ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 17 Sep 2021

Planuri mari în regiunea Sud-Muntenia pentru următorii 7 ani

Planul de Dezvoltare Regională 2021-2027 pentru regiunea Sud-Muntenia, aflat încă în dezbatere publică, vorbește despre un necesar de 8.157.495.605 euro pentru următorii șapte ani. Suma se referă nu doar la sursele europene, ci la toate formele de finanțare, fie ele buget de stat, buget local, județene, fonduri comunitare sau private. Sunt vizate proiecte considerate prioritate în cele 7 județe: Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova și Teleorman.

Necesarul de finanțare a fost estimat în baza portofoliului regional de proiecte, realizat împreună cu toți actorii locali și regionali implicați în procesul de planificare (consilii județene, primării, firme, culte, învățământ, sănătate etc.). Pe cei 7 piloni de dezvoltare, sumele aproximative ar fi:

  • Dezvoltarea durabilă a infrastructurii locale și regionale – 4.543.183.397 euro;
  • Dezvoltarea urbană durabilă – 972.437.856,1 euro;
  • Creșterea competitivității prin specializare inteligentă și digitalizare – 531.705.375,6 euro;
  • Protecția mediului prin creșterea eficienței energetice și tranziția către o economie circulară – 1.177.168.741 euro;
  • Susținerea educației și ocupării forței de muncă – 285.694.760 euro;
  • Susținerea sănătății și incluziunii sociale – 384.158.654 euro;
  • Dezvoltarea rurală și agricultură – 263.146.821,9 euro.

2014-2019: 746 contracte de finanțare semnate, 267 finalizate

Să vedem însă ce-și propun autoritățile de la Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Muntenia să realizeze până în 2027, asta dacă actorii implicați se vor și ține de promisiune sau plan având totuși în vedere că exercițiul financiar anterior (2014-2020) le-a dat mult de furcă. Ca să fim mai clari de-atât: exceptând unele măsuri, realizările sunt slabe, multe UAT-uri fiind în mare risc să piardă finanțările europene. Și, ca să fie și mai limpede, redăm din conținutul PDR: „în cele șapte județe ale regiunii au fost semnate 746 contracte de finanțare prin cele șase programe (POIM, POR, POCU, POC, POCA, POAT), dintre care doar 267 au fost finalizate.“ Vom prezenta în continuare numai prioritățile și măsurile care interesează publicul nostru cititor, în oglindă cu ceea ce s-a realizat în exercițiul financiar anterior, cu precizarea că nu s-a stabilit încă suma pentru fiecare măsură în parte.

Prioritatea 1. DEZVOLTAREA DURABILĂ A INFRASTRUCTURII LOCALE ȘI REGIONALE (6 măsuri, 4.543.183.397 euro)

Măsura 1.1. „Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport“ urmărește construirea, dezvoltarea, modernizarea și reabilitarea infrastructurii ecologice, rutiere, feroviare, fluviale și pe cablu cu scopul de a îmbunătății mobilitatea locuitorilor și mărfurilor.

Rezultate 2014-2019 (sursă: Impactul investițiilor făcute în regiunea Sud-Muntenia în perioada 2014-2019): din ținta de 1.980 km de drumuri ce trebuiau modernizate s-au realizat 603 km (30,45%); în cazul drumurilor TEN-T, din 577 km s-au realizat 31 Km (5,37%); străzi orășenești, 227 km din 804 km țintiți (28,23%). Pentru corectitudine: situația s-a schimbat în mod sigur până astăzi, dar e limpede că sunt mari întârzieri. De altfel, mai multe primării au primit notificări de la ADR privind riscul pierderii banilor europeni).

Prioritatea 4. PROTECȚIA MEDIULUI PRIN CREȘTEREA EFICIENȚEI ENERGETICE ȘI TRANZIȚIA CĂTRE O ECONOMIE CIRCULARĂ (6 măsuri, 1.177.168.741 euro)

Măsura 4.1. Amenajarea, extinderea și modernizarea infrastructurii de mediu: rețele de apă și de canalizare noi, sisteme de alimentare cu apă și canalizare extinse.

Rezultate 2014-2019: 189 km de conductă apă nouă finalizate, din 200 km planificați (94,5%), 306,8 km de extindere alimentare cu apă, din 1.370 km propuși (29,33%), 567 km de conductă nouă de canalizare instalată, față de 200 km planificați (283%) și 41 km de conductă de canalizare extinsă, din 2.215 km propuși (1,85%).

Măsura 4.4. Eficientizarea consumului de energie: reabilitarea termică a locuințelor și clădirilor publice, cu precădere în comunitățile afectate de sărăcie energetică.

Rezultate 2014-2019: 2.016 locuințe reabilitate energetic, din 3.500 propuse (57,6%) și 38 de clădiri publice, din ținta de 123 (30,89%).

Prioritatea 5. SUSȚINEREA EDUCAȚIEI ȘI OCUPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ (5 măsuri, 285.694.760 euro)

Măsura 5.1 Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii educaționale și de cercetare fundamentală presupune, cum spune și numele, realizarea, reabilitarea, extinderea și modernizarea infrastructurii educaționale și de cercetare, precum și dotarea cu echipamente și materiale didactice de ultimă generație.

Rezultate 2014-2019: 29 de unități de învățământ construite, față de 7 propuse (414,28%) și 27 de unități școlare modernizate, din 200 propuse (13,5%).

Prioritatea 6. SUSȚINEREA SĂNĂTĂȚII ȘI INCLUZIUNII SOCIALE (3 măsuri, 384.158.654 euro)

Măsura 6.1. Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii serviciilor de sănătate și incluziune socială: reabilitare și dotare spitale, extindere unități de primiri urgențe și ambulatorii integrate, dotarea cu ambulanțe, servicii și asistență și incluziune socială

Rezultate 2014-2019: 5 spitale reabilitate, din 5 propuse (100%), 4 ambulatorii modernizate, din 13 planificate (30,76%), 10 noi centre sociale construite, față de o țintă de 2 unități (500%), 1 centru social reabilitat, din 10 planificate (10%).

Prioritatea 7. DEZVOLTAREA RURALĂ ȘI AGRICULTURA (5 măsuri, 263.146.821,9 euro)

Măsura 7.1. Regenerarea comunităților rurale: programe integrate de dezvoltare ce vor combina măsuri de dezvoltare a infrastructurii, revigorarea activității economice, de soluționare a problemelor sociale și de mediu.

Măsura 7.2. Conservarea și îmbunătățirea mediului înconjurător a comunităților rurale și protejarea moștenirii culturale (patrimoniul material și imaterial): renovarea clădirilor, monumentelor culturale și istorice, modernizarea zonelor rurale unde există potențial cultural, istoric și recreativ.

Rezultate 2014-2019, pentru 7.1 și 7.2: 25 de proiecte realizate, față de o țintă de 20 (125%).

Măsura 7.3. Diversificarea economiei rurale și creșterea competitivității acesteia: investiții pentru producția, distribuția și promovarea produselor bazate pe valorificarea superioară a resurselor locale, crearea și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii în sectorul non-agricol, sprijin pentru activități turistice durabile și pentru dezvoltarea echilibrată a activităților economice din toate ramurile agriculturii.

Rezultate 2014-2019: 278 de întreprinderi care au primit granturi, față de 267 propuse (104,11%).

Măsura 7.4. Dezvoltarea, reabilitarea și modernizarea infrastructurii de sprijin a agriculturii: infrastructură rutieră agricolă și forestieră, infrastructură de irigații și îmbunătățiri funciare, depozite produse agricole etc..

Rezultate 2014-2019: 50 de proiecte realizate, față de 37 planificate (135,13%).

Notă: Nu am cuprins în acest articol Prioritatea 2. Dezvoltare urbană durabilă (4 măsuri, 972.437.856,1 euro) și Prioritatea 3. Creșterea competitivității prin specializare inteligentă și digitalizare (5 măsuri, 531.705.375,6  euro).

Maria BOGDAN

  • Publicat în Magazin

A fost semnat ordinul de începere a lucrărilor la cel mai mare proiect rutier din Prahova

La patru ani de la depunerea proiectului și la doi de la semnarea contractului de finanțare, Consiliul Județean Prahova a dat, în sfârșit, ordinul de începere a lucrărilor pentru modernizarea a 46,03 km de drumuri județene din estul județului, pe ruta Urlați-Cherba-Ceptura-Fântânele-Vadu Săpat (Ungureni)-Mizil-Baba Ana (Conduratu)-Fulga de Sus -Fulga de Jos-Sălciile.

Este vorba despre o investiție finanțată prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa Prioritară 6: „Îmbunătățirea Infrastructurii Rutiere de Importanță Regională”, Prioritatea de Investiții 6.1: „Stimularea Mobilității Regionale prin Conectarea Nodurilor Secundare și Terțiare la Infrastructură TEN-T, Inclusiv a Nodurilor Multimodale.

” Acesta este unul dintre cele mai mari proiecte din ultimii ani din județ, valoarea ridicându-se la 153.162.417,00 lei, din care 149.105.306,20 lei reprezintă fonduri europene nerambursabile. Durata de execuție a lucrărilor este de 33 de luni. Investiția presupune modernizarea unor segmente importante ale drumurilor județene DJ102K, DJ102D, DJ100C și DJ102D, dar și lucrări de creștere a siguranței rutiere prin instalarea de parapete de protecție, indicatoare rutiere pe consola alimentate cu celule fotovoltaice și benzi rezonatoare. Pe traseul propus, vor fi construite număr 17 stații de autobuz, din care 15 stații cu alveole.

Maria Bogdan

Țara Viei și Vinului, pe ultimele locuri din regiunea Sud-Est, ca economie și infrastructură

Vrancea are o dimensiune aparte în istorie: aici s-a născut legenda babei Vrâncioaia și a bravilor săi fii, aici a fost fixată de Ștefan cel Mare granița dintre Moldova și Țara Românească, pe râul Milcov, cel „secat dintr-o sorbire“ în Hora Unirii și tot aici, la Mărăști și Mărășești (plus Oituz, din Bacău), au avut loc cele mai glorioase episoade de luptă în Primul Război Mondial, cu acel memorabil „Pe aici nu se trece“ al generalului Eremia Grigorescu. Atunci, e adevărat, germanii n-au trecut de oștenii români, dar astăzi au trecut vremurile peste Vrancea și vrânceni, lăsând urme ale tranziției nu prea plăcute. În fine, să zicem că au mai rămas de răsunet, în afară de trecut, cele trei podgorii – Panciu, Odobești și Cotești –, peisajul montan deosebit și, ei da, temuta zonă seismică din inima masivului vrâncean.

Organizat administrativ într-o rețea de 2 municipii (Focșani și Adjud), 3 orașe (Odobești, Panciu și Mărășești) și 68 de comune, cu 331 de sate, județul Vrancea este pe locul 30, la nivel național, ca populație (383.031 de locuitori) și pe 31, ca suprafață (4.857 kmp). Este unul dintre județele preponderent rurale, cu 62,46% procent de locuire la sate. Relieful predominant este cel al dealurilor subcarpatice (41,89%), urmat de câmpie (35,98%) și munți (22,13%). Parcul natural Putna-Vrancea cuprinde 41,32% din teritoriul montan, având o suprafață de 38.204 ha. În general, zona de munte are un specific diferit de majoritatea celor cu relief înalt din țară, fiind caracterizată de o împădurire abundentă (unii cred că aici ar fi cei mai denși codri din România). Județul are mai multe rezervații sau arii naturale protejate, printre care amintim: Aria Protejată Șindrilița, Căldările Zăbalei – Zârna Mică – Năruja, cascadele Mișina – Nistorești și Putnei- Lepșa, Focul Viu de la Andreiașu de Jos, Groapa cu Pini Tulnici, Lacul Negru, pădurile Cenaru – Andreiașu de Jos, Lepșa – Zboina, Merișor – Cotul Zătuanului Vânători, Verdele Cheile Nărujei, Poiana Muntioru, Rezervația Algheanu Vrâncioaia etc.

Lider național în viticultură

Ca putere economică, cu un PIB de 10.819 miliarde de lei, Vrancea se situează pe penultimul loc în regiunea Sud-Est, înaintea județului Tulcea, iar ca PIB/cap de locuitor (7.150 euro, jumătate din suma înregistrată în Constanța), ocupă ultimul loc regional. Cea mai mare parte a economiei este generată de Polul de creștere Focșani. Structura sectoarelor economice reflectă preponderența activităților de comerț (42,56%), a industriei prelucrătoare (12,84%) dar și a activităților de construcții (7,94%) și transport (circa 7%). Pentru spațiul rural contează câteva specificități, și anume patrimoniul viticol și turistic al zonei. Din acest punct de vedere, supranumit „Țara viei și vinului“, județul este lider național atât ca suprafață, cât și sub aspectul producției de struguri. Vrancea are un patrimoniu viticol de 27.639 ha (10% din suprafața viticolă a României), distribuit în cele trei mari podgorii: Panciu, cu 9.500 ha, în localitățile Panciu, Țifești și Păunești; Odobești, cu aproximativ 7.000 ha, în centrele viticole Odobești, Jariștea și Bolotești; Cotești, cu 6.600 ha, în localitățile Cotești, Vârteșcoiu, Cârligele, Urechești, Tâmboiești și Dumbrăveni. Filiala ANTREC și Clubul Podgorenilor din Odobești au mers un pic mai departe decât activitatea în scop productiv și au creat un traseu turistic, „Drumul Podgorenilor”, în care au inclus beciurile domnești din Odobești și Panciu, un festival internațional al viei și vinului și diferite târguri locale ale meșterilor populari etc. În profil turistic, pentru că stațiunea Soveja s-a stins, fiind înghițită  de interesele imobiliare ale potentaților locului, s-au inventat alte două trasee care să fructifice cumva cultura și istoria din Țara Vrancei: Drumul așezărilor monahale, care cuprinde mănăstirile Rogozu (comuna Slobozia Bradului), Recea (Cândești-Dumbrăveni), Vărzărești (Palanca-Urechești), Cotești (Cotești), Dălhăuți (Cârligele), Mera (com. Mera); Drumul de glorie al armatei române din 1917, cu puncte de vizită la mausoleele din Focșani, Mărășești, Mărăști și Soveja. Dar Vrancea mai are o bogăție culturală ce-o particularizează în Moldova, bisericile din lemn. Peste 20 dintre ele au ars în timpul celor două războaie mondiale, altele au pierit în primii ani ai comunismului ori au fost pur și simplu „desfigurate“ prin intervenții brutale de restaurare. În fine, azi mai sunt 40 de biserici din lemn în tot ținutul; 18 sunt monumente istorice, iar 21 au fost înregistrate la Institutul Român de Istorie Culturală. Dintre acestea sunt de remarcat bisericile de la Fiționești, Lepșa, Movilița, Ruginești, Nistorești, Străoane, Gugești etc.

Ultimul din regiune ca infrastructură de bază

În 2019 bugetul însumat (primării și Consiliul Județean) s-a ridicat la 947,9 milioane de lei, al 9-lea cel mai mic din țară. În același an, doar 6 comune au avut un buget mai mare de 10 milioane de lei: Vulturu, Vrâncioaia, Vidra, Slobozia Bradului, Homocea și Dumbrăveni. Nu-i de mirare, la asemenea cifre, că județul este cel mai slab performant din regiune la asigurarea infrastructurii de bază. De exemplu, județul mai are 18,05% drumuri din pământ (3 km de drumuri naționale, 105 km drumuri județene și 213 km drumuri comunale) și 22,38% căi rutiere pietruite (23 km d.naționale, 177 km d. județene și 198 comunale). La ce să vorbim despre drumuri comunale din pământ sau pietriș când, totuși, chiar și în mediul urban, infrastructura rutieră lasă de dorit: din 441 km de străzi, doar 247 km erau modernizate în 2019. Nu știm cât s-au schimbat lucrurile anul trecut!

Vezi tabel în revista tipărită!

Ceva mai bine stau lucrurile la alimentarea cu apă în sensul în care mediul urban este acoperit 100% cu acest serviciu, iar mediul rural, în proporție de 79,40% (54 de comune cu rețea, dintr-un total de 64 localități). Dar, chiar și cu acest procent, Vrancea se poziționează pe ultimul loc în regiune, la diferență de aproape 11 procente față de Buzău și de aproximativ 19% față de Constanța. La acest capitol, cel mai puțin performant județ din punct de vedere economic al regiunii, Tulcea, are grad de acoperire cu rețeaua de apă a comunelor de 97,82%, cu mult așadar peste Vrancea.

În privința sistemului de canalizare, județul are rețea în toate cele 5 orașe (100%) și în 12 comune, din 68 (17,65%). În regiune, doar Brăila (17,50%) are mai puține localități rurale cu rețea de colectare și epurare a apelor uzate. Din nou Tulcea, unul dintre cele mai sărace județe din România, a reușit performanțe mai bune, cu 50% rețea în spațiul rural.

La alimentarea cu gaze, în mediul urban, Vrancea are acoperire de 100%, fiind pe primul loc în regiune din acest punct de vedere. În schimb, în mediul rural doar 7 comune din 68 au rețea de distribuție a gazului metan, cifră care situează județul pe penultimul loc, înainte de Tulcea și după Brăila.

Maria Bogdan

  • Publicat în Social

Dubrovnik: gastronomie, vinuri, arhitectură, investiții în infrastructură

Cu o gastronomie tradițională renumită, vinuri de calitate și contribuții importante în domeniul cultural, artistic, științific și al sportului la nivel mondial, Croația își merită cu prisosință locul 18 în clasamentul celor mai importante destinații turistice din lume. Și încă un amănunt interesant: începând cu anul 2000, guvernul croat a investit masiv și în infrastructură.

O destinație deloc banală, Dubrovnik este unul dintre cele mai spectaculoase orașe-port și nu degeaba Lord Byron i-a spus „Perla Adriaticii“. Situat pe coasta dalmată, Dubrovnik este un orășel mic, cu mai puțin de 50 de mii de locuitori, care atrage pasionații de istorie, arhitectură. Dar asta nu înseamnă că cei care vor doar distracție se vor plictisi. Plajele și magazinele croate oferă destule pentru vizitatori. Fondat prin secolul al VII-lea, Dubrovnik poartă amprenta celor care l-au condus – venețieni, maghiari etc. Inclus în patrimoniul mondial UNESCO din 1979 pentru arhitectura sa impresionantă, Dubrovnik este locul perfect pentru elita artistică și intelectuală a Croației. De altfel, aici se organizează numeroase festivaluri și activități culturale ce atrag nu doar localnicii, ci și turiștii veniți din diferite colțuri ale lumii.

Zidurile vechi

Odată ajunși în Dubrovnik, observăm vechile ziduri ale orașului. Construite în secolul al X-lea și consolidate câteva secole mai târziu, aceste ziduri au apărat orașul de invadatori. Zidurile cetății Dubrovnik au o grosime de aproape șase metri și o lungime de doi kilometri. Poate că cel mai potrivit moment de vizitat zidurile cetății este apusul sau răsăritul. Dacă se merge vara, este bine să se evite excursia pe timpul zilei deoarece este foarte cald. Dimineața sau seara ar fi cele mai potrivite momente, mai ales pentru amatorii de fotografie.

Poarta Pile

De asemenea, Poarta Pile – intrarea principală în oraș – este unul dintre cele mai interesante puncte de acces în acest minunat oraș-port. Aici poate fi admirată statuia Sfântului Blaise, realizată de sculptorul croat Ivan Mestrovic. Poarta Ploce, din secolul al XIV-lea, și cea din interior (din secolul al XV-lea) merită văzute. Tot aici se poate admira și strada principală – Stradun, locul în care se poate lua o pauză pentru o gustare sau o cafea căci locul este plin de cafenele, restaurante și magazine de suveniruri. În capătul străzii domnește celebrul Turn cu Ceas, ce poate fi admirat în voie.

Catedrale, mănăstiri, biblioteci, obiecte de artă

După o scurtă pauză, se poate vizita Catedrala Dubrovnik, construită în stil baroc de Andrea Buffalini de la Roma, prin secolul al XVIII-lea. Frumoasa catedrală din Dubrovnik stă pe locul unei vechi catedrale, construite prin secolul al VI-lea, și mai este cunoscută sub numele de Catedrala Adormirii Maicii Domnului.

Mai merită vizitate și mănăstirile dominicane și franciscane ale căror muzee adăpostesc picturi religioase vechi, din secolele XV și XVI, precum și obiecte din aur și argint. De asemenea, în mănăstirea franciscană, ce adăpostește una dintre cele mai valoroase biblioteci din Croația, se mai pot vedea inclusiv dispozitive de măsurare de uz farmaceutic. În Croația, farmacia datează de la începutul anilor 1300. Despre Mănăstirea Franciscană se mai spune că este cel mai bun exemplu de conservare a arhitecturii locale și merită văzută indiferent dacă suntem sau nu religioși.

Despre Croația se pot afla mai multe vizitând și Muzeul Istoric Cultural al orașului Dubrovnik, fostul Palat Rector, construit în 1435 de Onofrio de la Cava. Modificat de-a lungul timpului, construcția atrage prin armonia stilurilor gotice și renascentiste. Dincolo de arhitectura superbă, acustica este una perfectă! Dacă ajungeți acolo, încercați să vizitați palatul într-una dintre zilele în care se organizează spectacole de muzică clasică. Este o experiență de neuitat. De asemenea, muzeul mai deține aproape 15.000 de piese de colecție ce ilustrează perioada medievală, dar și picturi ale unor artiști venețieni și nu numai. Pe vremuri, palatul a fost și sediu al guvernului.

Merită să vă „pierdeți“ pe străduțele înguste

Cei care adoră mersul pe jos se vor bucura și de aleile laterale care oferă surprize la tot pasul. E drept că trebuie urcate și coborâte câteva scări, dar merită cu prisosință. Iar pasionații de poze pentru Facebook și Instagram vor fi foarte fericiți să aibă ce arăta urmăritorilor.

Dubrovnik are ce oferi și celor care nu sunt interesați de istorie, arhitectură, poveste. La restaurantele locale se pot mânca diferite preparate tradiționale absolut delicioase. De neratat ar trebui să fie peștele și fructele de mare, gătite excelent de bucătarii croați. De pildă, unul dintre cele mai populare aperitive croate este șunca de porc sărată și uscată. Se mai pot gusta și cotletul de porc, carnea suculentă de miel sau friptura de rață. Nu trebuie ocolite nici curcanul cu găluște sau vițelul învelit în șuncă și umplut cu cașcaval (da, un fel de cordon bleu...), ștrudelul cu brânză, cașcaval, carne sau cârnații picanți de porc cu mult usturoi la care merge perfect o halbă de bere de prin partea locului. Apropo, berea croată este foarte bună! Ca desert, merită încercate celebrele clătite – crepes – musai cu înghețată preparată aici sau cremă caramel.

Dubrovnik

Iar dacă nu este prea cald puteți încerca și țuica lor de prune îmbogățită cu diferite ierburi aromatice sau esență de nucă.

Dar despre bucătăria croată se poate vorbi mult pentru că este destul de variată și se împarte chiar în bucătărie regională croată. Dacă veți face și excursii în afara orașului, unul dintre cele mai bune locuri de vizitat este Samobor, ideal pentru gurmanzi. Aici pot fi gustate preparate vechi de sute ani, ale căror rețete sunt păstrate secrete. Bucătăria dalmată este celebră pentru simplitatea și naturalețea sa, pentru puritate și absența reziduurilor chimice. Este și o bucătărie sănătoasă, de altfel, ce poate fi testată zilnic în cele peste 60 de restaurante și taverne doar în Dubrovnik.

Turismul, sursă importantă de venituri pe timpul verii

croatia2021

Pentru amatorii de plajă, Dubrovnik are o ofertă bogată de plaje cu apă ireal de albastră, transparentă și curată. Cele mai cunoscute plaje sunt Buza, Sveti Jakov și Banje, curate și cu priveliști superbe asupra orașului. Iar dacă aveți mai mult timp la dispoziție, merită vizitate și insulele din jurul Dubrovnikului.

Ospitalieri și amabili, croații au o atitudine binevoitoare față de turiști, indiferent de unde vin. Comunicativi și veseli, croații își întâmpină clienții cu zâmbetul pe buze, motiv pentru care sectorul serviciilor domină economia Croației. Turismul este o sursă importantă de venituri mai ales în timpul verii și clasează Croația pe locul 18 în clasamentul celor mai populare destinații turistice din lume. După servicii, economia croată este dominată de industrie și agricultură. Foarte important de menționat: după 2000, guvernul croat a investit în infrastructură, în special în infrastructură de transport pe coridoarele pan-europene.

Simona-Nicole David

  • Publicat în Turism

Cu o bogăție naturală impresionantă, Vâlcea a rămas în a doua jumătate a clasamentului ca dezvoltare economică

Dacă am enumera fie și numai Transalpina (porțiunea de la Obârșia Lotrului), Valea Oltului, Defileul Lotrului, stațiunea Voineasa, ceramica de Horezu, mănăstirile Horezu (UNESCO), Cozia, Frăsinei ori schitul Ostrov, stațiunile Călimănești-Căciulata, Olănești și Govora, Parcul Național Cozia etc. am avea  un etalon pentru ceea ce ar putea însemna Vâlcea din punctul de vedere al patrimoniului natural, turistic și cultural. Întrebarea pe care și-ar pune-o fiecare ar fi următoarea: județul s-a ridicat oare la nivelul resurselor de care dispune? Iar răspunsul nu ar fi unul care să favorizeze zona...

Situat în nordul regiunii Sud-Vest Oltenia, în Subcarpații Getici, județul Vâlcea se întinde pe suprafața de  5.764,77 kmp, ceea ce reprezintă 2,4 % din teritoriul național și 19,73% din cel al regiunii. În 2020, populația rezidentă se cifra la 348.377 de locuitori (din care în mediul rural – 191.345 de locuitori, 54,92%), iar populația după domiciliu număra 394.725 de persoane (din care 204.249 în mediul rural, 51,74%). În 2019, Produsul Intern Brut a fost de 14.324 miliarde lei, al 25-lea, la nivel național și al treilea, pe regiune, după Dolj și Gorj. În același an, PIB/per capita a fost calculat la 8.667 euro, față de 8.487 euro media regiunii și 11.333 euro media națională, valoare care plasa județul pe locul 21 în țară.

Bogăție de resurse naturale

Vâlcea prezintă un relief variat, format din 33% munți, 20% dealuri și depresiuni subcarpatice, 45% dealuri piemontane și 2% lunci. Această poziționare îi oferă în primul rând resurse turistice importante (Munții Cozia, Căpățânii, Făgăraș, Lotru și Parâng, Depresiunea Loviștea, chei, abrupturi, izbucuri, stâncării, peșteri, defileuri etc.). În județ sunt două parcuri naționale (Cozia, cu o suprafață de 17.100 ha și Buila – Vânturarița, cu 4.186 ha), 19 rezervații naturale (1.727,5 ha), 11 monumente ale naturii (10,5 ha), la care se adaugă Aria de Protecție Specială Avifaunistică – Lacul Strejești (2.378 ha) și rezervația naturală Muzeul Trovanților, de la Costești (1,1 ha). În afară de natură, județul Vâlcea mai are o altă mare bogăție, cea a izvoarelor sulfuroase de la Călimănești-Căciulata, Olănești, Govora, Muereasca, Dobriceni, Bunești, a izvoarelor cu oligominerale de la Râmnicu Vâlcea, Mateești, izvoarelor clorate de la Ocnele Mari, Ocnița, Oteșani, Pietrarii de Sus și cea a izvoarelor iodate la Gorunești. Faima Vâlcei o reprezintă, apoi, ansamblul mănăstiresc Horezu, monument din patrimoniul UNESCO, mănăstirile Cozia, ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, Govora, Arnota, Surpate, Dintr-un Lemn, Turnu, Stănișoara, Frăsinei, Ostrov, precum și defileurile Oltului și Lotrului sau porțiunea extraordinară a celui mai înalt drum din România, am numit Transalpina etc.

În jumătatea a doua a clasamentului, ca dezvoltare economică

Din punct de vedere economic, județul Vâlcea se bazează pe resursele subsolului: petrol, gaze naturale (Băbeni, Mădulari, Făurești), zăcăminte de cărbuni (Berbești, Alunu, Copăceni), pegmatite cu cuarț, feldspat și mică (zona Voineasa), sare (Ocnele Mari), gnaisul ocular (Cozia), gresii (Turnu, Tomșani, Căciulata), calcare cristaline (Brezoi, Râul Vadului). O privire de ansamblu asupra dezvoltării reliefează că afacerile sunt dominate de servicii (comerț, transport, hoteluri și restaurante etc.), cu o pondere de 77% din totalul firmelor înregistrate în județ, în vreme ce 19% înseamnă industrie (chimică, alimentară, extractivă, prelucrare lemn, textile) și construcții. În ramura industriei alimentare, pe lângă marile unități de prelucrare a legumelor și fructelor existente, în Vâlcea își au sediul unele dintre cele mai cunoscute branduri de panificație din țară. Densitatea județeană a firmelor (la 1.000 locuitori) este de 23,67, iar distribuția ponderii IMM-urilor (% din total pe țară) se limitează la 1,55. Cum spuneam însă, ca economie exprimată în PIB general, Vâlcea se situează în a doua jumătate a clasamentului la nivel național, iar ca PIB pe cap de locuitor este cam la jumătatea ierarhiei. În 2019, populația ocupată se cifra la 151.4 00 persoane, iar numărul mediu de salariați, la 80.200 persoane, respectiv, 52,97 % din populația ocupată. Rata șomajului înregistra 3,0% (4.800 de șomeri), față de 5,8%, la nivelul regiunii, și 3,2 pe total economie, iar câștigul mediu net salarial s-a oprit la 2.434 lei, față de 2.693 lei media regională și 3.025 lei media națională (sursă: Comisia Națională de Strategie și Prognoză).

Infrastructura publică: 81 km de drumuri din pământ, 19,10 % alimentare cu gaze, 86,51% grad de acoperire cu apă în sistem centralizat

Tot în 2019, veniturile administrației publice la nivel de județ au fost de 1,194 miliarde de lei: comune (78, cu 560 de sate) – 0,535 miliarde lei, orașe (11) – 0,376 mld. lei, Consiliul Județean – 0,283 mld lei. Dintre localitățile din spațiul rural, doar 13 au avut venituri mai mari de 10 milioane de lei. Ei bine, în ce fel au utilizat banii în ultimii 30 de ani autoritățile județene, municipale, orășenești și comunale s-ar putea vedea în felul în care arată infrastructura publică. Și observăm, din tabelele de mai jos, că Vâlcea mai are 81 km de drumuri din pământ (3,48% din total căi rutiere naționale, județene și comunale) și 407 km de drumuri pietruite (17,53%), iar în orașe mai sunt 188 km de străzi nemodernizate, ceea ce înseamnă fie că sunt pietruite, fie din pământ. Ocnele Mari, Băile Olănești stau cel mai rău din acest punct de vedere. În statistică nu sunt cuprinse și drumurile de interes local din satele Vâlcei, așa că procentul căilor rutiere din pământ sau pietriș ar putea fi, în realitate, mai mare.

Cu privire la celalalte utilități publice, lucrurile stau în felul următor:

- alimentare cu apă: 11 orașe și 66 de comune, din 89 de unități administrativ-teritoriale (86,51%). Populația deservită de sistemul public de alimentare cu apa se cifrează, conform INS, la 241.416 de persoane, ceea ce înseamnă că nu toate gospodăriile sau satele beneficiază de această facilitate, chiar dacă există sistem de alimentare;

- rețea de canalizare: 11 orașe și 38 de comune (55,05%), cu o populație deservită de 150.078 de persoane, mai puțin de jumătate așadar din populația județului;

- alimentare cu gaze: 8 orașe și 9 comune (19,10 %).

Ca infrastructură socio-culturală, Vâlcea dispune de:

- infrastructură educațională: 5 facultăți, din care 2 de stat și 3 private, 153 de școli, din care 72 în mediul urban și 81 în mediul rural, cu 2.299 săli de clasă, 356 de laboratoare, 88 săli de gimnastică, 100 ateliere școlare, 110 terenuri de sport;

- infrastructură culturală și religioasă: 96 de monumente și situri arheologice, 33 mănăstiri, 327 biserici și 22 schituri, 70 de monumente civile (cule, conace, case cu valoare arhitecturală), 23 de obiective clasate la categoria „tezaur“, 249 de biblioteci, 9 case de cultură și 129 de cămine culturale;

- sănătate: 7 spitale, 6 ambulatorii integrate, 12 policlinici, 215 de cabinete medicale de familie, 207 cabinete stomatologice, cu 19 laboratoare de tehnică dentară, 228  de cabinete medicale de specialitate, 164 de farmacii și puncte farmaceutice, 51 de laboratoare;

- infrastructură socială: 12 servicii de tip rezidențial pentru copii /tineri, 11 centre pentru persoanele cu dizabilități, 2 centre pentru bătrâni, 1 centru medico-social.

Munții, Horezu și stațiunile balneoclimaterice, baza turismului în Vâlcea

Deși nu are o pondere economică însemnată, turismul este văzut ca un integrator al dezvoltării infrastructurii specifice, dar și de transport, contribuind hotărâtor la dezvoltarea durabilă a județului bazată pe valorificarea superioară a potențialului natural și antropic. Posibilitățile de a practica turismul sunt multiple: turismul balneoclimateric (stațiunile Călimănești-Căciulata, Băile Olănești și Băile Govora), turismul montan (parcurile naționale Cozia și Buila-Vânturarița, peșterile, celebrele Transalpina, Valea Oltului (DN7) și Defileul Lotrului (DN7A), stațiunea Voineasa, cu 7 pârtii de schi), turismul rural și agroturismul, turismul cultural-istoric și monahal (Horezu, Cozia), turismul activ (sportiv, de vânătoare și pescuit).

În ceea ce privește dezvoltarea spațiului rural, în Strategia de dezvoltare a județului sunt cuprinse doar așa, niște generalități, sugerându-se legătura dintre expansiunea economică și infrastructură (rutieră, de utilități) ori servicii de bază (cultură, educație, sănătate). Sau făcându-se trimiteri la potențialul de creștere a activităților din agricultură (fructe, zootehnie, producția ecologică). Ori la agroturism. Ori la activitățile non-agricole, care să exploateze tradiția culturală a satelor.

Vezi tabele în revistă!


- Structuri de primire turistică: 275;

- capacitatea de cazare turistică existentă: 11.375 de locuri;

- sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică: 423.279 total, din care români 412.900 și străini 10.379;

- înnoptări în structuri de primire turistică:1.523.203 total, din care români 1.500.544 și străini 22.659.


Maria BOGDAN

Cum a rămas Teleormanul de... căruță


  • Suprafață: 5.790 kmp, locul 19 la nivel național
  • Populație rezidentă: 334,143 de locuitori
  • Populație după domiciliu: 365.976 de locuitori
  • PIB 2019: 10.229 mil. lei, locul 32 între județe și 33, cu București
  • PIB/cap de locuitor: 6.527 euro, locul 38 în România, 39, cu București
  • Suprafața agricolă: 499.175 ha, din care arabil – 454.980 hectare

Dacă ne uităm la un indicator, PIB-ul pe cap de locuitor (6.527 de euro, locul 38 între județele României, 39, dacă includem și Bucureștiul), am înțelege dintru început de ce Teleormanul figurează în topul celor mai sărace și nedezvoltate județe din țară. Astăzi vom vedea că, deși a avut suficiente instrumente financiare pentru investiții, zona n-a profitat de oportunități și a rămas în urmă din multe puncte de vedere.

În strategia de dezvoltare – și aceasta este atipică; dacă toate județele au astfel de planuri suprapuse exercițiului financiar european, respectiv 2007-2013 și 2014-2020, autoritățile teleormănene au făcut notă separată, întocmind un program pentru perioada 2010-2020 – se recunosc deschis anumite dezavantaje pe care le are zona: resurse naturale limitate, defrișarea masivă a zonelor împădurite, lichidarea celor mai mari capacități industriale, potențial turistic la Dunăre nefructificat etc. Ca avantaje sunt citate fertilitatea ridicată a solului, care face din județ una dintre principalele forțe cerealiere din România, prezența a 170 de iazuri, peste 50% dintre acestea fiind folosite pentru piscicultură, zăcăminte de țiței și gaze naturale în zona nord-estică, în perimetrul Videle-Olteni-Poieni-Siliștea Nouă.

Locul 33 în țară, ca PIB general

Administrativ, județul Teleorman este organizat în 3 municipii (Alexandria, Turnu Măgurele și Roșiorii de Vede), 2 orașe (Zimnicea și Videle, ultimul având atașat și un sat) și 92 de comune, cu 230 de sate. Orașul Videle, în afară de faptul că are în componență un sat, dispune de alte cartiere care își păstrează caracteristicile unor localități rurale. Cu referire la comune, 51 au până în 4.000 de locuitori, 25 numără între 4.000 și 6.000 de locuitori și numai 7 au peste 6.000 de locuitori. Cele mai mari comune sunt Orbeasca – 8.750 de locuitori, Peretu – 8.430 de locuitori, Botoroaga – 7.285 de locuitori și Lunca – 7.076 de locuitori. Majoritatea satelor au profil predominant agricol. Doar patru dintre ele sunt centre extractive (Poeni, Siliștea, Talpa și Cosmești) și opt au profil mixt, agroindustrial (Poroschia, Brânceni, Drăgănești Vlașca, Piatra, Nanov, 0lteni, Smârdioasa, Țigănești). Industria, grupată în centrele urbane, mai are câteva unități: o fabrică de rulmenți, un combinat chimic, un producător de țevi, o fabrică de motoare electrice și extracție de gaz/petrol. Toate aceste activități au generat, în 2019, un Produs Intern Brut de 10.229 mil. lei, sumă care plasează județul pe locul 32 în țară (33, dacă în clasament introducem și Bucureștiul).

Infrastructura de utilități, la pământ

Județul Teleorman are 1.560 km de drumuri, din care 413 km de drumuri naționale, 821 km de drumuri județene și 326 km de drumuri comunale. Potrivit bazei de date a Institutului Național de Statistică, 1.166 km de șosele, ceea ce reprezintă 74,74% din total, sunt modernizate (120 km cu îmbrăcăminte asfaltică ușoară). Diferența înseamnă drumuri din pietriș (140 km) și din pământ (134 km)! La acestea se adaugă 365 km de străzi orășenești, din care 242 km modernizate (66,30%). Dacă în privința drumurilor să zicem că situația nu este foarte rea – deși de neacceptat pentru zona geografică și secolul în care trăim – în ceea ce privește utilitățile, lucrurile nu stau bine absolut deloc, ca să nu spunem altfel, adică dezastru total:

  • alimentarea cu apă: 1.323,2 km de rețea în 5 orașe și 44 de comune, grad de acoperire – 50,51%;
  • canalizare: 277,3 km, în 5 orașe și 7 comune, grad de acoperire – 12,37%;
  • alimentarea cu gaze naturale: 270,2 km de rețea, în 5 orașe și 3 comune, grad de acoperire – 8,2%.

Dacă sistemul de canalizare necesită proceduri mai greoaie, în privința alimentării cu apă și gaze se ridică o întrebare: să ai 170 de iazuri, plus Dunărea la dispoziție, să ai zăcăminte de gaze pe teritoriul administrativ și să nu profiți de aceste oportunități, cum se numeşte?

Dezinteres pentru fondurile europene

Veți spune probabil că autoritățile nu au dispus de resurse. Eronat! Prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, etapa a II-a, județul Teleorman a primit a doua cea mai mare sumă din țară, respectiv 875,5 milioane de lei! Pe de altă parte, prin Programul Operațional Regional, în regiunea Sud Muntenia, din care face parte și Teleormanul, a fost pusă la dispoziție suma de 898,49 milioane de euro (10,71% din alocarea națională). La sfârșitul anului trecut, ADR Sud-Muntenia arăta că, prin numărul de proiecte depuse sau semnate, entitățile economice și publice din cele 7 județe (Călărași, Ialomița, Giurgiu, Teleorman, Argeș, Dâmbovița și Prahova) ar fi cam epuizat sumele disponibile prin POR. Dar... Ei bine, exact județul Teleorman a utilizat modest acest instrument financiar, depunând cereri de finanțare pentru doar 73 de proiecte! Fără comentarii, nu?

Agricultura, singurul sector în care Teleormanul excelează

Cum afirmam la începutul acestui articol, zona Teleormanului are unele dintre cele mai bune soluri din țară, avantaj pe care fermierii l-au exploatat cum se cuvine. Județul figurează în topul celor mai mari producători de cereale din țară, după Timiș, Constanța, Călărași, Brăila, Dolj și Arad. De asemenea, în privința producției de legume, Teleorman se situează într-un TOP 15, după Dâmbovița, Galați, Dolj, Arad, Timiș, Ialomița, Vaslui, Buzău, Botoșani, Suceava, Alba, Mureș, Cluj și Satu Mare.

Maria BOGDAN

Județul Bihor. Potențial turistic extraordinar, infrastructură și servicii insuficient dezvoltate

Despre județul Bihor se spune că are un potențial turistic extraordinar. Și are: Munții Apuseni, cu peisajele sale unice și bogăția carstică fără egal, resurse balneare la Băile Felix și 1 Mai, patrimoniul cultural al Oradei și nu numai. Dar tot despre Bihor specialiștii afirmă: „Infrastructura și serviciile turistice sunt insuficient dezvoltate pentru a susține o ofertă care să poată valorifica potențialul județului ori pentru a genera venituri importante din turism (Strategia de dezvoltare 2014-2020)“.

Cele mai importante atracții turistice țin de zona montană, care ocupă 24% din teritoriul județului. Munții Bihorului, Vlădeasa, Plopișului, Pădurea Craiului și Codru-Moma adăpostesc Parcul Natural Apuseni și alte rezervații naturale botanice, zoologice, geologice și geomorfologice.

Cinci superlative speologice

Bihor pestera ursilor

În Apusenii Bihorului se găsesc cele mai multe peșteri, 8% din întregul număr de cavități cunoscute pe teritoriul României. Și tot aici aflăm câteva superlative speologice: cea mai adâncă peșteră, V5 din Sistemul Vărășoaia – Padiș; cea mai lungă peșteră, Peștera Vântului – Șuncuiuș;  cea mai mare cascadă subterană, Peștera Câmpeneasca-Vașcău;  cea mai adâncă peșteră scufundată, Izbucul Izbândiș; cea mai mare peșteră amenajată din țară – Peștera Urșilor. Totuși, dincolo de numărul important de rezervații speologice, doar 10 sunt amenajate pentru accesul publicului larg: Peștera Urșilor, Cetățile Ponorului, Ghețarul Focul Viu, Avenul Bortig, Peștera Vadu Crișului, Peștera Măgura, Peștera Meziad și Peștera cu Cristale din Mina Farcu. Ar fi putut și altele să fie deschise, dar, din motive care ne scapă, nu au fost realizate dotările de bază. În fine, la acestea vizitarea este posibilă, dar numai sub coordonarea unor organizații care pot oferi ghidaj și echipament. Speoturismul se practică în zona Padiș – Cetățile Ponorului, Defileul Crișului Repede, Cheile Albioarei, Valea Videi (Munții Pădurea Craiului) și în Valea Iadei.

Stâna din Vale, de la glorie la decădere

Bihor stana de vale

În toate masivele muntoase există 40 de trasee turistice omologate: 21 în zona Parcului Natural Apuseni, 9 la Stâna de Vale, 5 la Băița – Vârtop, 8 în Defileul Crișului Repede și câte unul în Remeți – Meziad și Cărpinet. Nu toate sunt însă amenajate cum s-ar cuveni, în sensul în care nu există puncte de popas corespunzătoare, panouri informative ori puncte de belvedere. Pentru sezonul rece, oferta de bază rămâne complexul de schi „Piatra Grăitoare“, din perimetrul Băița – Vârtop și mai puțin Stâna de Vale. De ce mai puțin? Fiindcă toate cele cinci pârtii, două de fond și trei de schi alpin și de tură, din stațiunea care era considerată, cândva, printre cele mai puternice cinci atracții turistice din România, au fost lăsate în para­gină. Abia iarna trecută a fost dată în exploatare una dintre ele, după ce s-a repus în funcțiune instalația de transport prin cablu și după ce pârtia a fost reamenajată și extinsă cu o pistă pentru tubing și o pârtie pentru săniuțe. Dar oricum Stâna de Vale nu mai e ce-a fost, un singur hotel oferind cazare, restul capacităților de primire turiști fiind în ruină totală. Această stare deplorabilă a rezultat din bătălia cunoscută a cercurilor de influență, care și cum să obțină patrimoniul pe o nimica toată de bani. Relieful ar mai permite practicarea unor sporturi comune sau extreme: ciclism montan, alpinism și escaladă în Vad-Șuncuiuș și Aleului – Bohodei, unde au fost amenajate aproape 100 de zone, canyoning în Valea Galbenei, Valea Oșelu, Săritoarea Bohodei, Valea Seacă-Padiș/Vârtop, rafting și kayaking (există un sigur operator pentru acest sport nautic pe râurile montane), zborurile cu parapanta (se practică ocazional în zona Roșia, Padiș, Hidișelul de Sus, Stâna de Vale), tiroliana (Roșia/ Peștera Farcău, craterul de la Betfia).

Băile Felix și 1 Mai, printre cele mai solicitate din țară

Bihorul mai are o mare bogăție care ar putea plasa zona între cele mai puternice județe din țară din punct de vedere turistic: apele carbogazoase de la Pădurea Neagră, Tămășeu, Tinca; apele oligominerale și feruginoase la Stâna de Vale; Izvorul Minunilor, localizat pe Valea Popii, afluent al Iadei și izvorul termal artezian Balint, de la Băile Felix, forat în anul 1885. De departe însă Băile Felix și 1 Mai au făcut județul cunoscut în țară și străină­tate, cele două având și cea mai mare capacitate de cazare dintre stațiunile balneoclimaterice din România. Apogeul dezvoltării a fost atins prin anii 1970-1980, când practic stațiunile s-au născut din nimic. Fluxul turistic era unul uriaș și încă este din inerție. Dar pentru că nouă nu ne plac lucrurile bune, a urmat și aici o lungă perioadă de declin, care a afectat clădiri, amenajări, ba chiar și cel mai mare ambulator balnear al stațiunii. După anul 2000 a crescut intens, lângă turismul de stat, și turismul privat, cu tot felul de oferte de agrement tentante, dar acesta a intervenit punctual, prin construcții noi, fără să existe o gândire unitară de dezvoltare. În infrastructura publică ori de uz comun au fost puține intervenții, dar cel mai mare pericol îl reprezintă faptul că exploatarea haotică și în exces a apelor termale duce la reducerea proprietăților curative. Ca să vă dăm un exemplu, nivelul apei din lacul Ochiul Mare, din Rezervația Pețea, singurul din Europa în care crește natural nufărul termal, a scăzut brusc, iar temperatura apei a scăzut de la 30 la 10 grade Celsius. Practic, aproape că nu mai există lac și nufăr! Ce-o fi de făcut? Pesemne nimic, așa cum s-a întâmplat și cu Grota Miresei din Slănic Prahova, care de fapt nu mai e grotă... Potențial balneoclimateric ar mai fi la Băile Tinca, Mădăraș sau Marghita, cu condiția unor investiții care să le facă atractive.

Ofertă de... cultură la Oradea

Bihor Palatul Baroc Oradea

Oferta culturală este de asemenea una generoasă. Pe teritoriul județului sunt 431 de monumente de patrimoniu construit, dintre care 170 de situri și monumente arheologice, 221 de monumente și ansambluri de arhitectură, 40 de case memoriale și monumente de artă plastică. În Oradea nu trebuie ratate nicicum principalele obiective turistice și de patrimoniu național: Șirul Canonicilor, un ansamblu urban baroc format din zece case aliniate în fața grădinii Palatului Episcopal; Palatul Baroc, cel mai valoros complex în stil baroc construit în România; Palatul Vulturului Negru, Palatul Episcopal greco-catolic; Bazilica romano-catolică „Înălțarea Fecioarei Maria“, Biserica ortodoxă „Cu Lună“, Biserica „Sfântul Ladislau“ etc. În județ sunt de asemenea câteva lăcașuri de cult de patri­moniu: Mănăstirea de la Voivozi (sec. XI-XII), Biserica Reformată din Remetea (sec. XIII), Mănăstirea Izbuc (sec. XVII), bisericile din lemn, 61 la număr, toate declarate monumente de arhitectură.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

AFIR: Fondurile pentru infrastructura rutieră rurală s-au epuizat

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anunţă că alocările financiare pentru Submăsura 7.2 – Investiţii în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică, componentele de infrastructură rutieră din zona montană și non-montană, aferentă sesiunii anuale 2016, au fost epuizate.

Astfel, de la deschiderea sesiunii din data de 25 mai 2016, ora 09.00, au fost depuse 46 de proiecte în valoare de 45 milioane de euro pentru infrastructura rutieră din zona montană și 107 proiecte, cu valoarea de 105,8 milioane de euro în celelalte zone.

Cele mai multe proiecte au fost depuse în județele Cluj, Bistrița Năsăud și Neamț, pentru zona montană și în Cluj, Timiș și Bacău pentru restul teritoriului.

Reamintim că începând cu 25 mai 2016 au fost deschise sesiunile anuale de depunere pentru Submăsurile 4.3.A - Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole şi silvice - Infrastructura de acces AGRICOLĂ, 7.2 - Investiţii în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică, 7.6 - Investiţii asociate cu protejarea patrimoniului cultural.

Temenul maxim pentru depunere, în cazul în care fondurile nu se epuizează între timp, este 31 octombrie 2016, ora 16.00.

453 milioane de euro pentru dezvoltarea infrastructurii din mediul rural și protejarea patrimoniului cultural, în 2016

Solicitanții de fonduri europene pentru agricultură și dezvoltare rurală pot depune proiecte, începând de miercuri, pentru dezvoltarea infrastructurii rurale, agricole sau forestiere și protejarea patrimoniului cultural, sumele disponibile pentru anul 2016 depășind 453 milioane de euro, a anunțat, marți, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR).

"Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale anunță că miercuri, 25 mai, ora 9,00, se va deschide sesiunea de primire de proiecte pentru submăsurile 4.3.A — Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole și silvice — Infrastructura de acces agricolă, 7.2 — Investiții în crearea și modernizarea infrastructurii de bază la scară mică, 7.6 — Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural".

Pentru toate aceste submăsuri, sesiunea anuală continuă de primire a proiectelor este deschisă în intervalul 25 mai 2016, ora 9,00 — 31 octombrie 2016, ora 16,00, iar modalitatea de depunere a proiectelor este cea online pe pagina oficială a Agenției www.afir.info pentru toate cele trei submăsuri.

"Dezvoltarea rurală se realizează atât prin investițiile beneficiarilor privați, cât și prin cele ale celor publici. Cele două categorii de solicitanți se completează și se sprijină reciproc. Dacă până acum am deschis o parte din sesiunile pentru beneficiari privați, acum completăm investițiile ce se pot finanța în acest an în spațiul rural cu cele care sunt accesibile beneficiarilor publici. Sunt trei submăsuri foarte așteptate, ținând cont de faptul că, atât pentru PNDR 2007-2013, cât și pentru sesiunea din 2015, nevoia de investiție pentru infrastructura din mediul rural a depășit alocările', a declarat Eugen Popescu, directorul general AFIR.

Pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții au la dispoziție Ghidul Solicitantului care poate fi consultat pe site-ul Agenției, www.afir.info, la secțiunea "Investiții PNDR', în pagina dedicată fiecărei submăsuri în parte.

AGERPRES

Performanţele noii tehnologii în infrastructură, 2 km de drum realizaţi în 2 săptămâni

Atunci când vine vorba de calitatea şi durata de execuţie a drumurilor, România este proverbială. Ani buni am „beneficiat“ de un asfalt pus de mântuială, presărat cu gropi şi denivelări. Treaba părea complicată şi costisitoare, doar aşa am fost învăţaţi să credem. Ei bine, au apărut tehnologii noi care spulberă cu totul aceste imagini şi care par să ne înscrie şi pe noi ca ţară pe un făgaş normal şi firesc în lucrările de infrastructură. Faptul că se poate şi repede şi bine o demonstrează un privat, un fermier. Rămâne ca şi autorităţile să audă că există astfel de soluţii.

– Domnule Ştefan Poenaru, am aflat că de curând aţi inaugurat un tronson de drum, de unde v-a venit ideea de a investi în infrastructură?

– Dorinţa de a avea drumuri corespunzătoare în fermă, pe care să se deplaseze cu uşurinţă şi rapiditate utilajele, mijloacele de transport cu producţie este o dorinţă permanentă pentru orice fermier. Dacă drumurile sunt bune, creşte viteza de transport, nu mai stricăm tractoarele, scade consumul de carburanţi. Deci, nevoia a existat. Noi am avut şansa de a primi o propunere din partea unui constructor care a venit cu o soluţie nouă, neconvenţională. Am vizualizat împreună imagini din diverse locuri ale lumii unde s-a folosit această tehnologie şi am decis să facem primii 2 km de drum în mod experimental. Pentru că ne-am implicat în construcţia acestui drum am învăţat şi noi ceva nou. Anul acesta va fi în testare, îl lăsăm o iarnă să vedem cum se comportă şi dacă rezultatele sunt bune îl vom continua.

– Vorbim de o tehnologie neconvenţională, ce presupune?

– Este o tehnologie care nu foloseşte piatră pentru fundaţie, ci face din pământ ciment. În sensul că pământul este profund mobilizat, circa 50 cm, apoi profilat şi stropit cu o enzimă, cu o soluţie care îl desică aşa de puternic şi-l compactează încât practic poate să susţină cantităţi impresionante. După amestecul pământului cu soluţie terenul este compactat şi lăsat să se solidifice pentru a deveni suportul viitorului drum.

– Care sunt avantajele acestei tehnologii?

– Noi am ales această tehnologie tocmai pentru că are nişte avantaje. Un kilometru de drum este mai ieftin cu circa 30-40% faţă de un drum normal, tradiţional. În plus, tehnologia aplicată este foarte rapidă. Cei doi kilometri au fost făcuţi în 2 săptămâni. Nu are niciun fel de restricţii de a intra pe drum după ce el este terminat. Este relativ uşor de realizat, pentru că nu transportăm volume imense de piatră şi nu dislocăm piatră de undeva.

– Această tehnologie ar putea fi aplicată şi pe alte tipuri de drumuri, nu doar pe cele de fermă?

– Desigur, tehnologia se poate aplica la orice fel de drum. Poate fi folosită la recondiţionarea drumurilor care au fost asfaltate şi care sunt pline de gropi. Dacă stratul superficial este mărunţit, o dată stropit cu soluţie el nu va mai face acele denivelări pe care le critică toată lumea. Sau foarte interesant ar fi de utilizat în localităţi, unde s-a pus acea piatră electorală, iar acum sunt numai gropi şi apă. Cred că recondiţionarea acestor drumuri se poate face foarte uşor cu acest tip de tehnologie, fără să fim obligaţi să venim cu alte transporturi de piatră, cu alte costuri. Eu am invitat la inaugurare o serie de factori decidenţi la nivel judeţean, atât din Ialomiţa, cât şi din Călăraşi, şi am văzut un real interes din partea primarilor care vor pe fonduri europene să refacă drumurile comunale. Cred că există soluţii de diminuare a costurilor şi mai mult, prin implicarea fiecăruia. Noi am participat la reducerea costurilor prin lucrările care au depins de noi, prin folosirea autogreder-ului pe care îl deţinem şi a altor mijloace.

– Aveţi o garanţie la acest drum?

– Da, avem o garanţie de 10 ani.

– Veţi continua acest proiect de infrastructură?

– Eu cred în viitorul acestei tehnologii. Sunt decis, în funcţie de rezultatul din primăvara viitoare, să extind proiectul de infrastructură cu încă 10 km de drum în incinta fermei noastre. Avem peste 50 km de drumuri magistrale care au nevoie de această tehnologie. Imaginaţi-vă cum transportă tirul de 40 de tone producţia agricolă de la combine până la silozuri, cât de mult câştigăm în timp. Pentru noi este foarte important ca în perioada de recoltat să nu stea combinele, or acest lucru se poate realiza mărind mijloacele de transport sau micşorând perioada de staţionare a camioanelor.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Abonează-te la acest feed RSS