb bagi adaos de apă şi raportezi apa la total substanţă uscată, 60% s-ar putea ca la carne să fie raportat 120%“. În ceea ce priveşte celelalte ingrediente problemă, producătorul explică că de sute de ani în mezeluri se adaugă zahăr pentru grăbirea reacţiei, iar salpetru, nitriţii şi nitraţii sunt necesari pentru conservarea produselor din carne, la fel cum mezelurile fără polifosfaţi nu ar avea niciun gust. Deşi s-a făcut campanie contra E-urilor, procesatorii de carne consideră că aceasta nu a făcut altceva decât să distrugă industria alimentară românească, fără să aducă vreun câştig. Ba mai mult, se pare că suntem un neam de ipocriţi care una susţinem şi alta facem. „Noi am încercat să aducem pe piaţă produse fără conservanţi, am trecut produsul printr-o presiune de 5.000 de atmosfere, pentru a distruge tot ce este bacterie sau virus, dar vă spun că volumele de vânzări sunt atât de mici, încât aproape că nu îmi vine să le mai fac. Inclin să cred că cererea de produse fără conservanţi este doar la nivel declarativ“, a comentat Radu Timiş, preşedintele Cris-Tim şi vicepreşedintele ARC.

Confuzie între produsele de tradiţie şi produsele tradiţionale

Deşi la nivelul Ministerului Agriculturii se specifică clar că în produsele tradiţionale nu au ce căuta aditivii, producătorii industriali de mezeluri susţin că, la un control mai amănunţit, s-ar scoate cu uşurinţă la iveală produse etichetate drept realizate după procedee tradiţionale, dar care sunt realizate industrial, aşadar falsuri. „Produsul tradiţional este o mică şmecherie. La noi, pentru a se obţine o derogare la producţie s-a inventat un nou termen – produs tradiţional. Un termen incorect. Nu cred că există parizer sau crenvurşti tradiţionali, acestea sunt produse industriale, sunt de tradiţie, dar nu sunt tradiţionale“, apreciază Minea.

Un alt aspect care ţine de încredere şi care derutează de multe ori consumatorul este reclama repetată obsesiv în care suntem îndemnaţi să cumpărăm în funcţie de preţ, ca şi când brand-ul produselor nu ar avea nicio importanţă. Acest lucru îi intrigă mai ales pe marii producători de mezeluri, care se străduiesc de ani buni să se menţină pe piaţă, avându-i mereu în coastă pe cei care fac concurenţă neloială cu produse de proastă calitate, la preţuri mici. „După opinia mea, a cumpăra în funcţie de preţ, fără a ţine cont de brand, este total greşit. La ora actuală, singurul care ar putea da siguranţă şi încredere consumatorului este brand-ul“, consideră Sorin Minea. Din acest punct de vedere ar trebui mers pe două direcţii: explicarea consumatorului în primul rând cum să mănânce, nu ce să mănânce şi apoi atragerea atenţiei acestuia că are nevoie de o anumită cantitate zilnică din toate tipurile de produse pentru a avea o alimentaţie completă. Recomandarea onestă a celor implicaţi în industria de procesare a fost să cumpărăm puţin, strictul necesar pentru 1-2 zile şi să alegem produsele în funcţie de preferinţe şi nu de preţ. „Problema consumului artificial care duce la risipă şi aruncarea unor cantităţi enorme de mâncare este deja dezbătută în alte ţări europene la nivel guvernamental, iar noua educaţie alimentară este impusă încă de la şcoala primară“, a declarat Florin Căpăţână, reprezentantul unui lanţ de supermarketuri din România.

În altă ordine de idei, retail-erii susţin că ar dori o colaborare cu producătorii români de fructe şi legume, însă, nefiind organizaţi, nu au putere de decizie şi nici capacitatea de a asigura un flux constant de produse. „Anul acesta am străbătut 68.000 km prin ţară căutând producători de fructe şi legume pe care să-i atragem să lucreze cu noi şi am încheiat contracte doar cu 3, pentru că nu sunt organizaţi“, susţine Florin Căpăţână.

Ca o radiografie a celor două sectoare, fabricile mari şi carnea ar putea fi declarate ultimul samurai în procesare pentru că sunt singurele care nu s-au transformat în multinaţionale în proporţie de peste 50%, cum sunt laptele, pâinea, produse cu termen de valabilitate mare, materii prime care rezistă la depozitare, cu reţete clasice, uşor de manipulat şi cu adaosuri comerciale mari. Carnea rămâne un produs sensibil, cu adaos comercial mic, cu viteză de depreciere uriaşă şi neatractiv pentru multinaţionale, care ar putea fi numărate pe degete în acest sector.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

România ar putea avea un subprogram dedicat producţiei de lapte

Flexibilitatea este elementul pe care comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Dacian Cioloş îl consideră definitoriu pentru aplicarea noii Politici Agricole Comune. Astfel, conform reformei recent adoptate, fiecare stat membru poate să elaboreze subprograme pentru filierele care se confruntă cu dificultăţi specifice sau care au o importanţă strategică la nivel naţional. Alături de acestea, statul va putea acorda o parte din plăţile directe în sistem de plăţi cuplate cu producţia şi va putea decide o creştere a plăţilor pentru zonele defavorizate.

Dispariţia cotelor, provocarea noului proiect

Alături de subprogramul pentru reconversia în pomicultură propus de guvern şi susţinut de Uniunea Europeană, prin care oficialii MADR speră ca suprafaţa cu livezi să crească de la 120.000 hectare, în prezent, la 200.000 de hectare în 2020, de anul viitor am putea avea şi un subprogram dedicat sectorului de producere a laptelui. Iniţiativa pentru realizarea unui astfel de proiect îi aparţine lui Dacian Cioloş şi vine în contextul eliminării cotelor de lapte din 2015 la nivelul întregului bloc comunitar. „În primul rând, vreau să precizez că la cotele de lapte nu renunţă doar România, ci toate ţările Uniunii Europene. Asta înseamnă că poţi să produci lapte cât vrei şi nu mai eşti limitat de o anumită cotă de producţie. Sigur, asta înseamnă că unii care acum au o anumită limită şi nu pot produce mai mult pentru că nu-i lasă legea, dacă vor fi competitivi, vor putea produce mai mult, iar aici este riscul cel mai mare pentru România, câtă vreme nu se dezvoltă competitivitatea sectorului lapte. (...) Pentru a rezolva această problemă, eu recomand un subprogram sectorial în domeniul lapte, aşa cum am înţeles că doreşte Guvernul să realizeze pentru sectorul pomicultură. În acel moment se pot regrupa mai multe măsuri din Programul de Dezvoltare Rurală, se poate dedica o anumită sumă numai sectorului lapte şi se pot sprijini financiar anumite investiţii care să crească această competitivitate a producătorilor“, a declarat comisarul Dacian Cioloş.

O poziţie similară a abordat în urmă cu câteva luni şi ministrul Agriculturii Daniel Constantin, care şi-ar dori să existe posibilitatea finanţării atât a producţiei, cât şi a infrastructurii de prelucrare a laptelui. „Vrem să finanţăm toate acele proiecte care sunt integrate (producţie, procesare şi distribuţie) în toate satele româneşti, fie că vorbim de cooperative agricole, asociaţii de fermieri sau fermieri individuali care au lângă unitatea de producţie poate şi o mică unitate de procesare, poate şi un mic centru de colectare sau depozitare. Vrem să punem accent pe lapte pentru că este un pariu pe care îl avem cu celelalte state şi care va începe din 2015“, a afirmat Daniel Constantin.

Măsuri complementare pentru încurajarea sectorului

O altă modalitate de a susţine producţia de lapte şi competitivitatea întregului sector este aplicarea unor măsuri complementare decise la nivel european, precum posibilitatea producătorilor de a negocia preţuri şi cantităţi în mod colectiv sau acordarea de plăţi suplimentare pentru un anumit domeniu de activitate. „Acest program de restructurare poate fi complementar la nişte măsuri pe care le-am decis deja anul trecut la nivel european, de a da posibilitatea sectorului laptelui de a negocia colectiv preţuri şi cantităţi. Deci, puterea de negociere a producătorilor va creşte prin acea decizie. Mai există şi posibilitatea de a avea un program de restructurare specific pe sectorul laptelui, dar şi ca din procentul de 13% aferent plăţilor cuplate cu producţia, cel puţin pentru sectorul lap­telui din zona montană sau din zonele defavorizate sau acolo unde există condiţii mai puţin prielnice, Guvernul să poată susţine direct producătorii de lapte, adică în plus de subvenţia la care au drept în mod normal să se primească şi subvenţie complementară“, a explicat comisarul european Dacian Cioloş.

Daniel PLĂIAŞU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

APIA va plăti 26,2 milioane euro producătorilor de lapte şi carne de vită din zonele defavorizate

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că în zilele imediat următoare efectuează plăţile aferente ajutorului specific acordat producătorilor de lapte şi carne de vită din zonele defavorizate, pentru anul de cerere 2012, în sumă totală de 26.233.160,00 euro cu sursă de finanţare FEGA (Fondul European pentru Garantare în Agricultură).

De acest ajutor beneficiază un număr total de 78.691 crescători de animale şi  un efectiv de 281.544 animale eligibile, respectiv  275.293 vaci de lapte, 3.235 bivoliţe de lapte şi 3.016 taurine din rase de carne şi metişii acestora.

Cuantumul ajutorului specific calculat pentru categoria vaci de lapte este de 93,42 euro, pentru categoria bivoliţe de lapte este de 187,5 euro, iar pentru categoria taurine din rase de carne şi metişii acestora cuantumul este de 300 euro.

Menţionăm că valoarea ajutorului specific a fost calculată la cursul euro-leu stabilit de Banca Centrală Europeană la ultima cotaţie a lunii septembrie, respectiv 4,5383 lei.

Meat & Milk 2013 - Teme de strict interes, discutii libere, invitati de marca!

Conferinta Meat&Milk- Eficienta, Trend, Adaptabilitate- coordonate ale profitului in 2013, 26-27 iunie, Poiana Brasov, Hotel Alpin.


Caracterul interactiv al evenimentului este unul dintre punctele forte care a determinat înscrierea a nu mai putin de 165 de firme din sectoarele de carne si lapte, pentru a participa la eveniment.

Temele propuse în cadrul sesiunilor de discutii libere, din cadrul workshop-urilor, vizeaza cele mai acute și actuale probleme care îi preocupa pe fermierii, procesatorii și specialiștii români dar și straini, probleme la care se vor cauta solutii împreuna cu invitati de prestigiu.

Titlurile discutiilor libere, pentru sectorul de carne, sunt:
"Cum mentinem încrederea pe lantul de productie si desfacere" (26 iunie, speaker-i principali Sorin Minea - Romalimenta/Angst si Florin Capatana - Carrefour);

"ANSVSA - Un partener al industriei, un aparator al sanatatii publice" (26 iunie, speaker principal - Reprezentant ANSVSA);

"Piata neagra si evaziunea, cancerul sectorului de carne" (27 iunie, speaker-i principali: Sorin Minea, Ioan Ladosi - Presedinte APCPR, reprezentati ANSVSA și ANPC).

Titlurile discutiilor libere, pentru sectorul de lapte, sunt:
"Este brandul de firma coplesit de brandul privat?" (26 iunie, speaker-i principali: Dorin Cojocaru - Presedinte APRIL, reprezentanti retail);

"Impactul abandonarii cotei, sub influenta prabusirii preturilor" (26 iunie, speaker-i principali: Dorin Cojocaru, Viorica Dancila - Comisia pentru Agricultura a Parlamentului European, Vasile Dreve - Consilier MADR pe probleme de afaceri externe);

"Înfiintarea OIPA, adaptarea la realitatea pietei interne si internationale" (27 iunie, speaker-i principali: Dorin Cojocaru, Vasile Dreve, Aurel Damian - Vicepreședinte UCPR, reprezentanti ai asociatiilor si cooperativelor).

Noi parteneri:
VanDrie Group

Noi participanti:
CRISTIM – Radu Timis
HU-RO – Sandor Istvan
MOISISERV COM – Rodica si Vasile Moisi
CRUCIANI IMPEX – 4 persoane
AZOC-STAR – Gina si Catalin Costiniuc
BAF – AGRO – Bogdan Albu
CROWN COOL – Cristian Maxim
FSH GEVI – Zolth Manich
NORDEX FOOD ROMANIA – Irimia Gheorghe
TRANSEURO – George Vesa
RAPS ROMANIA – Virgil Duruian

Programul complet, tematica, lista participantilor, formularul de inscriere si toate informatiile le puteti afla accesand www.meat-milk.ro sau telefonand la 004 021.223.25.21 sau la 0040 742 235 300, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Va asteptam.

Vânzările de lapte, în ultima perioadă, mai mari cu 2-3% faţă de anul trecut

Vânzările de lapte sunt, în această perioadă, mai mari cu 2-3 procente faţă de cele din perioada similară a anului trecut, a declarat, joi, Daniel Constantin, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, după şedinţa Adunării Generale a Asociaţiei Crescătorilor de Taurine din România.

'Am discutat aproape zilnic cu reprezentanţii patronatelor din industria laptelui şi ne spuneau că există o tendinţă. Dacă înainte aveam două preţuri, unul primăvara, când preţul scădea, şi altul toamna, când creştea, acum există o tendinţă de uniformizare. În 2013, preţurile nu au scăzut comparativ cu anii precedenţi. Sunt preţuri mult mai bune pentru crescătorii de animale decât în anii anteriori', a spus Constantin.

Potrivit acestuia de câteva săptămâni bune vânzările au început să crească comparativ cu 2012.

'În această perioadă, după anunţarea rezultatelor, vânzările sunt mai mari cu 2-3 procente decât anul trecut. Este un lucru care ne bucură foarte tare', a explicat ministrul Agriculturii. 

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a demarat la mijlocul lunii martie o serie de controale pe piaţa laptelui, după ce mai mulţi producători şi procesatori au anunţat că laptele este contaminat cu aflatoxină. Astfel, o cantitate de 193 de tone, respectiv 0,03% din producţia lunară a României, a fost oprită de la procesare sau vânzare directă către consumatorul final, alte 104 tone de produse lactate au fost oprite în depozite şi distruse, ceea ce a reprezentat 1,66% din producţie.

În cadrul controalelor, au fost verificate 785 de ferme de vaci de lapte, din care 34 au fost neconforme pentru aflatoxina M1 şi 177 centre de colectare lapte, din care cinci au avut probe neconforme. De asemenea, din cele 134 de automate pentru vânzarea directă a laptelui crud către consumatorul final verificate, opt au fost neconforme, iar controalele celor 239 de unităţi de procesare a laptelui autorizate/înregistrate sanitar veterinar au scos la iveală 20 de probe neconforme.

Rezultatele controalelor din fermele care au avut furaje contaminate cu aflatoxină vor fi finalizate la mijlocul săptămânii viitoare, potrivit preşedintelui interimar al ANSVSA, Vladimir Mănăstireanu.

Sursa: AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS