În Europa se vorbește tot mai des despre reducerea folosirii substanțelor chimice utilizate în protecția plantelor (medicamente pentru plante) până în anul 2030, conform obiectivelor pactului verde european (Green Deal) și chiar despre eliminarea lor definitivă. În acest articol voi scrie despre ce se întâmplă pe alte continente. Informațiile sunt adunate în urma participărilor mele la congresele internaționale de entomologie și de protecția plantelor, din ultimii ani.

Așadar, dacă în Europa se vorbește de reducerea folosirii medicamentelor pentru plante, în alte colțuri ale lumii se desfășoară cercetări intense pentru găsirea de noi substanțe active, care să realizeze o combatere cât mai țintită a dăunătorului, cu impact cât mai mic asupra entomofaunei utile și a mediului înconjurător și să le înlocuiască pe cele care deja nu au mai fost aprobate. Printre aceste substanțe active noi ar putea fi alternative și la neonicotinoide, folosite la tratamentul semințelor „scoase în afara legii“ în UE. Cu ocazia participării la Congresul Internațional de Protecția Plantelor (IPPC) care s-a ținut în Hyderabad, India (noiembrie, 2019), am aflat multe informații interesante despre stadiul actual al cercetărilor privind găsirea de noi molecule folosite pentru protecția plantelor. Astfel, în perioada 2008-2016, numărul total de patente depuse (substanțe active noi care intră în componența pesticidelor) a fost de 5.857, din care numai în China au fost 2.358 patente, în Japonia 706 patente, în SUA 516 patente, în Coreea de Sud 230 patente, în timp ce în Rusia numărul patentelor a fost de 56. Este de remarcat faptul că cele mai multe patente din perioada analizată au fost în trei țări din Asia, și anume China, Japonia și Coreea. În același timp, în Europa numărul de patente este în scădere, iar acest trend se va păstra și în următorul deceniu, ca urmare a reglementărilor din ce în ce mai severe, la nivelul UE, pentru omologarea noilor substanțe active.

Pe termen mediu și lung, trendul în domeniul insecticidelor este dezvoltarea substanțelor active din clasa diamidelor. Aceasta este o clasă nouă de insecticide, cu acțiune asupra sistemului muscular al insectelor, afectând receptorii ryanodinici și perturbând fluxul de calciu dintre aceștia. Drept rezultat, insectele nu se mai pot hrăni și mor în câteva zile. Insecticidele diamide prezintă eficacitate ridicată, la doze scăzute, în combaterea unei game variate de dăunători ai culturilor agricole și horticole (în special lepidopterele), având toxicitate foarte redusă față de mamifere și organismele acvatice, precum și toxicitate redusă pentru albine, polenizatori sau entomofauna utilă (paraziții sau prădătorii dăunătorilor). Insecticidele diamide pot fi folosite cu succes în strategia de combatere integrată a dăunătorilor culturilor agricole și horticole. Și câteva exemple concrete: substanța activă tetraniliprol are o eficacitate foarte ridicată în combaterea defoliatorilor și a minatorilor, dar în același timp are și efect asupra unor specii de insecte cu apart bucal adaptat pentru înțepat și supt (când sunt folosite în combinație cu alte insecticide). Majoritatea dăunătorilor țintă aparțin ordinelor Lepideoptera, Coleoptera și Diptera. Insecticidul se poate aplica atât ca tratament foliar, cât și ca tratament la sol (sub formă de granule). Este un insecticid sistemic, care se translocă rapid în plante după aplicare. Ca și insecticidele pe bază de chlorantraniliprole, cele pe bază de tetraniliprol sunt aplicate în doze reduse (50-200 g p.c./ha), având o eficacitate foarte ridicată în combaterea dăunătorilor din culturile de orez, porumb, trestie de zahăr, tomate, vinete, roșii, ardei, cartofi, pomi fructiferi, viță-de-vie, plante ornamentale. De asemenea, în urma testelor efectuate, atât în condiții de laborator, cât și în condiții de câmp, tetraniliprolul a prezentat selectivitate ridicată pentru polenizatori, dar și pentru entomofauna utilă. Insecticidele pe bază de tetraniliprol nu se pot aplica când culturile se află în faza de înflorit, atunci când activitatea albinelor și a polenizatorilor este maximă. Tetraniliprolul este recomandat să fie folosit în programele de combatere integrată a dăunătorilor, mai ales în cazurile în care s-au semnalat fenomene de rezistență la insecticidele organofosforice, piretroizi de sinteză sau neonicotinoide.

O altă substanță activă din clasa diamidelor este cyclaniliprole (cyclapryn). Insecticidul de nouă generație a fost omologat în Coreea de Sud, în anul 2017, fiind în procedură de omologare în Japonia, Australia, Canada și SUA. În urma experiențelor efectuate, atât în condiții de câmp cât și în laborator, s-a constatat faptul că substanța activă cyclaniliprole are o eficacitate foarte ridicată în combaterea unor dăunători problemă din culturile agricole și horticole (cultivate atât în câmp, cât și în spații protejate), cum ar fi omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera), molia verzei (Plutella xylostella), gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata), tripsul californian (Frankliniella occidentalis), tripsul tutunului (Thrips tabaci), musculița albă a tutunului (Bremisia tabaci), musculița albă de seră (Trialeurodes vaporariorum) sau musculița de oțet (Drosophila melanogaster). Comparativ cu insecticidele din clasa piretroizilor de sinteză sau a neonicotinoidelor, cele pe bază de cyclaniliprole au un mod de acțiune mult mai rapid și o activitate reziduală mult mai ridicată. Prin urmare, cyclaniliprolul ar putea fi o posibilă alternativă atât pentru combaterea adulților rățișoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis), cât și pentru combaterea sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis) sau a omizii fructificațiilor (Helicoverpa armigera).

După cum vedeți, Asia vine tare din urmă și în această privință. Întrebarea este câte din aceste noi descoperiri ale științei vor fi disponibile și în țările Uniunii Europene în viitorul apropiat și care ar putea veni în ajutorul fermierilor noștri.

Explicații foto

Foto 1 – Rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis)

Foto 2 – Viermele sârmă (Agriotes spp.)

Foto 3 – Omida fructificațiilor, adult (Helicoverpa armigera)

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea

Resturile vegetale sunt benefice solului, aducând un aport suplimentar de elemente nutritive, dar, în același timp, pot favoriza multe specii de insecte dăunătoare.

În urma cercetărilor efectuate în țara noastă s-a demonstrat faptul că resturile vegetale, provenite de la culturile agricole (paie de la cultura cerealelor, tulpini de porumb sau floarea-soarelui, rădăcini etc.) au un rol important în menținerea proporției de materie organică din sol și pot favoriza producerea humusului. În același timp, resturile vegetale de la culturile premergătoare pot aduce în sol anumite cantități de azot și alte elemente nutritive. De asemenea, resturile vegetale pot avea importanță în atenuarea proceselor de eroziune ale solului și reducerea pierderilor de humus. Cu toate acestea, trebuie să avem grijă să nu cădem în cealaltă extremă, și anume să lăsăm pe câmp o cantitate mult prea mare de resturi vegetale. În ultimii ani, la noi în țară există o tendință de a lăsa pe câmp tulpinile netocate de porumb (sau tocate cât mai puțin). După porumb, în multe cazuri fermierii seamănă grâu sau orz, dar am văzut și situații când după porumb s-a semănat mazăre. Prin renunțarea la tocarea resturilor vegetale de la cultura porumbului, fermierii fac o economie cu combustibilul și cu uzura utilajelor. În condițiile în care prețurile la carburați se scumpesc pe zi ce trece, această economie pare a fi binevenită. Dar, pe termen lung, s-ar putea ca această economie să se transforme în pagube de recoltă la cultura porumbului atât pentru fermierul care nu a tocat cocenii de porumb, cât și pentru vecini. De ce? Simplu, tulpinile de porumb sunt locul unde iernează larvele Sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilallis). Netocând resturile vegetale de la cultura porumbului, practic, fără să ne dăm seama, noi oferim „oportunități pe pâine“ pentru larvele acestui dăunător. În primul rând îi oferim un „adăpost pentru iarnă“. Iar, dacă iarna este mai ușoară, atunci șansele ca mai puține larve de Ostrinia nubilallis să moară, în sezonul rece, sunt foarte mari. Mai multe larve de sfredelitor în primăvară înseamnă mai mulți fluturi și, foarte posibil, mai multe ouă depuse în culturile de porumb. Practic, dacă nu tocăm tulpinile de porumb, contribuim, fără să vrem, la creșterea populației acestei specii dăunătoare, în următorii ani. Din dorința de a face o economie, putem să ne batem singuri cuie în talpă, conform proverbului „drumul spre Iad este pavat cu bune intenții“. Pentru a preîntâmpina creșterea rezervei biologice a Sfredelitorului porumbului este recomandabil să tocăm tulpinile de porumb după recoltarea acestei culturi. Combinele moderne sunt prevăzute cu tocătoare și ventilatoare care împrăștie uniform resturile vegetale tocate. Apoi, dacă nu întoarcem brazda, putem toca resturile vegetale printr-o trecere cu utilaje specifice acestei operațiuni. Este o cheltuială în plus, dar, pe termen lung, putem evita posibilele pagube de recoltă cauzate de atacul larvelor Sfredelitorului porumbului.

O altă situație des întâlnită este cu rapița de toamnă. De cele mai multe ori, premergătoare pentru această cultură sunt cerealele de toamnă (grâu, orz, triticale). Prea multe resturi vegetale în solele cultivate cu rapiță pot favoriza insectele dăunătoare, cum ar fi puricii de pământ (Phyllotreta atra) sau puricii cruciferelor (Psylliodes chrysocephala). Insectele se pot ascunde sub resturile vegetale în perioadele mai reci sau pe parcursul nopții. Este situația pe care am observat-o în toamna acestui an într-o cultură de rapiță, răsărită târziu, abia la finalul lunii octombrie. În primele două decade ale lui noiembrie, speciile de purici mai sus amintite se hrăneau din belșug cu plantele de rapiță aflate în primele faze de vegetație (răsărit-faza de trei frunze, BBCH 10-BBCH 13). Am urmărit îndeaproape sola respectivă, din curiozitate profesională, și am văzut insectele ieșind de sub paiele provenite de la cultura premergătoare (orz) să se hrănească cu rapiță, în momentele calde ale zilei (în cele mai multe cazuri, după ora 12). Pe lângă faptul că rapița a răsărit cu mai mult de o lună și jumătate întârziere, atacul puricilor pare să anuleze și șansele firave de supraviețuire ale plantelor pe durata sezonului rece. În cazul de față a fost și o situație atipică, orzul a fost recoltat foarte târziu. Fermierul nu a arat din cauza secetei, iar cantitatea de resturi vegetale rămase pe câmp a fost mare. După semănatul rapiței, vecinul fermierului a recoltat porumbul, iar peste o săptămână a intrat cu tocătoarea în câmp. Problema este că, atunci când a intrat tocătoarea în porumbiște, vântul a dus multe resturi vegetale în sola vecină, cultivată cu rapiță. Mai multe resturi vegetale, mai multe adăposturi pentru speciile de purici dăunători rapiței.

Pe viitor, problema resturilor vegetale va fi una foarte importantă. Pe de o parte, avantajele acestora, pentru sol, sunt evidente și au fost demonstrate științific. Pe de altă parte, trebuie să evităm să avem pe câmp o cantitate mult prea mare de resturi vegetale ori să nu le tocăm (cazul tulpinilor de porumb). În condițiile în care prețul inputurilor, inclusiv al insecticidelor a crescut, iar în anii următori numărul de substanțe active disponibile pentru combaterea dăunătorilor culturilor agricole va fi din ce în ce mai scăzut, este important să acordăm o atenție foarte mare măsurilor preventive, una dintre ele fiind managementul resturilor vegetale. Voi reveni cu articole noi pe această temă în următoarele numere ale revistei.

Explicații foto

1. Grâu semănat după porumb; pe câmp este o cantitate importantă de resturi netocate

2. Larva de Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilallis) în tulpinile netocate de porumb

3. O cantitate foarte mare de resturi vegetale în cultura rapiței de toamnă

4. Puricele cruciferelor (Psylliodes chrysocephala) ascunzându-se în resturile vegetale de orz

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea

Astăzi, în întreaga lume asistăm la o scădere a numărului de insecte, precum și la o diminuare a diversității acestora. Mai multe studii publicate într-un număr special al Biology Letters prezintă cauzele acestui declin și sugerează modalități potențiale de a preveni pierderile ulterioare în viitor.

Potrivit autorilor, cele mai frecvente cauze ale pierderii biodiversității includ creșterea utilizării terenurilor pentru agricultură, precum și schimbările climatice și răspândirea animalelor invazive ca urmare a activităților umane. „Am aflat că nu doar intensificarea utilizării terenurilor, încălzirea globală și răspândirea crescândă a speciilor invazive sunt principalii factori ai dispariției globale a insectelor, ci și că acești factori interacționează între ei“, a spus Florian Menzel de la Institutul de Evoluția organică și moleculară la Universitatea Johannes Gutenberg Mainz (JGU) din Germania.

De exemplu, zonele afectate de oameni au mai multe șanse de a suferi efectele schimbărilor climatice, care vor avea inevitabil un impact asupra populațiilor de insecte. În plus, speciile invazive se pot stabili în habitate deteriorate și pot înlocui speciile native, ceea ce va afecta și insectele. Speciile native scad sau dispar, iar speciile invazive cresc, rezultând o pierdere semnificativă a biodiversității.

Se pare că insectele specializate sunt cele care suferă cel mai mult, în timp ce speciile generaliste tind să supraviețuiască. Acesta este motivul pentru care acum găsim mai multe insecte capabile să trăiască aproape oriunde, în timp ce acele specii care au nevoie de habitate specifice sunt în scădere. În general, o scădere a diversității insectelor amenință stabilitatea ecosistemelor.

Mai puține specii înseamnă că există mai puține insecte capabile să polenizeze plantele și să țină sub control dăunătorii. Și, desigur, acest lucru înseamnă, de asemenea, că există mai puțină hrană disponibilă pentru păsările și alte animale care mănâncă insecte. Existența lor continuă poate fi astfel pusă în pericol din cauza scăderii numărului de insecte.

Autorii subliniază necesitatea de a utiliza tehnici standard pentru a monitoriza diversitatea insectelor în mai multe habitate pentru a se asigura că cercetătorii pot compara rezultatele și au o imagine mai bună a ceea ce se întâmplă.

Pentru a limita pierderea biodiversității, cercetătorii sugerează o rețea de rezervații naturale interconectate care să permită speciilor să se deplaseze de la una la alta. De exemplu, insectele sensibile la temperatură ar putea evita zonele în care încălzirea globală crește temperatura și se pot muta în regiuni mai reci din nord. În cele din urmă, avem nevoie de măsuri de reducere a răspândirii speciilor invazive (atât de plante, cât și de animale).

De exemplu, invazia peștilor insectivori din Brazilia a provocat scăderi majore ale insectelor de apă dulce. Aceasta este o altă problemă care a devenit extrem de gravă în ultimele decenii.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Din când în când, lumea noastră interferează cu lumea discretă a insectelor. Evident că ele sunt permanent acolo, doar că de puține ori înțelegem cât de importante sunt acestea în lanțul trofic și cât de bogată în diversitate este această lume a celor mai mici ființe terestre. Am scris de curând despre Rezervația Naturală Dunele Marine de la Agigea, un loc amenințat de schimbările ce se petrec în jurul lui și care reprezintă căminul unor viețuitoare foarte interesante. Natura are mare nevoie de oameni care să o prețuiască și să o protejeze, iar asta nu se poate întâmpla decât dacă există măcar o educație minimă cu privire la mediul înconjurător. Vă fac cunoștință în continuare cu câteva insecte spectaculoase care trăiesc în habitatul natural al dunelor marine de la Agigea. Informațiile de mai jos sunt oferite de biologii de la Stațiunea Biologica Marină Prof. Dr. Ioan Borcea

Una dintre cele mai mari și mai frumoase specii de insecte ce pot fi întâlnite în cadrul rezervației Dunelor Marine de la Agigea este fluturele cap de mort (Acherontia atropos). Omida poate ajunge până la 13 cm lungime. Se hrănește atât cu frunze ale plantelor cultivate, cum ar fi cartoful, cât și cu specii sălbatice (cum ar fi lemnul câinesc – Ligustrum vulgare).

Gândacul rinocer (Oryctes nasicornis) este o specie de gândac de dimensiuni mari ce poate fi întâlnită și în cadrul Dunelor Marine de la Agigea. Numele speciei vine de la cornul de pe capul gândacului, asemănător cornului rinocerilor, care este mai mare la masculi, la femele fiind puțin evident. Larva se hrănește cu lemn mort de foioase și poate atinge până la 10 cm lungime, dezvoltarea până la stadiul de adult putând să dureze și 4 ani.

Ophiusa tirhaca este o specie de fluture de noapte semnalată în România doar pe baza unui exemplar observat în Iași, în urmă cu aproximativ 50 de ani. Specimenul din fotografie reprezintă a doua semnalare a speciei pentru țară, observat în luna august în cadrul rezervației de Dune Marine de la Agigea. Coloritul aripilor anterioare îl ajută să se camufleze pe timpul zilei printre frunzele de pe sol. Specia preferă zonele mai calde din sudul Europei, în zona noastră ajungând doar exemplare hoinare, dar în contextul schimbărilor climatice nu este exclus ca specia să avanseze spre nordul Europei în anii ce vor urma.

Empusa fasciata este cea de-a 5-a specie de călugăriță indentificată pe teritoriul rezervației de Dune Marine de la Agigea, în momentul de față aici coexistând toate speciile de călugărițe din România. Se recunoaște ușor după coiful caracteristic de pe cap și preferă habitatele uscate cu vegetație ierboasă.

Laura ZMARANDA

Trăim înconjurați de o lume naturală extraordinară, supusă multor presiuni din partea omului, dar și cu o capacitate de supraviețuire și refacere a forțelor incredibilă. Când vorbim despre habitatelele naturale, despre faună facem referire mai degrabă la pierderile pe care Terra le suferă. Știm, spre exemplu, câte animale sunt pe cale de dispariție, dar nu știm cu certitudine dacă le-am descoperit pe toate. Este și cazul insectelor.

O echipă de cercetători entomologi de la Muzeul de Istorie Naturală din Los Angeles, Universitatea Guelph din Ontario și Institutul Național de Cercetare a Amazonului a confirmat recent ceea ce oamenii de știință bănuiau de multă vreme. Și anume faptul că în Amazon se află un adevărat continent nedescoperit pe deplin al insectelor.

Până acum cercetările s-au concentrat în special pe studiul insectelor care pot fi observate în partea superioară a pădurilor amazoniene, de aceea insectele de la nivelul copacilor cu înălțimi mai mici sunt încă un mister. Potrivit National Geographic, nimeni nu știa cât de diferite sunt acestea față de cele deja cunoscute. Una dintre etapele studiului întreprins de echipa de cercetători a fost amplasarea capcanelor pentru insecte. Rezultatul a fost că doar după două săptămâni de la montarea lor au fost colectate peste 16.000 de muște și alte câteva mii de specii de insecte pe care nici măcar experții nu le-au putut identifica imediat. În ceea ce privește colecția de muște a lumii, până în momentul de față au fost identificate peste 124.000 de specii.

Potrivit National Geographic, „Amazonul găzduiește cel puțin 10% din biodiversitatea cunoscută din lume și sute de mii de specii de insecte. Un studiu din 2019 a sugerat că aproximativ o treime dintre speciile de insecte ar fi vulnerabile la dispariție în următoarele câteva decenii ca urmare a pierderii habitatului din agricultura intensivă, poluării cu pesticide și îngrășăminte și schimbărilor climatice, printre alți factori.“

Laura ZMARANDA

Creșterea populației la nivel global ne determină să căutăm noi surse de hrană, dar care să implice costuri cât mai scăzute și impact minim pentru mediu. Una dintre variante pare a fi procurarea proteinelor animale din diverse specii de insecte.

Consumul insectelor este obișnuit în diverse colțuri ale lumii, în special în Africa, Asia de Sud-Est și America de Sud, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), la ora actuală fiind folosite ca hrană peste 2.000 de specii de insecte în întreaga lume. Dar ele reprezintă o noutate în spațiul european, unde sunt aprobate în alimentația umană doar trei specii: viermele galben de făină, lăcusta călătoare și greierele de casă.

În luna mai 2021, când se aproba pentru prima dată introducerea unei insecte în alimentația omului pe bătrânul continent, respectiv a viermelui galben de făină uscat (forma larvară a gândacului de făină, Tenebrio molitor, fam. Tenebrionidae), Comisia Europeană (CE) dădea asigurări privind siguranța consumului.

„Această primă autorizare de introducere a insectelor pe piața UE ca alimente noi are loc în urma unei evaluări științifice riguroase efectuate de EFSA (N. R. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor). Noul aliment se poate consuma ca gustare, sub formă de insecte uscate întregi, sau ca ingredient al unor produse alimentare, de exemplu sub formă de pudră în produse proteice, biscuiți sau produse pe bază de aluat.

Strategia «De la fermă la consumator» identifică insectele ca sursă alternativă de proteine care poate sprijini tranziția UE către un sistem alimentar mai durabil. Milioane de oameni consumă deja zilnic insecte. În plus, conform Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), insectele sunt o sursă alimentară sănătoasă și foarte nutritivă, cu un conținut ridicat de grăsimi, proteine, vitamine, fibre și minerale“, se afirmă în comunicatul emis de CE la acea dată.

O provocare...

Aprobarea s-a obținut în urma unui studiu aprofundat al EFSA, care a stabilit că larvele viermelui de făină au un conținut semnificativ de nutrienți și pot deveni o sursă de hrană sustenabilă pentru viitor, obținerea lor presupunând spații și costuri mici și un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră. Dar persoanele cu alergii la acarieni și fructe de mare prezintă risc crescut să aibă reacții adverse și la viermi de făină.

Ermolaos Ververis, chimist și om de știință la EFSA, cel care a coordonat cercetarea pentru primul aviz adoptat privind insectele ca hrană nouă, declara: „Insectele sunt organisme complexe, ceea ce face ca o caracterizare a compoziției produselor alimentare derivate din insecte să fie o provocare. Înțelegerea microbiologiei lor este esențială, având în vedere, de asemenea, că întreaga insectă este consumată. (…) Formulele din insecte pot avea un conținut ridicat de proteine, deși nivelurile adevărate de proteine pot fi supraestimate atunci când chitina, substanța componentă majoră a exoscheletului insectelor, este prezentă. În mod critic, multe alergii alimentare sunt legate de proteine, așa că evaluăm dacă consumul de insecte ar putea declanșa reacții alergice. Acestea pot fi cauzate de sensibilitatea unui individ la proteinele insectelor, reactivitatea încrucișată cu alți alergeni sau alergeni reziduali din hrana pentru insecte, de exemplu gluten.“

Viermi, lăcuste, greieri

Larvele gândacului de făină au culoare alb-gălbuie și măsoară 2,5-3 cm, iar adulții sunt negri și ating lungimi de 1,25-1,8 cm. Sunt dăunători în agricultură pentru că se hrănesc cu boabe, făină sau mălai puse la păstrat. Pentru elimarea lor se cern făina și mălaiul obținute tradițional. La noi acești viermi s-au folosit ca momeală pentru pește, pentru hrana păsărilor sălbatice iarna sau în sezonul de cuibărit (sunt recomandați și în hrana păsărilor de curte) ori a animalelor de companie exotice (șopârle, țestoase, șerpi, păsări, pești etc.).

Viermii de făină pentru consum uman sunt ținuți doar în spații speciale (umbrite, aerisite, cu 24-25° Celsius) și hrăniți cu făină de grâu, tărâțe de grâu sau cereale, fulgi de ovăz, cu felii subțiri de cartofi, morcovi sau mere, deși în natură sunt omnivori. Ouăle depuse sunt separate de adulți prin cernere și lăsate să se dezvolte separat 7-14 zile, până devin larve. Când ating dimensiunea necesară pentru comercializare, sunt spălate, opărite 5 minute și deshidratate la temperaturi joase. Prăjite în ulei, larvele aduc a chipsuri cu carne, iar uscate au aromă de arahide sau nuci.

Viermii de făină prezintă și avantajul că pot degrada polistirenul și polietilena de joasă densitate (LPDE) în materie organică, potrivit studiilor făcute în 2015, respectiv 2020 la Universitatea Stanford (SUA).

În noiembrie 2021, CE a declarat și lăcusta călătoare (Locusta migratoria) sigură pentru consum. Se poate comercializa uscată, congelată sau sub formă de pudră, dar toate alimentele care au în componență această insectă trebuie să menționeze pe etichetă o atenționare privind posibile alergii.

La începutul acestui an, în luna februarie, și greierele de casă (Acheta domesticus, fam. Gryllidae) a intrat pe lista insectelor comercializate în țările UE. Poate fi congelat sau uscat pentru consum ca atare la gustări sau măcinat și încorporat în diverse preparate alimentare precum batoane proteice sau anumite aluaturi. În țările asiatice se mănâncă prăjiți în baie de ulei ori uscați la cuptor ca aperitiv sau gustare ori sfărâmați și presărați peste salate. Au mulți nutrienți, gust neutru și nu conțin gluten, de aceea ar putea fi de mare ajutor pentru crearea de alimente destinate persoanelor cu intoleranță la gluten. Atenție, și greierele poate provoca alergii la 2-4% dintre adulți și 8-9% dintre copii!

La noi, primul pas spre integrarea greierului în alimentație s-a făcut la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Iași, unde s-a preparat o pâine cu 3% făină de greiere. Pâinea obținută nu a avut gust diferit față de cea obișnuită, doar o nuanță puțin mai închisă.

În concluzie, deși prezintă valori nutriționale dovedite, probabil insectele vor fi consumate doar, cel mult, de curiozitate la noi în țară deoarece obiceiurile alimentare se schimbă foarte greu în timp și încă nu există o nevoie în acest sens, în România găsindu-se încă suficiente surse tradiționale de proteine la prețuri accesibile. Dar insectele ar putea să fie răspunsul pentru prevenirea foametei în anumite zone ale lumii.

Monica VIERICIU

Ţânţarii fac parte din categoria de insecte care sunt considerate de departe cele mai periculoase, constituind o mare problemă la nivel global deoarece au un areal de răspândire foarte vast, sunt întâlniţi aproape peste tot, mai ales acolo unde există şi bălţi, lacuri etc., fiind specii care se hrănesc cu sângele oricărei vietăți care mişcă în jurul lor, inclusiv al oamenilor.

În plan global există mai mult de 3.000 de specii de ţânţari, fiecare având particularităţile sale, respectiv sunt specii care nu consumă sânge deloc, alţii nu preferă sânge uman, unele specii preferă să se hrănească seara, iar altele ziua.

Având sânge rece, ţânţarilor, în general, le este greu să trăiască la temperaturi scăzute. Dacă iarna este blândă, unele femele reuşesc să o petreacă fără probleme, însă activitatea cea mai intensă o desfăşoară în perioada călduroasă a anului. 

Un ţânţar cântăreşte în medie 2,5 miligrame, lungimea corpului este între 3,5-5 mm și are o constituţie fragilă, este de culoare gri maroniu, în torace sunt inserate trei perechi de picioare subţiri, acoperite de peri fini, o pereche de aripi înguste şi lungi, precum şi o pereche de aripi posterioare, mai reduse ca dimensiune, care servesc la stabilizarea acestuia.

Masculii prezintă nişte antene lungi, acoperite de peri aspri, trompa lor nu este făcută pentru a înţepa, iar femelele au antene mai scurte şi o trompă folosită la înţepat.

După ce se hrăneşte cu sânge femela țânțar depune 150-300 de ouă înfăşurate într-un înveliş special, lipicios, pe suprafaţa apei, cu predilecţie apă stătătoare, băltoace, mocirle, iazuri sau jgheaburile acoperişurilor.

Întregul ciclu evolutiv, cu durată de 2-3 săptămâni, de la faza embrionară, faza larvară până la pupă se desfăşoară exclusiv în apă, ţânţarii adulţi eclozează la suprafaţa apei şi încep imediat să zboare. În condiţii favorabile, această specie tinde către o înmulţire în masă, populaţia lor cuprinzând un număr deosebit de mare de indivizi.

Ţânţarii nu provoacă pagube alimentelor sau materialelor, sunt supărători din cauza zgomotului pe care îl fac în timpul zborului, însă se regăsesc în categoria agenţilor dăunători pentru igienă şi importanţi în transmiterea unor boli, unele extrem de grave.

Femelele se hrănesc cu sânge o dată la 2-3 zile, înţepăturile lor având efecte neplăcute, prin apariţia eritemelor în zona de contact, pustii roşii şi urticarie.

Intensitatea înţepăturilor la om depinde de genele fiecăruia. Îmbrăcămintea mai închisă la culoare, temperatura corpului şi mişcarea sunt lucruri care atrag ţânţarii.

De asemenea, există o mulţime de compuşi emanaţi de corpul uman, dintre care unii au capacitatea de a respinge ţânţarii, alţii îi atrag, în funcţie de secreţiile şi mirosul fiecărei persoane în parte, ţânţarii având preferinţe diferite, de la specie la specie.

În general, înţepăturile de ţânţar nu pun sănătatea în pericol, însă sunt extrem de deranjante, iar în unele cazuri se poate ajunge la situaţii delicate din cauza provocării unor alergii prin iritarea zonei înţepate care provoacă dureri.

Cu toate acestea, ţânţarii sunt responsabili pentru un număr însemnat de decese înregistrate anual în întreaga lume ca urmare a bolilor răspândite de ei, cu predilecţie în zona tropicală, cum sunt malaria, encefalita sau febra galbenă şi virusul West Nile (pe care îl iau de la păsări şi îl transmit oamenilor, scăzându-le dramatic eficienţa sistemului imunitar).

Există însă pericolul ca, din cauza încălzirii globale, speciile care transmit aceste boli să se răspândească tot mai mult din zona tropicală spre nord.

Anumite specii de ţânţari sunt vectori pentru transmiterea la rumegătoare a Bolii limbii albastre sau a Dermatozei nodulare contagioase, la câine transmit Dirofilarioza, dar şi alte boli care produc morbiditate şi mortalitate ridicată la animale, precum şi însemnate pierderi economice.

Pentru limitarea acţiunii nocive a acestor insecte asupra stării de sănătate a populaţiei umane şi animale se impune aplicarea unor măsuri de prevenire şi combatere de ordin general şi specifice prin care să se limiteze posibilitatea de dezvoltare şi răspândire a ţânţarilor, precum şi lichidarea lor în zonele în care habitează.

Recomandările în acest context se referă la:

• Identificarea zonelor favorabile dezvoltării şi înmulţirii speciilor de ţânţari;
• Responsabilitatea autorităţilor locale şi a unităţilor specializate privind efectuarea lucrărilor de amenajare şi întreţinere a râurilor, a lacurilor şi a zonelor limitrofe acestora pentru a împiedica băltirea apelor;
• Efectuarea lucrărilor de defrişare a resturilor vegetale excesive din parcuri, zone de agrement cu luciu de apă, grădinile din spaţiile intravilane, de pe suprafeţele de pajişti naturale etc.;
• Solicitarea de către autorităţiile locale implicate sau de către populaţia interesată să se efectueze dezinsecţii în zone şi spaţii unde prezenţa ţânţarilor este evidentă, prin unităţi cu activitate în domeniu, dar și pentru asigurarea asistenţei de specialitate prin ingineri agronomi, medici umani, medici veterinari;
• Respectarea procedurilor de dezinsecţie prin folosirea de substanţe omologate din grupa de toxicitate II şi IV, care nu sunt dăunătoare omului şi animalelor şi care sunt verificate ca eficienţă, efectuarea dezinsecţiei în două etape: în prima etapă se urmăreşte exterminarea insectelor vii, urmărind ca la 18-21 de zile să fie exterminate ouăle şi larvele de insecte;
• Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare, în special a tratamentelor antiparazitare şi a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi a deratizăriilor, în situaţile în care aceste acţiuni se impun.
• Protejarea spaţiilor prin plase de protecţie şi, după caz, folosirea unor aparate care emit ultrasunete pentru alungarea ţânţarilor.
• Populaţia să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, să evite zonele cu băltiri, împădurite sau cu vegetaţie înaltă în special în perioada caldă a anului.
• Colaborarea permanentă cu alte autorităţi judeţene responsabile, prin informări reciproce şi acţiuni comune pentru realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a dăunătorilor;
• În situaţii deosebite de infestaţie masivă, de înţepături cu reacţii locale evidente, în special în zona globului ocular, în stări alergice se recomandă apelarea la medici pentru intervenţii de specialitate.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca, prin cercetătorii de la Disciplina Parazitologie și Boli parazitare (Facultatea de Medicină Veterinară), anunță descoperirea unei noi specii de insectă, pe teritoriul României, mai exact în județul Constanța. Foarte interesantă este denumirea noii specii de insectă, aceasta fiind numită în onoarea jucătoarei de tenis Simona Halep: Phlebotomus (Transphlebotomus) simonahalepae. 

Potrivit unui comunicat de presă transmis de USAMV din Cluj-Napoca, descoperirea a avut loc în timpul unui studiu pentru monitorizarea populației de vectori din România, finanțat de ECDC (Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) și desfășurat în zona Canaraua Fetii din județul Constanța.Rezultatele studiului au fost publicate în luna august 2021 în revista Parasites & Vectors.

Cum le-a venit ideea cercetătorilor

“Descrierea unei noi specii este un proces complex, de durată și, totodată, un act de responsabilitate. Ideea denumirii speciei în onoarea Simonei Halep ne-a venit în timpul unei conferințe chiar despre flebotomi, conferință care s-a desfășurat în Galapagos. Discutam cu Cristina Pop, autoarea studiului, și i-am sugerat această denumire, mai ales că localitatea-tip unde s-a derulat studiul se află foarte aproape de locul de naștere al jucătoarei noastre de tenis. Cristina a fost imediat de acord și ne-am bucurat mult ulterior să primim și acordul Simonei Halep, prin managerul ei pe probleme juridice, care ne-a comunicat că este onorată de inițiativa noastră. Dedicăm această descoperire științifică Simonei Halep, în semn de onoare și de apreciere pentru performanțele sale și pentru cum duce numele României în lume, așa cum ne străduim și noi în domeniul cercetării”, explică coordonatorul studiului, Prof. dr. Andrei Mihalca, de la Disciplina de Parazitologie și Boli parazitare.

De asemenea, cercetătorul științific Cristina Pop povestește despre descoperirea noii specii de insectă. ”Printre câteva sute de flebotomi colectați în zona Canaraua Fetii din județul Constanța, în cadrul studiului din 2018, am observat unul singur, total diferit. Mi-am dat seama atunci că este un exemplar aparte, dintr-un subgen care nu mai fusese semnalat la noi în țară. Au urmat apoi câteva investigații mai detaliate, iar în urma analizelor morfologice și genetice ne-am dat seama, împreună cu colaboratorii din Ankara, că avem de-a face cu o specie complet nouă pentru știință. Având la dispoziție un singur specimen, am decis la acea vreme să nu publicăm încă datele și să încercăm să mai colectăm câteva exemplare. Am continuat astfel colectările în aceeași zonă timp de încă două sezoane, în 2019 și în 2020. Fără rezultat, din păcate. Totuși, specimenul colectat de noi este fără dubiu un exemplar dintr-o specie necunoscută până la ora actuală și am decis într-un final să îl descriem ca un taxon nou”, precizează Cristina Pop. 

Insecte responsabile de transmiterea unor boli grave la om și animale 

Flebotomii sunt insecte hematofage, cu răspândire pe toate continentele, dar mai abundente și mai diverse în zonele cu climat cald. Anumite specii sunt responsabile de transmiterea unor boli grave la om și animale, cum ar fi leishmanioza sau flebovirozele. În România, între anii 1910 și 1970, au fost semnalate opt specii de flebotomi, se mai arată în comunicatul USAMV din Cluj-Napoca. Cercetările derulate în ultimii ani de specialiștii de la USAMV Cluj-Napoca au confirmat prezența a șase specii, plus această nouă specie pentru știință, care a fost denumită în onoarea Simonei Halep. Astfel, numărul total de specii noi pentru știință descrise de cercetătorii de la colectivul Disciplinei de Parazitologie și boli parazitare al USAMV Cluj-Napoca în ultimii ani a ajuns la 12.

Sursa foto: Revista Parasite &Vectors

La  MĂR – se vor aplica două tratamente pentru combaterea rapănului, făinării, moniliozei, bolilor de scoarţă, păduchelui din San-Jose (G1), păduchelui lânos, acarieni, afide, insecte defoliatoare şi minatoare astfel:

• tratamentul 1 – când fructul are diametrul de 3 cm (perioada 31 mai 2019 - 06 iunie 2019);
• tratamentul 2 – la interval de 7-12 zile de la efectuarea tratamentului anterior.

Se vor utiliza următoarele amestecuri de pesticide:

• SYSTHANE PLUS 24 CE - 0,02 % sau SCORE 250 EC – 0,015% sau TOPSIN 70 WDG – 0,07% sau CHORUS 75 WG– 0,02% + DECIS 25 WG – 0,003%  sau PYRINEX 25 CS – 0,3% + NISSORUN 10 WP – 0,03%;
• SHAVIT F 72 WP – 0,2% +  DECIS 25 WG – 0,003% + VERTIMEC 1,8% EC –0,1% până la 0,15%;
• FOLICUR SOLO 250 EW – 0,05% sau CHORUS 75 WG – 0,02% + ACTARA 25 WG – 0,01% sau MOVENTO 100 SC – 0,1875% +  ENVIDOR 240 SC – 0,04%;
• SYSTHANE PLUS 24 CE – 0,02 % + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau MOSPILAN 20 SG – 0,02% sau ACTARA 25 WG – 0,01% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%;
• MERPAN 50 WP – 0,25% sau DITHANE M 45 – 0,2% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau WINNER M 80 – 0,2% + SULFOMAT 80 PU – 0,3% sau SHAVIT F 72 WP – 0,2% + ACTARA 25 WG – 0,01% + NISSORUN 10 WP – 0,03%.

La  PĂR şi GUTUI – se vor aplica două tratamente pentru combaterea fumaginei, rapănului, moniliozei, septoriozei, pătării brune, puricelui melifer, păduchelui din San-Jose (G1), acarienilor, afidelor, insectelor defoliatoare şi minatoare, păduchelui lânos astfel:

• tratamentul 1 – în perioada de creştere a fructelor (perioada 31 mai 2019 - 06 iunie 2019);
• tratamentul 2 – la interval de 7-12 zile de la efectuarea tratamentului anterior.

Se vor utiliza următoarele amestecuri de pesticide:

1. SCORE 250 EC – 0,015% sau SHAVIT F 72 WP – 0,2% sau CHORUS 75 WG – 0,02% + DECIS 25 WG – 0,003% sau MOVENTO 100 SC – 0,1875% + NISSORUN 10 WP – 0,03%;
2. DITHANE M 45 – 0,2% sau MERPAN 50 WP – 0,25% sau WINNER M 80 – 0,2% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau MOSPILAN 20 SG – 0,02% sau ACTARA 25 WG – 0,01% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%;

În livezile de MĂR şi PĂR unde este pus în evidenţă atac al focului bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora) se vor utiliza următoarele produse:

CHAMP 77 WG – 0,2% sau FUNGURAN OH 50 WP – 0,04% sau KOCIDE 2000 – 0,25% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau MOSPILAN 20 SG – 0,02% sau ACTARA 25 WG – 0,01% + VERTIMEC 1,8% EC – 0,1% până la 0,15%. 

La toate reţetele de tratament se poate adăuga îngrăşământ foliar în concentraţiile recomandate de producător.

Alte Recomandări importante:

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

- produsele se solubilizează separat, se omogenizează și apoi se pulverizează;

- resturile de soluții sau apa rezultată în urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie să ajungă în apropierea apelor de suprafață, șanțuri etc.

- executarea tratamentului, pe timp liniștit, fără vânt. Nu aplicați tratamentul dacă viteza vântului este mai mare de 4-5 m/s.

- citiți cu atenție eticheta produsului pe care îl folosiți;

- la realizarea amestecurilor se verifică compatibilitatea pesticidelor, fizică și chimică.

- Se vor utiliza doar produse de protecţia plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR“, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectati cu strictete normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min. Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală şi 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare și îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE și, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 și în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejării sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului  înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Bistriţa-Năsăud

Nimic din ceea ce se întâmplă în natură nu este o întâmplare și niciuna dintre ființele extraordinare ale acestei planete nu este aici fără a avea un rol în spectacolul vieții. Conexiunea fină a tuturor ecosistemelor din natură depinde uneori de cele mai fragile dintre viețuitoare. Ciudat lucru ca întreaga sustenabilitate a unei societăți să se sprijine pe, aparent, cea mai nesemnificativă piesă. Însă exact asta se întâmplă în natură. Dacă scoți o singură verigă din lanțul trofic, mai devreme sau mai târziu, subtil sau foarte evident, natura va reacționa. Unul dintre cele mai recente studii este legat de lumea miniaturală a insectelor. Cercetători de la Universitatea Sydney și de la Universitatea din Queensland, Australia, au ajuns la concluzia că în curând s-ar putea produce un colaps catastrofal al ecosistemelor naturale. Și asta pentru că din lanț s-ar putea desprinde o verigă. Populațiile de insecte sunt grav afectate, în special de activitățile umane. În urma cercetărilor s-a stabilit că în mai multe zone ale globului specii de insecte, de la fluturi şi albine până la gândaci de bălegar sunt afectate de  pierderea habitatului, poluare, utilizarea pesticidelor, dezvoltarea agriculturii (considerată cauza primordială a dispariției lor), boli, specii invazive şi schimbări climatice. În Anglia, spre exemplu, din cauza chimizării și dezvoltării intensive a agriculturii,  populațiile de fluturi și molii sunt printre cele mai afectate. Numărul speciilor de fluturi a scăzut cu 58% între 2000 și 2009.

În contextul acesta, profețiile sunt sumbre pentru cele mai mărunte viețuitoare ale Terrei. Dacă nimic nu se schimbă în percepția legată de importanța lor, în următoarele decenii ar putea avea loc cea mai mare extincție de pe Pământ în urma căreia ar urma să dispară 40% dintre speciile de insecte. Dispariția lor va determina un efect de domino. Insectele, care reprezintă o sursă de hrană pentru alte animale și păsări sălbatice și care au rol în polenizarea plantelor și reciclarea nutrienților, sunt considerate baza structurală şi funcţională a multora dintre ecosistemele lumii. Și asta încă de acum 400 de milioane de ani, de la apariția lor, la finalul erei deviniene. Fără sursă de hrană toate celelalte viețui­toare, păsări, amfibieni, animale vor muri, iar fără polenizatori plantele vor dispărea.

Scenariul a fost confirmat în Puerto Rico, unde populațiile de insecte au scăzut cu până la 98% în 35 de ani, iar efectul de cascadă a început să se vadă. Este pregătită omenirea să suporte consecințele transpunerii unui astfel de scenariu la nivel mondial? Sau poate este momentul unui compromis? Oamenii de știință, preocupați de perpetuarea populațiilor de insecte, au propus măsuri prin care putem evita efectul de domino. O astfel de măsură este, spre exemplu, plantarea la marginile câmpurilor a unor fâşii bogate în flori sau rotaţia culturilor cu trifoi în beneficiul bondarilor. Ce spui, omule, ființa din vârful lanțului trofic, ești dispus să îți riști măreția prin condamnarea la moarte a celor mai neînsemnate făpturi de pe Terra?

Laura ZMARANDA

În natură totul este perfect organizat, există un echilibru ecologic extraordinar. Spre exemplu, în situațiile în care o specie de insecte dăunătoare se înmulțește excesiv, apar și prădătorii ei. Natura găsește întotdeauna soluții pentru a-și rezolva problemele. Modelul acesta a fost replicat și de companiile care activează în sectorul de protecție a plantelor și care sunt preocupate să ofere agricultorilor soluții prietenoase cu mediul. Bioplanet este o societate italiană care din 1991 se ocupă cu creșterea masivă a 18 specii de insecte utile. Compania este cotată printre primele cinci cele mai bune societăți care oferă soluții pentru protecția plantelor prin combatere biologică, iar producția sa pleacă spre 30 de țări, de la America de Nord până în Rusia. Mai multe informații despre combaterea ecologică ne-a oferit Maria Nomikou, reprezentant Bioplanet.

Ce este combaterea biologică și ce avantaje are

Combaterea biologică presupune utilizarea organismelor vii contra altor organisme. În culturile agricole este vorba despre utilizarea de insecte utile și de acarieni, de nematode entomopatogene, de fungi utili, de bacterii și de viruși care limitează populația insectelor dăunătoare. Astfel se evită utilizarea de produse chimice și este redusă în mod natural paguba economică asupra culturilor.

Așadar, în loc ca agricultorii să stropească cu pesticide, utilizează insecte utile care se vor hrăni cu cele dăunătoare, iar ultimele vor fi exterminate. Un exemplu cunoscut este buburuza care se hrănește cu afidele de pe plantă, „curățând-o“ astfel de insectele dăunătoare. „Este vorba, în primul rând, de o metodă de protecție a plantelor prietenoasă cu mediul. Nu este primejdioasă pentru om, animalele de companie sau alte animale precum mamiferele, păsările, reptilele, peștii, albinele ș.a.m.d. Are eficacitate crescută și nu are „ dată de expirare“, cum au multe pesticide chimice care după aplicații multiple devin ineficiente. Au un spectru de acțiune larg și au durată de acțiune lungă deoarece, spre exemplu, putem lansa organismele utile la demararea înfloririi, iar ele să dea rezultate până la sfârșitul perioadei de cultivare cu eficacitate crescută“, spune interlocutoarea noastră.

Dar cel mai mare avantaj comercial al acestei metode este faptul că este conformă cu Directivele Uniunii Europene pentru utilizarea de mijloace moderate pentru Protecția Plantelor, deschizând așadar drumul către exportul produselor agricole. În plus, fructele și legumele pentru care s-a folosit combaterea ecologică câștigă încrederea atât a supermarket-urilor, cât și a consumatorilor, iar pentru o astfel de producție se obține un preț mai bun.

Unde poate fi aplicată această metodă

Societatea Bioplanet dispune de peste 30 de specii care pot combate o largă gamă de insecte erbivore, precum tetranychus, Aleyrodidae, Tuta absoluta, thysanoptera, aphis, omizi de lepidoptere, pseudococcus, gândaci, liriomyza ș.a. Organismele utile acționează în principiu în trei moduri: prin vânare, prin parazitare sau atacând insectele erbivore. În funcție de aceasta sunt clasificate în următoarele clase: prădătoare, parazitare sau entomopatogene. De multe ori este necesară utilizarea mai multor specii de organisme utile concomitent la o cultură deoarece fiecare prezintă un specific. În plus, unele dintre aceste organisme pot fi combinate și cu produse chimice. Domeniile de aplicare a combaterii biologice sunt culturile agricole în sere sau pe câmp deschis, livezile, pepinierele, gazonul terenurilor sportive, parcurile, grădinile, chiar și terasele.

Potrivit Mariei Nomikou, „în prezent combaterea biologică poate fi utilizată atât preventiv, dar de multe ori și terapeutic, atunci când insecta erbivoră a căpătat dimensiuni mari. În mod deosebit este utilă contribuția organismelor utile în cazul în care insectele dăunătoare au dezvoltat rezistență la substanțele chimice, iar producătorul nu dispune de mijloace pentru combaterea insectelor erbivore.“

Este suficientă utilizarea insectelor?

Insectele utile oferă protecție contra atacurilor insectelor dăunătoare, dar uneori acestea pot scăpa de sub controlul celor utile. Din acest motiv nu trebuie să uităm de utilizarea măsurilor de cultivare care se iau inițial pentru culturi. Ne referim aici la distrugerea rămășițelor ultimei culturi, plasele de respingere a insectelor, capcanele pentru insecte, instalarea de holuri, în general tehnici și practici de cultivare care îngreunează extinderea insectelor dăunătoare. Este necesară supravegherea de către un expert specializat care va recomanda acțiunile potrivite. De exemplu, poate recomanda lansarea de organisme utile din categoria 2 sau 3 ori utilizarea de mijloace și instrumente compatibile. În cazuri speciale poate fi impusă utilizarea preparatelor chimice în mod selectiv care afectează insectele erbivore, fără a le afecta semnificativ pe cele utile.

„Cum se realizează producția de insecte utile? De exemplu, într-un spațiu creștem plante curate pe care le infestăm cu insecte dăunătoare, iar când infestarea ajunge la un anumit grad introducem prădătorii sau paraziții pe care dorim să îi creștem. Producția se realizează în spații de laborator, în condiții controlate care favorizează dezvoltarea insectelor utile și care împiedică infecțiile. Insectele cresc geometric, ocupând un spațiu foarte mic. Apoi culegem insectele utile care s-au reprodus, le ambalăm în ambalaje speciale și le expediem către producători. Acestea trebuie preluate îndată de către agricultori și eliberate pe cultura lor“, completează reprezentantul Bioplanet.

Combaterea biologică este o metodă modernă deoarece acoperă nevoile actuale pentru produse de calitate înaltă. În forma sub care se utilizează în prezent a fost dezvoltată în țări din Europa de Nord, respectiv în Olanda și Anglia din anii ’60. Dar principiile metodei sunt cunoscute și se aplică încă din Antichitate, când a fost notificată importanța insectelor utile. Teofrast în Grecia Antică, Protecția plantelor biologice ale citricelor în China (sec. 2 E.N.) și protecția roșiilor împotriva Tuta absoluta pe vremea aztecilor sunt doar unele exemple. Combaterea biologică numără 2.500 de ani de istorie în diferite civilizații de pe planeta noastră, iar combaterea chimică, cu problemele aferente create omului și mediului, a fost dezvoltată comercial după 1960.

„Utilizarea insectelor utile nu face altceva decât să mimeze natura. Acest lucru încercăm și noi să facem prin utilizarea insectelor utile, pentru a controla populația insectelor dăunătoare la un nivel care nu provoacă pagubă economică.“ Maria Nomikou

Laura ZMARANDA

În această perioadă se recomandă executarea tratamentului fitosanitar la prun pentru combaterea dăunatorului: viermele prunelo (Laspeyresia funebrana) tratamentul I pentru generația I.

Astefel, puteți folosiți unul dintre produsele de mai jos, după caz:

INSECTICIDE

Perioada optimă de tratament: 23-27.05.2017.

Alte recomandări:

Tratamentul se repetă la 10 zile și se complexează pentru combaterea bolilor: monilioza, ciuruire, pătarea roșie, cu următoarele produse:

FUNGICIDE

Perioada de avertizare se va prelungi cu câte zile au fost nefavorabile stropirii (prezența precipitațiilor ).

• Folosiți numai produse de protecția plantelor omologate în România și provenite din surse autorizate.
• Citiți cu atenție eticheta produsului înainte de utilizare și respectați recomandările.
• Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!
• Respectați cu strictețe normele de lucru cu produsele de protecția plantelor, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și animalelor.

SURSA - OFICIUL FITOSANITAR BRAȘOV

Deşi sunt consideraţi doar niște insecte dăunătoare, puricii sunt organisme sofisticate a căror evoluţie a avut loc în strânsă legătură cu animalele ce au sânge cald. Omul nu a fost nici el lipsit de „plăcerea“ de a convieţui cu respectiva insectă.

Studiile au arătat că puricii există de peste 60 de milioane de ani. Au fost descrise peste 2.000 de specii, din care 95% parazitează mamiferele și 5% păsările.

Puricii fac parte din ordinul Siphonaptera, insecte lipsite de aripi cu corpul aplatizat latero-lateral de 1,5-4 mm lungime. A treia pereche de picioare este mai dezvoltată, ajutând puricii să execute salturi de până la 35 cm. Aparatul bucal este adaptat pentru înțepat și supt. Puricii adulți se hrănesc cu sânge (hematofagi), femelele sunt mai multe decât masculii și se găsesc pe corpul animalelor, dar și în mediul în care se găsesc acestea.

Puricii sunt insecte cu metamorfoză completă (holometabole), având următoarele stadii evolutive: ou, trei stadii larvare, pupa sau coconul și adulți (mascul și femelă).

Ouăle puricilor se pot vedea cu ochiul liber, au culoare ușor translucidă inițial și apoi devin albe, ca niște perle. Femela depune ouă pe corpul animalelor care apoi cad în mediu și acolo va avea loc evoluția lor. O femelă de purice depune în medie între 300 și 500 de ouă. Ouăle se dezvoltă cel mai bine la 25°C și umiditate relativă de peste 50%.

Larvele sunt albe la eclozare, după care devin ruginii, subțiri (vermifore), apode (lipsite de picioare), acoperite cu peri. Dezvoltarea larvelor se realizează în mediu, evoluția de la L1 la L3 realizându-se în două luni. Larvele se hrănesc cu detritusuri celulare și cu fecalele puricilor adulți, bogate în sânge nedigerat. Excreția de sânge nedigerat de către adulții de purici este foarte importantă pentru dezvoltarea și supraviețuirea larvelor și, astfel, se asigură perpetuarea speciei.

Larva L3 se transformă în pupă care secretă în jurul ei coconul. Acesta este alcătuit dintr-o secreție asemănătoare firului de mătase, fiind forma de rezistență a puricilor. Coconul măsoară 5 mm lungime. Femelele sunt primele care ies din cocon. Ieşirea acestora și atacarea gazdei se face cu ajutorul stimulilor tactili, emanația de dioxid de carbon și curenții de aer produși de gazdă. Puricii nehrăniți trăiesc 20-62 de zile, iar cei care se hrănesc, până la 133 de zile. Cantitatea de sânge ingerată de o femelă de purice este de peste 15 ori mai mare decât greutatea sa. Durata ciclului biologic poate fi de 14 zile la 32°C sau de 140 de zile la 13°C.

Importanța medicală

Puricii pot fi purtători și transmițători de agenți patogeni și au jucat un rol important în istoria omenirii prin bolile transmise la om. Puricele șobolanului (Xenopsylla cheopis) a fost implicat într-o epidemie de ciumă fără precedent din Evul Mediu. De asemenea, se estimează că în al Doilea Război Mondial puricii au ucis mai mulți oameni decât războiul în sine.

Importanța medicală a infestațiilor cu purici trebuie privită prin:

l efectele directe pe care le au puricii asupra gazdei:

– disconfort, prin prurit și deplasarea puricilor pe corpul animalelor;

– anemia (spoliere de sânge), cu mult mai gravă dacă se asociază și cu paraziți interni (de exemplu, Ancylostoma spp.);

– alergii – acestea apar după hrănirea puricilor cu sânge datorită proteinelor din saliva acestora.

l efectele indirecte prin:

– rolul de vector, unii cu rol zoonotic, la animale și la om, pentru Bartonella spp., Mycoplasma spp. și Rickttesia spp.

– rolul de gazdă intermediară, stadii intermediare ale Dypilidium caninum (vierme lat, panglică), se dezvoltă în larvele și pupa de purice și vor fi transmise la câine, pisică şi om prin ingerarea de purici adulți.

Controlul populațiilor de purici

Pe animal: pentru eliminarea puricilor de pe animale, în special câine și pisică, există multe produse sub diferite forme de prezentare, spot-on sau pour-on (acele produse care se aplică sub formă de picătură pe ceafă sau de-a lungul coloanei vertebrale), zgărzi, soluții pentru îmbăiere, spray-uri sau comprimate. Durata de acțiune a acestor produse poate fi de 1-3 luni. Alegerea produsului insecticid se face în funcție de categoria de animale, de mediul în care trăiește animalul, de bugetul proprietarului de animale și, nu în ultimul rând, de toleranța la anumite produse.

Atenţie! Există produse care nu sunt recomandate pisicilor sau anumitor rase de câini. De aceea se recomandă consultarea medicului veterinar în efectuarea tratamentelor contra puricilor.

În locuințe: nu este suficient să aplicăm tratamente contra puricilor numai pe animal. Așa cum am văzut, doar puricii adulți stau pe animale. Aşadar, trebuie să eliminăm și stadiile intermediare de purici, în primul rând printr-o curățenie mecanică riguroasă a covoarelor, fotoliilor și canapelelor și apoi aplicarea de produse insecticide într-o concentrație de două ori mai mare decât cea recomandată pentru îmbăieri. Aceste acțiuni trebuie repetate la interval de o săptămână, cel puțin trei săptămâni.

În exterior: se tunde iarba, se îndepărtează resturile vegetale și se tund arbuștii la baza solului pentru a evita menținerea umidității necesare dezvoltării stadiilor intermediare de purici. Nu se aplică produse insecticide în mediu pentru că acestea au și efecte nedorite asupra acestuia, imediate sau în timp.

Dr. Lidia CHIŢIMIA DOBLER

Unele dintre bolile frecvente care ameninţă sănătatea animalelor în sezonul cald sunt miazele cutanate. Aceste boli parazitare ale pielii afectează în special oile și sunt produse prin dezvoltarea pe piele, plăgi sau în cavităţile naturale a larvelor de muşte din familia Calliphoridae sau Sarcophagidae.

Musca, principalul vinovat

Cel mai des întâlnite insecte ale căror larve parazitează animalul sunt musca albastră de carne, musca verde şi musca de cadavre. Adulţii acestor insecte sunt activi mai ales în sezonul cald. Atrase de mirosul caracteristic, femelele depun ouă pe pielea animalului, în pliuri sau pe pielea murdară de fecale, mai ales la baza cozii, zona fesieră sau dorso-lombară şi baza coarnelor.

Contaminarea animalelor se realizează în perioada iunie - septembrie, pe măsura apariţiei insectelor adulte în natură, sub influenţa temperaturii şi umidității. Receptivitatea la boală este influenţată de specie, rasă și starea de întreţinere. Cele mai sensibile rase sunt cele ameliorate, cu piele fină şi umedă, precum Merinos și Corriedale. Rasele locale sunt mai rezistente, în special Ţurcana şi metişii acesteia.

Semnele care indică boala

Oile afectate de miazele cutanate sunt agitate, bat din picioare, scutură coada, apucă cu gura zona afectată sau se scarpină de obiectele din jur. În zonele unde se găsesc larvele lâna se desprinde uşor, lăsând loc unor zone roase care sângerează. În fazele avansate de boală apar zone de piele putrezită şi puroi în care se regăsesc larvele şi ouăle de muscă. Zona afectată miroase respingător, lâna este murdară şi aglomerată într-un loc din cauza secreţiilor bubelor. Animalele nu mai au poftă de mâncare şi slăbesc, iar în stări toxice fac temperatură, stau mai mult culcate şi în câteva zile mor.

În funcţie de localizarea larvelor pe corpul animalului, se diferențiază miaza corpului cu leziuni în regiunea dorso-lombară, greabăn şi flancuri; miaza codală şi pericodală produsă în urma tăierii cozii şi care cuprinde baza cozii, zona anusului şi vulva; miaza pericornuală care apare în perioada montei la berbecii cu leziuni la baza coarnelor și miaza mamară care apare mai ales la oile în lactaţie.

Diagnosticul se stabileşte prin examenul leziunilor, recoltarea şi identificarea larvelor din secreţii şi exudate.

Pierderi economice mari

Prognosticul este favorabil, în special în cazurile diagnosticate în faza de început, agravându-se atunci când apar leziuni la nivelul pielii, septicetie şi toxiemie. Pierderile economice sunt însemnate ca urmare a scăderii producţiei de lână şi lapte, a reducerii sporului de creştere, la care se adaugă deprecierea pieilor şi a cazurilor de mortalitate.

Profilaxie şi tratament

Fiind dificil să ferim animalele de insectele adulte, în sezonul de păşunat este indicat să se aplice măsuri de dezinsecţie în jurul adăposturilor, în perioada de zbor a insectelor. Se recomandă insecticide persistente ca ROMPARASECT 5% și TETRACIP. Dezinsecţiile trebuie făcute începând cu sezonul de iarnă pentru distrugerea eventualelor larve, astfel încât să se întrerupă ciclul biologic al insectei şi, ca urmare, să nu mai apară insecte mature anul următor. Foarte importantă este deparazitarea animalelor cu soluţie injectabilă ROMIVERMECTIN 1%. În cazurile grave, se îndepărtează ţesutul afectat şi se administrează timp de 3-5 zile antibiotic injectabil AMOXYLROM 10% sau AMOXICOLISTIN, iar pe zona respectivă se aplică soluţia cicatrizantă CICATRISOL.

Ca măsură de prevenire, lâna trebuie menţinută uscată prin combaterea oricăror stări diareice sau a altor surse de umezire. La oi, înainte de fătare se practică codinitul, iar la mieii din rasele de lână, după 3 săptămâni, se tund părţile laterale ale perineului pe o distanţă de 2-5 cm. Tunsul oilor se face cu atenţie pentru evitarea producerii plăgilor.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ, Romvac Company SA

Există anumite insecte de disconfort, cum ar fi gândacii de bucătărie, puricii, furnicile, muștele, ploșnița de pat, care nu numai că deranjează prin simplul fapt că pătrund în locuințele oamenilor, cauzându-le mușcături sau înțepături, dar pot să le transmită și diferite boli periculoase.

Prin modul lor de viață, pe care îl duc în medii murdare, aceste insecte răspândesc diferiți microbi în locuințele oamenilor, mai ales pe alimente și băuturi.

Astfel, muștele și gândacii de bucătărie sunt vectori pentru mulți microbi, pe care îi transportă la distanță, aceștia fiind răspunzători de îmbolnăvirea oamenilor (cauzând în special boli digestive).

Există, însă, și posibilitatea ca unele insecte să fie purtătoare de germeni patogeni (virusuri, bacterii, paraziți) pe care îi transmit omului odată cu mușcătura sau înțepătura. De asemenea, aceste insecte pot să inoculeze diferite substanțe alergenice.

Astfel, gândacii de bucătărie pot fi răspunzători de reacții alergice, inclusiv astm bronșic, în special la copii.

Puricii sunt insecte care îți pot invada locuința dacă ai câini sau pisici. Aceștia, pe lângă reacțiile alergice pe care le pot provoca, pot fi și gazdă pentru unii paraziți (tenii).

Căpușele mamiferelor pot transmite diferite boli periculoase, mai frecventă fiind borelioza sau boala Lyme.

Ploșnița de pat poate transmite diferiți paraziți prin intermediul excrementelor pe care le lasă la locul înțepăturii, în timp ce se hrănește cu sânge, putând cauza afecțiuni grave la nivelul diferitelor organe interne și sisteme (inimă, sistem circulator, sistem nervos etc.).

În prezent, numărul persoanelor infectate cu diferiți agenți patogeni, răspândiți prin intermediul insectelor, este din ce în ce mai mare, acest fenomen apărând și ca o consecință a răspândirii acestor insecte pe tot globul, pe diferite căi (păsări migratoare, mijloace de transport etc.).

Pentru a evita apariția acestor boli atât la om, cât și la animale este foarte importantă acțiunea de combatere a acestor insecte.

Pentru a reuși să reducem numărul acestor insecte este necesar să acționăm în mai multe direcții, igienizând casa, adăposturile, dar și animalele. Astfel, pentru locuinţele oamenilor se folosesc produse insecticide având în compoziție substanțe active foarte eficace, cum ar fi: Gândăcid 200 (utilizat în soluţie 5 ml/litrul de apă pentru dezinsecţia suprafeţelor mai mari, ca de exemplu subsoluri de blocuri, şcoli etc.), Gândăcid 100 şi Gândăcid 90 (utilizat în locuinţe prin aplicarea gelului în locurile ascunse, frecventate de gândaci).

Aceste produse distrug atât insectele târâtoare, dar şi artropode dăunătoare cu care intră în contact (gândaci de bucătărie, furnici, purici, ploşniţa de pat) şi se recomandă şi pentru utilizatori profesionali (spitale, şcoli, hoteluri, restaurante, magazine). Nivelul scăzut al concentraţiilor soluţiilor de lucru şi toxicitatea redusă asigură un coeficient de siguranţă notabil pentru oamenii care îl manipulează şi pentru mediul înconjurător.

Pentru deparazitarea adăposturilor la animale recomandăm produsul Romparasect 5%.

Foarte importantă este deparazitarea externă a câinilor cu Parakill pentru combaterea puricilor și căpușelor.

Dr. Viorica CHIURCIU
Medic veterinar, Doctor în ştiinţe medicale SC ROMVAC COMPANY SA

Există anumite insecte de disconfort, cum ar fi gândacii de bucătărie, puricii, furnicile, muştele, ploşniţa de pat, care nu numai că deranjează prin simplul fapt că pătrund în locuinţele oamenilor, cauzându-le muşcături sau înţepături, dar care pot să le transmită şi diferite boli periculoase. Prin modul lor de viaţă, pe care îl duc în medii murdare, aceste insecte răspândesc diferiţi microbi în locuinţele oamenilor, mai ales pe alimente şi băuturi.

Astfel, muștele și gândacii de bucătărie sunt vectori pentru mulți microbi, pe care îi transportă la distanță, aceștia fiind răspunzători de îmbolnăvirea oamenilor (cauzând în special boli digestive).

Există însă și posibilitatea ca unele insecte să fie purtătoare de germeni patogeni (virusuri, bacterii, paraziți) pe care îi transmit omului odată cu mușcătura sau înțepătura. De asemenea, aceste insecte pot să inoculeze diferite substanțe alergenice. Astfel, gândacii de bucătărie sunt răspunzători de reacții alergice, inclusiv astm bronșic, în special la copii.

Puricii sunt insecte care îți pot invada locuința dacă ai câini sau pisici. Aceștia, pe lângă reacțiile alergice pe care le pot provoca, pot fi și gazdă pentru unii paraziți (tenii).

Căpușele mamiferelor pot transmite diferite boli periculoase, cea mai frecventă fiind borelioza sau boala Lyme.

Ploșnița de pat poate transmite diferiți paraziți prin intermediul excrementelor pe care le lasă la locul înțepăturii, în timp ce se hrănește cu sânge, putând cauza afecțiuni grave la nivelul diferitelor organe interne și sisteme (inimă, sistem circulator, sistem nervos etc.).

În prezent, numărul persoanelor infectate cu variați agenți patogeni răspândiți prin intermediul insectelor este din ce în ce mai mare, acest fenomen apărând și ca o consecință a răspândirii acestor insecte pe tot globul, pe diferite căi (păsări migratoare, mijloace de transport etc.).

Prevenția pentru apariția acestor afecțiuni la om este foarte importantă și se realizează prin combaterea acestor insecte. Pentru a reuși să le eliminăm în totalitate este necesar să acționăm în mai multe direcții, igienizând atât casa, cât și animalele și curtea locuinței.

Astfel se folosesc insecticide adecvate, cu substanțe active eficace, cum ar fi: GÂNDĂCID 200, GÂNDĂCID 100 şi GÂNDĂCID 90, create special pentru gândacii de bucătărie din locuințele oamenilor, dar și pentru furnici, ploșnițe de pat etc. şi ROMPARA­SECT 5%, folosit pentru adăposturile animalelor.

Pentru combaterea muștelor, SC. ROMVAC COMPANY SA comercializează capcane pentru muște care se plasează la intrarea în locuință. Aces­tea reprezintă un sistem revoluționar, ecologic, care constă în pungi cu atractant natural, datorită căruia muștele sunt atrase, intră în capcană și nu mai pot să iasă.

Foarte importantă este deparazitarea externă a câinilor cu PARAKILL pentru combaterea puricilor și căpușelor.

Dr. Viorica CHIURCIU,medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale, SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013