reclama youtube lumeasatuluitv
update 22 Mar 2019

Risc de fraudă prin substituire a legumelor și fructelor din import și comerț intracomunitar ca fiind produse în România

În baza unei Tematicii speciale de control, aprobată de conducerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), privind verificarea modului de respectare a legislației specifice din domeniul depozitării și comercializării legumelor și fructelor proaspete, reprezentanți împuterniciți din cadrul MADR și ai Autorității Naționale Fitosanitare (ANF) desfășoară acțiuni de control mixt începând cu data de 25.02.2019, în depozite en-gross de legume-fructe din județul Ilfov și București.

Până la această dată, au fost verificate 19 unități comerciale, cu profilul comerț en-gross legume-fructe, unde au fost constatate nereguli privind marcarea/etichetarea loturilor de legume-fructe  destinate comercializării, loturi provenite din import sau comerț intacomunitar.
Lipsa totală  a etichetelor sau lipsa unor elemente obligatorii conform prevederilor Standardelor Comerciale privind comerțul fructelor și legumelor proaspete, exemplu: categorie de calitate, calibru, soi,  de pe ambalajele loturilor verificate, a fost constatată la loturi de mere - origine Polonia, salată verde - origine Italia, dovlecei – origine Turcia, conopidă – origine Spania.

În cadrul acestor acțiuni mixte de control, reprezentanții Autorității Naționale Fitosanitare, au prelevat un număr de 13 probe legume/fructe provenite din import sau comerț intracomunitar (mere, cartofi, ardei gras, castraveți, tomate, dovlecei), în vederea efectuării de analize pentru determinarea reziduurilor de pesticide.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale va continua și intensifica aceste acțiuni de control, având în vedere că lipsa totală a etichetelor de pe ambalaje sau etichetarea incompletă a acestora, pot conduce foarte ușor la substituirea acestor produse provenite din comerț intracomunitar sau import, ca fiind produse în România (ex. mere,cartofi, ardei, pătrunjel, castraveți).

Florile româneşti, la concurenţă cu cele de import

În această perioadă toţi cultivatorii de flori au ieşit pe piaţă cu ce au produs iarna. Sute de ghivece cu flori sunt pregătite într-o seră din Cornu Luncii pentru a fi puse în vânzare. Alte sute de ghivece au fost deja livrate la câteva pensiuni renumite din Bucovina sau au fost cumpărate de suceveni. Toate florile sunt produse în serele familiei Amariei, dar marea majoritate au origini străine.

Flori româneşti cu material săditor din import

Ioan Amariei are o afacere în floricultură pornită de la pasiunea pentru flori. Privită de pe drumul naţional DN2 E, gospodăria familiei nu pare a fi locul unde vei găsi o afacere agricolă, dar în grădină a fost plantat cu flori pe 1 hectar de teren, din care 2.100 m.p. sunt sere. În cei 10 ani de când produce flori şi răsaduri de flori, familia Amariei şi-a făcut reclamă de la client la client şi a ajuns să aibă contracte cu agenţi economici mari, cum ar fi pensiuni din Bucovina, mănăstiri. Are clienţi și mai mici, dar fideli în Iaşi, Botoşani, Bacău, Neamţ, Bucureşti, Cluj. Colaborează şi cu multe primării. Fiecare client îşi poate alege florile dorite pentru a le planta în spaţiile amenajate pentru floricul­tură sau le poate combina în jardiniere, pentru a le avea livrate la momentul potrivit.

Tot materialul săditor este importat din Belgia şi Olanda printr-un mare importator specializat din Sfântul Gheorghe. Ioan Amariei spune că se lucrează pe bază de catalog, specificaţiile corespund pentru fiecare plăntuţă şi astfel poate prelua comenzi de la un an la altul pentru că va putea oferi speciile, soiurile, culorile şi alte detalii solicitate. Ar vrea ca şi în România să se găsească material săditor de calitate, ceea ce este prezentat la ofertare să fie şi în realitate, dar mai are de aşteptat pentru că în acest sector sunt puţini producători serioşi de material săditor şi care fac cu greu faţă cererii pieţei.

florile romanesti 1

Investiţii importante în spaţii protejate

După primele contracte mari, familia Amariei a realizat că, pentru a face faţă cererii, trebuie să facă investiţii serioase şi să modernizeze solariile.

„Am trei centrale pe lemne, acum am mai cumpărat, printr-un proiect, o centrală mai mare de 100 KW care a costat peste 15.000 euro. Sunt pierderi la plăntuţe şi în spaţiile protejate, în doi ani de zile au picat două solarii din cauza cantităţilor foarte mari de zăpadă căzute într-un interval foarte scurt de timp sau a vântului puternic. Am învăţat din greşeli, am ajuns la concluzia că sunt necesare solarii profesionale, cu structură rezistentă şi folie sau sticlă de cea mai bună calitate. Preferăm calitate pe spaţii mai mici, investim doar cât ne putem permite în solarii, în încălzirea lor şi în material de cea mai bună calitate“, ne-a spus Ioan Amariei.

Vremea caldă, un atu în lupta cu florile din import

Floricultorul spune că vremea a fost bună în acest an, nu a fost foarte frig, iar plantele au înflorit mult mai repede. Acest lucru este considerat un atu şi în lupta cu importurile de flori din Olanda, încălzirea serelor a costat mai puţin, iar preţul cerut pe plantă este mai mic. Serele au câteva vârfuri de producţie: la începutul lui martie, în aprilie-mai, când se amenajează grădinile şi balcoanele, şi toamna, când este sezonul crizantemelor, fiecare ciclu de producţie fiind pregătit din iarnă.

„Pe timpul iernii este mai greu de întreţinut o cultură de flori, asigurarea căldurii fiind o muncă titanică. Sunt zile şi nopţi când este foarte frig şi trebuie să pui pe foc şi din oră în oră. După ce scapi de iarnă vine o altă muncă grea cu udatul; la noi sunt foarte multe vase pentru că suntem axaţi pe producţia la ghiveci. Este asigurată automatizarea la o parte din vase, la altele nu se poate sau costurile sunt foarte mari şi nu este rentabil. În afară de udat trebuie asigurate tratamentele, fiind spaţii închise, umiditate, temperaturi ridicate, se dezvoltă dăunători şi boli care pot afecta planta în aceeaşi măsură sau chiar mai rău ca frigul. Musculiţa albă ar putea distruge absolut tot dacă nu o ţii sub control“, a precizat Ioan Amariei.

florile romanesti 5

Plantele sunt adaptate la condiţiile din zonă

Cei care doresc să amenajeze un spaţiu cu flori frumos apelează la floricultori, la cei care cresc plantele de la sămânţă, care oferă garanţie pentru ceea ce vând, dar şi sfaturi privind plantele cele mai bine adaptate zonei. Oamenii au învăţat să-şi amenajeze grădinile de la floricultori adevăraţi şi nu de la comercianţi, supermarketuri sau mari magazine de bricolaj, de unde se pot achiziţiona plante foarte frumoase, la preţuri mici sau chiar foarte mici, dar care nu sunt adaptate condiţiilor climatice şi de sol dintr-o anumită zonă, multe fiind din import.

„Este greu și costisitor să faci o astfel de muncă de floricultor. Trebuie foarte multă pasiune în primul rând. Ne bucură pe fiecare când intrăm şi vedem coloritul plantelor. Ne bucură când trecem pe la clienţii noştri şi vedem plantele şi ei ne spun că sunt frumoase, arată foarte bine şi deja pregătesc comenzile pentru anul următor sau vor suplimentări. Acordăm atenţie fiecărui client mare sau mediu, îi vizităm sau mergem de fiecare dată la cererea lor, facem evaluarea plantelor, le dăm sfaturi pentru îngrijire, facem recomandări pentru că sunt plante care se pretează la soare, altele la umbră, sunt multe condiţii care trebuie îndeplinite. Şi când cumpără o plantă îi spunem omului unde trebuie poziţionată, cum trebuie să o ude, ce tip de pământ să folosească când o plantează în grădină, în ghiveci sau o mută dintr-un vas în altul, condiţii de păstrare pe timp de iarnă, ce fertilizatori să folosească şi când. Unii dintre clienţi au achiziţionat şi sisteme de udare prin picurare, sunt clienţi care cumpără în jur de 200 de vase în fiecare an de la noi. De exemplu, la o pensiune este dificil să intri prin fiecare cameră să uzi plăntuţa din ghiveci şi atunci foloseşti sistemul de udare prin picurare“, sunt doar o mică parte dintre recomandările făcute de Ioan Amariei.

În judeţ cu greu mai găseşti oameni dornici să lucreze în agricultură

Familia Amariei face parte din grupul restrâns care se încăpăţânează să ofere cele 10 procente de flori româneşti de pe piaţă. Idei de dezvoltare ar fi, dar încă nu se extinde mai mult decât poate lucra în familie pentru că meseria de floricultor presupune pasiune, cunoştinţe, cercetare, studiu, iar în judeţul Suceava cu greu mai găseşti oameni dornici să lucreze în agricultură. Faţă de alte ţări, unde sectorul floricol primeşte subvenţie, în România acest lucru nu se întâmplă şi astfel în ţară ajung flori de peste hotare la un preţ foarte mic, unele chiar nefiscalizate. Singurele ajutoare vin prin proiectele care permit construcţia de solarii sau cele pentru dotări.

florile romanesti 2

„Eu, băiatul, nora şi bunica, care la cei peste 80 de ani face treabă bună, dimineaţa fiind prima care întreabă ce are de lucru, suntem tot personalul care deserveşte suprafaţa de un hectar de teren acoperit cu flori. Statul între flori dă o altă stare de spirit. Ca şi în cazul fructelor, şi în cazul florilor există o concurenţă neloială față de cei care muncesc în sere, prin importul masiv de flori şi lipsa unei burse a florilor în România, aşa cum se întâmplă în ţările de unde se importă.

Dragostea celor care le îngrijesc este esenţială pentru dezvoltarea plantelor. Le place şi lor muzica, altfel îngrijim planta când ascultăm o muzică de calitate. Printr-un fundal muzical discret în seră sau solar avem şi noi şi plantele o bună dipoziţie tot timpul. Acum este o perioadă de vârf, sunt vânzări, avem de pus plantele în vasul clientului, trebuie îngrijite şi asta presupune muncă de când se luminează de ziuă şi până seara, uneori lucrând şi la lumina becului“, ne-a spus Ioan Amariei.

Muşcatele tiroleze şi begonia curgătoare sunt foarte căutate

Printre cele mai căutate plante în această perioadă sunt muşcatele, preferate nu numai în România ci şi în străinătate. Muşcatele tiroleze sunt printre florile curgătoare care merg foarte bine în ghivecele de la balcon şi sunt cel mai bine vândute în această gamă. În ultimii doi ani begonia curgătoare este o plantă foarte bine cotată, fiind locaţii care vor de la serele din Cornu Luncii numai begonia. Sunt plante foarte frumoase, de diferite culori, pentru jardiniere sau ghivece suspendate, cărora le prieşte foarte bine zona mai rece din nordul Bucovinei. Pe lângă flori, din serele de la poarta de intrare în Bucovina sunt livraţi şi arbuşti ornamentali. Sunt specii de tuia, arțar (Acer platanoides), Salix integra Hakuro Nishiki – arbust decorativ ce poartă și denumirea de salcie japoneză, dud curgător. În grădini arbuştii dau bine prin colorit şi creează o armonie cu florile.

Silviu BUCULEI

Procedura de import și/sau export a produselor agricole

Pentru a putea desfășura operațiuni de comerț exterior, respectiv pentru a vinde produsele lor în afara Uniunii Europene ori, dimpotrivă, pentru a cumpăra produse din țări terțe, operatorii economici trebuie să fie înscriși în evidențele APIA. Numai astfel vor putea obține licențele de export sau import necesare.

Înscrierea se face la APIA centrală, nu la agențiile sale din teritoriu. Pentru înscriere sunt necesare urmă­toarele documente:

Cerere tip în care vor fi menţionate datele de contact (adresa, număr de telefon, fax, adresa e-mail), persoanele împuternicite în vederea semnării cererilor, depunerii şi ridicării documentelor de la Agenţie, coordonatele bancare; produsele de care sunt interesaţi vor fi enumerate cu titlu informativ.

Copie de pe actul de identitate al solicitantului / împuternicitului.

Copie de pe certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului.

Copie de pe actul constitutiv al firmei din care să reiasă posibilitatea de a desfăşura activităţi de comerţ exterior.

Împuterniciri, dacă este cazul.

Înregistrarea poate fi realizată şi cu ocazia primei solicitări de eliberare a unei licenţe / certificat sau în luna decembrie a fiecărui an pentru anul următor.

Obținerea licenței

Un operator economic va avea nevoie de o licenţă în momentul în care importă sau exportă produse agricole în sau dintr-o ţară terţă.

Licenţele de import se solicită în vederea monitorizării de către Comisia Europeana a volumului de produse agricole care se importă sau se exportă în sau din Uniunea Europeana. Comisia poate controla emiterea licenţelor şi poate suspenda emiterea acestora dacă echilibrul pieţei comunitare este periclitat. În momentul în care un operator aplică pentru o cerere de licenţă, este posibil ca acesta să constituie şi o garanţie fie sub formă de depozit prin virament, fie sub formă de scrisoare de garanţie bancară. Cuantumul garanţiei ce trebuie constituit diferă în funcţie de sectorul de produs. Garanţia constituită va fi returnată operatorului economic în momentul în care acesta furnizează dovezile că şi-a îndeplinit obligaţia de a importa sau de a exporta.

Restituţii la export

Plata restituţiei se face la cerere, în baza dovezilor din dosarul de plată, pentru operatorii economici care

au dreptul la restituţie (vezi articolele 3, 4 şi 5 din Regulamentul (CE) 800/1999).

Rata restituţiei este stabilită de Comisia Europeană sau prin licitaţie, în funcţie de produs şi poate varia de la o ţară la alta.

Restituţia poate fi plătită:

  • Standard, după completarea dosarului de plată;
  • În avans, după acceptarea declaraţiei vamale de export la biroul vamal de plecare şi depunerea la APIA a unei garanţii de 110 %.

Nu se achită restituiri sub 100 euro și nu se efectuează plata în avans pentru exporturi către destinaţii speciale.

Produsele agricole importate pot fi supuse taxelor vamale de import. Taxa este stabilită în funcţie de sectorul de produs şi este colectată de către Autoritatea Naţională a Vămilor, care va putea da informaţii suplimentare operatorilor economici în ceea ce priveşte taxele vamale percepute.

În continuare publicăm lista produselor pentru care este necesară obținerea licențelor.

Importul

Obținerea licențelor de import este necesară pentru următoarele produse:

  • Orez:

– orez decorticat (orez cargo sau brun)

– orez semialbit sau albit, chiar sticlos sau glasat

Garanția ce trebuie depusă în vederea obținerii licenței este de 30 euro/tonă, iar documentul este valabil până la sfârșitul celei de-a doua luni ulterioare celei care include ziua eliberării licenței.

Pentru brizura de orez, chiar importată în cadrul contingentelor tarifare aprobate, garanția este de doar un euro/tonă.

  • Zahăr

Pentru acest produs obținerea licenței este necesară doar până la 30 septembrie a.c., după aceea fiind scutit de obținerea licenței. Chiar și până atunci, este exceptat de la reglementare zahărul provenind din Republica Moldova. Garanția necesară este de 0 euro/tonă, iar licența este valabilă până la sfârșitul celei de-a treia luni ulterioare celei care include data eliberării licenței.

  • Semințe

Este necesară obținerea unei licențe de import pentru semințele de cânepă destinate însămânțării. Obținerea licenței nu este condiționată de constituirea vreunei garanții, iar licența este valabilă timp de șase luni după luna în care a fost emisă.

  • In și cânepă

Pentru cânepa brută sau topită este de aseme­nea necesară o licență, care se poate obține în ace­leași condiții ca și pentru semințele de cânepă.

  • Fructe și legume

În această categorie se înscriu usturoiul, proaspăt sau refrigerat, și alte legume aliacee, proaspete ori refrigerate. Garanția ce trebuie constituită în vederea obținerii licenței de import este de 50 euro/tonă, iar documentul este valabil trei luni de la data eliberării. După 30 septembrie 2017 nu va mai fi necesară licența de import.

  • Produse din fructe și legume procesate

Această grupă include următoarele tipuri de produse:

– usturoi și Allium ampeloprasum (nefiert sau fiert în aburi sau apă), congelat

– amestecuri de legume cu conținut de usturoi și Allium ampeloprasum (nefiert sau fiert în aburi sau apă), congelate

– usturoi și Allium ampeloprasum conservate provizoriu

– amestecuri de legume conținând usturoi și Allium ampeloprasum conservate provizoriu

– usturoi uscat și Allium ampeloprasum și amestecuri de legume uscate cu conținut de usturoi și/sau Allium ampeloprasum întreg, tăiat, feliat, sfărâmat sau pulbere, dar nepreparat ulterior

La această grupă, condițiile de acordare și valabilitate a licenței sunt aceleași ca la cea precedentă.

  • Alte produse cuprinde un singur articol, semințele de cânepă nedestinate însămânțării. Condițiile sunt aceleași ca și la semințele destinate cultivării.
  • Alcool etilic de origine agricolă

Pentru produsele din această grupă, care include toate articolele conținând alcool etilic obținut din produse agricole, indiferent de titlul alcoolului, garanția necesară obținerii licenței este de un euro/hectolitru. Valabilitatea documentului este până la sfârșitul celei de-a patra luni ulterioare lunii în care a fost emisă licența.

Exportul

Licențele de export sunt necesare doar pentru două grupe de produse:

  • Orez, respectiv orez decorticat (orez cargo și orez brun) și orez semialbit sau albit, chiar sticlos și glasat. Acordarea licenței e condiționată de depunerea unei garanții de 3 euro/tonă, iar autorizația este valabilă timp de patru luni după luna în care a fost emisă.
  • Zahăr. Pentru articolele din această grupă mai este necesară autorizație de export doar până la 30 septembrie 2017.

Alexandru Grigoriev

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 28-30

Cartofii din import falimentează producătorii autohtoni

Producţia bună de anul trecut, dar mai ales importurile de cartofi la preţuri de dumping în contextul embargoului rusesc au adus producătorii români la sapă de lemn. Aceştia se plâng că vând cartofii cu preţuri pornind de la 35 de bani pe kilogram (plus TVA), cu mult sub costurile de producţie, în condiţiile în care piaţa românească este invadată de cartofi de calitatea a doua din Vest, achiziţionaţi cu 15-20 de euro pe tonă.

În timp ce anul trecut cartofii se vindeau în luna ianuarie la un preţ de 80-90 de bani pe kilogram, plus TVA, acum preţul este de doar 35 de bani pe kilogram, plus TVA, afirmă Romulus Oprea, un producător de cartofi din Covasna, care este şi vicepreşedintele Federaţiei Naţionale a Cartofului din România. 

Acesta susţine că de vină nu este doar faptul că s-a redus consumul intern, ci şi preţurile ridicol de mici cu care sunt achiziţionaţi din ţările vestice cartofii de calitatea a doua care au invadat pieţele din România.

„În Europa preţul este de 80 -100 de euro tona, un preţ rezonabil, numai că la noi se aduc cartofii de calitatea a doua, care nu se cumpără acolo. Europenii îi vând cu 15-20 de euro pe tonă, pentru că sunt cartofi pentru industrializare. În Vest nu se consumă cartofi mai mari de 80 mm diametru – în Germania, de exemplu, se cumpără la 65 mm diametru –, pe când la noi lumea se uită în general să fie cât mai mari“, a precizat Oprea.

Importurile de cartofi vin din ţări precum Germania, Polonia, Austria, Franţa sau Belgia. Deşi 2014 a fost un an normal pentru producătorii locali din punctul de vedere al producţiei, în prezent s-a ajuns ca în toate pieţele ţărăneşti să se vândă cartofi din Franţa şi Olanda, prezentaţi ca fiind autohtoni. Faţă de cartofii româneşti care au încolţit, cei din străinătate nu doar că sunt mai mari, ci arată şi bine pentru că sunt trataţi cu substanţe, motiv pentru care se vând mai bine, adaugă Oprea.

Şi în Covasna situaţia este asemănătoare. Din cauza recoltei mari din 2014, dar şi a embargoului impus de Rusia care a determinat producătorii din Polonia sau Belgia să intre pe piaţa românească, preţul cartofului se situează la un nivel foarte scăzut, de 40-45 de bani pe kilogram, a declarat pentru AGERPRES direc­torul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Harghita, Torok Jeno.

„La cartof suntem pe muchie de cuţit, preţul nu urcă de 40-45 bani pe kilogram(...) Şi dacă nu a urcat în decembrie, înainte de Sărbători, acum urmează o perioadă fără vânzare bună şi există pericolul ca producătorii să intre în panică pentru că vine primăvara şi asta poate să prăbuşească şi mai rău preţul“, a afirmat Torok Jeno, care adaugă că în aceste condiţii producătorii de cartofi nu vor scoate niciun profit în urma recoltei de anul trecut, iar mulţi vor ieşi în pierdere.

La rândul lui, Dumitru Dumitrean, un producător de cartofi din localitatea Brezoaiele, judeţul Dâmboviţa, care în general vinde cartofii în piaţa en-gros Pucheni, situată la capătul cartierului bucureştean Rahova, spune că în luna ianuarie aici erau doar cartofi din import care se vindeau cu 50 de bani pe kilogram.

„Cartofii sunt în general din străinătate, pentru că ai noştri nu se caută. Tot timpul este preţul aşa de jos deoarece îl fac marii jucători. Cartofii sunt aduşi din Germania şi Polonia la preţuri mai mici pentru că sunt mari şi acolo nu se caută“, a mai adăugat Dumitrean.

În ceea ce îl priveşte, 2014 a fost un an prost, pentru că a pierdut foarte mulţi bani. În vară, de exemplu, la recoltare a vândut cartofii chiar şi cu 20-25 de bani kilogramul, pentru că nu are capacităţi mari de depozitare. În această perioadă nici nu a ieşit la piaţă, pentru că preţul este foarte mic, preferă să ţină cartofii în depozite mici şi în pivniţă, în aşteptarea unui preţ mai bun. Pentru că nu poate să trăiască de pe urma celor 5 ha de cartofi pe care le cultivă, Dumitrean a fost nevoit să-şi ia serviciu în Bucureşti ca să-şi poată asigura banii pentru traiul de zi cu zi.

Suprafeţe tot mai mici

Romulus Oprea spune că, în ultimii ani, suprafeţele cultivate cu cartofi s-au redus semnificativ, interesul pentru această cultură fiind în scădere din cauza veniturilor mici, majoritatea producătorilor înregistrând pierderi. Dacă la APIA sunt înregistrate 45.000 de ha de cartofi, datele oficiale de la Ministerul Agriculturii arată că România dispune de 250.000 ha - 275.000 ha, o suprafaţă cu care Romulus Oprea nu este de acord, deoarece i se pare prea mare faţă de datele de la APIA.

În ceea ce priveşte costurile de producţie, Oprea afirmă că preţul de cost pentru un kilogram de cartofi este de 52-58 de bani, plus TVA.

Pe de altă parte, Dumitru Dumitrean spune că, pentru a-şi acoperi costurile, ar trebui să obţină în jur de 80 de bani pe kilogramul de cartofi. Nu de alta, dar are cheltuieli de aproximativ 10.000 de lei la hectar, la o producţie de 20 de tone la aceeaşi suprafaţă. Din această sumă, 4.000 de lei costă numai sămânţa şi gunoiul de grajd, la care se adaugă tratamentele şi lucrările agricole.

„2014 a fost un an foarte prost, am pierdut foarte mulţi bani şi, dacă nu aveam a doua cultură, varza, nu merita să cultiv cartofi“, mărturiseşte Dumitrean, care cultivă în fiecare an mai multe hectare cu cartofi.

Ioana Guţe

Informare privind presupusa interdicţie introdusă de Elveţia la importul cărnii de porc din România

Referitor la articolele recent publicate privind aşa zisa interdicţie, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale face următoarele precizări:

Dintr-o eroare regretabilă, Agenţia Telegrafică Elveţiană (ATS) a emis un comunicat privind interdicţia menţionată, preluat de mass-media, inclusiv din România. Din păcate, ATS în comunicarea a confundat pesta porcină africană recent detectată, în Polonia şi Lituania, cu pesta porcină, rezultând astfel că, în acest context, s-ar interzice importul de carne de porc şi produse din acesta şi din România.

Urmare confuziei create, MADR a efectuat demersurile necesare clarificării situaţiei, pe lângă autorităţile elveţiene de la Berna şi de la Bruxelles.

Acestea au confirmat că eroarea s-a produs în contextul în care Elveţia a adoptat recent un act legislativ care preia prevederile Deciziei 20013/764 – act ce stabileşte condiţiile în care Statele membre ale UE, care nu sunt considerate încă libere de pesta porcină clasică (inclusiv RO), pot exporta în Elveţia.

Acest act legislativ a fost din eroare asociat de ATS cu Decizia privind restricţiile introduse pentru statele membre care au identificat recent pesta porcină africană.

Autorităţile veterinare din Elveţia au confirmat că pentru exportul de carne de porc şi produse din aceasta provenite din România se impun aceleaşi reguli cu cele aplicate pe teritoriul UE, respectiv porcinele şi carnea de porc să provină de la fermele comerciale care respectă condiţiile de biosecuritate, aşa cum sunt precizate în art. 4 al Deciziei 2013/764. În fapt, această Decizie este baza legală care a permis României, după 7 ani de la aderare, să poată comercializa carne de porc pe piaţa europeană şi pe pieţele terţe.

De asemenea, autorităţile veterinare elveţiene au solicitat ATS să retragă comunicatul privind interdicţia importului de carne de porc şi produse din acesta din România.

 

Materialul genetic pentru zootehnie, exclusiv din import

Materialul genetic pentru zootehnie şi sectorul avicol este importat în totalitate în condiţiile în care nu mai există în România institute sau companii care să dezvolte material genetic autohton.

„Noi suntem importatori de material biologic. În România nu se mai produce material seminal. Peste 80% din materialul genetic pentru bovine provine din import, iar la porc şi pasăre procentul este de 100%“, a declarat Valeriu Tabără, vicepreşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS).

Importatorii de material biologic susţin că nu ar fi fezabil din punct de vedere economic ca acesta să fie produs în România, în condiţiile în care preţurile de import sunt foarte reduse.

Importator: „De fapt, importăm tot materialul biologic“

Situaţia este chiar mai „clară“ decât atât, sunt de părere companiile care importă material seminal.

„De fapt, importurile sunt de 100%, fie că-l aducem în container, fie că materialul e recoltat de aici. Practic, nu mai e nimic românesc, chiar dacă se recoltează în Mureş, Bistriţa etc. Cred că mai sunt doar vreo zece ţărani în întreaga ţară care mai recoltează material genetic vechi. N-avem cum să avem programe de ameliorare ca în Occident, baze de date ca ale lor şi nici nu are rost să cheltuim mulţi bani din fonduri publice pentru asta“, susţine Emiluţ Găină, administrator al importatorului Biagen Select din Bistriţa.

Reprezentantul importatorului consideră că s-a ajuns în această situaţie în urma unei evoluţii naturale a pieţei.

„De ce nu mai sunt Dacii produse de noi în România? Pentru că nu suntem în stare să facem Mercedes şi Volkswagen. La fel este şi aici. Dacă înainte fermierul lua la o mulgere 20 de litri de lapte, acum, cu noile rase, ia 50-60 de litri. La fel şi la carne. Dacă înainte avea un spor de greutate de 800-900 de grame, acum are unul de 1,6-2 kilograme. Degeaba îi spunem fermierului de patriotism local. El şi familia lui trăiesc din această activitate şi nu-l interesează cine produce Mercedesul atât timp cât are producţie“, a continuat Găină.

Tendinţă de uniformizare a materialului genetic

Mai mult, potrivit importatorilor, tendinţa de uniformizare a materialului genetic la nivel mondial este una firească în condiţiile în care există o mare concentrare a centrelor de producţie de material seminal.

„Este o treabă mondială. Există câteva centre de producţie în Germania, Elveţia, Belgia, Cehia, Ungaria, Slovacia care folosesc doar câţiva genitori pentru întreaga producţie. Noi importăm mult din Elveţia, rasa Simmental, iar Holstein din Germania şi Belgia. Există o mare cerere la noi pentru aceste rase“, a conchis Găină.

Potrivit importatorilor, materialul genetic pentru bovine are un preţ cuprins între 8 lei şi 250 de lei doza, preţul mediu fiind de 10-12 lei, iar cel pentru porcine între 20 şi 25 de lei/doza.

Marius ŞERBAN

Importurile de cartofi, în scădere cu 18% în primele opt luni

Importurile de cartofi, în stare proaspătă sau refrigerată, au totalizat 63.975 tone, în primele opt luni din 2012, fiind în scădere cu aproape 18% faţă de cele realizate în aceeaşi perioadă din 2011 (77.652 tone), potrivit datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) privind comerţul cu produse agroalimentare.

Valoarea acestor importuri realizate din ţările intra şi extra comunitare a atins 8,22 milioane de euro, în primele opt luni din din acest an, în scădere de aproape trei ori faţă de cele 22,54 milioane euro cheltuite în perioada similară din 2011.

Potrivit datelor MADR, pe pieţele externe au fost livrate în perioada menţionată numai 4.232 tone de cartofi, în valoare de 407.802 euro, în timp ce în perioada similară din 2011 încasările au fost de 2,13 milioane euro, însă pentru o cantitate dublă de cartofi, respectiv de 9.508,2 tone.

În această vară, arşiţa şi seceta prelungită au afectat aproape 80% din culturile de cartofi din zonele tradiţionale precum Covasna, Harghita şi Braşov.
Producţia de cartofi a României se cifrează anual între 3 şi 4 milioane de tone, cantitate suficientă pentru asigurarea consumului intern - de circa două milioane de tone anual - dar şi pentru sămânţă ( circa un milion de tone), procesare şi furaje (circa 40.000 de tone). România raportează anual o suprafaţă cultivată cu cartofi în jurul valorii de 240.000 hectare.

Românii consumă anual, în medie, 92 de kg/cartofi pe locuitor, situându-se pe locul 4 în Uniunea Europeană. Suntem depăşiţi doar de Portugalia cu 126,9 kg/locuitor/an, Irlanda - 118,7 kg/locuitor/an şi Marea Britanie cu 112,4 kg/locuitor/an.

Sursa AGERPRES

Importurile de vin, de peste şase ori mai mari decât exporturile

România a importat în primele opt luni din acest an 42.414 tone de vin obţinut din struguri proaspeţi, o cantitate de şase ori mai mare faţă de cea exportată, care a totalizat doar 6.989 tone, în aceeaşi perioadă, potrivit datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Valoarea importurilor de vin din ţările intra şi extracomunitare a depăşit 27,84 milioane de euro, în primele opt luni din 2012, pentru cele 42.414 tone de vin, fiind în scădere cu aproape 4 procentaje faţă de cele 28,959 milioane euro cheltuite în aceeaşi perioadă a anului trecut, însă pentru o cantitate mult mai mare, respectiv de 59.016 tone de vin.

Încasările din exporturile de vin au totalizat 9,582 milioane de euro, în perioada ianuarie-august 2012, cu aproape două procente mai mult faţă de suma obţinută în acceaşi perioadă din 2011, de 9,399 milioane euro.

Vinurile din struguri proaspeţi, inclusiv vinurile cu alcool, au fost exportate atât în ţările comunitare, cât şi în cele extracomunitare şi au totalizat 6.989 tone în primele opt luni din 2012, în timp ce în perioada similară din 2011 exporturile au fost cu 3,1 procente mai mari, respectiv de circa 7.218 tone.

Tot în perioada 1 ianuarie-31 august 2012, au mai fost importate 3.450 tone de vermuturi şi alte vinuri din struguri proaspeţi, în valoare de 1,89 milioane euro, şi au fost exportate din această categorie doar 144,2 tone, pentru care au fost încasaţi 224.362 euro

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS