Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a publicat pe www.afir.ro versiunea finală a Ghidului solicitantului pentru DR-25 Modernizarea infrastructurii de irigații, intervenție finanțată prin Planul Strategic pentru Politica Agricolă Comună 2023 – 2027 (PS PAC 2027).

În baza ghidului și a anexelor aferente, beneficiarii eligibili (Organizațiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigații, înființate în conformitate cu legislația în vigoare) pot demara întocmirea proiectului prin care se va solicita finanțare în cadrul sesiunii de depunere a cererilor de finanțare. Perioada în care se va derula sesiunea va fi comunicată la o dată ulterioară.

Valoarea maximă a finanțării care se poate obține pentru modernizarea sistemelor de irigații prin intermediul DR-25 este de 1.500.000 de euro/ beneficiar, iar sprijinul public este de 100% nerambursabil raportat la costurile eligibile.

În cadrul acestei linii de finanțare sunt eligibile investiții privind modernizarea infrastructurii de irigații (stații de punere sub presiune și rețeaua aferentă), a clădirilor aferente stațiilor de punere sub presiune și/ sau racordarea la utilități, precum și montarea sistemelor de contorizare a apei. Sunt eligibile și investițiile care vor viza utilizarea apei recuperate ca sursă alternativă de alimentare cu apă, numai dacă furnizarea și utilizarea acestei ape sunt în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/ 741 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și legislația națională în domeniu.

De asemenea, prin proiect se poate obține decontarea cheltuielilor privind costurile generale ale proiectului pentru consultanță, proiectare, monitorizare și management, inclusiv onorariile pentru consiliere privind durabilitatea economică și de mediu, taxele pentru eliberarea certificatelor, precum şi cele privind obţinerea avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor necesare implementării proiectelor, prevăzute în legislaţia naţională.

Precizăm că toate condiţiile minime obligatorii pentru acordarea sprijinului sunt detaliate în curprinsul Ghidului solicitantului.

Pentru elaborarea documentației necesare depunerii cererii de finanțare, toți cei interesați au la dispoziție pe pagina www.afir.ro, la secțiunea Finanțare, Ghidul solicitantului și anexele aferente intervenției DR-25 (Detalii și Anexe DR 25 - NOUL Portal AFIR - informații PS PAC, depunere Online).

Nicolae Sitaru este unul dintre fermierii recunoscuți ai României. Prin vocea sa sunt redate multe dintre problemele pe care agricultura le întâmpină. Este unul dintre oamenii care nu se sfiesc să spună că uneori realitatea din teren nu este totuna cu cea prezentată în „tribunele oficiale“ și că măsurile implementate trebuie discutate mai mult cu oamenii de la baza ogorului.

Este nevoie de măsuri care să încurajeze producătorii

Cultura mare este un sector care s-a dezvoltat foarte mult, mai ales după integrarea în Uniunea Europeană. Este încă loc mult de dezvoltare, dar s-au făcut mulți pași în direcția unei dezvoltări sănătoase. Drept pentru care, dintr-o țară care înainte de integrare mereu apela la rezerva de stat până să se ajungă vara la recolta nouă de grâu, acum a ajuns o țară net exportatoare de produse agricole și care își asigură consumul de materii prime din producția internă, spune fermierul din Orezu, județul Ialomița.

„Exportăm destul de mult și cred că am putea fi mai ponderați dacă zootehnia și industria alimentară ar fi mai dezvoltate și s-ar consuma mai mult în țară. Cred că trebuie să fie politici publice de încurajare a acestora. Dacă nu avem porci, trebuie să vedem de ce se întâmplă asta. Vorbim mereu despre trasabilitate, despre amprenta de carbon. Ce amprentă de carbon facem noi ducând porumbul din România în Spania și aducând carnea de porc din Spania în România? Lucrurile astea cred că trebuie remediate prin politici și prin măsuri de încurajare a celor care activează în sectoarele cu probleme. La începutul privatizării producătorii, spre exemplu, erau scutiți de niște impozite în primii cinci ani de activitate. Cred că măsuri similare i-ar încuraja pe producătorii români să se apuce de agricultură, de zootehnie, medicină veterinară.“

Au fost zece ani pierduți, între 1990 și 2000, când a avut loc un fel de haiducie, un jaf național, în toate domeniile, nu doar în agricultură. Produsul Intern Brut al României a scăzut foarte mult în această perioadă și abia după 2000 am început să ne revenim. Nicolae Sitaru se declară însă optimist cu privire la producția vegetală și spune că are credința că va fi din ce în ce mai bine.

„Încet, încet vom ocupa locul pe care îl merităm în Europa.“

Nicolae Sitaru

Am putea avea sisteme de irigații, dar avem și apă suficientă?

Din păcate, după Revoluție s-au distrus sistemele de irigații care erau în România și nu străinii au făcut asta, ci noi, românii, susține fermierul. Din nefericire, impactul anilor în care se manifestă tot mai frecvent seceta este din ce în ce mai serios.

„În 2022 s-au irigat până în 700.000 ha. Există o temă care trebuie neapărat dezbătută. La nivelul ăsta, la începutul lunii august deja nu mai era apă. Se spune mereu că trebuie să irigăm ca pe vremea lui Ceaușescu, 3 milioane ha, dar dacă noi am avut apă doar pentru 700.00 ha, ce vom face când vom avea sisteme de irigații de 2 milioane de hectare? De unde luăm apa? Ne luăm la ceartă pe câmp ca să stabilim cine beneficiază de apă? În condițiile celor 700.000 ha irigate au fost niște mici scandaluri, dar când va fi nevoie să irigăm mai mult? Înainte să investim în irigații trebuie să vedem unde este sursa de apă. Investiția într-un sistem de irigații se face de regulă folosind credite și atunci ce faci dacă ai cheltuit 5.000 de euro pe hectar și apoi constați că nu ai apă? Încotro o apuci, pentru că banca va vrea banii înapoi? Trebuie inițiată o discuție serioasă pe această temă, nu pompieristică. Ministerul Agriculturii ar trebui să genereze această discuție și evident să fim și noi invitați la dialog.“

Este o reușită faptul că apa a fost adusă la stațiile de pompare, dar ce se va întâmpla dacă ajutorul statului nu va mai fi acordat? Este o întrebare al cărei răspuns implică angajamente pe termen lung din partea celor responsabili de dezvoltarea irigațiilor și care ar trebui să asigure stabilitate fermierilor.

„În cazul acesta fermierul poate spune «am contract de arendă pe 10 ani, în 10 ani trebuie să recuperez investiția în sistemele de irigații». Pe lângă legislația asta, mai trebuie înăsprită un pic legislația legată de furturile de la sistemele de irigații. Trebuie gândit un pachet de legi care să te protejeze în acest sens, altfel degeaba pun eu un sistem de irigații pe 3.000 ha și îmi trebuie 10 oameni să le păzească. Ce câștig din irigat pierd în anii în care nu este nevoie să irig, dar trebuie să plătesc oameni să păzească sistemul.“


  • România are, înregistrate la APIA, puțin peste 10 milioane ha de teren agricol, fiind incluse aici și pajiștile. Producția agricolă este obținută de pe cca 9 milioane ha.
  • „Ca să putem spune că suntem pe deplin pregătiți pentru orice situație trebuie să ne gândim și la un scenariu mai complicat în care nu avem apă și ce se întâmplă atunci. Vorbim despre gestionarea riscurilor de peste 10 ani, dar nu s-a luat nicio măsură, cu excepția măsurii 17.1 care este extraordinară.“
  • Cea mai dezvoltată cultură din țara noastră este porumbul. În fiecare an sunt cultivate cu această cultură cca 2,5-2,6 milioane ha. Următoarele culturi cu pondere mare în agricultură sunt grâul și floarea-soarelui, rapiță, soia și orz.
  • „Degeaba ne plimbăm prin canalele de irigații, dacă nu găsim soluții să irigăm în fiecare zi. Trebuie să găsim soluții pe termen lung.“

Laura ZMARANDA

Nu încape îndoială că irigațiile reprezintă punctul cheie în obținerea unei producții ridicate la cultura porumbului, din moment ce seceta este aproape anual prezentă la noi în țară.

Există mai multe metode de irigare, de la cele mai simple, precum irigarea prin inundare, la cele mai performante, precum irigarea prin picurare. În actualul context al scumpirii energiei, al crizei de apă și al scumpirii azotului, metoda cea mai performantă de irigare (și nu doar irigare-fertirigare) este irigarea prin picurare, care în ultimii ani și-a făcut apariția în sudul țării.

Are câteva avantaje imbatabile:

  • Aplicarea apei foarte uniform
  • Posibilitatea aplicării apei împreună cu fertilizanți
  • Fertirigare
  • Presiune redusă
  • Cantitate de apă mai mică
  • Control ușor asupra cantității de apă aplicate

Dar și dezavantaje:

  • Prețul instalării anuale a sistemului
  • Filtrarea apei
  • Atacul de rozătoare și păsări
  • Suprapresiunea
  • Montarea instalației

Totuși, nu încape îndoială că, în actualul context, este cea mai potrivită / adaptată metodă de irigare. Fiind o metodă aparte de irigat, este nevoie de o genetică adaptată pentru asemenea sistem.

Ce trebuie să aibă un hibrid pentru a putea fi recomandat la picurare? Foarte simplu:

  • Toleranță la densități ridicate – peste 80.000 de plante recoltabile la hectar
  • Productivitate superioară
  • Toleranță la principalele boli ale culturii (aici chiar apar)
  • Tulpină foarte puternică.

Genetica Corteva a demonstrat că are toate aceste calități, astăzi recordul mondial de producție fiind de peste 38 tone/ha la un hibrid Pioneer – P1197 AMX, iar principala noastră recomandare este din aceeași mamă – P0937 hibridul cel mai adaptat și utilizat de fermierii care irigă.

Colegii noștri din echipa tehnică efectuează anual teste utilizând această tehnică de irigare, astfel încât putem să vă facem cele mai corecte recomandări din piață având în vedere performanța ridicată a actualului portofoliu.

În funcție de ce dorește să obțină fermierul, venim cu trei grupe de propuneri:

– FAO 300-400: P9415, P9944 și P9978 – producții de 14-16 t/ha, fără nevoie de uscare și consum redus de apă și îngrășământ

– FAO 400- 500: P9911, P0260 și P0710 – producții de 16-18 t/ha, consum moderat, uscarea este opțională după caracteristica anului.

– FAO 500-550: P0937, P1441 și P1551 – producții de 18-22 t/ha, cele mai mari producții, dar și investiția în apă și fertilizare va fi pe măsură; de asemenea, uscarea este necesară, iar în cele mai multe cazuri se va recolta la peste 18% U.

Dacă vorbim de irigare prin picurare, vorbim în realitate de performanță ridicată, iar când vine vorba de performanță, hibrizii de porumb Pioneer sunt câștigătorii clari și singurele produse ce deblochează accesul către producții record.

Andrei CIOCOIU – Category Marketing Manager Seeds Corteva Agriscience România și Moldova

Nu încape îndoială că irigațiile reprezintă punctul cheie în obținerea unei producții ridicate la cultura porumbului, din moment ce seceta este aproape anual prezentă la noi în țară.

Există mai multe metode de irigare, de la cele mai simple, precum irigarea prin inundare, la cele mai performante, precum irigarea prin picurare. În actualul context al scumpirii energiei, al crizei de apă și a scumpirii azotului, metoda cea mai performantă de irigare (și nu doar irigare-fertirigare) este irigarea prin picurare, care în ultimii ani și-a făcut apariția în sudul țării.

Are câteva avantaje imbatabile:

  • Aplicarea apei foarte uniform
  • Posibilitatea aplicării apei împreună cu fertilizanți
  • Fertirigare
  • Presiune redusă
  • Cantitate de apă mai mică
  • Control ușor asupra cantității de apă aplicate
  • Dar și dezavantaje:
  • Prețul instalării anuale a sistemului
  • Filtrarea apei
  • Atacul de rozătoare și păsări
  • Suprapresiunea
  • Montarea instalației

Totuși, nu încape îndoială că în actualul context, este cea mai potrivită/adaptată metodă de irigare. Fiind o metodă aparte de irigat, este nevoie de o genetică adaptată pentru asemenea sistem.

Ce trebuie să aibă un hibrid pentru a putea fi recomandat la picurare? Foarte simplu:

  • Toleranță la densități ridicate – peste 80.000 de plante recoltabile la hectar
  • Productivitate superioară
  • Toleranță la principalele boli ale culturii (aici chiar apar)
  • Tulpină foarte puternică.

Genetica Corteva a demonstrat că are toate aceste calități, astăzi recordul mondial de producție fiind de peste 38 tone/ha la un hibrid Pioneer – P1197 AMX, iar principala noastră recomandare este din aceeași mamă – P0937 hibridul cel mai adaptat și utilizat de fermierii care irigă.

Colegii noștri din echipa tehnică efectuează anual teste utilizând această tehnică de irigare, astfel încât putem să vă facem cele mai corecte recomandări din piață având în vedere performanța ridicată a actualului portofoliu.

În funcție de ce dorește să obțină fermierul, venim cu trei grupe de propuneri:

– FAO 300-400: P9415, P9944 și P9978 – producții de 14-16 t/ha, fără nevoie de uscare și consum redus de apă și îngrășământ

– FAO 400- 500: P9911, P0260 și P0710 – producții de 16-18 t/ha, consum moderat, uscarea este opțională după caracteristica anului.

– FAO 500-550: P0937, P1441 și P1551 – producții de 18-22 t/ha, cele mai mari producții, dar și investiția în apă și fertilizare va fi pe măsură; de asemenea, uscarea este necesară, iar în cele mai multe cazuri se va recolta la peste 18% U.

Dacă vorbim de irigare prin picurare, vorbim în realitate de performanță ridicată, iar când vine vorba de performanță, hibrizii de porumb Pioneer sunt câștigătorii clari și singurele produse ce deblochează accesul către producții record.

Andrei CIOCOIU – Category Marketing Manager Seeds Corteva Agriscience România și Moldova

OUAI reprezintă o structură organizatorică a utilizatorilor de apă pentru irigat care are în componență unul sau mai multe SPP-uri – stații de punere sub presiune a apei de irigat prin ploturile ce le deservesc – rețeaua de conducte îngropate ce distribuie apă la plante prin aripile de ploaie. O organizație poate solicita fonduri nerambursabile pentru modernizare în cuantum de 1.000.000 lei, pe bază de proiect prin fonduri AFIR, cu finanțare 100/% pentru cheltuieli eligibile.


  • CEF-Centrală electrică fotovoltaică, organizată ca formă juridică în IMM, poate accesa fonduri nerambursabile în valoare de 650000 euro/MW, pe bază de proiect prin fonduri PNRR.
  • PROSUMATOR, art. 3, pc. 94 – Client final care își desfășoară activitatea în spațial propriu sau în alte spații aflate în imediată proximitate pe care produce energie electrică din surse regenerabile pentru propriul consum și a cărei activitate specifică nu este producerea energiei electrice care consumă și care poate stoca și vinde energie din surse regenerabile produsă, iar aceste activități să nu constituie activitatea lor comercială sau profesională primară.
  • Un OUAI este consumator de energie electrică având o putere instalată între 200-1.600 KW care, timp de 7-8 luni/an, solicită energie de la distribuitor la capacitate medie de lucru.

Locația SPP este o structură de pompare apă de irigat a unui OUAI, situată în câmp, ce deține o incintă de 500-1.500 mp și poate asigura condiții optime pentru a se realiza și o CEF (centrală electrică fotovoltaică) limitrof locației prin care se va asigura energia electrică necesară funcționării stației de pompare.

Avantajul unui astfel de plasament constă în faptul că unitățile au același punct de conexiune și de lucru la care CEF va injecta energie în SPP și în rețea, iar SPP va avea energia asigurată din postul trafo la care este conectat.

Un astfel de aranjament poate conduce la optimizarea cheltuielilor de investiții și de exploatare prin diminuarea cheltuielilor necesare pentru amenajarea locațiilor și valorificarea pozițiilor de plasare a producătorului de energie, a consumatorului de energie și a infrastructurii de transport energie, astfel:

Reducerea cheltuielilor necesare cu branșamentele și rețeaua de conexiune a CEF și consumatori (SPP devine limitrof cu CEF).

Utilizarea în comun a PT (postul de furnizare a energiei), ca punct de conexiune comun pentru CEF ca furnizor de energie electrică și SPP ca și consumator de energie.

Limitări și cerințe privind eligibilitatea terenului pentru realizare proiect:

  • Terenul trebuie să fie în proprietatea / administrarea unui membru al OUAI-ului;
  • Terenul să se încadreze în categoria de folosință curți-construcții, teren agricol categoria 4-5 sau teren neproductiv;
  • Să se simplifice procedura de obținere a certificatului de urbanism pentru edificarea unui CEF în aproprierea SPP-urilor care vor conduce la economii mari de energie și reducerea costurilor cu irigațiile.

Prin PNI (planul național de irigații) se identifică circa 750 OUAI care au nevoie de o putere medie instalată de 1 MW/OUAI ce conduce la o putere necesară estimată de 750 MW, echivalentul producției de energie a 1,08 grupuri energetice de la centrală nucleară Cernavodă.

Prin crearea de facilități pentru finanțare nerambursabilă a construiri de CEF pe lângă stații SPP, prin fonduri nerambursabile s-ar obține beneficii multiple (economice, sociale, de mediu) pentru producătorii agricoli și toți ceilalți actori implicați în rețea.

De reținut că OUAI-urile dețin unul sau mai multe SPP-uri care au ca vecini terenuri ale membrilor OUAI, nefolosite, fiind în mare parte acoperite cu moloz, boscheți și betoane care pot fi folosite ca amplasament pentru o CEF, fiind necesar maximum 15.000 mp. Pe lângă astfel de organizații (SPP) există terenuri care sunt poluate cu betoane și disponibile, însă categoria de încadrare fiind teren agricol extravilan, pentru care procedura de a obținere a unui CU (certificate de urbanism) este greoaie și costisitoare, conduce la descurajarea micilor investitori. Avantaje obținute:

  • SPP-ul asigură apă la plante la momentul oportun, aduce un plus de producție la hectar de circa 30% în condiții normale de precipitații, asigură punct de conexiune printr-un post trafo corespunzător puterii stației prin care poate asigura și conectarea CEF la rețeaua locală sau națională;
  • CEF edificată limitrof stației SPP se poate conecta și furniza energie electrică prin intermediul PT (post de transformare al stației), cu economii la investiție de 90% din costurile de branșare și rețea de furnizare în sistem;
  • CEF are rolul de prosumator și va contribui la reducerea cheltuielilor de exploatare ale SPP-ului;
  • Se creează condiții organizatorice solide privind exploatarea împreună a SPP și CEF prin asistență unitară specializată cu personal de exploatare și pază permanentă.

Sursă de finanțare pentru investiții:

  • Modernizarea irigațiilor aparținând Spp-urilor se asigură cu fonduri AFIR, submăsura 4.3, cofinanțare 100% nerambursabilă, 1.000.000 eur/OUAI
  • Edificarea CEF se asigură prin PNRR și alte programe de finanțare nerambursabile, pentru noi capacități de producție de energie din surse regenerabile: 1.300.000 euro/mw pentru energie eoliană, respectiv 650.000 euro/mw pentru energie solară.

Cerințe privind reglementări de proceduri

  • Pentru OUAI reglementările privind locația sunt stabilite prin protocolul de preluare dintre MADR și organizație. Terenul de incintă al stației în majoritatea cazurilor nu asigură spațiul necesar pentru construirea și a unei CEF, corelate cu capacitatea stației (5.000-15.000 mp);
  • Pentru CEF care trebuie edificată lângă stație sau PT (post trafo) este necesar să se pună la dispoziția investitorului (un membru al OUAI sau oricare alt investitor) facilitatea de a aloca/contracta circa 15.000 mp cu regim de construcție parc fotovoltaic (CEF) pentru obținerea certificatului de urbanism.
  • Potențialii investitori care pot fi chiar membrii OUAI au nevoie de facilități minime legislative privind obținerea certificatului de urbanism pe bază de plan parcelar, titlu de proprietate în zona extravilan și fără restricții la clasa de bonitate. Există terenuri lângă SPP pline cu betoane și moloz de la fostele construcții și figurează ca teren cu bonitate ridicată. Dacă se vor crea astfel de facilități, de obținere a CU lângă stații SPP, se va rentabiliza activitatea de irigații, va crește producția de energie verde, se protejează mediul prin diminuarea emisiilor de carbon și reducerea substanțială a costurilor suportate de fermier pe tonă / cereale.

Ștefan MITRACHE

MADR a lansat în dezbatere publică proiectul privind modificarea Programului național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații din România și a infrastructurii de desecare și drenaj. Acesta urmărește adaptarea agriculturii la schimbările climatice şi reducerea efectelor acestora asupra producţiei agricole, în principal, dar şi asupra altor factori de mediu şi a populaţiei.  

Suma destinată Programului are o valoare de 1,5 miliarde euro, reprezentând fonduri de la bugetul național, care vor fi alocate până în anul 2027. 

Prin prezentul proiect de act normativ se are în vedere sporirea numărului de amenajări de irigații noi, de la 89 la 150. De asemenea, va crește suprafața pentru care se vor asigura irigații de la 1.800.679 ha la 2.600.439 ha, contribuind astfel la viabilitatea economică a sistemelor de irigații. 

Totodată, se vor majora de la 531 la 666 numărul de organizații ale utilizatorilor de apă pentru irigații, precum și suprafața deservită de infrastructura de irigații, de la 1.212.917,8 ha la 1.464.349,70 ha.  

Prin acest program, MADR își propune ca sistemul de irigații din România să poată beneficia de mai mult sprijin financiar, fiind astfel îmbunătățite condițiile de dezvoltare și creștere, precum și obținerea de cantități mărite de producție la hectar. 

Proiectul poate fi consultat de către toți cei interesați, în secțiunea ”Transparență decizională – Proiecte de acte normative”: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative.html.  

Clubul Fermierilor Români solicită urgentarea demersurilor Guvernului României pe lângă Comisia Europeană pentru modificarea PNRR și alocarea de fonduri pentru agricultură, cu prioritate pentru dezvoltarea sistemului de irigații și de desecare-drenaj.

În prezent, fermele din România sunt puse la grea încercare: pe lângă schimbările climatice care afectează viabilitatea afacerilor agricole, efectele economice ale pandemiei Covid 19, creșterile alarmante ale prețurilor la inputuri și energie, precum și războiul din Ucraina amenință securitatea alimentară a cetățenilor din multe țări din afara UE, dar și a categoriilor defavorizate ale unor cetățeni europeni.

Clubul consideră absolut necesară coordonarea acțiunii tuturor ministerelor relevante – MADR, MAE, MIPE – pentru solicitarea urgentă către Comisia Europeană a amendării PNRR, prin includerea finanțării programelor pentru o agricultură românească rezilientă și competitivă.

Termen limită: 15 iulie

Clubul Fermierilor Români solicită urgentarea demersurilor Guvernului României pe lângă Comisia Europeană pentru modificarea PNRR și alocarea de fonduri pentru agricultură, cu prioritate pentru dezvoltarea sistemului de irigații și de desecare-drenaj. Clubul a lansat o petiție online privind includerea finanțărilor pentru sistemele de irigații și desecare-drenaj în PNRR care poate fi completată și semnată până pe data de 15 iulie. Petiția este disponibilă pe site-ul Clubului, pe următorul link: https://cfro.ro.

În contextul în care garantarea securității alimentare a Uniunii Europene, și nu numai, reprezintă o nouă provocare pentru statele membre și având în vedere situația geopolitică actuală, organizația consideră absolut necesară coordonarea acțiunii tuturor ministerelor relevante – MADR, MAE, MIPE – pentru solicitarea urgentă către Comisia Europeană a amendării PNRR, prin includerea finanțării programelor pentru o agricultură românească rezilientă și competitivă.

De altfel, pe fondul schimbărilor climatice care se fac tot mai puternic resimțite, în ultimii ani, Clubul a transmis și susținut în mod repetat mai multe propuneri de alocări financiare pentru modernizarea infrastructurii de irigații și desecare-drenaj, tot mai necesare în agricultura României.

Reziliența fermelor este pusă la grea încercare: pe lângă schimbările climatice care afectează viabilitatea afacerilor agricole, efectele economice ale pandemiei Covid 19, creșterile alarmante ale prețurilor la inputuri și energie, precum și războiul din Ucraina amenință securitatea alimentară a cetățenilor din multe țări din afara UE, dar și a categoriilor defavorizate ale unor cetățeni europeni.

Clubul Fermierilor Români invită toți fermierii din România să susțină refacerea sistemelor naționale de irigații și desecare-drenaj și să semneze petiția privind includerea în PNRR a fondurilor aferente modernizării și extinderii infrastructurii de irigații și drenaj la nivel național.

Mai multe informații https://cfro.ro.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale informează că fermierii pot depune vineri, 17 decembrie și luni, 20 decembrie 2021 facturile pentru decontarea cheltuielilor aferente consumului de energie electrică necesar funcționării agregatelor sau a echipamentelor pentru irigații.

Fermierii trebuie să transmită către filialele teritoriale ANIF facturile pentru contravaloarea energiei electrice consumate pentru irigații începând cu data de 1 iulie 2021, calculată conform cotei aprobate.

Actele pot fi depuse la sediul filialelor teritoriale sau transmise electronic, la adresele de e-mail disponibile pe site-ul ANIF, secțiunea date de contact,  https://www.anif.ro/contact/.

Facem precizarea că, potrivit legislației, termenul este de 2 (două) zile de la data intrării în vigoare a Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 348/2021,  ordin  publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1192, în data de 16 decembrie 2021.

Reamintim că, pentru anul 2021, a fost stabilită cota de 49,99% pentru decontarea cheltuielilor aferente consumului de energie electrică necesar funcționării agregatelor sau echipamentelor pentru irigații pentru care se asigură apa pentru irigații în baza contractelor multianuale/sezoniere încheiate cu Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare.

Agricultură fără apă nu se poate face nicăieri în lume, cu atât mai puțin într-o zonă cum este Dobrogea, aflată în pericol de deșertificare. Studiile au arătat că soluțiile sunt irigațiile și reîmpădurirea, dar drumul apei se pierde prin hățișuri birocratice.

Recent, ne-am deplasat în Dobrogea, iar una dintre fermele vizitate a fost cea administrată de fermierul Constantin Soare. Pe raza localității Fântânele, aflată la granița județelor Tulcea și Constanța, fermierul lucrează 1.070 de hectare de cultură mare. Din păcate, problema grea cu care se luptă este cea a irigațiilor. Fermierul nu a stat cu mâinile în sân așteptând să plouă, ba dimpotrivă s-a implicat în proiecte concrete pentru a rezolva această problemă. Încă din 2017, când a apărut Legea nr. 133 – lege care a modificat Legea Îmbunătățirilor Funciare, Legea nr. 138/2004, prin care s-a stabilit că statul va livra apă gratis Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații (OUAI), s-a apucat de treabă. „Din 2017, de când ne-am constituit organizația (Organizația Utilizatorilor de Apă pentru Irigații), am trecut de licitația pentru faza de proiectare și am încheiat contractul pentru faza execuției de proiectare. Urmează celelalte etape care iau mult timp, căci sunt foarte anevoioase, complicate“, a explicat Constantin Soare.

Probabil că prin 2022 sau 2023 vine și apa

Ce urmează? Ei bine, „va mai fi partea de proiectare, documentare și analiză de către AFIR și ANIF, apoi vom putea scoate la licitație partea de execuție“, a mai spus fermierul. Potrivit acestuia, în primăvara anului următor „vom avea parte din infrastructura secundară, șase stații la cheie, dar nu vom avea apă pentru a pune în funcțiune. Din constatări, estimări, cred că nici în 2023 nu vom avea apă pe canalul de irigații. Ar trebui să dea de gândit Ministerului Agriculturii și Guvernului“.

5.350 de hectare așteaptă să fie irigate

Organizația constituită pe raza localității Fântânele a preluat de la ANIF șase ploturi de irigații ce deservesc o suprafață de 5.350 de hectare. „Cu ceva timp în urmă, prin Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii de Irigații era stabilit că, în momentul în care, pe un sistem de irigații, se constituie organizații – OAI-uri, care preiau infrastructura, care încep să reabiliteze infrastructura secundară de irigații, ANIF are obligația să reabiliteze infrastructura principală de irigații în tandem cu OAI-urile. Și, atunci când organizațiile au reușit să-și finalizeze lucrările la infrastructura secundară de irigații statul, prin ANIF, să-și termine infrastructura principală și să vină cu apa pe canal pentru a o pune la dispoziție“,a mai spus Constantin Soare.

De-a lungul timpului, fermierul a tot tras semnale de alarmă și a încercat să „aducă apa“ pe un făgaș normal. Cu toate acestea, suntem deja la finalul anului 2021 și toate semnalele trase sunt în van. „Trebuie să înțelegem că fără apă nu putem face agricultură în Dobrogea“, a reamintit fermierul.

Și, pentru că face agricultură de la mijlocul anilor '90, am avut curiozitatea să aflăm care au fost responsabilii agriculturii pe care i-a apreciat cel mai mult, având în vedere că îi știe pe toți. Ei bine, în topul miniștrilor preferați de Constantin Soare sunt Petre Daea și Traian Decebal Remeș. Iar așteptările fermierului de la viitorul ministru al Agriculturii sunt, firește, soluții. Dacă acestea vor veni, rămâne de văzut.

Când a început distrugerea sistemelor de irigații

Din păcate, distrugerea sistemelor de irigații realizate înainte de 1989 începe în 1991, odată cu dezmembrarea cooperativelor agricole, conform Legii nr. 18/1991. Astfel, irigațiile se mai practică doar pe o suprafață de 54,5 mii de hectare, dintre care 45,1 mii de hectare în județul Constanța și 9,4 mii de hectare în județul Tulcea. În următorii ani, suprafețele irigate variază între 4.281 hectare în 2006 și 124 mii de hectare în 2003, unul dintre cei mai secetoși ani ai Dobrogei, așa cum a fost și 2020.

Ce a dus la reducerea suprafețelor irigate

Ei bine, printre cauze se numără:

  • Desființarea structurilor de exploatare de mari dimensiuni – cooperative agricole și apoi întreprinderi agricole de stat, al căror teritoriu era organizat în concordanță cu rețeaua de aducțiune și distribuție a apei la plantă.
  • Degradarea infrastructurii de aducțiune și distribuție a apei prin sustrageri, uzură fizică și morală a componentelor de bază.
  • Introducerea treptată a tarifării diferențiate a apei în funcție de înălțimea de pompare și punctul de livrare.
  • Schimbări radicale ale piețelor agricole atât ca structură, cât și în ceea ce privește sistemul de prețuri ca urmare a liberalizării acestora, dar și a restricțiilor impuse de integrarea europeană.

Pe lângă toate acestea, piața românească a început să fie invadată de produse de import: cartofi, soia, legume etc. În tot acest timp, suprafața cultivată cu sfeclă de zahăr a fost limitată la 50 de mii de hectare, astfel că peste 95% din zahărul consumat provine din alte țări. Dar problemele nu se opresc aici, căci prețurile inputurilor agricole au crescut rapid, în vreme ce prețurile produselor agricole stagnează sau chiar scad în anii cu recolte mai bune.

Soluții: irigații și reîmpădurire

Calitatea fondului funciar agricol dobrogean este afectată de ceea ce în limbajul FAO este numit pericol de deșertificare determinat de: vulnerabilitatea terenurilor la deșertificare și activitatea antropică. Iar în Dobrogea de Sud fenomenul de ariditate a fost identificat în treptele inferioare și medii ale reliefului, la distanțe mai mari de 70 de kilometri de litoral. Ca remediu au fost propuse irigațiile și reîmpădurirea. Dar degeaba se trag semnale de alarmă! Chiar dacă se știe despre pericolul ce ne pândește, lucrurile merg în continuare într-o direcție ce n-are legătură cu drumul cel bun. Și sistemele de irigații ne vin tot din import. Așa cum bunicii au așteptat americanii, așa așteptăm și noi acum americanii să vină să ne aducă apă pentru irigații. Americanii au venit, iar acum așteptăm apa...

Simona-Nicole David

Fenomenul general al schimbărilor climatice se manifestă din plin și pe teritoriul țării noastre. Se apreciază că, dintr-un climat temperat-continental existent în România, s-a transformat în climat subtropical, cu toate consecințele provocate de această schimbare.

Sunt studii care menționează că 1/3 din teritoriul României (7 mil. ha) și 40% din suprafața agricolă prezintă risc de deșertificare. Deja se pierd anual cca 1.000 ha din cauza acestui fenomen. Cele mai expuse teritorii sunt zonele de stepă formate din sudul Munteniei, Dobrogea și sudul Moldovei.

Dar trebuie protejate și zonele de silvostepă care cuprind Câmpia Bărăganului, Câmpia Burnasului, Câmpia Olteniei și Centrul Moldovei.

Evoluția nedorită și care trebuie stopată are loc după schema:

Pădure-defrișare-teren arabil-eroziune-aridizare-deșertificare

Condițiile pedoclimatice în zonele expuse deșertificării se caracterizează prin:

tabel1

Se constată că toate aceste zone au deficit de apă și în anii normali, nu mai vorbim de perioadele de secetă care au devenit tot mai frecvente.

Dacă ne referim numai la Bărăganul de Nord, aici se înregistrează deficit de umiditate de 100-150 mm în anii umezi, 250 mm în anii moderați și 300-350 mm în anii uscați.

Deșertificarea reprezintă degradarea terenurilor din zonele aride, semiaride și sub umede din cauza diverșilor factori, printre care schimbările climatice și activitățile umane, unde raportul anual dintre precipitații și evapotranspirația (ETM) potențială este cuprins între 0,05-0,65.

Calculând Indicele hidrotermic pe anumite teritorii, el are următoarele valori:

indice precipitatii

  irigat neirigat

O unitate indicată hidrotermic asigură producții de 1,0-1,5 t/ha porumb boabe, 0,8-1,0 t/ha cereale păioase, 0,4-0,5 t/ha floarea-soarelui, rapiță soia 10,0 t/ha sfeclă de zahar.

Ca măsuri generale pentru prevenirea fenomenului de deșertificare se recomandă:

1. Creșterea suprafețelor împădurite care în țara noastră reprezintă 26% față de media Europei de 29,3%.

Pe zone, suprafețele ocupate cu păduri sunt de 6,8% în Câmpia Transilvaniei, 5,8% în Câmpia Olteniei, 4,1% în Câmpia Moldovei, 3,5% în Câmpia Bărăganului și 3,2% în Câmpia de Vest.

În principalele județe agricole suprafețele ocupate cu păduri sunt de 10,6 % în Giurgiu, 9,6% în Galați, 9% în Tulcea, 5,8% în Ialomița, 5,1 în Teleorman și 4,4% în Călărași. Sunt recomandate fâșii de pădure de-a lungul Dunării, pe traseul Turnu Severin-Giurgiu, București-Galați și în Dobrogea.

2. Crearea perdelelor forestiere de protecție pentru 7 mil. ha în Dobrogea, Câmpia Română și S-E Moldovei.

Încă din secolul trecut, acad. Traian Săvulescu spunea că: „Agricultura de viitor a României este agricultura la adăpostul perdelelor forestiere de protecție.“ În zonele protejate de perdele evaporarea apei din sol este mai mică cu 25-30% iar transpirația plantelor cu 30%. Pentru fermele mici sunt recomandate perdele de hotar cu plantații de arbuști.

Pentru eficiența maximă a perdelelor forestiere de protecție este necesar un sistem național de perdele în rețele rectangulare cu 300-400 m între perdelele principale, 500-1000 m între cele secundare și sub un anumit unghi față de direcția vântului dominant.

3. Amenajarea pentru irigat a suprafețelor cu deficit de umiditate menționate mai sus.

Ca măsuri curente care pot evita riscul de deșertificare menționăm:

  • Asolamente cu o diversitate de culturi, corect eșalonate, cu 20% leguminoase și cu solă săritoare de ierburi perene.
  • Extinderea sistemului de agricultură conservativă.
  • Menținerea terenului permanent verde prin culturi duble, culturi verzi.
  • Creșterea cantității de materie organică din sol și 30% din resturile vegetale menținute la suprafață.
  • Executarea lucrărilor de afânare a solului pe verticală fără întoarcerea brazdei.
  • Reducerea fenomenului de tasare-compactare prin reducerea trecerilor și executarea lucrărilor numai la umiditatea optimă.
  • Reducerea fenomenului de eroziune prin asigurarea afânării și acoperirii cu vegetație.

Este de datoria lucrătorilor din agricultură și a tuturor specialiștilor agronomi să acționeze permanent pentru prevenirea oricărui fenomen de degradare a solului prin dehumificare, destructurare, compactare, acidifiere, salinizare, eroziune, înmlăștinire și, bineînțeles deșertificare.

La ora actuală, conform datelor Eurostat, în România sunt aproximativ 3,6 milioane de fermieri. Aceștia au o problemă comună, tot mai frecventă, și anume seceta pedologică. Pentru a contracara efectele acestui fenomen și pentru a-și asigura recoltele fermierii sunt nevoiți să recurgă la diferite metode. Cătălin Grigore, specialist în irigații în cadrul unei mari companii, ne-a vorbit despre câteva metode eficiente la care apelează unii dintre fermieri.

În ultimii zece ani sezoanele secetoase au fost nelipsite

– Ce ne puteți spune despre seceta pedologică din România, cum afectează acest fenomen agricultura?

– În ultima perioadă schimbările climatice au fost simțite destul de serios de fermieri pentru că ne confruntăm tot mai mult cu sezoane secetoase. Chiar și acest an, 2019-2020, a fost unul dificil din cauza secetei. Pot să spun cu certitudine că cel puțin în ultimii 10 ani aceste sezoane secetoase au fost nelipsite și la fel se preconizează și pentru următoarea perioadă. De cele mai multe ori, cea mai afectată a fost partea de est și vest, dar și sudul României. De exemplu, în acest an putem spune că prima jumătate a primăverii și verii a fost excepțională pentru culturile agricole datorită ploilor. Însă, în a doua parte a verii ne-am confruntat cu un episod secetos accentuat.

– În România se cultivă și plante „străine“ până nu de mult pentru țara noastră. Credeți că, dacă lucrurile se vor derula în continuare la fel vor fi schimbări în structura culturilor din România? 

– Într-adevăr, putem observa faptul că fermierii încearcă tot mai mult să se adapteze, e și firesc. Încă nu putem spune cu precizie dacă structura culturilor din România va suferi o schimbare, rămâne de văzut. Dar perioada de semănare cu siguranță va fi diferită față de anii anteriori.

Fermierii sunt deschiși spre inovare și schimbare

– La ce metode apelează fermierii în sezonul secetos pentru a contracara efectele acestui fenomen?

– Ne bucurăm să vedem că fermierii sunt deschiși spre inovare și schimbare. Aceștia apelează tot mai frecvent la inteligența artificială, mai exact la tehnologiile de ultimă generație pentru sistemele de irigații. Datorită acestora pot evita mai ușor o distrugere completă a recoltelor. Sistemul de irigații asigură producția. Spun acest lucru deoarece fiecare cultură are nevoie de un anumit necesar de apă. Este cazul porumbului mai mic sau mai mare ori soiei care, de asemenea, este iubitoare de apă. Echipamentele de irigat asigură de la început până la recoltare norma de producție. Încercăm să fim alături de fermieri cu soluții indiferent de solurile pe care le cultivă.

– Ce soluții le propuneți concret fermierilor?

– Încercăm să venim în fața fermierilor cu câteva idei și echipamente eficiente, începând de la dimensionarea stațiilor de pompare la alegerea de motopompe și electropompe și dimensionarea rețelei de conducte. În ceea ce privește echipamentele propunem o gamă variată de la tamburi, pivoți tractabili, liniare pivotabile sau o alimentare din hidrant sau din canal. Avem, spre exemplu, un echipament de irigat de tip liniar cu o alimentație de 800 de metri lungime, direct din canal. Astfel, utilizarea este mult mai ușoară și comodă pentru fermier.

Liliana POSTICA

Scriam cu ceva ani în urmă în acest spațiu despre nevoia de apă în câmp pentru asigurarea realizării unor producții stabile. Și mai spuneam atunci că nimic nu poate constitui prioritate înaintea asigurării securității alimentare.

Ei bine, după aproape zece ani mai nimic nu s-a întâmplat în sensul celor apreciate la vremea respectivă.

Mă întrebam atunci – o fac și acum – cum ar fi să mă trezesc într-o zi și să aud pe toate canalele de ştiri că România este pe primul loc în Europa la producţii agricole obţinute, că are cea mai mare suprafaţă agricolă amenajată hidroameliorativ, inclusiv cu scopul protejării mediului, şi că a devenit de ceva vreme una dintre cele mai căutate destinaţii ale investitorilor, evident, nu doar străini.

Ar fi, cu siguranţă, posibil un astfel de scenariu dacă am avea guvernanţi responsabili, cu experienţă şi viziune, care să ştie cum să prioritizeze lucrurile nu doar pe hârtie, ci şi prin proiecte efectiv implementate în teritoriu.

La începutul anilor ’90 niciunul (dintre cei care au luat frâiele ţării în mână) n-a ştiut sau mai degrabă n-a vrut să valorifice proiectele valoroase elaborate până atunci, proiecte pe care nu trebuia decât să le eficientizeze şi să le actualizeze tehnologic.

Dar vremea a trecut şi ţara parcă nu-şi găseşte calea. Luptele politice, goana după putere fac să se uite de nevoile celor cărora li s-au... cerşit voturile la alegeri.

Revenind la priorităţi, un guvern responsabil pentru administrarea ţării ar trebui, spun specialiştii neancoraţi politic, să înceapă cu infrastructura şi irigaţiile. Infrastructura – pentru a se facilita accesul în zonele de interes economic şi turistic, suficient de multe pentru a aduce plus-valoare comunităţilor, irigaţiile – pentru a exploata la maximum potenţialul agricol de care ţara dispune din belşug. Să nu mai vorbim de angrenarea economiei în ansamblu, pe orizontală şi verticală.

Mă simt obligat să reamintesc – pentru a nu ştiu câta oară – că apa este principalul factor limitativ al producţiei agricole, iar, în condiţiile în care anii secetoşi se succed la intervale din ce în ce mai scurte, asigurarea acesteia pentru culturile agricole este din ce în ce mai acută.

România, din fericire – spun iarăși pentru a nu știu câta oară – dispune de numeroase bazine hidrografice şi, ca urmare, de imense cantităţi de apă care, bine şi raţional valorificate prin sisteme de aducţiune poate nu întotdeauna simple, ar putea rezolva problema fluctuaţiei nivelurilor de producţie, cu consecinţe benefice asupra... siguranţei naţionale până la urmă. Nu-i puţin lucru să asiguri hrana necesară propriului popor, ba chiar să poţi şi controla pieţe cu produse agroalimentare.

Pe de altă parte, asigurarea apei pe terenurile agricole, alături de perdelele forestiere de protecţie şi alte lucrări hidroameliorative, ar putea contribui substanţial la îmbunătăţirea mediului, la limitarea fenomenului de deşertificare etc. Sunt lucruri ușor de înțeles, dar se pare greu de prioritizat, de așezat înaintea intereselor individuale, de grup sau politice.

Să sperăm totuşi că raţiunea va învinge şi... irigaţiile – ca să mă refer doar la acestea – nu vor rămâne doar un vis.

Ion BANU

Deși are un potențial agricol enorm, România pierde mult din cauza incompetenței și a nepăsării celor care decid soarta agriculturii și a dezvoltării rurale. De exemplu, sistemul de irigații...

Programul pentru refacerea sistemului de irigații și a infrastructurii principale, în două direcții, demarat în 2014 și 2015, avea termen de finalizare în 2020. Și-ar fi dovedit utilitatea mai ales într-un an secetos, așa cum a fost anul trecut, când fermierii au fost loviți din toate părțile de: secetă, restricții cauzate de pandemie, probleme gestionate prost etc.

SWOT-ul americanilor: România

Dar problemele pot fi transformate în oportunități de afaceri. Însă nu pentru oricine, ci numai pentru cunoscătorii care știu că România este adevăratul Eldorado. Un exemplu concret este motivul venirii americanilor în România. După o analiză SWOT temeinică, în urma căreia existența portului din Constanța a reprezentat un „punct tare“ alături de alte motive bine întemeiate, compania americană Reinke Manufacturing, lider global în sisteme și tehnologii de irigații, a decis extinderea activităților din România. Această decizie a fost luată la un an de la inaugurarea depozitului Reinke de la Constanța, ce a avut loc în primăvara anului trecut. Potrivit declarațiilor făcute recent într-o conferință de presă, prin noile inițiative și transferul de tehnologie compania își propune să contribuie la modernizarea agriculturii locale, în completarea celei mai importante investiții Reinke de până acum, singurul depozit de pivoți și sisteme liniare din țară, ce deservește atât România cât și sud-estul Europei. Nu în ultimul rând, întreg portofoliul de produse susține atingerea obiectivelor de mediu, în contextul noilor reglementări ale Uniunii Europene privind schimbările climatice.

„România este un reper în producția agricolă la nivel european și ne bucurăm să putem lucra alături de fermieri, oferind echipamente și soluții personalizate, care să le susțină planurile de dezvoltare sustenabilă și să contribuie la limitarea impactului pe care îl au schimbările climatice. Reinke a început acum 50 de ani ca o afacere de familie și s-a extins treptat pe tot mai multe piețe, însă pasiunea pentru agricultură a rămas neschimbată. Depozitul de la Constanța este un element central al strategiei noastre și suntem convinși că și noile proiecte vor avea același succes“, a afirmat Chris Roth, președintele Reinke la nivel global.

Valorificarea inteligentă a resurselor naturale

Tehnologia Reinke susține valorificarea inteligentă a resurselor naturale, minimizează impactul negativ asupra mediului, conservând în același timp energia și resursele naturale. Soluțiile Reinke s-au remarcat la nivel internațional prin elemente de inginerie unice, de calitate premium, ce includ tehnologii precum controlul prin GPS, acționarea de la distanță prin Cloud sau chiar integrarea de echipamente suplimentare, cum ar fi sistemele de fertirigare, stații meteo sau senzori de sol.

Echipamentele Reinke sunt distribuite în România de către BNY Holding, companie ce are ca obiect principal de activitate implementarea sistemelor de irigație de tip pivot.

„Am ales să devenim unic distribuitor Reinke inspirați de calitatea produselor și pasiunea pentru inovație. De aceea, am asociat portofoliului și o gamă completă de servicii de calitate, astfel încât fermierii să poată beneficia de o soluție completă, perfect adaptată topografiei, sursei de apă, tipului de sol, culturii și bugetului de care aceștia dispun. Astfel, resursele sunt valorificate într-un mod cât mai eficient, iar provocările sunt mai ușor depășite“, a adăugat Dragoș Zainea, directorul general BNY Holding.

Printre tehnologiile noi pentru piața din România se numără pivoții mobili, pivoții pentru parcele neregulate (braț de colț, joncțiune mobilă, tronson detașabil), liniare programabile (liniara pivotantă), automatizări și control de la distanță. De asemenea, BNY Holding oferă soluții pentru infrastructura de irigații (țevi, canale), pompare și filtrare (de exemplu, Filtrul Riverscreen pentru apa de mică adâncime și canalele de irigații colmatate), precum și pentru sistemele de fertirigare ce pot fi atașate oricărui sistem de irigare.


Începută ca afacere de familie, Reinke Manufacturing este unul dintre cei mai mari producători de sisteme de irigații cu pivot central și mișcare laterală din lume. Compania a fost fondată în 1954, are sediul în Deshler, Nebraska, SUA și este prezentă în peste 40 de țări. Reinke dezvoltă produse și tehnologii special concepute pentru a crește producția agricolă, oferind în același timp eficiență în muncă și timp, dar și eficiență ecologică. Reinke a fost prima companie care a integrat un motor electric și piese interschimbabile în corpul tronsonului, model preluat după aceea și de celelalte companii producătoare de sisteme de irigații, precum și primul sistem GPS, comunicații prin satelit și capabilități de touchscreen în managementul sistemului de irigații mecanizat.


Simona Nicole DAVID

TAMBURII DE IRIGAT RUBIN

Cu ocazia aniversării celor 100 de ani de activitate, Mecanica Ceahlău lansează o nouă gamă de utilaje: tamburii de irigat RUBIN. Realizați în concept 100% românesc în fabrica de la Piatra Neamț, tamburii de irigat reprezintă rezultatul muncii asidue, experienței și dorinței de performanță a întregii echipe de cercetare-dezvoltare din cadrul companiei.

Realizarea tamburilor de irigații a constituit o prioritate pentru Mecanica Ceahlău având în vedere lipsa precipitațiilor în cantități suficiente din ultimii ani și preocuparea fermierilor pentru asigurarea umidității culturilor, mai ales în zonele cu risc crescut de secetă. De aceea, am inclus în portofoliul nostru gama de tamburi de irigații RUBIN, venind astfel în întâmpinarea fermierilor cu produse de înaltă calitate, dar și cu expertiza și consultanța necesară de care au nevoie în teren.

Sistemul de irigații cu furtun pe tambur și aspersor, reprezintă soluția optimă și sigură pentru fermierii preocupați de necesarul cantității de apă pentru culturile lor în scopul creșterii calitative și cantitative a producției. Instalația modernă este destinată irigării culturilor de câmp atât pe suprafețe plane cât și pe cele neregulate, iar distribuirea apei (irigarea) prin intermediul aspersorului este precisă inclusiv în condiții de vânt. Turela rotativă asigură irigarea completă a parcelelor fără repoziționarea sașiului, permițând astfel unui singur operator să rotească echipamentul în siguranță și cu minimum de efort.

Tamburii de irigat RUBIN reprezintă o instalație mobilă pe cărucior portaspersor galvanizat, deplasabilă de-a lungul culturilor și este disponibilă în 2 variante: RUBIN 300 și RUBIN 350.

Sunt echipați cu dispozitiv pentru ridicarea hidraulică a căruciorului portaspersor, cutie de viteze cu 6 trepte, iar transmisia la tamburi este realizată prin intermediul turbinei by-pass de înaltă eficiență, cuplată direct la cutia de viteze, și reducând astfel pierderile de presiune la minimum. Căruciorul portaspersor este galvanizat și montat pe 4 roți cu ecartament variabil și greutăți suplimentare, iar sașiul și turela sunt zincate la cald. Țeava de alimentare este galvanizată și prevăzută cu două intrări, iar furtunul din polietilenă cu densitate medie permite o mai bună precizie a înfășurării și o reducere a ovalizării. Cantitatea de apă distribuită este în funcție de presiune și de duză și poate varia între 36.5 și 83 m3/h.

Cu performanțe excelente în teren, design de top și prețuri de achiziție super-competitive echipamentele sunt disponibile pentru achiziție și vor fi expuse în showroom-urile Mecanica Ceahlău din țară, precum și în showroom-urile partenerilor companiei.


Aveți nevoie de mai multe detalii despre un anumit produs, vreți să aflați avantajele acestuia? Atunci, Mecanica Ceahlău este soluția! Contactați-ne și reprezentanții noștri de vânzări vă vor oferi toate informațiile de care aveți nevoie. Pentru detalii contact:

Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Website: www.mecanicaceahlau.ro


Telefon: 0745 120 172 / 0726 703 080


 

Deși irigațiile reprezintă fundamental existența unei agriculturi sănătoase, bogate, în România de-a lungul timpului nu s-a acordat o atenție deosebită acestui sector. Doar teoretic... Prin urmare, Politica Agricolă Comună impune noi standarde și constrângeri privind utilizarea apei, acestea reprezentând mai mult decât o necesitate.

În acest context, Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români, ne-a declarat: „În ultimii 30 de ani intervențiile prin finanțare în irigații au fost minime sau inexistente. Și asta în condițiile în care în România sunt zone care suferă de exces de umiditate pentru o perioadă scurtă de timp, iar alte zone suferă de secetă extremă. Chiar dacă irigațiile au reprezentat o prioritate declarată oficial, din păcate nu a fost încă transpusă într-o realitate efectivă a unui proiect. Mai cu seamă în ultimele luni fermierii au avut așteptări mari din partea autorităților privind finanțări în vederea reabilitării și extinderii sistemului de irigații, alte lucrări de îmbunătățiri funciare. Din păcate, toate aceste proiecte nu au fost incluse pe lista de finanțare în programele PNRR. A fost un eșec neașteptat și o pierdere extrem de dură pentru români.“

Agricultura reprezintă în primul rând domeniul care asigură securitatea alimentară a populației, iar proiectele strategice de îmbunătățire a sistemului agricol vor fi întotdeauna un subiect de discuție între ministere, Guvern și asociații. De aceea, armonizarea gestionării apei și a solului, care sunt fundamentale în agricultură, pot asigura realizarea recoltelor scontate atât de necesare acestui scop. Florian Ciolacu a subliniat: „Legat de PNRR, este clar că a fost un refuz al Comisiei Europene pentru un proiect de anvergură, propus de România, care însuma mai mult de 4 mld de euro partea de irigații și drenaj, motivele fiind legate de propunerile pentru refacerea, modernizarea, extinderea infrastructurii și modul în care sunt în raport cu constrângerile de mediu. Am făcut o propunere aducând în atenția autorităților următorul aspect: pactul ecologic european prin strategia privind biodiversitatea, strategia privind de la Fermă la Furculiță, alte prevederi privind directive de mediu și climă, aspectele energetice, utilizarea și tranziția către energie verde.“

Propuneri strategice pentru irigații

Florian Ciolacu explică necesitatea acordării unei atenții deosebite din partea autorităților pentru domeniul irigațiilor. De asemenea, remarcă faptul că finanțările multianuale pentru acest sistem ar fi o rezolvare pentru fermieri: „Am propus la Ministerul Agriculturii un concept privind o strategie de gestiune privind integrarea apei și a solului și a fost bine primită. Am apelat și la consultanții noștri externi cu experiență în domeniul politicii europene de mediu și gestiune pe climă și apă. Suntem acum la pasul de a face parteneriate cu universități care au facultăți de hidrotehnică ce includ îmbunătățiri funciare sau în Politehnică unde există facultăți cu activitate relevantă în domeniul de gestiune a apei sau a energiei, astfel încât să producem un document care să fie pus în discuție într-un grup de lucru ce cuprinde Ministerul Mediului, Dezvoltării și Ministerul Digitalizării. Vedem această strategie ca pe o asumare guvernamentală, vrem ca gestiunea apei pentru agricultură să fie asumată și să permită un plan de finanțare multianual, în favoarea fermierilor, dar cu respectarea acestei condiții privind mediul și clima.“

Politica Agricolă Comună

Un alt obiectiv principal pentru agricultura din România este Politica Agricolă Comună. Noua PAC a fost aprobată de Comisia Europeană până în 2030, cu un buget de 270 mld euro, sub formă de subvenții directe acordate fermierilor.

Politica Agricolă Comună este cea mai bine finanțată din bugetul comun european deoarece susține ideea ca țările Uniunii Europene să lucreze împreună pentru a oferi cetățenilor hrană de calitate accesibilă și predictibilă și pentru evitarea unei crize alimentare. În acest context, Florian Ciolacu explică: „Politica Agricolă Comună intră în vigoare în 2023, după 2 ani de tranziție. România va utiliza și pe perioada de tranziție, plus cei 5 ani ce urmează, pe aplicarea noilor reforme, aproximativ 20 mld euro, distribuiți pe 2 piloni, 13 miliarde pilonul 1 – plăți directe și 6, 7 – pilonul 2 – investiții în agricultură și dezvoltare rurală. Pentru România este strategic să-și elaboreze planul după care își va distribui această finanțare pe următorii ani, adică planul național strategic și care e făcut după alte reguli decât cele cu care ne-am obișnuit până acum. Dorim să găsim cele mai bune propuneri pentru ministerele din domeniu, pentru ca fermierii să beneficieze integral de direcții care să asigure o creștere a volumului producției și să fie asigurați de stabilitate financiară. În România Politica Agricolă Comună a avut niște riscuri, o parte au dispărut și mă refer la plafonarea subvențiilor pentru că România, deși are un model de agricultură performant, are de asemenea și o agricultură de subzistență.“

Colaborarea cu AFIR

După cum știm, Clubul Fermierilor Români sprijină fermierii pentru o integrare sănătoasă și stabilă în sectorul agricol. Este o asociație nonprofit și nonguvernamentală, însă cu modele de afaceri bazate pe inovație, tehnologie și ghiduri de bună practică în agricultură. În acest sens, specialiștii clubului sunt într-o colaborare permanentă cu APIA, AFIR și Ministerul Agriculturii. „Printre ultimele proiecte gestionate de noi a fost colaborarea cu AFIR privind măsura polițelor pentru asigurări agricole. Statul român îi poate încuraja pe fermieri cu bani europeni să-și dezvolte afacerile. Printre problemele pe care le avem, cum ar fi seceta sau excesul de umiditate, asigurarea rămâne cea mai importantă. Cel mai bine ar fi să avem sistem de irigații ca să nu existe secetă, să avem sisteme de drenaj ca să nu mai avem probleme de exces de umiditate, să avem sistem de anti grindină în toată țara. Am colaborat cu Afir și am reușit să modificăm împreună ghidurile, pe domenii/măsuri, astfel încât fermierii au putut beneficia de până la 70% din costurile poliței de asigurare“, ne spune reprezentantul Clubului Fermierilor.


Piețele de desfacere

În ultimii 10 ani, România a fost printre primele țări din Europa în ceea ce privește producția de cereale, devenind astfel un competitor important pentru țările europene. Deși specialiștii susțin că România are forță de producție, totuși o mare problemă o reprezină desfacerea produselor. „Problema piețelor de desfacere este sistemică; aceasta înseamnă că sunt măsuri care țin de relația comercială directă între furnizor și distribuitor și aici trebuie regândită relația de parteneriat. În primul rând produsele autohtone trebuie să prezinte o prioritate la raft. De prea mult timp consumăm mai mult din produse agroalimentare din import decât din producție autohtonă. Nu în ultimul rând, avem nevoie de educarea populației și de măsuri cu scheme de calitate pentru produsele românești“, a conchis Florian Ciolacu.


Liliana Postica

Clubul Fermierilor Români consideră că elaborarea și punerea în aplicare a unei Strategii naționale de gestiune integrată a apei pentru agricultură va asigura cadrul pentru un program multianual de investiții publice în vederea modernizării sistemului național de irigații și susținerea programului care vizează proiectele locale de irigații.

Realizarea și implementarea unei strategii integrate a apei pentru agricultură reprezintă singura cale pentru armonizarea măsurilor de asigurare a funcționării și extinderii infrastructurii de îmbunătățiri funciare cu respectarea noilor prevederi europene privind agricultura (Reforma PAC), de mediu și climă (Pactul Ecologic European și Strategiile subsecvente – Biodiversitate și Farm to Fork).

Strategia urmează să asigure un cadru de convergență și coerență pentru toate măsurile și proiectele care privesc gestiunea apei și solului pentru agricultură, printr-o coordonare care să asigure în mod eficient, responsabil și sustenabil echilibrul între nevoia asigurării securității alimentare a României și realizarea obiectivelor necesare în zona de mediu și climă.

Clubul Fermierilor Români propune valorificarea analizelor, evaluărilor și proiectelor privind reforma sistemului de gestiune a apei pentru agricultură cuprinse în propunerea de reformă făcută recent de MADR în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, precum și realizările din cadrul Planului național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații.  

Succesul strategiei depinde de asigurarea unei cooperări eficiente guvernamentale inter-instituționale (Guvern - MADR, MMAP, MDLPA, MFP) și multi-parteneriale (public-privat-neguvenamental), pentru o planificare financiară multi-anuală și multi-sursă coerentă a măsurilor de modernizare a infrastructurii, astfel încât să fie realizat echilibrul între noile condiții de mediu și climă și asigurarea competitivității fermelor din România.

În mod concret, soluționarea problemelor existente de îmbunătățiri ecosistemice și funciare poate fi realizată în noul context european al Politicii Agricole Comune printr-o abordare integrată a gestiunii resurselor sol – apă – aer, pentru o productivitate optimă și sustenabilă, care să țină cont în egală măsură de protecția mediului și de competitivitatea fermierilor.

Refacerea sistemului de irigații reprezintă o problemă pe care România n-o mai poate amâna. Diminuarea producției agricole din ultima perioadă, datorată lipsei de precipitații, a condus la realizarea unui randament scăzut a celor mai importante culturi agricole la nivel național. Întregul spațiu comunitar beneficiază în mod direct de materia primă oferită de țara noastră, iar o diminuare a acesteia va conduce la o instabilitate a securității alimentare, un aspect extrem de important în această perioadă.

Modernizarea și extinderea îmbunătățirilor ecosistemice și funciare se poate realiza la cele mai noi standarde, utilizând cele mai noi tehnologii în domeniu, astfel încât impactul aplicării Strategiei integrate de gestionare a apei să conducă la:

  • asigurarea siguranței producției, cu impact direct asupra securității alimentare a României;
  • creșterea nivelului de reziliență a fermelor, care presupune stabilitate financiară și dezvoltare rurală;
  • creșterea producției naționale și a productivității fermelor, în condițiile în care România este un jucător major pe piața cerealelor la nivel mondial;
  • protejarea investițiilor fermierilor, realizate în ultimii 30 de ani;
  • siguranța Uniunii Europene privind accesul la cereale, având în vedere că România este considerată un rezervor de porumb și floarea-soarelui.

În acest sens, Clubul Fermierilor Români propune:

  • Crearea la inițiativa MADR a unui Consiliu inter-ministerial cu participarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerului Cercetării și Digitalizării, Ministerului Finanțelor Publice și multi-parteneriate (inclusiv mediul universitar și asociații) pentru elaborarea Strategiei naționale integrate de gestiune a apei pentru agricultură, a Planului de acțiune privind implementarea Strategiei, inclusiv estimări bugetare, termene și responsabilități în program.
  • Elaborarea și implementarea Programului național privind dezvoltarea proiectelor locale de irigații (ca parte a Strategiei) vizează următoarele direcții:
  • simplificarea și armonizarea legislativă care să încurajeze proiectele locale de irigații;
  • coordonare inter-agenții din cadrul MADR și MMAP pentru eficientizarea investițiilor, reducerea birocrației și încurajarea proiectelor locale cu finanțare privată;
  • facilități fiscale pentru investițiile (private/fermieri) în proiectele de irigații locale.
  • Elaborarea unui Ghid de bune practici și proiecte în domeniul gestionării integrate a apei pentru agricultură, care să țină cont de:
  • armonizarea cu legislația europeană referitoare la problemele de mediu, climă și agricultură;
  • modele de proiecte (tipologie) în acord cu reglementările europene de mediu și dezvoltare durabilă (pe tipuri de ferme/culturi; zone geografice; specificitatea reliefului);
  • identificarea surselor de finanțare complementare pentru susținerea investițiilor în proiectele de irigații locale.
  • Coordonarea măsurilor specifice unui sistem integrat de gestiune eficientă a apei în agricultură cu cele cuprinse în strategiile locale pentru dezvoltare durabilă (implicarea dimensiunii regionale și locale în susținerea aplicării Strategiei).

În data de 23 iunie 2021, Clubul Fermierilor Români a prezentat propunerea privind elaborarea Strategiei integrate de gestiune a apei pentru agricultură în cadrul întâlnirii cu conducerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la care au participat fermieri membri în Club (în particular din regiunea Dobrogea) și reprezentanți ai Consiliului Director al Clubului. Întâlnirea de la MADR este prima dintr-o serie de reuniuni inițiate de Club pentru promovarea către ministerele responsabile din Guvern a propunerii de elaborare a Strategiei.

”Inițiem această acțiune în consens cu membrii noștri, în principal cu fermierii din zonele afectate de secetă, inclusiv cei care dețin ferme în ariile de acoperire ale sistemelor de irigații și desecare. Dorim să fim un contributor activ la elaborarea Strategiei, prin punerea la dispoziție a unor experți consultanți români și străini. De asemenea, lansăm invitația către universități și institute de cercetare din România de a participa la proiectul coordonat de Club pentru elaborarea unor analize tehnice, economice și de mediu privind modernizarea și extinderea funcționării unei infrastructuri de gestiune a apei pentru agricultură, care sa fie armonizat cu noile prevederi europene privind mediul și clima, inclusiv cele care vor deveni operaționale odată cu Pactul Ecologic European și strategiile subsecvente”, declară Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.

“Clubul Fermierilor Români își exprimă interesul și disponibilitatea de a contribui activ, alături de celelalte părți implicate, la stabilirea și prioritizarea acțiunilor care vizează implementarea cu succes a proiectelor de îmbunătățiri ecosistemice și funciare la nivel național. Clubul urmărește să asigure colaborarea cu alți actori inter-guvernamentali și organizații internaționale (precum Banca Mondială sau BERD), din domeniul educației și cercetării (universități) și organizații neguvernamantale cu activitate, expertiză și capacitate pentru elaborarea și punerea în aplicare a strategiei integrate de gestionare a apei”, declară Dan Hurduc, reprezentantul Consiliului Director al Clubului.

Ca investiție primară în agricultură, apa și costurile asociate sunt vitale. Gestionarea eficientă a apei înseamnă atât producție sporită și profit pentru fermă, dar și un aspect extrem de important în siguranța și securitatea alimentară. Vulnerabilitatea înseamnă criză alimentară și, în consecință, foamete, arată o analiză a Clubului Farmerilor Români.

Clubul Fermierilor Români își exprimă sprijinul privind repartizarea alocării financiare prognozate și transmise de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în aprilie către autoritățile de la Bruxelles și consideră că finanțarea prin PNRR a proiectului complex de modernizare și extindere a sistemului de gestiune a apei este o activitate ce se încadrează în condițiile stabilite de Comisie.

De altfel, Clubul Fermierilor Români a pus la dispoziția autorităților elemente de analiză a riscului și argumente privind importanța creșterii competitivității agriculturii românești prin modernizarea și extinderea amenajărilor hidroameliorative (anexă comunicat), care susțin necesitatea, oportunitatea și beneficiile asigurării finanțării în cadrul PNRR a îmbunătățirilor funciare privind sistemele de gestionare a apei din România pentru a susține agricultura performantă din România. „Evoluția prețurilor produselor agricole la nivel global, datorată efectelor generate de schimbările climatice (seceta și valuri de frig din SUA, seceta de toamnă și frigul aferent iernii din Rusia), influența factorului politic asupra pieței cerealelor (sistemele de protecție prin taxe de export aplicate materiilor prime din Rusia, protecția ucraineană asupra materiei prime de oleaginoase), creșterea enormă a cererii și achizițiilor Chinei de materii prime agricole (grâu, porumb și soia) constituie factori de care Uniunea Europeană și România trebuie să țină seama pentru asigurarea securității alimentare, care trebuie cauționată prin investițiile în sistemele de gestionare a apei, în speță irigațiile și desecarea“, arată analiza efectuată de Clubul Fermierilor Români.

Vulnerabilitatea României se transferă întregii Uniuni Europene De asemenea, organizația atrage atenția că poziția României devine „extrem de vulnerabilă în mecanismele de piață care gestionează cererea-oferta de produse agricole la nivel mondial“, în lipsa acestor investiții strategice în sistemele de gestiune a apei destinate agriculturii.

Vulnerabilitatea României se transferă întregii Uniuni Europene pe dimensiunea de aprovizionare cu materie primă agricolă.

În perspectiva deja anunțată a unor recolte agricole de dimensiuni reduse la nivel regional (Marea Neagră), FAO insistă asupra măsurilor pentru evitarea intrării către o spirală negativă în ceea ce privește disponibilitatea și accesul la produse agroalimentare, evidențiind chiar perspectiva unui fenomen de criză alimentară puternică = foamete. Pentru România, investițiile în infrastructura de gestiune a apei asigură capacitatea pentru realizarea obiectivului principal al oricărei guvernări prezente sau viitoare a țării și siguranța alimentară a cetățenilor săi. Infrastructura de irigatii și desecare-drenaj reprezintă baza acestui proces.

Mai mult decât atât, creșterea rezilienței fermelor înseamnă atât creșterea producției naționale, cât și protejarea investițiilor fermierilor în terenul agricol lucrat.

Dar creșterea nivelului de reziliență a fermelor depinde de accesul predictibil la apă deoarece acesta este ordonat de doi factori: producție și desfacere. Iar pentru a produce este nevoie de investiție primară și costuri asociate. Apa este o investiție primară care generează reziliență fermei prin faptul că sporește producția și, deci, profitul fermei.


Potrivit Clubului Fermierilor Români, sistemele funcționale și moderne de gestiune a apei permit creșterea producției la nivel național, asigurând totodată o predictibilitate sporită. Apa reprezintă condiția principală și ireductibilă în agricultură. Producția națională poate urca în următorii zece ani până la nivelul de 50.000.000 tone, față de cca 30.000.000 în prezent, într-un an normal. Totuși, condiția principală rămâne apa deoarece fermierii români folosesc deja o tehnologie avansată în agricultură. Randamentele depind doar de apă, comparația la nivel de țări membre ale UE fiind sugestivă, statul nostru având de recuperat zeci de procente.


Sistemele de gestionare a apei reprezintă elemente de siguranță ale fermierilor, prin capacitatea de a proteja investițiile în terenul agricol, ca mijloc al producției agroalimentare. Investiția este inițială și anuală. Cea inițială constă în achiziția sau închirierea de la proprietarul de drept și necesită ulterior investiții anuale prin două categorii distincte de cheltuieli, fixe și variabile. Cele fixe sunt determinate de costurile cu tehnologia în fermă (utilaje, active fixe – spații de stocare etc.), iar cele variabile sunt cele care determină costurile de înființare a recoltelor (îngrășăminte, spectrul de produse pentru protecția culturilor, semințe și costurile cu energia, adică combustibili și energie electrică), costurile generate de angajații din fermă, costurile financiare atașate finanțării culturilor și a împrumuturilor pentru finanțarea activității în fermă.


Simona Nicole DAVID

Nu mai este pentru nimeni o noutate că schimbările climatice au devenit o realitate. An de an ne confruntăm cu situații extreme, cu secetă, cu variații mari de temperatură de la o zi la alta sau de la zi la noapte, cu alternanțe de zile cu temperaturi mari cu zile cu temperaturi foarte scăzute, grindină, vânturi puternice, furtuni, chiar inundații. Toate acestea fac să se evapore și puțina apă înmagazinată în sol.

Dacă la acestea adăugăm lucrările agricole, de multe ori efectuate în afara epocii optime, sau cu utilaje nepotrivite, compactarea solului prin treceri necontrolate pe sol sau când solul nu are umiditatea corespunzătoare, buruienile, de câteva ori mai mari consumatoare de apă decât plantele de cultură, constatăm un deficit de apă greu de acoperit pe cale naturală.

Trebuie făcute toate eforturile pentru înmagazinarea apei în sol, prin lucrări superficiale de dezmiriștire imediat după recoltat, care distrug crusta de la suprafața solului, evitând evaporarea apei și favorizând germinarea și distrugerea buruienilor și prin efectuarea și nivelarea ogoarelor de toamnă. Perdelele de protecție sunt de asemenea necesare, ele creând un microclimat favorabil dezvoltării plantelor și reducând eroziunea solului și evaporarea apei.

Cu toate acestea, suplimentarea pe cale artificială a cantității de apă prin irigare în perioadele când plantele au cea mai mare nevoie rămâne singura soluție viabilă la ora actuală pentru menținerea capacității de producție a solurilor și obținerea, în condiții de secetă, a recoltelor scontate.

Deși de ani de zile ne chinuim să reabilităm stații de pompare, canale de irigații, să construim altele noi, totuși, în cele mai multe zone din țară, nu s-au făcut pași importanți în domeniul infrastructurii de irigații.

Cu toate acestea, acolo unde există sursa de apă (canale, râuri, lacuri, foraje proprii, rețeaua publică etc.), irigațiile reprezintă o plasă de salvare pentru agricultură.

Dându-și seama de importanța irigațiilor, pentru a nu fi prinși din nou pe picior greșit în cazul unei secete similare cu cea din ultimii doi ani, mulți fermieri au decis să se doteze cu echipamente pentru irigat, fie prin achiziții directe, fie cu ajutorul programelor pe fonduri europene. În acest sens, programele cu finanțare europeană pentru îmbunătățirea infrastructurii de irigații sunt de un real ajutor. Se preconizează ca din iunie să se deschidă o nouă sesiune de proiecte pe Submăsura 4.3, „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole și silvice – componenta irigații“, cu o alocare de aproape 44 milioane de euro, care include, ca parte componentă din infrastructura secundară de irigații, și achiziția de echipamente pentru irigat, într-un procent de 30% din valoarea proiectului fără echipamente, cu o finanțare nerambursabilă de până la 100%.

Pentru a răspunde solicitărilor fermierilor, NHR Agropartners a extins oferta de echipamente de irigat.

Pe lângă echipamentele de irigat produse de firma germană Beinlich, pe care le comercializează de mai mulți ani, NHR Agropartners a început de cățiva ani o colaborare cu firma italiană Marani, aflată de peste 70 de ani în serviciul fermierilor. Marani se mândrește să fie partenerul în irigații al fermierilor, oferind o gamă largă de instalații cu tambur și furtun de cca100 de modele, pivoți sau instalații lineare, motopompe și pompe acționate electric sau de la priza de putere a tractorului și multe tipuri de accesorii capabile să asigure clientului final cea mai bună soluție pentru nevoile sale.

Prin 1950, frații Marani au întors prima filă a acestei istorii care a început cu construcția de țevi galvanizate, fitinguri și instalații de irigat. În anii 1970, datorită unei imense cereri de instalații de irigat cu tambur și furtun, Marani a jucat un rol important, prezentând primele mașini de irigat cu turbină.

De atunci, creșterea companiei a continuat fără oprire, trecând prin multe inovații tehnologice și o creștere continuă a volumului producției. Ei au îmbrățișat cu mândrie conceptul calității, stabilind repere și standarde de calitate în acest sector industrial.

Dinamismul său, tipic pentru o companie din prima linie în domeniul irigațiilor, a condus Marani spre descoperirea și introducerea unor noi tehnologii și folosirea unor materii prime de cea mai înaltă calitate.

În prezent, marca Marani este indiscutabil asociată cu calitatea, durata lungă de serviciu și fiabilitatea.

Instalații cu tambur cu furtun

Marani poate oferi o gamă largă de tamburi cu furtun cu aproximativ 100 de modele, care pot fi echipate cu diferite accesorii, pentru a asigura clientului final cea mai bună soluție pentru nevoile sale. Pe lângă folosirea apei de la hidrant, Marani dă posibilitatea folosirii apei din canal, oferind pompe pentru tractor pentru apa curată sau cu impurități și pompe centrifuge pentru motoare termice sau electrice. Sunt disponibile, de asemenea, pompe „booster“ pentru a mări presiunea, în cazul unei rețele cu presiune mai mică. Opțional, tamburii pot fi prevăzuți și cu un mic motor termic pentru înfășurarea furtunului.

Scopul principal al companiei este de a garanta clienților săi cele mai înalte standarde de calitate, atât la materii prime cât și la produsele finale. Această revoluție calitativă se bazează pe un proces continuu de îmbunătățire a produselor, care permite companiei Marani să obțină o poziție excelentă pe piață și să-și atingă ținta acestui secol de a fi un jucător de primă clasă în domeniul irigațiilor.

Sunt disponibili tamburi cu furtun de la 40 mm diametru, cu lungime maximă de 130 m, iar cei uzuali sunt de la 110 mm cu lungime maximă de 850 m până la 160 mm diametru, cu lungime maximă de 480 m. Pentru pulverizarea apei se pot folosi aspersoare (tunuri) sau rampe pentru udare cu lățimi până la 50 m, cu duze care se pot monta la înălțime reglabilă și care pot lucra la presiune mică de 1,4…1,5 bari, evitând tasarea solului și reducând impactul asupra plantelor. Este foarte recomandat la culturi delicate și în legumicultură.

Sunt disponibile și instalații cu motopompă integrată, ca în figura de mai jos.

Comanda instalațiilor

La toate modelele Marani este standard sistemul electronic i-CAN de comandă al instalațiilor, cu un computer cu ecran color de 7” care oferă standard o serie de funcții, care de obicei sunt opționale.

Sunt disponibile două computere, Ma-Rain 26 și Ma-Rain 36, cu ajutorul cărora se pot stabili parametrii de lucru doriți. Pe Ma-Rain 36 se pot programa următoarele funcții: viteza de lucru (m/h), timpul de lucru, cantitatea de apă de aplicat în mm, întârzierea la pornire/oprire, viteze de lucru diferite pe 4 zone de lucru, norme diferite de apă pe 4 zone, când înstalația este prevăzută cu debitmetru opțional.

Monitorul arată timpul de lucru rămas, viteza de lucru în m/h, lungimea furtunului tras și a celui rămas întins, ziua și ora de încheiere a udării, debitul în l/min și m3/h, oprirea automată în cazul unei defecțiuni mecanice sau reglaj incorect etc. Computerul poate fi conectat la un modem GSM pentru monitorizare și alarmare în caz de lipsă de presiune, probleme de viteză de lucru și terminarea lucrării. De asemenea, operatorul poate trimite un mesaj text către modem și controla toți parametrii de lucru ai mașinii.

Sistemul i-CAN comandă, de asemenea, toate elementele pivoților sau instalațiilor liniare (unghiul de rotire a pivotului, unghiul total, presiunea apei în diferite zone etc.), printr-un singur cablu care evită folosirea mai multor cabluri pentru fiecare funcție singulară. Acest sistem inovativ permite acționarea pe fiecare pivot individual pentru a efectua alinierea de la panoul central. Aceasta diminuează considerabil timpii de reglare la punerea în funcțiune.

Toate elementele de structură sunt proiectate pe calculator și construite din oțel zincat la cald. Elementele, foarte rezistente, sunt realizate din material cu secțiuni mai mari decât cele disponibile pe piață de la alte mărci.

Pentru culturile ecologice, singurul sistem de irigare recomandat este cel prin picurare deoarece, dacă se utilizează cel prin aspersiune, care favorizează apariția dăunătorilor, culturile vor fi compromise, în absența substanțelor chimice pentru stropit.

Instalații liniare

Cu sistemele liniare se pot uda eficient parcelele rectangulare, asigurând o bună uniformitate a udării. Un sistem de ghidare prin brazdă sau cu cablu asigură funcționarea perfect dreaptă.

Grupurile de acționare cu carcasă de aluminiu, sunt proiectate pentru rapoarte de 40:1, 30:1 și chiar cu acționare flexibilă prin cablu cu raport 50:1. Roțile, cu jante zincate și protecții pentru valve, au anvelope late, cu profil specific pentru irigații, asigurând reducerea compactării. Duzele de capăt, care extind suprafața irigată de pivot sau de rampa liniară, au un sistem automat de oprire, care poate fi folosit pentru a evita udarea obstacolelor sau drumurilor.

Opțional, este disponibil și un sistem de alimentare direct din canal, prevăzut cu motopompă integrată și sistem plutitor cu filtre cu autocurățare unic pe piață, ca în figura de mai jos.

Sisteme pivot

Pivoții Marani sunt realizați din componente zincate cu secțiune și rezistență mari și sunt concepuți pentru a oferi o structură compactă și robustă.  Centrul cu un sistem unic de rotire garantează rezistență mare la stres, asigurând etanșarea ermetică în timpul rotirii. Pivoții Marani sunt disponibili pentru înălțime standard și pentru înălțime mare, putând fi utilizați pentru orice tip de cultură și au diametre de 133 mm pentru debit maxim de 145 mc/h, 168 mm pentru 242 mc/h și 203 mm pentru 362 mc/h.

Secțiunile (traveele) sunt disponibile de la 36 la 66 m la pivoții cu țeavă de 133 mm și 168 mm și de la 36 la 54 m la cei cu țeavă de 203 mm și sunt realizate din țevi identice și structură modulară, care face posibilă orice configurație, putând fi folosită în orice parcelă și făcând instalarea mai ușoară.

Cuplarea între travee este cu cardan cu garnitură de cauciuc și cu cuplaj demontabil.

Pivoții pot avea rotire completă de 360° sau parțială.

Hipodrom

În afara pivoților și instalațiilor liniare separate, sistemul combinat circular și liniar, denumit sugestiv „hipodrom“, reunește cei mai buni pivoți și cele mai bune rampe liniare, utilizând elementele mecanice performante ale fiecărui sistem, cum ar fi pivot etanș, un șasiu robust și un sistem de ghidare performant. Rotația interioară sau exterioară a traveelor permite irigarea garantată a unor configurații complexe. Distribuția uniformă a apei este garantată atât la deplasarea liniară cât și la cea circulară.

Amplasarea unui sistem de irigații nu se face la întâmplare, ci în urma unei analize riguroase a solului, a posibilelor surse de apă, a modelului de irigare. Sistemul se poate configura în funcție de condițiile specifice fiecărei ferme, de forma și dimensiunile parcelei, de necesarul de apă în diferite parcele, de sursa de apă etc. Un sistem defectuos conceput poate să aibă efecte la fel de nocive ca și absența apei, favorizând propagarea agenților patogeni, a poluanților, eroziunea sau creșterea salinității în sol.

NHR Agropartners oferă soluții pentru aproape toate condițiile de irigare, putând rezolva situații complexe. Aceste soluții ajută fermierii să suplinească lipsa de apă pe cale naturală și să obțină recolte bune chiar în anii secetoși, irigațiile fiind, fără exagerare, plasa de salvare a agriculturii.

Dr. ing. Florian NEACȘU

Schimbările climatice permanentizate scot în evidență că, în anumite zone, agricultura nu mai este posibilă fără irigații. Sursele de apă în țara noastră sunt: Dunărea, râurile interioare, inclusiv Canalul Siret–Bărăgan, pânza freatică și ar fi de dorit să se amenajeze cât mai multe lacuri de acumulare a apei din precipitațiile abundente care cad în anumite perioade ale anului, ploi torențiale care nu pătrund în sol, se scurg, provoacă eroziune, inundații și colmatări, se deplasează spre mare, deci se pierd. Anii secetoși au demonstrat că apa este factorul decisiv al producției agricole.

În viața plantelor apa are multiple roluri:

  • are putere de dizolvare și menținere a nutrienților sub formă de ioni;
  • asigură absorția și conducerea substanțelor nutritive în corpul plantelor;
  • menține turgescența și temperatura stabilă în corpul plantelor;
  • participă la fenomenele de hidroliză, oxidare, reducere, fotosinteză.

Apa folosită la irigat trebuie să aibă următoarele însușiri:

  • conținutul în săruri solubile (cloruri, sulfați, carbonate) să fie sub 5 g/l;
  • să aibă reacție neutră pHul 6,5-7,2. Poate fi tolerată și apa cu pHul 5,5 – 6,4 și 7,3-7,6;
  • conținutul în aluviuni să fie de 1-3 g/l;
  • temperatura apei să fie de 20-28°C (apa din subteran are 12-13°C);
  • să aibă un bun grad de aerație cu 7-14 g/m3 oxigen.

Irigarea nerațională poate avea unele urmări negative:

  • mărește nejustificat cheltuielile și deci prețul produselor agricole;
  • umezirea exagerată și repetată este nefavorabilă atât plantelor, cât și activității microbiologice din sol;
  • cantitățile mari de apă deteriorează structura solului;
  • cel mai grav este că produce sărăturarea secundară și înmlăștinirea solului.

Sărăturarea secundară constă în ridicarea apei freatice mineralizate spre suprafața solului, apa se evaporă, iar sărurile rămân concentrate în zona respectivă. Tot sărăturare secundară este și atunci când se folosește apă cu un conținut de săruri mai mare de 5 g/l.

Aceasta se întâmplă când adâncimea apei freatice este de 2-3 m, numită adâncime critică.

Fenomenul de înmlăștinire are loc atunci când nivelul pânzei freatice ajunge la suprafața solului. În afară de folosirea cantităților mari de apă la irigat, asemenea fenomene mai au loc atunci când prin canalele de adâncime, neetanșate, au loc pierderi de apă de până la 70%.

Pentru prevenirea sărăturării secundare este necesar:

  • să se cunoască adâncimea apei freatice și gradul ei de sărăturare;
  • să se cunoască gradul de capilaritate a solului.

Pentru a împiedica ridicarea apei la nivelul solului trebuie:

  • să se ia măsuri de evitare a infiltrării apei în canalele de aducțiune prin compactare, betonare, cu folie de polietilenă, prin plantarea de arbori de-a lungul canalului care pot elimina prin transpirație 20.000 m3/ha apă.
  • să funcționeze corect rețeaua de evacuare și drenaj;
  • să se aplice norme de udare moderate, pe teren bine nivelat și cu prezența perdelelor forestiere;
  • nivelul pânzei freatice să se găsească la peste 10 m adâncime.

Din cele de mai sus rezultă că, pentru aplicarea tehnologiilor de cultură în zonele irigate, este necesar un grad de profesionalism mai ridicat al fermierilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Pagina 1 din 4
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti