Fermierii presați de scadențe au vândut kilogramul la 50-55 de bani; ceilalți își pun recolta în hambare, pentru vremuri mai bune

La ora la care publicăm acest articol, probabil fermierii au încheiat balanța financiară după recoltarea cerealelor păioase sau a plantelor tehnice (rapița). Iar constatările nu sunt dintre cele mai optimiste, chiar dacă, în medie, vorbind strict despre grâu, recolta a fost mai bună decât anul trecut. Pe scurt, la prețurile practicate în luna iulie (0,50-0,55 lei/kg), cine n-a obținut 5.000 kg/ha nu și-a scos cheltuiala pe unitatea de suprafață. Ba ar trebui să mai aducă bani din subvenție ca să acopere deficitul financiar. În schimb, la 6.000 kg/ha și un pachet tehnologic modic, e posibil să rămână un mic profit + subvenția (între 600-850-900 lei/ha, în funcție de cuantumul plăților redistributive, de înverzire, pentru tinerii fermieri care se adaugă schemei de plată unică pe suprafață și ajutoarelor naționale tranzitorii pentru arabil. Ideea e ca banii să și vină la timp!). Soluția: să fie așteptat un preț mai bun. Practic: mulți fermierii au fost presați de scadențe să vândă la valori minimale.

Producții 2016

Nu vorbim despre recolta din micile gospodării; aceasta în rare cazuri a depășit 3.500-4.000 kg/ha, dar cultura nici nu a înglobat tehnologii complete, deci nici costurile nu au fost mari. În cazul fermierilor, se poate vorbi despre producții de 4.500 kg/ha în Bacău, 7.000 kg/ha în Insula Mare a Brăilei, dar în zona teraselor producția s-a dus și sub 4.000 kg/ha, o medie de 3.200 kg/ha, cu vârfuri de 5.000 kg/ha în Suceava, 4.500 kg/ha în Prahova, 6.000 kg/ha în Călărași și Ialomița etc. Sunt și exemplele obișnuite din Călărași, Ialomița, Timiș sau Arad, cu producții de 7.000-8.000 kg/ha, dar media pe ferme se plasează între 4.500-5.500 kg/ha.

Costuri de producție pentru 1 ha de grâu

Cheltuielile cu un hectar de grâu variază de la fermier la fermier, în funcție de tehnologia aplicată (minimală, medie sau maximală), de prețurile inputurilor, de dimensiunea fermei (aport variabil de cheltuieli indirecte) etc. De exemplu, în 2015, Valentin Dima, Head of CTS Key Accounts în cadrul UniCredit Țiriac Bank, citat de Agrointeligența, aprecia că cheltuielile cu un hectar de grâu se ridică la 3.450 lei (costuri directe: motorină, sămânță, îngrășăminte complexe, erbicide, fungicide, îngrășăminte cu azot, costurile cu recolta – 2.300 de lei; costuri indirecte: de regulă 50% din totalul costurilor directe – 1.150 lei). Mai pragmatici, fermierii au dus calculul la nivelul anului 2016, la 2.750 lei/ha, maximum 3.000 - 3.200 lei/ha, mai mare în cazurile în care se aplică lucrări peste norma tehnologică sau când inputurile sunt foarte scumpe, ținând pesemne și de calitate.

Prețuri grâu iulie 2016, raportate la media primelor 6 luni și la ultimii 10 ani

Vorbind despre prețuri, în timpul recoltării grâului acestea au scăzut brusc la 0,50-0,55 lei/kg, de la o medie de 0,635 lei/kg în prima săptămână din iulie și 0,683 lei/kg în luna iunie. Datele sunt rezultate din calculele prețurilor orientative puse la dispoziție de MADR (surse: Direcția Generală a Vămilor și direcțiile agricole județene, exclusiv TVA). O evoluție a prețurilor grâului în 2016 o prezentăm mai jos (tabelul nr. 1 - revista).

Față de anii anteriori, la prima vedere (nu avem încă o medie anuală 2016), prețul mediu de achiziție pe piața internă este al doilea cel mai scăzut din ultimii 10 ani (vezi tabelul nr. 2 revistă). E posibil totuși ca lucrurile să se redreseze până la sfârșitul anului.

Calcul economic estimativ

Prețul de livrare de 0,50-0,55 lei/kg i-a pus în mare dezavantaj pe fermieri. Practic, la o producție de 5.000 kg/ha, dacă s-ar fi livrat întreaga cantitate la recoltare, ar rezulta un venit de 2.500-2.750 lei/ha. Dacă cheltuiala cu un hectar de grâu s-a rezumat la această valoare, măcar fermierul ar putea rămâne cu o parte din subvenție. La o producție de 4.500 kg/ha pierderea e clară! În fine, sunt șanse minime ca agricultorul să recupereze măcar 15-20% din subvenție. Singura soluție ar fi fost să nu fie vândut grâul, cum se zice, de la capătul tarlalei. Pentru că, chiar și în condițiile recoltei de mai sus, lucrurile se schimbă substanțial la un preț mai mare de 0,63-0,65 lei/kg. Dar...

Ce fac fermierii?

Ing. Constantin Bazon, președintele Asociației cultivatorilor de cereale și plante tehnice Vrancea: „Fermierii care au capacități de depozitare păstrează recolta, pentru că acum sunt niște prețuri de mizerie (0,54-0,55 lei/kg). Asta în varianta în care nu sunt presați de scadențe, de plata pentru inputuri. Iar cei care nu au capacități – și peste 50% dintre ei nu au – de regulă duc grâul în custodie la depozitarii consacrați. Dat fiind faptul că mai sunt plăți APIA de făcut, că mulți fermieri sunt strâmtorați financiar, că au datorii, cei mai mulți sunt nevoiți să vândă la aceste prețuri mediocre. E îngrozitor să vezi că, la o producție de 5.300-5.400 kg/ha, nu-ți acoperi cheltuielile (costul inclusiv cu arendă și cheltuieli indirecte, la o tehnologie maximală, 3.200-3.300 lei/ha). Faceți un calcul: am avut prețuri de 0,9-1,00 lei/kg când motorina era 3 lei/litrul. Acum motorina s-a dus la 5 lei și grâul a coborât la 0,54 lei/kg. E misiune aproape imposibilă să fii profitabil cu grâul sau orzul! Singurul lucru care mai echilibrează lucrurile este subvenția (o medie de 600-850 lei/ha).“

Ing. Daniel Ciobanu, președintele Asociației produ­cătorilor agricoli Bacău: „Cei mai mulți vând imediat pentru că au de acoperit creditele (inputuri cu plata la recoltare sau chiar credite la furnizor). Prețurile sunt în jur de 0,50-0,54 lei/kg. Noi aici, în Moldova, nu mai spunem că suntem dezamăgiți, am intrat într-o altă stare, de abandon. Furnizorii ne presează să vindem, unii mai au datorii de anul trecut, după secetă, producția e mai bună ca în 2015, dar tot e mică (medie de 4.500 kg/ha, cu vârfuri de 5.500 kg/ha sau chiar mai mult la anumite soiuri); ca să acoperi cheltuieli de 2.500-2.700 lei, aproape 3.000 lei/ha, cu tot cu cheltuieli indirecte, la un preț așa de mic, este imposibil să te descurci.

Am ajuns să trăim doar din subvenții. Bine, anul trecut nu ne-au fost nici acestea de ajutor. Șansa noastră este producția, dar nu știu, ne scapă ceva: prețul grâului scade an de an, însă toate inputurile, inclusiv utilajele, cresc vertiginos, e ceva ce nu funcționează corect! O producție mai mică de 5 tone la grâu sau 3 tone la rapiță înseamnă pierdere. Bine, cine nu are datorii și deține depozite – cazuri rare – păstrează grâul; cine nu – nici nu vreau să mă gândesc ce ne așteaptă!“

Ing. Ilie Popescu, președintele Asociației pro­ducătorilor Olt: „Noi am încheiat recoltarea la grâu, media în nord este de 4.000-4.500 kg/ha, rar 5.000 kg/ha. La o asemenea producție, cu cheltuieli modice de 2.600-2.700 lei/ha și la prețurile care sunt acum (500-550 lei/tonă) faliment scrie pe noi! La 4 tone nu ai șanse să te acoperi nici cu subvenția. În sud, recolta a fost mai bună. Fermierii care nu au depozite vând la aceste prețuri, în dezavantaj, precum şi cei presați de furnizori să plătească datoriile la scadență (inputuri). Foarte puțini duc producția în siloz, în așteptarea unui preț mai bun.“

Am mai discutat și cu alți producători. Peste tot sunt aceleași probleme, aproape copie la indigo după relatările de mai sus.

Capacități de depozitare

Potrivit ultimelor raportări din teritoriu, centralizate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, România are 4.691 de depozite autorizate pentru cereale, cu o capacitate totală de 22.299.096 tone. Din totalul spațiilor, 1.141 sunt silozuri, cu o capacitate de depozitare de 10.648.576 tone, diferența fiind reprezentată de magazii. Cele mai multe capacități de depozitare sunt, în ordine, în Timiș, Constanța, Călărași, Ialomița, Teleorman și Brăila. Altfel spus, dacă datele sunt veridice – și nu are de ce să nu fie – întreaga recoltă de cereale din România – 22,07 milioane de tone, în 2014 sau 19,04 milioane de tone, în 2015 (date INS) – ar putea fi pusă lejer în hambare. Ce nu se cunoaște ar fi câte depozite sunt în posesia fermierilor și câte în cea a dealerilor autorizați de cereale:

  • Alba: 55 depozite (12 silozuri) – 190.626 tone
  • Arad: 329 depozite (39 silozuri) – 990.623 tone
  • Argeș: 241 depozite (43 silozuri) – 440.337 tone
  • Bacău:76 depozite (21 silozuri) – 353.415 tone
  • Bihor: 192 depozite(28 silozuri) – 642.395 tone
  • Bistrița Năsăud: 4 depozite – 6.800 tone
  • Botoșani: 125 depozite (21 silozuri) – 403.625 tone
  • Brăila: 160 depozite (47 silozuri) – 1.073.313 tone
  • Brașov: 34 depozite (10 silozuri) – 114.175 tone
  • Buzău: 234 depozite (46 silozuri) – 854.418 tone
  • Călărași: 315 depozite (62 silozuri)-1.836.489 tone
  • Caraș-Severin: 18 depozite (7 silozuri) – 142.194 tone
  • Cluj: 41 depozite (6 silozuri) – 72.970 tone
  • Constanța: 260 depozite (72 silozuri) – 2.822.674 tone
  • Covasna: 22 depozite (14 silozuri) – 23.080 tone
  • Dâmbovița: 71 depozite (28 silozuri) – 249.125 tone
  • Dolj: 198 depozite (54 silozuri)-967.165 tone
  • Galați: 131 depozite (30 silozuri) – 575.274 tone
  • Giurgiu: 149 depozite (44 silozuri) – 447.597 tone
  • Gorj: 23 depozite (7 silozuri) – 34.540 tone
  • Harghita: 16 depozite (8 silozuri) – 45.940 tone
  • Hunedoara: 32 depozite (17 silozuri) – 105.480 tone
  • Ialomița: 174 depozite (62 silozuri) – 1.287.041 tone
  • Iași: 97 depozite (13 silozuri) – 382.359 tone
  • Ilfov: 46 depozite (11 silozuri) – 185.286 tone
  • Maramureș: 22 depozite (8 silozuri) – 38.607 tone
  • Mehedinți: 39 depozite (11 silozuri) – 111.518 tone
  • București: 4 depozite (3 silozuri) – 11.085 tone
  • Mureș: 75 depozite (13 silozuri) – 184.670 tone
  • Neamț: 75 depozite (23 silozuri) – 332.544 tone
  • Olt: 110 depozite (37 silozuri) – 672.076 tone
  • Prahova: 99 depozite (34 silozuri) – 326.942 tone
  • Sălaj: 4 depozite (3 silozuri) – 13.300 tone
  • Satu Mare: 129 depozite (39 silozuri) – 617.725 tone
  • Sibiu: 33 depozite (14 silozuri) – 75.350 tone
  • Suceava: 79 depozite (18 silozuri) – 49.438 tone
  • Teleorman: 203 depozite (70 silozuri) – 1.125.499 tone
  • Timiș: 414 depozite (88 silozuri) – 3.025.448 tone
  • Tulcea: 153 depozite (20 silozuri) – 652.312 tone
  • Vâlcea: 25 depozite (11 silozuri) – 71.890 tone
  • Vaslui: 146 depozite (26 silozuri) – 529.439 tone
  • Vrancea: 38 depozite (21 silozuri) – 214.312 tone

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 10-12-14

– Depozitarea este una dintre verigile care lipsește în cazul multor fermieri. Este problema care îi frustrează pe mulți dintre ei pentru că, în lipsa depozitării, sunt nevoiți să vândă recolta la prețul oferit de piață. Ce alternative ar avea fermierii care nu vor să-și vândă recolta?

– Serviciile de depozitare sunt absolut necesare pentru păstrarea în condiții optime a recoltelor, până la vânzarea ori prelucrarea acestora. În țara noastră, segmentul de fermieri care, în general, și-au construit propriile spații de depozitare, dar nu neapărat suficiente pentru întreaga producție, este cel al fermierilor care dețin suprafețe de peste 1.000 de hectare.

Fermierii care nu și-au putut construi astfel de spații au la dispoziție, în majoritatea județelor din țară, alternative de păstrare a mărfii în baze și silozuri specializate.

Există însă și recolte pe care fermierii nu le depozitează de regulă în spațiile proprii, cum ar fi semințele oleaginoase (floarea-soarelui, soia, rapiță) și, în cazul în care anul este ploios, porumbul.

În general, fermierii depozitează în spațiile proprii grâul de calitate (de panificație) și, dacă au în dotare uscătoare, și o parte din porumb.

Dacă fermierii optează pentru depozitarea mărfii în spații specializate, îi pot păstra calitatea și o pot valorifica oricând doresc către orice cumpărător, fie el procesator, moară, FNC sau trader.

– Ce ar trebui să știe fermierii care doresc să-și depoziteze producția? Ce beneficii ar avea în acest caz?

– Serviciile de depozitare pe care le oferim și pe care le efectuăm cu personal specializat asigură păstrarea calității mărfurilor pe toată perioada de depozitare. Dispunem de mașini de condiționare și uscare cereale, moderne și conform legislației europene și de un sistem foarte riguros de monitorizare și control al calității mărfii pe tot parcursul procesului, de la recepție la livrare.

– Ce culturi pot fi depozitate în spațiile pe care le dețineți?

– În cele 22 de silozuri și baze pe care le deținem în întreaga țară depozităm toate tipurile de cereale (orz, grâu, porumb, sorg etc.), precum și toate tipurile de semințe oleaginoase (floarea-soarelui, soia, rapiță). Capacitatea noastră totală de depozitare în spațiile proprii este de peste 430.000 de tone, o capacitate care ne plasează în rândul celor mai mari depozitări din țară. Prutul deține o rețea de 22 de spații de depozitare (silozuri și baze), amplasate în 9 dintre județele cu cel mai mare potențial agricol al țării: Iași, Galați, Brăila, Ialomița, Călărași, Olt, Teleorman, Dolj și Constanța.

– Dacă ar fi să vorbim de rapiță, pentru că este prima cultură care se recoltează, ce servicii oferiți?

– Ținând cont de faptul că semințele de rapiță au un conținut mare de ulei, depozitarea și conservarea acestui produs necesită o atenție deosebită. De aceea, spațiile de depozitare trebuie să fie obligatoriu dotate cu mijloace tehnice de aerare și să permită un control al temperaturilor în produs, conform tehnologiei. În bazele și silozurile noastre putem oferi aceste servicii la standardele de calitate și precizie necesare.

– Ce se întâmplă cu rapița pe care o recoltați?

– Rapița pe care o achiziționăm de la producătorii agricoli, în general, o procesăm în fabrica proprie de ulei de la Galați.

Acolo procesăm floarea-soarelui, soia și rapiță, fiind una dintre cele mai mari și moderne fabrici de profil din țară și, totodată, și fabrica cu cea mai îndelungată tradiție în fabricarea uleiului vegetal din România (de la 1893).

– Ar fi un moment bun pentru vânzarea ei sau dimpotrivă?

– Cel mai bun moment pentru vânzarea unei recolte este stabilit întotdeauna de către fermier, pentru că este o decizie care se ia în funcție de mai mulţi factori: de prețul oferit pe piață la momentul respectiv de către achizitorii de cereale, dar și de costurile pe care le-a avut fermierul cu înființarea și întreținerea respectivei culturi și de urgența lui în a-și recupera banii investiți.

Sfecla furajeră face parte din categoria furajelor suculente şi se caracterizează printr-un conţinut de apă 80-90%, în funcţie de soi, fiind săracă în proteină, grăsimi şi celuloză brută. Datorită acestui fapt, se conservă mai greu decât alte nutreţuri, ceea ce face să fie folosită în prima parte a perioadei de stabulaţie, permiţând trecerea treptată de la furajarea cu masă verde la alimentaţia cu furaje conservate.

Conservarea sfeclei se poate face ca atare, în silozuri de suprafaţă sau prin murare, când se toacă şi se amestecă cu alte nutreţuri uscate. Atunci când se alege modul de conservare a rădăcinilor întregi, pentru reducerea pierderilor în cele 4-6 luni de depozitare trebuie să se ţină seama de câţiva factori a căror nerespectare poate duce la pierderi de până la 25%.

Astfel, terenul pe care urmează a se face depozitarea trebuie să fie mai ridicat, pentru a nu permite băl­tirea apei provenite din precipitaţii. În siloz se vor aşeza, bucată cu bucată, numai rădăcini sănătoase (fără leziuni sau urme de alterare), curăţate în prealabil de frunze şi pământ. Un plus de atenţie trebuie acordat aerisirii silozului. Acest lucru se realizează prin săparea unui şanţ central, longitudinal, de 30 x 30 cm, care se acoperă cu un grătar de lemn. Pe acesta, la distanţă de 2-3 m unul de altul, se vor sprijini hornurile de aerisire.

Acoperirea sfeclei se face cu un strat de paie bune, nealterate, pentru a înlătura pericolul incubării mucegaiurilor. Peste acestea se pune un prim strat de pământ de 10-15 cm, care ulterior se va îngroşa până la 40-50 de centimetri. Cele două capete ale şanţului de aerisire se lasă deschise, fiind acoperite cu paie numai în zilele când temperatura a scăzut mult sub 0°C. Pentru o bună conservare a sfeclei, umiditatea în siloz nu trebuie să depăşească 90-95%.

Dacă, din diferite motive, sfecla a îngheţat sau a fost atacată de boli criptogamice, pentru redu­cerea pierderilor prin alterare se recomandă tocarea şi murarea în amestec cu celulozice. Proporţia celor două categorii de furaje este de 75-80% rădăcinoase şi 20-25% furaje uscate, paie şi coceni tocaţi sau chiar făină de fân. Amestecul se realizează prin aşezarea în straturi succesive, concomitent cu introducerea în siloz.

Pentru dezvoltarea fermentaţiei lactice, condiţia principală o constituie scoaterea aerului din masa supusă însilozării, prin tasarea puternică şi permanentă a straturilor pe toată durata umplerii silozului. Astfel, este favorizată fermentaţia lactică şi crearea în masa silozului a unui mediu acid, care împiedică dezvoltarea bacteriilor butirice. Activitatea bacteriilor lactice este condiţionată, pe lângă existenţa suportului nutritiv şi anaerobioză, şi de gradul de umiditate a furajelor ce se însilozează. Practica însilozării a demonstrat că umiditatea optimă este de 60-70%, condiţie ce trebuie respectată şi atunci când se însilozează sfecla tocată în amestec cu grosiere.

După terminarea umplerii silo­zului şi tasare, izolarea faţă de pătrunderea apei din precipitaţii se face prin acoperirea cu un strat de pleavă, tăiţei de sfeclă, baloţi de paie sau cu o folie de material plastic.

Prepararea sfeclei furajere pentru administrarea în hrana animalelor este simplă. Operaţiunile de pregătire presupun spălarea şi fier­berea. Tocarea este bine să se facă cu cel mult două ore înainte de administrare, spre a evita pierderea sucului şi alterarea, atunci când se foloseşte crudă.

În hrana taurinelor, sfecla tocată se poate amesteca cu 30% pleavă, coceni tocaţi, paie tocate sau chiar 5% uruieli. Cantităţile ce se pot administra zilnic sunt: 25-30 kg pentru vacile de lapte, 40 kg pentru taurinele supuse îngrăşării şi 6-15 kg pentru tineretul taurin, în funcţie de vârstă. Deşi taurinele o consumă cu plăcere, folosirea în furajare a unor cantităţi zilnice prea mari provoacă diaree, tulburări cardiace şi respiratorii, din cauza intoxicaţiei cu acidul lactic rezultat din fermentaţia diglucidelor din sfeclă, iar la vacile în lactaţie duce la scăderea grăsimii laptelui şi imprimă acestuia un gust specific. Rădăcinile parţial alterate (cu urme de mecegai), încolţite sau îngheţate se dau în alimentaţie după recondiţionare şi preparare şi numai la anumite specii şi categorii de animale, cum ar fi cele supuse îngrăşării. În hrana ovinelor adulte se pot administra 2-3 kg, iar pentru cele la îngrăşat 4 kg pe zi. La cabaline se pot administra până la 7 kg/zi pentru iepele în lactaţie şi 10-15 kg pentru caii de muncă. Tocată şi fiartă în amestec cu uruieli opărite se foloseşte în hrana porcinelor, în cantităţi de 4-6 kg/100 kg corp, după înlăturarea apei de fierbere şi răcire. Administrarea se va face imediat, deoarece după mai mult de 6 ore de la preparare devine toxică. În hrana păsărilor de curte se admi­nistrează mărunţite în amestec cu uruieli sau întreagă, pentru ciugulit.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

O nouă sesiune pentru două măsuri va fi lansată în luna noiembrie, fiind vizate măsura 121 - investiţii în fermă cu accent pe rasele de carne şi măsura 123 - pentru industria agroalimentară, în care sunt vizate şi depozitele de legume şi fructe, a declarat, joi, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu.

"Recent, am făcut o vizită la Vişina, în Olt, şi vreau să vă spun că la 6 seara, duminică, era un depozit plin de produse de foarte bună calitate, iar ei nu aveau unde să le vândă. Îmi spuneau că pe vremuri, până în '90, zilnic trimiteau cu trenul 70 de tone de legume din zonă. România importă actualmente, conform statisticilor, 60-70% din legume şi noi avem produse care nu ajung pe piaţă. Este o tragedie efectiv. Este marea nenorocire care s-a produs în România: s-a rupt legătura între producător şi piaţă. Deci, vom crea depozite care să strângă produsele din sectorul legumicol şi astfel se va crea o legătură cu piaţa", a spus Irimescu, la conferinţa "Industria cărnii".

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) intenţionează să lanseze, la jumătatea lunii noiembrie, două sesiuni de depunere de proiecte pentru producătorii agricoli interesaţi de realizarea unor investiţii în ferme de vaci şi în depozite de legume şi fructe, fondurile europene puse la dispoziţia potenţialilor beneficiari fiind estimate în prezent la circa 250-300 de milioane de euro, a declarat pentru AGERPRES directorul general al APDRP, George Turtoi.

"Vom mai lansa în acest an două sesiuni de depunere de proiecte, una va fi pe măsura 121 privind investiţiile în ferme, cu prioritate pe fermele pentru vaci de carne şi pentru reproducţie la porc, iar cealaltă pe măsura 123 care va viza în principal partea de depozite de legume şi fructe. Deocamdată nu putem spune suma exactă care va fi disponibilă pentru aceste două măsuri pentru că suntem în plin proces de dezangajare a tuturor proiectelor neviabile, de unde vom atrage în jur de 200-250 de milioane de euro. De asemenea, mai avem posibilitatea să facem şi unele realocări de alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe de unde mai putem atrage încă 50 de milioane de euro", a spus Turtoi

Acesta a precizat că în urma unei analize făcute la nivelul tuturor proiectelor din sistem, în jur de 500 de proiecte vor fi reziliate întrucât nu au efectuat nicio plată şi nici nu mai pot face dovada cofinanţării, iar sumele aprobate vor fi realocate măsurilor care se vor mai deschide în luna noiembrie din acest an.

"S-a făcut o analiză la sânge a tuturor proiectelor din sistem şi în principal s-au evidenţiat proiectele care au ajuns la termenul de 2-3 ani de implementare şi nu au efectuat nicio plată şi nu au solicitat niciun avans. Practic, stăm cu aceste proiecte blocate în sistem. Am solicitat să ne prezinte dovada cofinanţării, iar cei care nu au putut să o demonstreze nu au mai fost prelungiţi şi au fost reziliaţi. În urma analizei erau circa 800 de proiecte în situaţia aceasta, multe din anul 2010, însă cu posibilitatea de dezangajare sunt în jur de 500 de proiecte. În circa două luni am dezangajat circa 180 de milioane de euro şi sperăm ca până când vor fi lansate măsurile să dispunem de toate sumele, respectiv de circa 200-250 de milioane de euro", a adăugat Turtoi.

Şeful APDRP consideră că la această sumă se mai pot adăuga fonduri din realocări de la alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe, care nu au fost atrase de beneficiari.
"Vrem să realizăm şi unele realocări de la alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe, pentru că nu necesită aprobarea Comisiei Europene, ci doar înştiinţarea. Pentru că ambele măsuri pe care le vom lansa sunt din axa 1, avem măsura 122 pentru investiţii în creşterea valorii adăugate a produselor forestiere, care nu a fost accesată de proprietarii de păduri şi de unde vom mai putea atrage 50 de milioane de euro", a subliniat directorul general al APDRP.

În cadrul măsurii 123 privind construirea de depozite de legume şi fructe, George Turtoi a precizat că vor avea prioritate şi punctaje mai mari beneficiarii care vor avea parteneriate cu producătorii sau societăţile care au producători agricoli în structura lor.

"Ca să mai limităm adaosurile comerciale de pe lanţul de legume şi fructe, cei care vor depune proiecte în noua sesiune şi sunt beneficiari eligibili trebuie să aibă în cadrul companiei producători. Acest lucru este o noutate pentru că până în prezent un comerciant care îşi făcea un depozit cumpăra legumele de la producători, la un preţ foarte mic, le depozita, le ambala şi le vindea cu adaos, iar tot profitul îi intra lui. Producătorii agricoli ocoleau aceste depozite şi vindeau în alte părţi. În prezent, dacă producătorii sunt direct implicaţi în partea de depozitare, condiţionare şi ambalare vor merge la depozit pentru că vor avea o parte din profit. Practic, producătorii îşi vor face o linie de depozitare şi comercializare. Aceşti potenţiali beneficiari vor avea punctaje prioritare şi vor fi cei mai favorizaţi, chiar dacă sunt şi alte categorii eligibile. Ne aşteptăm să fie atractivă această măsură chiar şi pentru cei care au deja depozite, dar care sunt goale, iar acum au posibilitatea să le modernizeze", a mai spus şeful APDRP.

Cele două sesiuni de depunere de proiecte se vor deschide, cel mai probabil la mijlocul lunii noiembrie, numai după consultările din cadrul Comitetul de Monitorizare al PNDR, programate la începutul lunii noiembrie. Sesiunile vor fi active o lună, cel mult până la finele lunii decembrie, iar dacă banii nu vor fi contractaţi cele două sesiuni se vor mai prelungi în 2013 pentru încă o perioadă de timp.

Sursa AGERPRES

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) intenţionează să lanseze, la jumătatea lunii noiembrie, două sesiuni de depunere de proiecte pentru producătorii agricoli interesaţi de realizarea unor investiţii în ferme de vaci şi în depozite de legume şi fructe, fondurile europene puse la dispoziţia potenţialilor beneficiari fiind estimate în prezent la circa 250-300 de milioane de euro.


"Vom mai lansa în acest an două sesiuni de depunere de proiecte, una va fi pe măsura 121 privind investiţiile în ferme, cu prioritate pe fermele pentru vaci de carne şi pentru reproducţie la porc, iar cealaltă pe măsura 123 care va viza în principal partea de depozite de legume şi fructe. Deocamdată nu putem spune suma exactă care va fi disponibilă pentru aceste două măsuri pentru că suntem în plin proces de dezangajare a tuturor proiectelor neviabile, de unde vom atrage în jur de 200-250 de milioane de euro. De asemenea, mai avem posibilitatea să facem şi unele realocări de alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe de unde mai putem atrage încă 50 de milioane de euro", a declarat pentru AGERPRES directorul general al APDRP, George Turtoi.

Acesta a precizat că în urma unei analize făcute la nivelul tuturor proiectelor din sistem, în jur de 500 de proiecte vor fi reziliate întrucât nu au efectuat nicio plată şi nici nu mai pot face dovada cofinanţării, iar sumele aprobate vor fi realocate măsurilor care se se vor mai deschide în luna noiembrie din acest an.

"S-a făcut o analiză la sânge a tuturor proiectelor din sistem şi în principal s-au evidenţiat proiectele care au ajuns la termenul de 2-3 ani de implementare şi nu au efectuat nicio plată şi nu au solicitat niciun avans. Practic, stăm cu aceste proiecte blocate în sistem. Am solicitat să ne prezinte dovada cofinanţării, iar cei care nu au putut să o demonstreze nu au mai fost prelungiţi şi au fost reziliaţi. În urma analizei erau circa 800 de proiecte în situaţia aceasta, multe din anul 2010, însă cu posibilitatea de dezangajare sunt în jur de 500 de proiecte. În circa două luni am dezangajat circa 180 de milioane de euro şi sperăm ca până când vor fi lansate măsurile să dispunem de toate sumele, respectiv de circa 200-250 de milioane de euro", a adăugat Turtoi.

Şeful APDRP consideră că la această sumă se mai pot adăuga fonduri din realocări de la alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe, care nu au fost atrase de beneficiari.

"Vrem să realizăm şi unele realocări de la alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe, pentru că nu necesită aprobarea Comisiei Europene, ci doar înştiinţarea. Pentru că ambele măsuri pe care le vom lansa sunt din axa 1, avem măsura 122 pentru investiţii în creşterea valorii adăugate a produselor forestiere, care nu a fost accesată de proprietarii de păduri şi de unde vom mai putea atrage 50 de milioane de euro", a subliniat directorul general al APDRP.

În cadrul măsurii 123 privind construirea de depozite de legume şi fructe, George Turtoi a precizat că vor avea prioritate şi punctaje mai mari beneficiarii care vor avea parteneriate cu producătorii sau societăţile care au producători agricoli în structura lor.

"Ca să mai limităm adaosurile comerciale de pe lanţul de legume şi fructe, cei care vor depune proiecte în noua sesiune şi sunt beneficiari eligibili trebuie să aibă în cadrul companiei producători. Acest lucru este o noutate pentru că până în prezent un comerciant care îşi făcea un depozit cumpăra legumele de la producători, la un preţ foarte mic, le depozita, le ambala şi le vindea cu adaos, iar tot profitul îi intra lui. Producătorii agricoli ocoleau aceste depozite şi vindeau în alte părţi. În prezent, dacă producătorii sunt direct implicaţi în partea de depozitare, condiţionare şi ambalare vor merge la depozit pentru că vor avea o parte din profit. Practic, producătorii îşi vor face o linie de depozitare şi comercializare. Aceşti potenţiali beneficiari vor avea punctaje prioritare şi vor fi cei mai favorizaţi, chiar dacă sunt şi alte categorii eligibile. Ne aşteptăm să fie atractivă această măsură chiar şi pentru cei care au deja depozite, dar care sunt goale, iar acum au posibilitatea să le modernizeze", a mai spus şeful APDRP.

Cele două sesiuni de depunere de proiecte se vor deschide, cel mai probabil la mijlocul lunii noiembrie, numai după consultările din cadrul Comitetul de Monitorizare al PNDR, programate la începutul lunii noiembrie. Sesiunile vor fi active o lună, cel mult până la finele lunii decembrie, iar dacă banii nu vor fi contractaţi cele două sesiuni se vor mai prelungi în 2013 pentru încă o perioadă de timp.AGERPRES

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti