Dragoș Mihai Ababei îngrijește în localitatea Vad, comuna Dragomirești, județul Neamț, un efectiv de câteva zeci de bovine. Zilnic livrează unui mare procesator din regiune o cantitate satisfăcătoare de lapte. Cu toate că tânărul în vârstă de 20 de ani a absolvit un colegiu cu profil mecanic, studiile superioare nu au fost o prioritate, pentru că a ales să rămână acasă ca să dezvolte ferma familiei.

„Am 20 de ani, am absolvit Colegiul Tehnic de Transporturi Piatra Neamț, cu profil mecanic, iar pentru mine facultatea nu a fost o prioritate, deoarece am ales să rămân acasă ca să îmi ajut familia la fermă. Părinții au avut câteva vaci o bună perioadă de timp, din 2000 până în 2007. Ulterior au decis să mărească efectivul în 2007 și de atunci tot în creștere este efectivul.

În prezent, avem în fermă 28 de vaci adulte și 11 juninci, rasele Bălțată Românească, Bălțată cu Negru Românească, Holstein, Brună și Angus. Distribuția laptelui are loc în fiecare zi, în afară de ziua de duminică; laptele îl depozităm în tancul de răcire și de acolo îl ia procesatorul cu mașina și îl duce la fabrică“, adaugă Dragoș Mihai.

O fermă care se vrea automatizată

Productivitatea vacilor de lapte este influențată de mai mulți factori, iar dintre aceștia furajarea are un rol esențial, după cum adaugă tânărul.

„În ceea ce privește furajarea vacilor, acestea primesc trei mese pe zi; una la prima oră a dimineții: balot de lucernă uscată; a doua la ora prânzului: tain de porumb + ovăz + grâu + secară (5-7 kg pe cap de vacă), borhot de sfeclă de zahăr (10 kg pe cap de vacă), siloz din porumb (15 kg pe cap de vacă), plus un balot de lucernă verde, iar pe la ora 17:00 primesc ultimul prânz, balot de fân/paie.“

O astfel de investiție se ridică la o sumă destul de mare, ținând cont de utilajele necesare fermei, specifică fermierul din județul Neamț.

„Recent am achiziționat un tractor nou, cu încărcător frontal, să ne ușureze munca fizică. Nu lucrăm mult teren, doar câteva hectare, și tot ce producem utilizăm în furajarea animalelor.“

Cei care doresc să se apuce de o astfel de investiție, deși sunt puțini la număr, în primul le trebuie multă, multă răbdare, dar și să le placă animalele și ceea ce fac, mai adaugă nemțeanul.

„Am crescut printre animale de mic și de aceea am și drag de ele. Nu mi-e rușine cu ceea ce fac. Să crești animale nu este o rușine, este o satisfacție unică. În următorii ani vreau să modernizez adăpostul, ferma să fie mai mult automatizată și să ajung la un efectiv de 70 de vaci adulte. Pe viitor chiar mai urmează câteva achiziții“, a încheiat Dragoș Mihai Ababei.

Noua subvenție pentru bovine

Crescătorii de bovine beneficiază, începând de anul acesta, de două noi scheme de plată referitoare la condițiile pentru bunăstarea animalelor. Este vorba despre cele două eco-scheme dedicate sectorului zootehnic pentru vacile de lapte, respectiv pentru tineretul bovin la îngrășat.

În cadrul expo-conferinței Meat Milk, directorul general adjunct al APIA, Paul Eduard Kmen, a prezentat pe scurt aceste două scheme de plată pe care fermierii crescători de bovine le pot accesa începând din 2023.

„Eco-schema 4 se referă la creșterea nivelului de bunăstare a vacilor de lapte. Alocarea financiară pentru anul 2023 este de 28,5 milioane de euro. Cuantumul unitar va fi stabilit în momentul în care se știu exact efectivele de animale, dar în momentul de față este estimat la 100,18 euro/UVM. Sunt trei componente: 50,26 euro/UVM pentru evitarea mulsului traumatic și bunăstarea ugerului, 29,09 euro/UVM pentru sănătatea ongloanelor și 20,83 euro/UVM pentru îmbunătățirea zonei de odihnă.“

„Eco-schema 5, bunăstarea tineretului bovin la îngrășat, este destinată să acopere pierderile de venit, precum și costurile suplimentare pe care le generează aplicarea unor măsuri superioare de bunăstare a animalelor. Alocarea financiară pentru anul 2023 este de 21 de milioane de euro, se estimează un cuantum unitar de 109,52 euro/UVM, împărțit în două componente: 98,71 euro/UVM pentru creșterea cu cel puțin 15% a spațiului alocat fiecărui animal și 10,81 euro/UVM pentru asigurarea condițiilor de confort sporite în zona de odihnă a animalelor. Aceste două condiții se vor solicita împreună. Beneficiarii sunt fermierii activi care dețin animale înregistrate în Registrul Național al Exploatațiilor“, a precizat oficialul APIA.

Beatrice Alexandra MODIGA

Lecții de la un tânăr crescător de animale de doar 33 de ani din localitatea Mihail Kogălniceanu, comuna Țigănași, județul Iași, care are un efectiv de aproximativ 100 de capete din rasa metis autentic românesc, dar și două măcelării, un fast food și un supermarket. Pe viitor, businessul său va lua amploarea pentru că ieșeanul vrea să investească și într-o sală de tranșare. Împreună îl vom cunoaște în cele ce urmează pe Lucian Duca.

Materie primă pentru măcelării

„Acesta este unul dintre cele cinci puncte de lucru pe care le avem. Eu împreună cu familia mea administrăm o fermă de văcuțe, două măcelării, un fast food și un supermarket. Ferma de văcuțe a luat viață în urmă cu cinci ani; ne-am gândit că avem nevoie de materie primă pentru măcelării datorită faptului că oamenilor de la țară le este foarte greu să crească animale. Astfel am ales să începem să ne creștem propriile animale, să avem pentru magazinele noastre. Practic, am început cu un efectiv de 10 capete adulte, iar în prezent avem un efectiv undeva la 100 de capete, rasa metis autentic românesc. Ne-am bazat pe o rasă mixtă de carne și lapte, pentru că lucrăm cu montă artificială și naturală, astfel avem o siguranță că vaca poate produce destul lapte pentru vițel. Media este între 15-18 litri/vacă/zi; ele produc destul lapte și atunci putem să adăugăm chiar 2-3 viței per văcuță“, specifică antreprenorul din Iași.

Cu vaca de carne este mai eficient de lucrat

Legat de desfacere, acesta are două măcelării, una se află în Târgul Obor Cârniceni, iar cealaltă se află în piața Nicolina din Iași.

„La aceste două puncte de vânzare lucrăm doar cu vită și porc, practic pentru asta este înființată firma, de a avea materie primă la măcelării. Pentru carnea de porc lucrăm cu un producător din Botoșani, efectiv căutăm ca totul să fie cât  mai autentic. Atât timp cât nu ai contact cu lactația este mai facil pentru că acolo este o muncă suplimentară. Am încercat și noi și am văzut că avem nevoie de mai mulți oameni, este vorba de igienă, și atunci ne-am zis că nu avem posibilitatea și timpul necesar; fiind cinci puncte de lucru trebuie să ne împărțim atribuțiile în afacerea de familie, de aceea am prefera să ținem animalele doar pentru carne, pentru viței. Lucrăm cu abatoare pentru că noi nu sacrificăm vaca adultă.“

Crescătorul a început să dea contur acestui business în perioada pandemiei, mai exact în 2020, dar acesta specifică că, după pandemie, practic și-a recuperat pierderile. Cum a făcut asta?

„Pentru că o bună perioadă de timp, în jur de 9 luni de zile, am făcut livrări la domiciliu cu carne proaspătă, am căpătat o marjă foarte mare de clienți“, mai adaugă acesta.

Sala de tranșare, următorul obiectiv

Tinerii de vârsta lui Lucian nu prea frecventează piața, dar încet, încet au început să înțeleagă că este mai sănătos să lucrezi cu producătorul local, specifică fermierul.

„În ceea ce privește planurile de viitor, ne dorim să ne înmulțim cu acest efectiv, dar în mare parte vrem să ne schimbăm pe o rasă doar de carne, deoarece în viitorul apropiat vom construi și o sală de tranșare pentru a putea produce, ambala produsul nostru, respectiv să vindem la o scară mai mare, iar atunci va trebui să avem și un efectiv mai mare de animale“, încheie Lucian Duca, crescător de animale din județul Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Raul Bereczki din comuna Remetea, județul Bihor, s-a gândit că ar vrea să aibă o fermă mai „altfel“. Astfel, în anul 2017 a adus primul efectiv de 14 vițele și un taur din rasa Aberdeen Angus în ferma de la Meziad, județul Bihor. Scopul fermei a fost de a crea și dezvolta bovine de prăsilă din rasa Aberdeen Angus pentru alte ferme. În prezent, în ferma crescătorului sunt creați produși Aberdeen Angus de reproducție, prin montă naturală.

Vizitarea câtorva ferme de familie din UK, US și Europa… l-a motivat

„Angus de Meziad este o fermă de bovine rasa Aberdeen Angus. Ideea de dezvoltare a unei ferme de animale era în mintea mea din perioada copilăriei, iar mai apoi s-a accentuat odată cu studiile liceale, secția veterinară. Totuși, gânduri mai serioase au apărut după ce am ajuns să vizitez câteva ferme de familie în UK, US și Europa și am înțeles că un astfel de concept mi s-ar potrivi și mie, dar și locației noastre. Conceptul este acela de a crea o fermă de familie, în care 2-3 persoane se pot ocupa de un număr de 20-35 de animale din rasa Aberdeen Angus. Scopul fermei este de a crea și dezvolta bovine de prăsilă din rasa Aberdeen Angus, pentru fermele de carne de vită care doresc să-și îmbogățească genetica cu produși, tauri de prăsilă sau vițele/juninci de prăsilă din genetica actuală, dar și pentru fermele care, din diferite motive, trebuie să schimbe mamele reformă sau care au ajuns la capătul ciclului de reproducție, pe care fiecare fermă și-l setează în planul lor de producție. În același scop, ferma noastră dezvoltă tăurași de prăsilă Aberdeen Angus care pot fi folosiți și de către fermele de carne din alte rase sau de către fermierii care au vaci de lapte, dar care valorifică tineretul către producția de carne și își doresc să atingă calități pe care rasa Angus le are, cum ar fi ușurință la fătare, viței vioi apți de supt și independenți imediat după fătare; creștere și dezvoltare rapidă, ce constituie un avantaj major în sistemul de îngrășat; calitate superioară a carcaselor la sacrificat“, specifică crescătorul bihorean.

Rasa Angust, preferata fermelor mici de familie

Astfel, la Ferma Angus de Meziad sunt creați produși Aberdeen Angus de reproducție, prin monta naturală cu o cireadă de aproximativ 20 de mame și un taur patriarh, având și un mic centru de însămânțare artificială, care cuprinde un număr de cinci mame reproducătoare, după modelul fermelor din străinătate.

„Prin activitatea profesională am ajuns în contact cu crescători de animale, iar rasa Aberdeen Angus mi-a atras atenția în special, odată prin faptul că am întâlnit-o în UK, de unde provine, și la început mi s-a părut oarecum natural să fie așa de des întâlnită, iar mai apoi am întâlnit-o în Europa (Spania, Franța, Germania, Olanda), unde am văzut că este o rasă preferată de fermele de familie, unde soțul și soția aveau aproximativ 10-15 animale de care aveau grijă, după programul profesional, și astfel își puneau terenul la treabă, dar ajungeau să obțină un extravenit, iar mai apoi și în Statele Unite, unde am avut ocazia să cunosc câțiva crescători de referință ai acestei rase Angus, iar vizita în fermele lor m-a ajutat să înțeleg două aspecte foarte importante în ceea ce privește rasa Angus: este atât de robustă încât poate să funcționeze în orice mediu; este o rasă de carne, în care nu se urmărește cantitatea, ci calitatea cărnii sale, de aceea carnea de Angus este materia primă din toate Steakhouse-urile cu recunoaștere internațională“, adaugă Raul Bereczki.

Rasa care preferă interacțiunea minimă cu crescătorul

Aberdeen Angus este o rasă de bovine care vine să schimbe puțin condițiile de creștere pe care le știm în România, deoarece se simte cel mai bine în spațiu liber, pe pășune, și cu minimum de interacțiune cu crescătorul, pentru că are o robustețe bună pentru condițiile de mediu externe și vine ca un ajutor către crescători, având nevoie de un adăpost mai puțin costisitor și astfel mai ușor de întreținut.

„Scopul nostru de la bun început a fost să reușim să stabilim un nucleu de animale care să poată face treabă bună în mediul nostru, în sistem extensiv și pe pășuni de deal și munte, specific zonei noastre, și totodată să ne obișnuim și noi cu ele, mai ales că era un concept nou cu animalele de carne, care nu trebuiau mulse, având un mod de activitate diferit de vacile de lapte. Considerăm că acum reușim să le înțelegem bine nevoile și, ca atare, ne creăm modalități de dezvoltare a infrastructurii din jurul fermei și a bazei furajere. Pentru că Angus este o rasă exclusiv de carne, la care vițelul va fi înțărcat în jurul vârstei de 8 luni, vacile Angus nu se mulg, iar acest lucru vine din nou ca un avantaj pentru crescători, deoarece nu te mai ține legat de aceste activități care de multe ori vin cu costuri. Având aceste detalii de mai sus, cred cu tărie că este o rasă de bovine care poate fi o opțiune pentru familiile mici din mediul rural care vor și pot să se ocupe de o extraactivitate în timpul rămas după un job sau poate fi o opțiune pentru familiile care vor să schimbe activitatea de creștere a animalelor către o rasă care este mai puțin dependentă de acțiunile de zi cu zi ale crescătorului“, mai menționează Raul Bereczki.

Costurile de investiții într-o astfel de fermă sunt deschise discuțiilor și asta deoarece trebuie luat în considerare stadiul de la care începe crescătorul.

„Astfel, sunt situații în care crescătorii încep de la zero, fără infrastructură, fără animale, fără teren și fără utilaje, iar în acest caz investiția de început ar fi una considerabil mare. Dacă crecatorul începe de la un minim asigurat, cum ar fi terenul în proprietatea sa, un minim de utilaje și un adăpost cu sursă de apă, atunci nu îi mai rămâne decât să achiziționeze animalele“, mai spune acesta.

Contracte de livrare carne în sectorul HoReCa

Distribuția și valorificarea produșilor din rasa Angus se realizează către fermele de colectare tineret pentru îngrășat/sacrificat, iar în acest sens în cadrul Asociației Aberdeen Angus există o structură care se ocupă și de acest aspect, unde este colectat tineret Angus, pentru a fi mai apoi licitat de către companiile interesate.

„Pe an ce trece sunt tot mai mulți crescători care reușesc să-și dezvolte sectorul de îngrășare și sacrificare în ferme și ajung să încheie contracte de livrare carne în sectorul HoReCa, unde se poate vedea o ușoară orientare a consumului către carnea de vită și către carnea Angus premium“, încheie crescătorul de Aberdeen Angus din comuna Remetea, județul Bihor.

Beatrice Alexandra MODIGA

Adriana Coca, o tânără medic veterinar de 24 ani din Pojorâta, județul Suceava, a fost implicată în businessul părinților încă din copilărie și spune că a descoperit, între timp, și spiritul antreprenorial, pe care îl cultivă, odată cu finalizarea studiilor, la ferma de vaci de lapte.

La Mirvalact sunt sortimente tradiționale, respectând o rețetă de familie, precum cașcaval, brânză frământată, unt, caș dospit și urdă, dar și produse dintr-o gamă nouă, cum ar fi rulada cu verdețuri, ardei, șuncă și cabanos.

Spirit antreprenorial cultivat chiar din copilărie

„Mirvalact a luat naștere din pasiunea tatălui meu pentru produsele lactate, care și-a dobândit cunoștințele în acest domeniu în adolescență de la unchiul său. Înființată în 1983, compania a funcționat ca o afacere mică de familie până acum 10 ani, când am început să participăm la diverse târguri organizate de Asociația «Produs în Bucovina», unde am fost membri fondatori. Aici, am observat că produsele noastre au fost apreciate de public, ceea ce ne-a adus o creștere semnificativă a comenzilor. Am fost implicată în această afacere încă din copilărie și am descoperit că am un spirit antreprenorial. Acum încerc să aplic toate cunoștințele acumulate atât în timpul facultății, cât și prin studiul individual“, specifică tânăra antreprenoare din județul Suceava, medic veterinar de curând.

Adriana a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Iași, iar studiile au ajutat-o în preluarea businessului datorită faptului că a studiat o varietate de subiecte care au i-au folosit în mod special în activitatea desfășurată la Mirvalact.

„Cele mai importante materii pentru afacere au fost legate de igienă, controlul calității, creșterea animalelor, nutriție și producție. Am învățat cum să organizez eficient activitățile și spațiile din fabrică, să previn contaminarea și să efectuez teste pentru a verifica calitatea laptelui la recepție. Am dobândit, de asemenea, competențe în creșterea producției de lapte și asigurarea unor condiții optime pentru animalele din fermă, având mereu în vedere bunăstarea lor“, adaugă Adriana Coca.

Produse din lapte de vacă tradiționale ca la Pojorâta

Mirvalact, fermă de vaci de lapte, care produce produse lactate în Pojorâta, județul Suceava, este parteneră cu alte două ferme, iar în total deține 70 de exemplare din rasa Bălțată Românească. Au mizat pe această rasă deoarece are aptitudini productive mixte, de lapte-carne, iar, în funcție de condițiile de furajare și întreținere, producția de lapte variază în limite largi. În medie, producția este de 3.000-3.500 kg lapte/lactație, cu un conținut în grăsime de 3,7-3,8%.

„La Mirvalact producem produse tradiționale, respectând o rețetă de familie, precum cașcaval, brânză frământată, unt, caș dospit și urdă. De asemenea, am introdus recent produse noi în gamă, cum ar fi rulada cu verdețuri, ardei, șuncă și cabanos“, încheie Adriana Coca, medic veterinar din Pojorâta, județul Suceava, care contribuie decisiv la businessul familiei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Investiția într-o fermă de vaci nu este nici ieftină, nici simplă, însă profitul se poate obține din creșterea bovinelor. Mai ales a raselor pentru carne, iar efortul este răsplătit pe măsură. De acest lucru s-a convins familia Ciot din Butea, județul Iași. Pentru a se dedica cu totul creșterii acestei rase de vaci de carne, familia Ciot a decis să renunțe la ferma de ovine pe care o avea și să pună bazele unei ferme Charolaise. Aceasta este o rasă ce-și are originea în Franța, este foarte apreciată pentru calitatea cărnii sale, pentru randamentul de creștere a vacilor și pentru capacitatea sa de a se adapta.

În comuna Butea, județul Iași, Andreea Ciot, o tânără de doar 14 ani, munceşte cot la cot cu adulţii la ferma de vaci Charolaise a familiei. Investiția a ajuns la cca 40.000 de euro.

„Timp de 25 de ani familia mea a avut în jur de 400 de oi, dar, în lipsa ciobanilor, am vândut oile. Ulterior, am cumpărat vaci Charolaise și am decis să continuăm cu ele neștiind ce ne va aștepta pe viitor! Am început cu această rasă în anul 2018, iar în prezent avem zeci de animale cu tot cu viței. Această rasă are o creștere mai rapidă și sunt mai rezistente la frig și nici nu sunt pretențioase. Sistemul de furajare constă în fân, lucernă, tain combinat cu porumb și orz. O astfel de investiție a costat cca 40.000 de euro. Planurile noastre de viitor constau în dezvoltarea fermei, iar peste 5 sau 10 ani ne vedem ferma foarte dezvoltată“, ne mărturisește Andreea Ciot, fiica lui Andrei și Iuliana Ciot din comuna Butea, județul Iași.

De ce merită să crești în România rasa de vaci Charolaise?

Merită spus că rasa Charolaise este apreciată mai ales pentru calitățile gustative ale cărnii.

Vacile adulte Charolaise ajung la o greutate medie cuprinsă între 800 și 1.100 de kilograme, în funcție de tipul de furajare. În ceea ce privește taurii aceștia au o greutate de circa 1.200-1.600 de kilograme.

Adaptabilitatea la condițiile de mediu

Ca orice animal, mutarea dintr-un habitat în altul necesită o perioadă de obișnuință cu noul mediu. La rasa de bovine Charolaise acest lucru se traduce în câteva zile, fiind capabilă de asimilarea noului mediu într-un timp scurt.

Alte avantaje importante ale rasei de vaci Charolaise

Bovinele sunt recunoscute ca bune mame, docile, ceea ce face ca problemele de sănătate la viței să fie la un grad minim.

De asemenea, asimilarea furajelor grosiere (paie, fân) este una ridicată, lucru care se reflectă și la capacitatea de îngrășre. În acest sens, și viteza de dezvoltare musculară este una bună în comparație cu alte rase.

Fătările la rasa de vaci Charolaise

Datorită programelor de selecție, vacile din această rasă au căpătat o capacitate deosebită pentru a avea nașteri ușoare într-un procent de peste 90%. Este un animal docil, astfel crescătorul nu va întâmpina probleme majore în privința fătărilor.

Intervalul între fătări este cuprins între 350 și 375 de zile (din octombrie până în primăvară), iar fătările gemelare pot apărea în circa 5% din cazuri.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pare o afacere simplă și foarte atractivă. Dar, de fapt, ferma de vaci de lapte este o responsabilitate extrem de dificilă.

Industria laptelui este una dintre puținele afaceri care au supraviețuit blocajelor și restricțiilor legate de COVID-19, deoarece cu toți avem nevoie de acest produs pentru a ne întări imunitatea. Prețurile laptelui nu au scăzut niciodată în istoria omenirii. Chiar dacă oferta este mai mare decât cererea, în România s-a înregistrat chiar o creștere a costului per litru. Laptele este mai ușor de comercializat decât multe alte produse alimentare. Poate fi fie procesat la fața locului, fie transportat la o fabrică de produse lactate pentru procesare, fie trimis vânzătorilor direct.

Producția de lapte face parte din agricultură de mii de ani. Vacile de lapte sunt crescute special pentru a produce cantități mari de lapte. Sunt obligate să dea naștere unui vițel anual pentru a produce lapte timp de 10 luni pe an. De obicei, sunt inseminate artificial în trei luni de la naștere.

Fermierii specializați în producția laptelui îl colectează zilnic de la bovinele de lapte. Activitățile lor zilnice includ mulsul și hrănirea vacilor, împreună cu ajutorul mamelor să-și nască puii (vițeii)

Producția de lapte este o afacere care se învârte în jurul sănătății bune a vacilor mame pentru a produce lapte de calitate superioară și a da naștere vițeilor care devin următoarea generație a fermei de lapte și o ajută să crească organic. Prin urmare, crescătorii de bovine pentru lapte sunt obligați să elaboreze un program detaliat pentru sănătatea vacilor, reproducerea și îngrijirea vițeilor. Trebuie să lucreze cu un veterinar pentru a formula un plan vast de îngrijire a sănătății, astfel încât mulsul să funcționeze fără probleme, fără timpi de nefuncționare.

Asigurarea fermelor de vaci pentru lapte cu nutrienții necesari este esențială pentru a crește producția. Astfel, fermierii sunt obligați să consulte nutriționiștii pentru a elabora planuri de hrană pentru animalelor lor. Responsabiltățile nu se opresc aici!

În primul rând, înființarea unei ferme de lapte necesită atât bani, cât și capital. Alegerea unei vaci bune nu este deloc uşoară, chiar şi pentru specialiştii din domeniu, deoarece exteriorul animalului nu demonstrează întotdeauna capacităţile productive ale acestuia. Iată de ce este important să cunoaştem caracteristicile principalelor rase de vaci de lapte, înainte de a porni afacerea.

Flavius Orvat

Flavius Orvat (foto) are 26 de ani și este administratorul unei ferme de vaci de lapte, rasa Bălțată românească, din Satu Mare. Are un număr de 105 capete bovine, efectivul total (viței, junici, tăurași etc.). Din acestea, merg la muls 50 de capete.

Tânărul a preluat ferma în anul 2015, de la părinții lui, și a început afacerea cu trei capete bovine. Așa a apărut și primul credit la bancă, în valoare de 120 mii de lei, iar casa părinților a fost pusă garanție. Anul următor a investit și în primul tractor. A achiționat apoi vițele, tăurași și așa efectivul s-a tot mărit.

În anul 2019 a avut perioada de criză și a avut de ales: ori vindea tot efectivul, ori intra în Cooperativa Samuslact. A ales asocierea și nu regretă. Atunci producea 250 litri de lapte pe zi, iar acum se apropie de 1.000 de litri pe zi. Așadar, producția a crescut considerabil.

Anul 2022 a fost unul extrem de prost pentru fermele de vaci cu lapte. Cauzele principale au fost creșterea costurilor (mai ales la combustibili și energie), seceta care a afectat cantitatea și calitatea furajelor și jocul monopolist al marilor procesatori care impun prețuri sub costuri.

„Laptele nostru, din această zonă, este de o calitate foarte bună și foarte căutat. Dar, financiar, suntem cu toții la pământ, din păcate. Dacă noi nu o să ne spunem of-ul și stăm ascunși prin ferme și ne plângem la prieteni, nimeni nu o să ne bage în seamă. Trebuie să fim mai implicați. Un fermier la 20 de ani, dacă vine acum și se apucă de zootehnie, n-o să reușească să se descurce. Eu îi recomand să facă altceva. Este o meserie extraordinar de grea, trebuie să ai foarte mulți bani“, spune Flavius.

De multe ori, vacile de lapte pot produce cantități foarte mari de lapte doar pentru o medie de 3 ani, după care sunt sacrificate. Pentru a avea succes în afacerea cu creşterea vacilor trebuie în primul rând să ştim cum să alegem o vacă cu o productivitate înaltă. Vacile lui Flavius, rasa Bălțată românească, produc câte 21 de litri/per cap de bovină. Ferma are și cultură mare, în jur la 120 ha. „Ce am recoltat în 2022 nu a fost suficient, am tocat și porumbul boabele și siloz, nu a mai rămas nimic. Am făcut credit la bancă și am mai cumpărat furaje. Lucerna, la fel, doar 40% am putut să facem fân, restul am căutat să luăm de la alții. Încercăm să trecem iarna asta, să sperăm că putem, mai avem ceva orz, ceva triticale, cumpărăm șroturi. Să ajungem în aprilie, poate atunci reușim să cosim niște lucernă, dacă nu, e jale mare“, spune acesta.

O vacă din rasa Balțata românească oferă în medie în jur de 15-20 litri de lapte pe zi. Fermierii spun că cel mai mult contează furajarea în cazul vacilor Balțate. Cu cât e furajată mai bine, cu atât oferă mai mult lapte. O rasă bună cu pedigree produce chiar și 38 litri de lapte pe zi.

Flavius este conștient de faptul că genetica într-o fermă este foarte importantă. Speră ca anul acesta bovinele lui să producă undeva la 25 de litri. Pe viitor, dorește să crească și tăurași la îngrășat. De asemenea, speră să dezvolte ferma cu ajutorul fondurilor europene. „Dacă nu o să se întâmple, o să fiu unul dintre tinerii care o să renunțe. Nu avem înțelegere de la bănci, dobânzile sunt destul de mari. Am întârziat cu plata creditelor la banci și nu am mai beneficiat de alte finanțări. Așa am apelat la împrumuturi prin  Instituţii financiare nebancare (IFN). Ar trebui să fie o bancă specială pentru agricultorii care să ne înțeleagă în situațiile dificile și să ne ofere sprijin“, conchide Flavius.

Anca LĂPUȘNEANU

Sectorul zootehnic nu poate exista fără sectorul vegetal. Acest lucru ni-l confirmă tânărul fermier de 23 de ani, Ionuț-Dumitru Sînculei din satul Vlădeni, comuna Corlăteni, județul Botoșani. Acesta are o fermă de bovine cu exemplare de Bălțată Românească, Holstein, Black Angus, ovine din rasa Karakul și cca 180 ha de culturi vegetale.

„Încă de mic am fost înconjurat de utilaje și animale, însă acest lucru era doar un hobby pentru familia mea. În 2016 a luat naștere mica noastră fermă de familie. Pe partea de zootehnie deținem un efectiv de 25 de bovine și 200 de ovine. Bovinele în mare parte sunt din rasa Bălțată Românească, dar deținem și vaci din rasa Holstein, Black Angus și metiș. Ovinele sunt predominante din rasa Karakul, dar avem exemplare și din alte rase populare la noi în țară. Materia primă și produsele obținute de la animale pleacă direct din curtea noastră, laptele de la vaci îl colectăm pentru altă firmă producătoare de lactate, brânza de la ovine o vindem doar de acasă“, spune tânărul botoșănean.

În cadrul fermei, deține 180 de hectare, dintre care 150 ha arendate și 30 ha proprietate. Pe această suprafață are, în mare parte, cultură mare și furaje pentru animale. Gama de utilaje pe care o deține este una diversificată și de ultimă generație, de aceea face față cu brio cerințelor fermei.

„Investițiile în fermă au fost treptate deoarece nu am putut accesa fonduri europene până în momentul de față. Pe viitor, după terminarea studiilor de licență din cadrul Facultății de Agricultură din Iași, doresc să mă extind și să accesez cât mai multe fonduri. Viața la țară este frumoasă, dar este și grea. Dacă nu ai bunăvoință și răbdare, nu ai cum să ajungi acolo unde îți dorești“, mai spune tânărul.

Beatrice Alexandra MODIGA

După muncă, și răsplată...

Ovidiu Nan este un fermier din satul Bod, aflat în apropierea Brașovului. La ferma sa există în jur de 200 de vaci, dintre care 90 sunt vaci tinere și 110 sunt vaci de lapte, care produc aproximativ 1.200 litri zilnic. De 18 ani, toată producția este vândută unei companii de produse lactate, iar mașinile de colectare preiau producția zilnic.

Instalațiile de muls sunt esențiale

În anii ’90, fermierul lucra la CAP alături de părinții săi. Pe atunci închiriase locul pe care acum se află actuala fermă de familie. În momentul în care a devenit proprietar, au fost necesare investiții. A fost pentru prima dată când Ovidiu a apelat la credite pentru a cumpăra terenuri și cele 20 de vaci care au stat la baza afacerii. În timp, profitul a fost reinvestit în utilaje de lucrat pământul și astăzi ferma lui Ovidiu Nan este în plină dezvoltare și există așteptări de creștere a producției de lapte. Lipsește însă forța de muncă. „Nu putem face față procesării și distribuției. Sunt doar eu cu familia, fiicele sunt toate trei la școală. Am avut și oi, dar le-am vândut pentru că nu am găsit oameni cu care să lucrăm.“

Dacă pentru noi laptele este un produs pe care îl cumpărăm din orice magazin alimentar, pentru fermieri laptele se traduce în ore de muncă.

E problema pe care o întâlnesc mulți proprietari de animale. Ovidiu Nan a găsit o rezolvare, și anume investiția în instalații de muls.

Astfel se câștigă timp, iar munca angajaților este făcută de un aparat. „Mulgem 100 de vaci în 2 ore și jumătate. Procedura la 10 vaci durează între 10-15 min“, ne explică doamna Cristina, soția fermierului.

Baltata Romaneasca

Fluxul tehnologic al laptelui

Ovidiu Nan a investit alte câteva mii de lei în generator, în două aparate de muls automate, dar și în aparatură de răcire a laptelui.

De regulă, procesul tehnologic de fabricare a laptelui de consum începe imediat după muls, când este supus unor operații de condiționare, urmate de prelucrarea propriu-zisă.

„În momentul în care s-au colectat 20 de litri de lapte, printr-o pompă se transportă în camera de răcire, în tanc“, spune doamna Nan. Păstrarea calității inițiale a laptelui este foarte importantă. Sunt necesare anumite operații care se aplică din momentul mulsului și până la prelucrare, aici fiind incluse filtrarea, răcirea, păstrarea la temperaturi scăzute și transportul în vase izoterme.

Filtrarea laptelui este și ea obligatorie. Pentru că, în funcție de condițiile de igienă în care se realizează mulsul, pot pătrunde impurități în laptele proaspăt, cu consecințe asupra calității sale. Strecurătorile folosite în mod uzual la filtrarea laptelui sunt site metalice cu 3-4 straturi de tifon, rondele de vată sau materiale filtrante.

O atenție deosebită se acordă și răcirii laptelui. Temperatura acestuia are la mulgere valori cuprinse între 32-35 grade C, iar compoziția sa chimică constituie un mediu extrem de favorabil dezvoltării microorganismelor. Răcirea imediată după muls are ca scop oprirea dezvoltării microorganismelor până la anumite limite considerate acceptabile. Păstrarea laptelui e făcută în tanc izoterm la temperatură scăzută, optim între 4-6 grade C.

Trendul culturilor în „Țara cartofului“

Chiar dacă județul Brașov s-a remarcat în trecut la culturile de cartofi și sfeclă, trendul este acela de a se cultiva grâu și porumb. Obiceiul marilor producători din Brașov este acela de a se baza pe culturi principale: cartof, porumb, grâu, care înlocuiesc tot mai des sfecla de zahăr. „Porumb am în jur de 100 ha, jumătate îl folosesc pentru furaje în fermă, iar restul este direcționat spre vânzare. Grâu, în jur de 20 de ha, iar la cultura sfeclei de zahăr am mai scăzut din suprafață. Când aveam Fabrica de Zahăr la Bod, și mergea bine, am avut și 40 ha cultivate cu sfeclă. Acum am renunțat, am undeva la 15 ha. În ceea ce privește producția de porumb, în primăvară a fost foarte rece, s-a semănat porumbul mai târziu și cultura a staționat. Cu toate acestea, sunt producții bune. Eu am colectat 10 tone la hectar“, spune domnul Nan.

Datele Institutului Național de Statistică spun că România, comparativ cu unele State Membre ale Uniunii Europene în anul 2020, la porumb boabe s-a situat pe primul loc la suprafața cultivată și pe locul doi la producția realizată, după Franța; la floarea-soarelui pe primul loc atât la suprafața cultivată, cât și la producția realizată; la grâu pe locul patru la suprafața cultivată după Franța, Germania și Polonia și pe locul șase la producția realizată după Franța, Germania, Polonia, Spania și Italia; la cartofi s-a situat pe locul patru la suprafața cultivată după Polonia, Germania, Franța și pe locul șase la producția realizată după Germania, Franța, Olanda, Polonia și Belgia.

Anca LĂPUȘNEANU

Fermierul Vasile Tofeni, în vârstă de 46 de ani, din Dumitra, o comună din județul Bistrița-Năsăud, crede în ideea de fermă familială. Chiar el a înființat în anul 2000, o mică fermă de vaci din rasele Bălțată românească și Holstein, aduse din Olanda.

„De mic copil am lucrat la o fermă de vaci în comuna Dumitra și așa am ajuns să îndrăgesc animalele, în special vacile de lapte. În anul 2000 mi-am cumpărat primele două vaci, le-am înmulțit până am ajuns la un efectiv de 15 vaci. În anul 2017, prin intermediul programului Ajutor de minimis pentru achiziția de vițele/juninci, am mai achiziționat încă 10 juninci gestante din Olanda. Iar de atunci le-am tot înmulțit și în prezent am un efectiv de 60 de capete, respectiv 40 de mame și 20 de juninci. Rasa Holstein cu origine din Olanda este sensibilă și greu de adaptat în România, dar am reușit cu eforturi mari să îngrășăm vacile într-un mediu nou. Printre ele mai avem 5 capete din rasa Bălțată românească, o rasă ușor adaptabilă mediului nostru.“

Crescătorul spune că este mulțumit de rezultate, iar cheltuielile sunt recuperabile. „Le furajăm cu siloz de porumb, lucernă verde, făină de mălai, făină de grâu, premixuri și cu o gamă variată de șroturi (șrot de floarea-soarelui, rapiță și soia). O rație are cu aproximație 50 kg de siloz porumb, 8-10 kg de șroturi/ cap de animal, și mă costă în jur de 28 lei/cap de animal/zi. Producem doar lapte pe care îl predăm la un procesator, la prețul de 1,5 lei/litru. Această afacere este profitabilă, dar cere multă investiție și muncă. Pe viitor vreau să ajung la un efectiv mai mare de animale“, mai spune Vasile Tofeni.

Beatrice Alexandra MODIGA

Una dintre cele mai moderne şi de succes ferme de vaci din ţară se află la Curtici, în judeţul Arad, administrată de Tăşedan Alexandru, un tânăr de 30 de ani, absolvent al Facultăţii de Zootehnie din Timişoara. Ce rase de vaci deţine, dar şi ce planuri de viitor are ne spune chiar el în interviul acordat.

Rep.: Cum aţi ajuns să vă ocupaţi de creşterea vacilor, de la ce efectiv aţi pornit şi ce efectiv numără ferma în prezent?

Tăşedan Alexandru: Ferma noastră a luat fiinţă în 2009, an în care am inaugurat cu adevărat ferma de la Curtici pentru că până atunci eram acasă, în sat, unde povestea a şi început. La vârsta de 7 ani, bunicii mei au cumpărat o viţeluşă pentru a fi sacrificată cu ocazia Crăciunului. La insistenţele mele, s-au hotărât ca ea să nu fie sacrificată. De aici încolo începe povestea cu o viţică, după care ea a fătat tot o viţeluşă pe care am păstrat-o. Timpul a trecut, am ajuns la liceu, bineînţeles unul de specialitate, de unde am diploma de tehnician veterinar. La scurt timp trebuia să ne hotărâm dacă povestea mea trece de la hobby la o afacere, doar că efectivul era deja mare pentru spaţiul disponibil la bunici acasă. Aşa că împreună cu familia am cumpărat o parte din fostul CAP din Curtici, unde au şi început lucrările de modernizare din anul 2008 până în octombrie 2009. Am plecat la drum cu 9 vaci din grajdul bunicilor, azi având un efectiv de 265 de bovine şi deţinem 3 rase: Bălţată Românească, Holstein şi Brună. În acest moment livrăm la o fabrică din Timiş şi prin automatele proprii ale fermei. Ferma este compusă din ferma de vaci şi partea vegetală. La momentul de faţă lucrăm peste 600 ha în judeţul Arad; o parte din teren va fi păşune, unde vom popula cu vacile de carne.

Rep.: Ce puteţi să ne spuneţi despre sistemul de furajare folosit pentru un efectiv atât de numeros?

T.A.: Furajăm pe grupe de producţii, respectiv pe trei grupe de lactaţii. Grupa cu producţii mari, formată în general din vaci trecute de 5,5 luni de gestaţie şi grupa de recent fătate, unde vacile stau aproximativ 60 de zile de la fătare. Folosim în raţii fân de lucernă, paie, siloz porumb, semifân, lucernă, siloz lucernă, şrot de germeni de porumb, şrot rapiţă, premixuri, grăsimi, sare, melasă.

Rep.: Aţi făcut un calcul până în prezent, cam cât ajunge o astfel de investiţie?

T.A.: Investiţiile într-o fermă de vaci de lapte nu se opresc niciodată, astfel că nu poţi spune o sumă deoarece complexitatea tehnologiei din fermă diferă de la caz la caz. Oricum, vorbim de sute de mii de euro doar pentru partea de zootehnie, fără să luăm în calcul partea vegetală, fără de care nu poţi avea tehnologie.

Rep.: Din propria experienţă de până acum, ce sfaturi recomanzi celor care doresc să investească într-o asfel de fermă?

T.A.: Sfatul meu ar fi să se gândească bine dacă vor să facă asta, dacă au o bază furajeră, pentru că nu poţi avea vaca de lapte fără o bază furajeră, nu poţi cumpăra silozul sau fânul pentru că nu va fi rentabil. La fel, trebuie să fie o pasiune nebună, un sacrificiu asumat, iar mai departe vin de la sine, însă vaca de lapte este ca şi un copil mic, mereu trebuie să fie acolo 24/24 de ore.

Rep.: Cum vedeţi ferma aceasta peste 5 sau chiar 10 ani?

T.A.: Avem în plan construirea unui nou grajd complet robotizat, de la furajare până la muls, scos dejecţii, pentru că, după cum ştim noi, fermierii, nu mai există forţa de muncă, iar acest aspect ar duce un plus mare fermei. Noi deţinem în acest moment 6 grajduri, sunt model CAP, însă pentru producţii bune şi un confort sporit le vom păstra doar pentru tineret, astfel încât vacile cu lapte să beneficieze de ce este mai bun. În rest, am planificat ca în acest an să începem cu 50 de vaci de cane Angus şi ceva diferit faţă de ceea ce am făcut până acum, 2.000 de găini ouătoare. Pe lângă aceasta, tot în acest an vom începe construcţia la fabrica de peleţi, unde vom produce peleţi pentru uz intern şi contractări externe.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierul Florin Bogos din satul Podolenii de Jos, comuna Cozmeşti, judeţul Iaşi, crede de o viaţă de om în ideea de fermă familială. Are chiar el una, pe un deal din satul natal, respectiv un efectiv de 40 de vaci din rasa Bălțată românească.

„Eu m-am apucat de creșterea vacilor de mic copil, fiind o îndeletnicire transmisă din tată-n fiu la noi în familie. Nu am avut din prima această rasă, am luat de la cineva o junică și așa le-am tot înmulțit. Creștem aceste animale în familie, deocamdată doar eu cu soția; băieții sunt plecați, unul la facultate, iar celălalt la liceu. Mai avem ajutor de la copii, la sfârșit de săptămână, când vin acasă; fără ei ar fi greu. Aici în sat mai este un frate care are un efectiv  mai mare, dar la el forța de muncă e mult mai mare, un altul este în Podolenii de Sus; și el are un efectiv destul de numeros. An de an luăm subvenția de la APIA, dar e mică, mai mult de 500 lei nu s-a dat niciodată“, ne spune crescătorul ieşean.

Toturor celor din comuna Cozmeşti care au animale primăria le-a concesionat un imaş, o suprafaţă de 49 ha, unde pasc toate animale, mai spune Florin Bogos. „Am ceva teren arabil, am mai luat și în arendă, dar anul acesta nu s-a făcut absolut nimic, doar în jur de 1.000 kg de porumb. Noroc cu terenul concesionat de primărie! În acest moment nu aș da la nimeni sfatul să se apuce de creşterea animalelor. E greu să mă pronunț; dacă nu ești de mic crescut cu așa ceva este greu. Trebuie să aibă în primul rând teren pentru a avea cu ce face furajele.“

Pentru familia Bogos este dificil să distribuie produsele deoarece soții spun că se află într-un sat la marginea județului, departe de pieţele cheie. „Eu le mulg doar o singură dată în zi, dimineața, îmi dau în jur de 7 litri/cap de vacă la mulsoare, dar am zile când nu mulg niciuna, în funcție de cerințe. Facem brânză scoaptă, cum se spune, dar și caș, pe care le vindem la piață în Cozmești, dar cerere este mică pentru că la noi în sat este lume puțină. Nu avem posibilitatea de a ajunge și în alte piețe din alte localități, fiind producător mic... pentru noi nu merită să aprovizionăm alte piețe, aș spune că este ceva complicat, ne trebuie transport, suntem prea departe și de Răducăneni, de Iași nici nu mai spun“, încheie fermierul Florin Bogos.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ghidim Marian din Satul Mărgineni, sat vechi de la poalele Munţilor Făgăraş, are o întreprindere familială cu domeniu de activitate creșterea vacilor de lapte.

O afacere mică ce ia amploare

Ideea unei fermei de vaci „a încolțit“ în mintea domnului Ghidim după o discuție mai amplă avută cu un prieten care se pregătea să plece în Irlanda și își pusese spre vânzare grajdul. Atunci, Marian Ghidim, deja convins că este timpul să înceapă o afacere, a discutat cu familia și au hotărât împreună să-l cumpere. „Fostul proprietar m-a înțeles foarte bine, am făcut niște rate lunare la bancă și suma s-a achitat în 5 ani. Văzând că la bancă mi se puneau mai mult piedici, cereau fel și fel de garanții, omul a zis: «Uite care e treaba. Mai bine dobânda aia mi-o dai mie și socotim cât trebuie să mai plătești...» Și așa am pornit afacerea,“ după cum povestește fermierul.

Baza afacerii s-a pus cu primele 5 vaci. Apoi, pe proprietatea lui a construit încă două grajduri și a ajuns undeva la 30 de vite. În acele condiții, fermierul a considerat că la numărul respectiv de capete de animal nu poate face chiar „o afacere“. Așadar, ușor s-a extins. Pentru realizarea procesului de reproducție trebuie în primul rând alcătuit un plan al montelor și fătărilor și trebuie organizată urmărirea îndeplinirii acestuia în cursul anului. Planificarea montei vacilor și vițeilor se poate face numai cunoscând termenul optim pentru montă sau însămânțare, precum și sistemul de programare a montelor pe parcursul anului. În timp, vacile au fătat, iar Ghidim Marian a păstrat din vițelele proprii care au fost montate chiar de fiul lui, Sebastian Ioan, un montator de renume în zonă. „El se ocupă de montare și de furajare, de multe ori și de tratamente. Lucrează în colaborare cu dr. Gheorghe Rebedeu care este doctor de fermă. Avându-l și pe Sebi alături, treaba merge mai ușor“, spune fermierul, care își continuă povestea afacerii... „Între timp noi produceam, dădeam laptele la fabrica de lapte. Atunci te puteai folosi de valoarea prețului: era 1,20 lei litrul de lapte. Acum e 1,15 lei, altă valoare“, punctează domnul Ghidim.

Momentan ferma numără 137 de animale, cu tineret cu tot, iar ca rase sunt Bălțată Românească, Brune de Maramureș și Holstein pe negru. Media producției de lapte este undeva între 22-23 litri pe cap de animal. Acesta se vinde la cele 3 dozatoare de lapte din Piața Făgăraș, deținute de Ferma Mărgineni. Fermierul preferă brunele de Maramureș pentru calitatea laptelui și grăsimea aparte. „Dacă aceste animale sunt furajate și furajul este administrat așa cum se prescrie de medic, ajungem la o grăsime extraordinară. Procentul de grăsime la vacile brune este cuprins între 4,08% și 3,60% proteină, iar la cele din rasa Bălțată alb cu roșu ajungem la un procentaj de 4% grăsime și proteină, undeva la 3,60-3,69%. În special vacile din rasa Holstein alb cu negru sunt foarte bune pentru că au foarte mult lapte, față de celelalte, dar nu ajung la nivelul și calitatea grăsimii și proteinii brunelor“, explică fermierul.

De asemenea, acesta acordă o mare atenție hranei, mai ales pentru animalele care sunt în lactație. 70% din furaje le are deja în ferma proprie pe care le procesează și le dă spre consum animalelor, iar restul necesar cumpără.

Problemele pe care le întâmpină

De la înființarea afacerii și până în prezent, Ghidim Marian a întâmpinat dificultăți în găsirea forței de muncă optimă. „Oamenii se limitează la ajutorul social. Alții mai au doi-trei copii, alocația este mare, așa că preferă să stea la soare decât să vină să muncească la o fermă, cu toate că majoritatea fermierilor le oferă salarii destul de bune. Aproape că sunt plătiți la fel ca în străinătate. Știu ce vorbesc pentru că am fost în Germania, în Italia și în Elveția“, declară fermierul.

5 lactații pe cap

În ferma sa domnul Ghidim se bazează ca o vacă să aibă cel puțin 5 lactații pentru că abia atunci se observă dacă are randament bun la lapte; în caz contrar, vaca este eliminată din proces, fiind transferată la abator. Din spate, spune fermierul, „vine tineretul care, pe an ce trece, este tot mai bun atât ca producție de lapte, cât și de carne“.

Un alt domeniu de activitate în fermă este ocupat, într-un procent mai mic, de sectorul vegetal: siloz de porumb, porumb de boabe, soia, grâu și, de multe ori, borceag – ovăz cu măzăriche. Acestea se folosesc pentru furaje pentru animale. „Precizez că dăm la dozatoare tot laptele, ceea ce e foarte bine pentru noi... Din ce rămâne, diferența de lapte, facem brânză“, conchide fermierul.

Anca LĂPUȘNEANU

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Alin Moscu provine din Mizil, judeţul Prahova; acolo a copilărit şi a absolvit liceul. Încă de când era mic copil a avut în sânge iubirea pentru animale, transmisă de bunicul său din Schela, judeţul Galaţi, şi aşa a ajuns să investească aici, într-o fermă de vaci, rasa Montbeliarde, în jur de 80.000 de euro.

Montbeliarde – o rasă rezistentă la boli

„Povestea acestei ferme pleacă de la bunicul meu, (…) când în anul 2008 a început uşor-uşor să se extindă cu animalele şi terenul agricol. Eu eram mic în acea perioadă, dar mereu când aveam posibilitatea, mai ales în vacanţe, mergeam acolo, visam şi eu odată cu el să am într-o bună zi mica mea fermă de animale. Dar abia în 2017, împreună cu tatăl meu, am reuşit să investim şi să ne implicăm mai mult, când am achiziţionat un lot de 15 juninci din rasa Montbeliarde. În prezent am reuşit să am un efectiv de 45 de capete (vaci + tineret). Am ales această rasă pentru calitatea laptelui şi a viţeilor. Este o rasă care în ferma mea s-a acomodat foarte bine, fiind rezistentă la boli, iar în toţi aceşti ani am avut foarte puţine probleme cu ele. Sistemul de furajare are la bază silozul, lucerna, făina de porumb, borhotul de sfeclă şi, mai nou, le îndulcim pofta cu morcovi. La ora actuală, această investiţie pot spune că a depăşit cu mult 80.000 de euro“, adaugă crescătorul.

Mare parte din laptele produs în fermă ajunge pe masa clienţilor din localitate şi din Galaţi, mai spune Alin. „Ajutor de nădejde în acest sens este bunica mea, pentru procesarea laptelui. Ca produse avem caş, brânză dulce şi smântână. Toate aceste produse sunt distribuite la domiciliu şi mă zbat să ajungă la cât mai mulţi clienţi şi, totodată, încerc să le deschid ochii consumatorilor cu privire la deosebirea dintre un lapte de calitate, sănătos, şi unul din supermarketuri.“

Mai multă automatizare în fermă

rasa de vaci Montbeliarde

Dacă te apuci de o aşa fermă trebuie să ai multă încredere în tine, să visezi şi să lupţi că într-o zi vei ajunge acolo unde îţi doreşti, specifică tânărul. „Orice început este greu! Celor curajoşi le urez să opteze pentru automatizare, pentru că problema forţei de muncă este mare şi am întâlnit fermieri care au renunţat în scurt timp. Îmi doresc în viitorul apropiat să pot accesa fonduri europene pentru a avea mai multă automatizare, să fiu 100% sigur de afacerea mea. Vreau să îmi deschid un magazin în localitate pentru a promova produsele mele şi ale familiei şi, nu în ultimul rând, să ajung la un efectiv de 70-80 de capete. Nu în ultimul rând, îmi doresc să am cea mai performantă şi cochetă fermă din judeţul Galaţi“, a adăugat Alin Moscu.


Originea rasei Montbeliarde

Rasa Montbeliarde provine din Bos Taurus Frontosus şi face parte din grupul de rase „bălţate roşu cu alb“ aparţinând familiei Simmental şi Fleckvieh, fiind membră a Federaţiei Internaţionale Simmental & Fleckvieh (WSFF) şi a Federaţiei Europene Simmental.

Istoria rasei este legată de începutul secolului al XVIII-lea, şi anume de momentul în care mai mulţi fermieri din teritoriul actual al Elveţiei s-au stabilit în Franţa în regiunea France Comté, aducând cu ei şi vacile pe care le deţineau. În urma unui proces metodic de selecţie exemplare din această populaţie de vaci au început să particip la diferite expoziţii sub denumirea de Montbeliarde (după numele celui mai important oraş al departamentului Doubts din regiunea France Comté).

Montbeliarde este o rasă mixtă, fiind considerată cea mai perfecţionată rasă pentru producţia de lapte din cadrul familiei Simmental.


Beatrice Alexandra MODIGA

Mariana şi Petrică Lucan locuiesc în satul Tămăşasa, comuna Mărtineşti, la 8 km de Orăştie, şi se ocupă de aproximativ 4 ani de o micuţă fermă de vaci din momentul în care au primit moştenire 6 văcuțe. Pe viitor, cei doi tineri entuziaşti îşi doresc o făbricuţă de lapte şi în jur 30 de capete din rasa Holstein pur.

La început cei doi tineri erau angajaţi la o firmă de cablaje din Orăştie, unde aveau muncă de birou, dar făceau ceva ce nu îi reprezenta deoarece voiau să lucreze pentru ei, nu pentru alţii, ne spune Mariana. „Am lucrat la această firmă aproape 3 ani, după care am decis să începem să lucrăm pentru noi. Am moştenit de la părinţi 6 văcuţe şi în anul 2015 am accesat măsura pentru instalarea tinerilor fermier, unde am obţinut 40.000 euro, din care ne-am cumpărat un tractor şi aproape toate utilajele necesare pentru a face agricultură la scară mică“, îşi aminteşte tânăra.

ferma bovine

În prezent, familia Lucan are 15 văcuţe, rasa Bălţată, plus metiş de Holstein. La un astfel de efectiv de animale, deseori producţia de lapte pe zi ajunge să fie de 200 de litri, din care fac telemea şi brânză dulce. „Văcuţele sunt din rasa Bălţată şi ceva metiş de Holstein. Pe viitor, am vrea doar Holstein pur, dar mai durează. Vara pregătim nutreţ pentru ele, respectiv 12.000 de baloţi mici de lucernă, trifoi şi fân, şi le ţinem în stabulaţie liberă, le mulgem pe păşune cu generatorul şi mulgătoare; începând de anul acesta am reuşit pentru perioada de iarnă să facem un grajd mai încăpător şi le ţinem acolo, iar zilnic le dăm în jur de 25 de baloţi şi cam 150 kg de făină. Legat de distribuţie, avem o reţea de abonaţi de cca 60 de persoane, iar restul ce ne rămâne ajunge la piaţă, unde din fericire se vinde foarte bine. Mulgem aproximativ 200 de litri de lapte pe zi, dar din cea mai mare cantitate de lapte facem telemea şi brânză dulce. La piaţă, în Orăştie, mergem cam de 2-3 ori pe săptămână“, mai adaugă aceasta.

Investiţiile ce trebuie făcute într-o astfel de fermă sunt foarte mari, dar dacă este ambiţie şi hărnicie se poate, mai specifică Mariana. „Spun acest lucru deoarece în fiecare an îţi trebuie câte ceva, de la remorci, adăposturi pentru animale, adăposturi pentru nutreţ până la magazii pentru cereale. Pe viitor ne dorim să avem 25 de capete la muls tot timpul şi să fie cât mai productive şi de rasă. De altfel, noi încurajăm toţi tinerii care vor să înceapă o afacere în agricultură, dar trebuie să fie conştienţi că este destul de greu, în primul rând cu birocraţia de la noi care te face să îţi iei câmpii. E greu chiar şi cu DSV-ul, dar dacă este ambiţie şi foarte multă hărnicie, se poate. Nu pentru a-ţi face palate, ci pentru a trăi decent. Peste 10 ani ne vedem cu o făbricuţă de lapte şi cu 30 de capete din rasa Holstein pur, care să ne dea 40 de litri la zi“, încheie Mariana Lucan.

Beatrice Alexandra MODIGA

Marius Murgu, din localitatea Lăpuşnicu Mare, judeţul Caraş-Severin, a început activitatea în domeniul zootehniei în urmă cu doi ani, cu 5 viţele Bălţată Românească cu pedigree, iar în prezent are un efectiv de 10 animale înscrise în COP Ferma. Recent, a achiziţionat o locaţie în valoare de 30.000 de euro şi vrea să se extindă până la un efectiv de 50 de capete.

Văcuţe doar de carne…

Rasa pe care a ales-o acesta este Bălţată Românescă, o rasă mixtă (lapte-carne). „Văcuţele mele sunt trecute în COP la carne pentru că nu avem în zonă desfacere a laptelui, cu toate că piaţa de desfacere nu este mai roz nici la carne. Acum cred că o să fie mult mai bine odată cu mărirea efectivului şi, cu organizarea unei cooperative, sper să avem asigurată piaţa de desfacere. Rasa aceasta de vaci se adaptează foarte uşor condiţiilor noastre, nu este pretenţioasă, este rezistentă la boli și nu necesită investiţii în tratamente suplimentare deoarece acestea se fac în fiecare primăvară şi toamnă. Am preferat ca văcuţele mele să le ţin doar pentru reproducţie. Media în lactaţie este de 18 litri/zi, dar laptele este doar pentru viţei. Aceştia stau cu mamele lor până la 7 luni, după care se înţarcă şi merg spre vânzare. Sistemul de furajare este făcut manual, văcuţele sunt pe păşune din luna mai până la căderea zăpezii, după care intră pe stabulaţie. Investiţia a ajuns undeva la 55.000 de euro până în momentul de faţă“, adaugă fermierul.


Marius Murgu a muncit nouă ani în străinătate împreună cu soţia sa, după care s-a hotărât să se întoarcă în România şi să realizeze ceva aici.
Trei aspecte esențiale
Marius este de părere că pentru cine vrea să înceapă să crească vaci sunt esenţiale trei aspecte, respectiv să cumpere animale de rasă cu origine, să aibă asigurată locaţia şi furajele. „Primul loc îl ocupă acestea trei, dar şi să caute piaţă de desfacere, să iubească munca şi animalele şi să nu aştepte câştiguri exorbitante de la început pentru că în România lucrurile nu sunt aşa roz cum par. În general, nu îmi place să fac planuri cu bătaie lungă, dar pentru următorii doi ani plănuiesc să accesez fonduri europene, să cresc efectivul de vaci mame şi să mai achiziţionez viţele“, încheie fermierul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cristian Lungu este fermier în comuna Dascălu, județul Ilfov, și declară că deține cea mai performantă fermă de vaci de lapte din țară. Motivul? Valorifică laptele cu prețul de 4 lei/kg prin intermediul dozatoarelor.

Fermă vegetală și vaci Holstein

Activitatea în agricultură a început-o în anul 2005, atunci când avea 8 vaci, 16 ha de pământ și un tractor românesc, iar în prezent are 20 de vaci de lapte, 13 tineret, 3 viței între 0-6 luni și 10 juninci, dintre care 4 sunt gestante, și 260 ha, suprafață suficientă pentru a asigura baza furajeră necesară animalelor. Dezvoltarea fermei a fost posibilă și datorită unuia dintre fii, care a decis să se alăture activității, iar rezultatele pozitive nu au încetat să apară. Iar pentru a avea rezultate fermierul a investit în utilaje performante, fără de care susține că o fermă nu poate evolua. Așa că acum deține mai multe utilaje, 5 tractoare cu diferite capacități, precum și utilaje aferente culturii mari și zootehniei, achiziționate multe dintre ele prin intermediul creditelor; de aceea afirmă că are datorii.

„Pentru mine 2019 că a fost un an agricol bun, am obținut medii bune la floarea-soarelui – 3.750 kg/ha, la grâu 6.400 kg/ha, iar la porumb 12.200 kg/ha. Consider că am un avantaj prin valorificarea dejecțiilor. Noi, fermierii, exploatăm intensiv terenurile și le sărăcim; or un astfel de îngrășământ organic, administrat în etape, este mai mult decât benefic și ne asigură și o producție mai mare. Eu administrez gunoiul sub formă semilichidă, deci adaug 50% apă pentru că astfel intră foarte repede în sol“, a precizat Cristian Lungu.

furaje

Din dorința de a fi cât mai informat, fermierul a mers în mai multe ferme din străinătate, multe dintre ele fiindu-i un bun exemplu de reușită. Astfel că multe din cele văzute la fermierii străini le-a aplicat și în propria fermă. Colaborează cu un medic veterinar care are în permanență grijă de animale, iar unul dintre aspectele pe care le-a îmbunătățit de-a lungul timpului a fost rețeta de furajare.

„Avem baza furajeră pusă la punct din furaje de volum, asigur și premixuri, șroturi, siloz de porumb și borhot de bere artizanală de bună calitate; nu are chimicale, este proaspăt și are o valoare nutritivă ridicată. Avem inclusiv lucernă și sorg din sursă proprie. Sorgul este de bună calitate și ne ajută la mixarea în remorca tehnologică, un alt echipament util în fermă pe care am fost nevoiți să-l achiziționăm. Cred că rețeta furajeră este foarte importantă atunci când vrei să faci performanță“, a mai punctat fermierul.

Observând că piața bucureșteană duce lipsă de lapte proaspăt, a decis să achiziționeze automate de lapte și să comercializeze laptele la un preț mai bun. Astfel, în prezent vinde întreaga cantitate de lapte, cca 400-450 litri/zi, prin automate, cu prețul de 4 lei/litru. Pe timp de vară are 5 automate de lapte, pe timp de iarnă 3, toate situate în piețe din București.

dozator lapte

Pentru că afirmă că este nevoie de susținere și de informație, lucru posibil mai ales în cadrul formelor asociative, Cristian Lungu a devenit președintele Asociației Utilizatorilor de Automate de Lapte, precum și membru în cadrul asociației Holstein.ro și a Federației Naționale a Crescătorilor de Bovine din România.

Investiții într-o fermă automatizată

Dornic să evolueze, fermierul ilfovean intenționează să se dezvolte, adică să crească numărul de animale și să proceseze laptele în brânzeturi maturate. Minuțios din fire, a gândit în detaliu întregul proces, a calculat fiecare investiție și a ajuns la concluzia că suma de care are nevoie pentru a-și îndeplini obiectivul este de 1,6 milioane de euro.

„Aș vrea să am 120 de vaci de muls, deci și o fermă nouă pentru care am tot cochetat cu Fondul European de Investiții. Nu sunt însă deloc transparenți și aici mă refer la cele 5 bănci selectate pentru derularea fondului. Dacă ele au primit bani să-i dea în piață cu 2%, ne-am trezit că ne-au cerut între 7-8%. Vom vedea. Aș vrea ca ferma nouă să aibă un grajd nou cu fosă sub grajd, 2 roboți de muls, roboți pentru curățenie și pentru împins mâncarea și 2 roboți pentru hrănit vițeii. Ne-am gândit ca în decursul a 4 ani să valorificăm laptele în brânză maturată, pe care să o depozităm într-un beci special construit, însă nu vă divulg mai multe detalii momentan. Consider că piața abundă de brânzeturi proaspete și acidofile, așa că este nevoie de brânzeturi maturate care, de ce să nu spun, au un preț mai bun. Dacă în acest moment vindem cu 4 lei litrul de lapte, după procesarea lui în aceste brânzeturi prețul va fi de 6-6,5 lei/litru“, a mai declarat Lungu.

Pentru noua fermă intenționează să aducă genetică din străinătate, mai ales că a fost impresionat de o fermă pe care a vizitat-o în Ungaria și pe care o consideră un model de bune practici. Vizita în acea fermă nu i-a adus numai informații noi utile, ci și vestea mai puțin plăcută că importăm o cantitate importantă de la lapte de la vecini. În acest context, acesta semnalează faptul că fermierii români trebuie să dezvolte business-uri de nișă, dar nu singuri, ci în cooperative care să-i reprezinte și să îi ajute atât în aprovizionarea cu inputuri, cât și în desfacerea mărfii. „Trebuie să ne aliniem fermierilor europeni pentru că altfel vom avea mult de pierdut, mai ales că suntem pe o piață comună“, conchide fermierul.


„Fondurile europene se obțin foarte greu, am avut două tentative de a face proiecte. Au fost eligibile, dar nefinanțabile. Eu susțin că pentru fermierii din județele limitrofe Capitalei este mai greu să obțină fonduri. Este clar că suntem dezavantajați! Motivul? Ilfovul este depunctat pentru că este considerat ca fiind un județ cu un potențial mult mai mare de dezvoltare, în comparație cu alte județe din țară și de aceea banii nu prea ajung la noi. Este un lucru nedrept pentru că eu consider că piața bucureșteană trebuie aprovizionată cu produse proaspete, lapte de exemplu, muls în aceeași zi, or ferme zootehnice în jurul Bucureștiului nu prea mai sunt, iar astfel de fonduri ar fi foarte utile“, Cristian Lungu.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Familia Sevan a investit în construcții, iar cu banii obținuți în acest sector și-a diversificat activitatea îndreptându-și atenția și spre zootehnie, sperând ca mai târziu afacerea cu vaci din rase de carne să le aducă satisfacție, nu doar griji și muncă, așa cum se întâmplă acum. Le-am făcut o vizită în satul Luna, aproape de Câmpia Turzii, tocmai pentru a afla cam ce gânduri îi animă acum la început de drum și cum speră să răzbească pe piața cărnii de vită premium.

Pentru că soțul își vedea de treaba la câmp, am avut ocazia să stau de vorbă cu soția, doamna Ana Sevan, profesoară de română, responsabilă cu documentele firmei și azi purtătoarea de cuvânt a companiei care administrează ferma. „Ne numărăm printre oamenii din Turda care îndrăznesc să facă lucruri bune. Ceea ce vedeți aici este un vis al soțului meu, care, având alte activități profesionale principale decât creșterea vacilor, s-a gândit să înceapă și altceva. De fapt, a fost o glumă. Având un teren generos, cu grădină, o cabană de vacanță și multă iarbă, soțul meu s-a gândit ca atunci când venim aici nu doar să ne relaxăm, ci să venim cu un scop. Așa că a venit într-o zi acasă și mi-a spus: «Am luat ceva». Mă puteam gândi la orice, numai la vaci nu. Dar luase 16 vaci, iar la întrebarea mea ce-o să facem cu ele, răspunsul m-a mișcat: «O să facem ceea ce au făcut și părinții noștri»“. 

vaci carne Ana Sevan

În felul acesta, plecând de la un nucleu de 16 exemplare, ferma s-a mărit, ajungând azi să numere 120 de vaci (tineret + vaci mature). Deși fără prea multă experiență în creșterea animalelor, soțul doamnei Sevan a știut ce vrea încă de la început, a ales rase de carne Limousine și Charolaise, pentru ca implicarea să fie mai mică. „Ce fac eu în acest moment este să suplinesc lipsa soțului plecat la făcut baloți în câmp, pentru că animalele trebuie să mănânce și la iarnă“, își justifică prezența la fermă doamna Ana Sevan. „În această activitate eu mă ocup de ceea ce înseamnă partea de documente, mi-am dat seama că în activitatea aceasta nu este suficient să știi cum o cheamă pe fiecare vacă, așa că am început să mă ocup de relația cu APIA, Registrul Genealogic și acum o bună parte din animale sunt înscrise în Registrul Genealogic, ceea ce ne-a facilitat accesul la sprijinul cuplat acordat de APIA. Suntem la început, nu am putea da idei, soluții altor crescători de animale, dar continuăm cu ceea ce știm să facem. Vacile – o parte din ele au mers și merg spre vânzare – și tineretul bovin care ajunge la o anumită greutate reprezintă o sursă de venit. Până acum ferma a fost susținută în principal din surse proprii, pentru că în cei 3 ani de activitate nu am beneficiat de fonduri europene. Totuși, în acest răstimp ne-am dat seama că tehnologia de furajare trebuie îmbunătățită pentru ca animalele să dea randamentul așteptat.“ În acest sens familia Sevan a depus un proiect pentru obținerea de fonduri europene, prin intermediul Grupului de Acțiune Locală Poarta Apusenilor, bani cu care își propun achiziționarea de utilaje și echipamente care să îmbunătățească fluxul tehnologic de furajare a anima­lelor. De asemenea, tot la capitolul obiective realizate prin fonduri europene se vizează implementarea unui proiect în valoare de 200.000 euro pentru realizarea unui miniabator și a unei linii de procesare.

„Muncim cu drag lângă animalele noastre și ne bucurăm văzându-le crescând, pentru că, nu-i așa, ochiul stăpânului îngrașă vita.

Inițial aici nu era decât un câmp și animalele. E adevărat că am avut niște animale rezistente, care au stat aici și iarna. Dar iată că acum au grajduri, au un spațiu favorabil unde le este asigurat un mediu bun de creștere. Ne dorim ca tot ce am început – hambare, fânare – să finalizăm și, desigur, în timp să mărim numărul de animale.“

„Mă bucur că sunt într-un context agricol, chiar sunt mândră de asta, pentru că îmi amintesc o vizită făcută în Austria, într-un sat unde am vizitat câteva ferme. Doar le-am văzut din exterior, dar am remarcat un text scris chiar la intrare care spunea așa: «Noi suntem țărani austrieci și asta o spunem cu plăcere.» În opinia mea este cel mai frumos slogan pe care l-am auzit și l-am reți­nut. Nu știu dacă sunt țărancă, pentru că este un titlu nobil să te numești țăran și cinste țăranilor români!“

Patricia-Alexandra POP

În Poiana Sărată din județul Bacău o familie minunată, cu oameni de toată isprava, duce tradiția mai departe, construind un colț de rai din ferma strămoșească. Aici avem o fermă de bovine, o pensiune și o cabană…, toate acestea devenind tot mai vizitate de turiști. În această zonă activitatea de creștere a animalelor este dusă mai departe datorită fermei familiei Albișteanu deoarece produsele fermei sunt căutate atât în piața din Onești, cât și de turiștii care poposesc în sat.

Fermă de animale și de agrement

ferma Albisteanu c

Albișteanu Ciprian Ionuț este cel care a decis să ducă mai departe ferma familiei și, cu toate că a început cu zece bovine, prin muncă, în momentul de față ferma acestuia este numeroasă: „Ferma reprezintă o tradiție a familiei, care s-a transmis de la tatăl meu, și sper să fie preluată de copiii mei la momentul potrivit. Inițial, tatăl meu a început cu fonduri proprii, însă trecerea timpului, plus nevoia de a ne moderniza m-au determinat să accesez fonduri europene, prin programul „Instalarea Tinerilor Fermieri“, în anul 2012, cu o valoare de 36.000 euro, bani cu care am mărit efectivul de animale. Am început cu câteva ani­male, însă dragostea pentru acestea ne-a determinat să avem din ce în mai multe și chiar să ne mărim orizontul. De asemenea, am adăpostit și cai în fermă deoarece aceste animale superbe sunt folosite pentru agrement în cadrul pensiunii și cabanei cu același nume, pe care le deținem în cadrul fermei, întâmpinând ori de câte ori este nevoie turiștii cu produse tradiționale din ferma noastră. În momentul de față deținem 100 de bovine, 200 de oi, patru cai, doi ponei, porci și diverse păsări.“

ferma Albisteanu d

Legat de cele 100 de bovine, în ferma acestora producția de lapte pe cap de vacă este de 20-25 litri/zi, iar din laptele produs se fac următoarele produse: caș, telemea, urdă, cașcaval, brânză de burduf, smântână și iaurt. O parte din produsele acestora merg în piața Onești pentru a fi vândute, în timp ce altele sunt direcționate turiștilor, care le calcă pragul pensiunii.

La Poiana Sărată se încearcă dezvoltarea agroturismului

ferma Albisteanu b

Datorită faptului că se află într-o zonă de munte, aceștia se limitează la efectivul de animale și încearcă să dezvolte agroturismul.

Referitor la capitolul furaje grosiere aceștia o duc bine, „lucerna, fânul și otava sunt crescute natural pe pajiștile din zona noastră, scăldate în razele dulci ale soarelui de munte, în timp ce cerealele le achiziționăm de la alți fermieri, fiind naturale și de înaltă calitate.

Datorită faptului că hrana animalelor noastre este de calitate, laptele și derivatele din lapte sunt foarte bune, iar acest lucru nu îl spunem noi, ci clienții noștri din piața agroalimentară din Onești, unde deținem și o tarabă în sectorul lactate și vindem o parte din produsele noastre.

ferma Albisteanu e

De altfel, fiind o zonă de munte, ne limităm la efectivul de animale pe care îl avem, dar încercăm să dezvoltăm agroturismul deoarece zona noastră este una foarte frumoasă, încărcată de istorie, ce merită din plin să fie pusă în valoare.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Creşterea vitelor a fost dintotdeauna una dintre activitățile de bază ale agriculturii româneşti. Însă, în ultimii ani viaţa fermierilor a devenit tot mai grea. Asta în ciuda noilor utilaje şi a tehnologiilor tot mai performante care apar în fiecare zi. Cel puţin aşa vede lucrurile Constantin Şandru, care a reuşit ca în ultimii ani să realizeze o fermă integrată care nu se deosebeşte în niciun fel de cele din Germania, pe care le-a luat drept model.

O fermă ca-n Germania

Ferma lui Constantin Şandru se află undeva la marginea satului Mânărade, aparţinător de Blaj. Ceea ce impresionează încă de la prima vedere este curăţenia şi stilul curat, aerisit al clădirilor ce compun ferma, aşa cum se văd ele de la drum. Nu au aproape nimic în comun cu imaginea clasică, obişnuită, a unei ferme în care se cresc vaci. Câteva clădiri, cu un singur etaj, zugrăvite în crem, cu o pajişte în faţă, pe care paşte un ponei. Aşa apare ferma.

Cu toate acestea, imaginea este înşelătoare. Clădirile cochete adăpostesc, de fapt, un grajd ultra-modern pentru 200 de vaci de lapte, o sală de muls, adăposturi şi ţarcuri pentru vacile gestante, pentru viţei şi pentru juninci, precum şi hangare pentru utilajele agricole. În spate se mai află şi un siloz, iar o fabrică de procesare a laptelui este pe cale să îşi deschidă porţile. 538 ha de teren arabil întregesc zestrea fermei. Dar la toate acestea s-a ajuns abia după 16 ani de muncă şi cu o grămadă de cheltuieli. Mulţi bani, dar şi mai mult suflet.

Ambiţie, mândrie şi curaj – secretele reuşitei?

„Am început această activitate în anul 2000, imediat ce am terminat armata“, povesteşte dl Şandru. „Timp de doi ani am avut undeva un spaţiu, apoi s-a ivit ocazia şi am putut să vin aici, pe locul fostului CAP“, îşi rememorează parcursul.

În anul 2005, prin intermediul unei asociaţii a fermierilor, a avut ocazia să viziteze mai multe ferme de vaci din Bavaria. A văzut acolo lucruri despre care nici nu se gândise că ar putea exista: grajduri înalte, semideschise, în care vacile se plimbau libere, săli de muls şi câte şi mai câte. „Ce am văzut acolo m-a ambiţionat. Adică de ce la ei să se poată şi la noi nu? Pe drumul de întoarcere le-am spus celorlalţi fermieri cu care călătoream că îmi fac şi eu o sală de muls. Au râs de mine, mi-au spus să nu uit. Ei bine, mă mândresc cu aceea că am avut a doua sală de muls din judeţul Alba!“, se mândreşte, pe bună dreptate, Constantin Şandru.

Cele mai importante realizări ale sale au fost posibile graţie accesării fondurilor europene puse la dispoziţie prin diverse programe şi a creditelor de la bănci. „În capitalism, fără credit nu se poate ajunge la o dezvoltare rapidă“, crede el. „De aceea, eu am încredere în bănci. Întotdeauna am considerat banca drept un partener, care, aşa cum eu vând lapte, vinde bani. Nu mi-a fost teamă să lucrez cu banca şi nu cred că am greşit.“ Cât despre fondurile europene, nu s-a temut să le acceseze. Până acum a derulat trei proiecte, toate trei finalizate cu succes. „Dacă de la început ai ştiut ce vrei şi ai făcut proiectul cum trebuie şi eşti corect, atunci nu are cum să nu fie totul în regulă, până la urmă“, consideră. Asta cu toate că este de acord şi că birocraţia îţi mănâncă o groază de timp şi, uneori, îţi consumă mai multă energie decât proiectul în sine.

Istoria unei reuşite...

vaci de lapte

Primul proiect a fost cel prin care a construit un grajd modern pentru 40 de capete de vite, o sală de muls şi a achiziţionat 35 de juninci. Valoarea totală a proiectului a fost de 170.000 euro. Aceea a fost doar încălzirea. A urmat cel de-al doilea, în cadrul căruia a achiziţionat utilaje agricole pentru cultură mare. Astfel îşi asigura hrana pentru animale la preţuri de cost mult diminuate. Valoarea fondurilor alocate a fost de 450.000 euro. Ultimul proiect, dar şi cel mai ambiţios, a atras 710.000 euro. Cu aceşti bani a construit un adăpost modern pentru 200 de capete şi un siloz cu uscător.

Acum ferma lui Şandru are 400 de vaci, 538 ha de teren lucrat, majoritatea în arendă, utilaje şi tot ce mai are nevoie o fermă modernă.

Aproximativ jumătate din teren este cultivat cu porumb, cam o treime cu orz, iar restul cu lucernă. Producţiile sunt foarte bune, având în vedere regiunea: cca 7 tone porumb/ha,

5,5 tone grâu şi aproximativ 28 tone semifân la lucernă. Cerealele sunt uscate în utilajele proprii, apoi depozitate în silozul nou construit sau în magazii.

Sala de muls este dotată cu o instalaţie modernă, cu 5 x 2 posturi, cumpărată din Franţa.

Viţeii sunt hrăniţi cu ajutorul unei instalaţii computerizate. Un senzor citeşte chipul fiecărui viţel şi îi eliberează laptele dintr-o tetină, în limita raţiei alocate. Dacă aceasta a fost consumată, animalul nu mai primeşte alta, până la expirarea timpului hotărât pentru consumul fiecărei porţii.

Producţia de lapte ajunge la 90.000 litri/zi.

... şi dezamăgiri şi incertitudini pentru viitor

Ultima investiţie este o fabrică de procesare a laptelui. Pentru construcţia acesteia din urmă, fermierul a folosit fonduri proprii. „Cheltuielile s-au ridicat la peste 200.000 euro“, spune el. Capacitatea de procesare va fi de 5.000 litri lapte/8 ore.

„Am construit fabrica pentru că aşa sper să pot face ferma mai rentabilă. Acum câţiva ani, când am dezvoltat-o, erau vremuri bune. Laptele avea preţ. Apoi a scăzut într-una. În 2011 primeam 1,4 lei/litru + TVA + bonificaţie pentru calitate. În 2012 a scăzut la 1,4 lei/litru. Acum primesc 0,9 lei/litru. Aş putea produce 5.000 litri/zi, la cât am calibrat fabrica pe schimb, dar nu mă motivează nimic. Dacă, în schimb, îmi procesez singur laptele, beneficiul va creşte“, mărturiseşte fermierul.

„Scăderea continuă a preţurilor a condus la decapitalizarea fermierilor, de la an la an. E un an prost, vine şi al doilea la rând, dar când sunt atâţia, cât să poţi să duci? Reducerea TVA-ului a fost ca o gură de aer, altfel mai mult de jumătate dintre fermieri ar fi dispărut“, consideră Constantin Şandru. „Subvenţiile nu le-am primit nici până acum, preţurile sunt cum am spus, oare unde o să ajungem? Ce mă deranjează foarte mult când vine vorba de subvenţii este că suntem priviţi ca nişte cerşetori. De ce nu vor unii funcţionari să priceapă că sunt banii pe care îi primesc toţi fermierii din Europa de la UE, că nu sunt o pomană ? De ce nu ne privesc ca pe nişte investitori, cum suntem de fapt?“ se plânge.

„Tocmai ca să-i trezesc pe oameni, mi-am desenat tricolorul pe etichetele pentru produsele fabricii. Vor fi produse integral româneşti. Oamenii ar trebui să înceapă să mai limiteze accesul străinilor, atât la dobândirea de terenuri, cât şi pe piaţa de produse. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar ar trebui să ne purtăm cu ei cam cum se poartă şi ei cu noi!“, îndeamnă fermierul transilvan.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 28-30

Dacian Cioloș: „Nu există țară care să nu se bazeze pe fermele de familie. Acestea joacă un rol economic în termeni de securitate alimentară, dar au și funcție socială.“

Agricultura românească este un domeniu al contrastelor. Pe de-o parte vorbim despre marile exploatații agricole, puține la număr, dar care susțin financiar sectorul, iar de cealaltă parte a baricadei sunt fermele de subzistență. Mai puțin vizibile și cu un aport mai mic la veniturile agriculturii, microfermele au totuși un rol crucial în economia satului. De aceea pachetul de măsuri pentru dezvoltarea clasei de mijloc la sate lansat de Guvernul Cioloș mizează pe o strategie de susținere consecventă a fermelor familiale și pe transformarea lor într-un motor de dezvoltare a mediului rural. Dacă teoria se va aplica în realitate nu se știe clar. Singura certitudine este că fermele familiale pot avea succes. Am văzut asta în comuna Ciugud, Alba Iulia.

Dacian Ciolos si Achim Irimescu in vizita la o microferma de vaciDan Ioan (foto, alături de premierul Dacian Cioloș aflat într-o vizită la microferma sa), un tânăr fermier, crescător de vaci mai exact, a dezvoltat în satul Limba o microfermă de vaci. După cinci ani de activitate spune că o exploatație de această dimensiune poate asigura traiul unei familii și că speră ca în cele din urmă să scape de munca de birou și să se dedice exclusiv creșterii animalelor. Proiectul său a început în 2011 când, prin PNDR – Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri, a beneficiat de fonduri europene în valoare de 25.000 de euro. Practic, activitatea sa a început cu un număr restrâns de animale. La început a avut doar cinci vaci, dar efectivul a fost mărit treptat și, în cele din urmă, s-a impus necesitatea construirii unui grajd mai mare.

Astăzi microferma are 20 de vaci, iar mica sa afacere, constituită într-un circuit închis, este gestionată în totalitate de membrii familiei. Spun circuit închis pentru că baza furajeră pentru hrănirea animalelor este asigurată de pe cele aproximativ 15 hectare de teren lucrate cu tractor achiziționat tot prin fonduri europene. În plus, procesarea și comercializarea producției obținute se fac în regim propriu. Nu există un contract cu marii procesatori pentru că, spune fermierul din Ciugud, este mai avantajos să valorifice marfa direct către clienți. Astfel obține 3 lei pe litrul de lapte, în vreme ce procesatorii oferă doar 0,8 bani pe litru. Chiar dacă vinde doar jumătate din cantitate de lapte obținută pe zi, spune că se descurcă pentru că din restul producției face în „laboratorul“ de acasă diverse produse lactate: caș, telemea, cașcaval etc.

În planurile de extindere a acestei afaceri de familie Dan ia în calcul posibilitatea depunerii unui proiect pe Măsura 4.1 – Dezvoltarea fermelor pentru obținerea de fonduri europene pe care să le folosească pentru realizarea unei minilinii de producție a produselor lactate. Dacă proiectul va fi eligibil, și-a propus să schimbe sistemul de muls – deocamdată are mulgătoare, dar la bidon –, să achiziționeze un tanc de răcire și două sau poate chiar trei dozatoare de lapte pe care să le pună în comună și în Alba Iulia. În momentul de față, crescătorul de vaci din Ciugud spune că este primordial să investească în partea de procesare pentru a putea face cât mai multe produse tradiționale și apoi ia în calcul și mărirea efectivului de animale. Speră ca, în timp, businessul său să asigure veniturile pentru două familii. Și atunci chiar va fi o afacere de viitor.

Laura ZMARANDA

Pagina 1 din 2
Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti