reclama youtube lumeasatuluitv
update 9 Dec 2019

Din experiența fermierilor - cu bune și rele despre floarea-soarelui în 2018

În paginile revistei noastre am vorbit deja în câteva rânduri despre o frumoasă inițiativă a membrilor AIDER: aceea de a-și împărtăși experiențele. Și în privința culturilor de floarea-soarelui, asociația „Agricultură Integrată Durabilă Economic Rentabilă“ (AIDER) a făcut același lucru ca și cu celelalte culturi principale: a strâns laolaltă informațiile despre tehnologiile folosite, materialul genetic, condițiile de mediu etc., le-a pus într-o broșură și apoi a oferit-o membrilor. În acest fel, fermierii se pot inspira din rezultatele altora sau pot evita greșelile unor colegi. Aceste experiențe vi le prezentăm, în continuare, în sinteză.

În Iași, ploaie ori prea multă, ori deloc!

În județul Iași sezonul de cultivare a florii-soarelui a fost caracterizat de o foarte proastă distribuție a precipitațiilor. Deși cantitatea totală de 200 l/m² nu se poate spune că a fost mică, a căzut toată în zece zile consecutive din luna iulie. Altfel, de la semănat, care s-a făcut în a doua decadă a lui aprilie, și până la recoltare nu au mai fost decât câteva ploi neînsemnate cantitativ. Fermierul respectiv a ales semințele hibridului Alvarez IR, pe care le-a semănat cu o densitate de 59.000 plante/ha. Sămânța a fost tratată cu imidacloprid, iar la semănat s-a aplicat o fertilizare cu NPK 20:20:0 și, apoi, o ierbicidare preemergentă cu s-metolaclor și terbutilazin. La prima prașilă s-a aplicat o nouă fertilizare cu uree, urmată de o erbicidare cu imazamox, ocazie cu care s-au distribuit și biostimulatori pe bază de auxină. Costul total al producției a fost de 1.425 lei/ha. Producția a fost de trei tone/ha.

Experiențe variate în Călărași

În județul Călărași experiențele au fost mai multe și diferite. La o fermă semănatul s-a făcut în prima decadă a lui aprilie. Hibridul LE 99 a fost folosit cu o densitate de 63.000 plante/ha. Pe terenul folosit a existat un covor vegetal, înființat în august 2017, care a fost compus din muștar, ovăz negru, bob și lathyrus. Covorul a fost distrus cu o grapă cu disc, chiar înainte de semănat. La semănat s-a aplicat și o fertilizare cu MAP și uree și s-a erbicidat cu metolaclor și glifosat.

În a doua decadă a lunii aprilie s-a făcut o nouă erbicidare cu tribenuron metil, iar în a treia decadă a aceleiași luni s-a dovedit necesară aplicarea unui raticid pe bază de bromadiolone. În sfârșit, la jumătatea lunii mai s-a aplicat încă o fertilizare foliară, pentru care s-a utilizat o soluția ecologică cu conținut ridicat de bor. Cheltuielile totale s-au cifrat la 1.403 lei/ha. În condițiile unui total al precipitațiilor de 215 mm, producția înre­gistrată a fost de 2,48 t/ha.

Aproximativ aceeași tehnologie a fost aplicată și unei alte suprafețe, pe care s-a semănat hibridul LE 25, cu o densitate de 63.000 plante/ha. Față de cultura prezentată anterior, nu s-au folosit raticide și nu a existat covor vegetal. Așa se face că și costurile de producție au fost mai mici, de numai 1.010 lei/ha. În schimb, producția a fost considerabil mai mare: 3,18 t/ha, adică un plus de 700 kg!

Probabil că acest rezultat a fost o îmbinare între densitatea de însămânțare mai mare și potențialul superior al hibridului folosit.

Când aparențele înșală

La cealaltă extremă s-a situat următoarea experiență din Călărași. Aparent, fermierul avea toate atuurile: teren de baltă, experiență și un hibrid performant: Gracia. Semănatul, cu o densitate de 70.000 plante/ha, a avut loc în a doua decadă a lunii aprilie. Cu această ocazie s-a aplicat și o fertilizare cu azotat de amoniu, îngrășământ microgranulat și NPK 20:20:0. În stadiul de 4-6 frunze s-a erbicidat cu un amestec de imazamox și quizalofop-p-tefuril. Costul culturii a ajuns la 1.834 lei/ha. Însă problema principală au constituit-o precipitațiile. De la ultima zăpadă și până la 10 iulie nu a mai plouat deloc. În aceste condiții, răsărirea a fost neuniformă. În schimb, în luna iulie, în doar câteva zile au căzut cea mai mare parte din cei 216 mm, câți s-au strâns în tot sezonul. Rezultatul a fost o îmburuienare excesivă. Până la urmă, producția a totalizat 2 t/ha, cu 500 kg/ha mai mare decât media fermei.

Tehnologii câștigătoare

În județul Constanța, unul dintre fermieri a pariat pe hibridul Neoma, semănat cu o densitate de 64.000 plante/ha chiar în prima decadă a lunii aprilie. Terenul a fost erbicidat preemergent cu imazamox, apoi în fenofazele de 1-2 frunze și 6-8 frunze a fost prășit mecanic. A mai fost aplicat doar un tratament cu fungicid, cu un amestec de azoxitrobin și ciprocomazol. Nu s-au aplicat niciun fel de îngrășăminte. Costul de producție a fost de 1.250 lei/ha. În condițiile în care precipitațiile au însumat 506 litri/m², producția a atins 3,8 t/ha!

În același județ, la o fermă unde precipitațiile au fost ceva mai reduse, de 423 mm, producția a înregistrat 4,39 t/ha. Sămânța de Marquesa a fost semănată cu densitatea de 64.000 plante/ha chiar din a treia decadă a lunii martie. Cu aceeași ocazie s-a și fertilizat cu NPK 20:20:0, iar preemergent s-a erbicidat cu s-metolaclor și terbutilazin. O altă erbicidare, cu imazamox, s-a făcut în stadiul de 6-8 frunze, urmată, în stadiul de 10-12 frunze, de o prașilă mecanică și o fertilizare cu azotat de amoniu.

În fine, la momentul apariției butonului floral s-au făcut un tratament cu fungicid pe bază de boscalid și dimoxystrobin și o fertilizare cu bor. Costurile de producție s-au ridicat la 1.937 lei/ha, cu rezultatele pe care le-am arătat.

Culturi bio și semincere

În județul Timiș, unul dintre fermieri a realizat o producție organică. Terenul a fost fertilizat cu azot organic înainte de semănat. Apoi s-au mai efectuat două treceri cu sapa rotativă și două treceri cu prașila. Ploile multe din perioada 15 mai - 15 iulie au făcut foarte dificil prășitul la timp, astfel încât au existat multe parcele „murdare“. Hibridul folosit a fost Fushia CL, cu o densitate de 70.000 plante/ha. Producția obținută a fost de 1,4 t/ha.

În fine, prezentăm și rezultatele obținute pe un lot semincer din județul Mureș. Materialul genetic Caspien a fot semănat târziu, la sfârșitul lunii aprilie. Densitatea a fost de 57.000 plante/ha. La semănat s-au aplicat o fertilizare cu DAP 18:46 și o erbicidare cu fluorocloridon. Abia în prima decadă a lunii iulie s-a mai făcut o lucrare, și anume aplicarea unui fungicid cu trifloxistrobin și ciprocomazol. Suma precipitațiilor a fost de 300 mm, iar producția obținută de 600 kg/ha!

Alexandru GRIGORIEV

Culturile-releu, un experiment cu rezultate promițătoare

Nicolas Lefebvre este, așa după cum se recomandă el însuși, „un belgian care a stat suficient timp în România astfel încât să se românizeze în mare parte“. El lucrează deja de cinci ani 1.600 de hectare de pământ în localitatea Birda, din județul Timiș. Tot terenul este lucrat în sistem bio. Culturile practicate sunt dintre cele mai diversificate: lucernă, grâu, grâu spelta, mazăre de iarnă, soia, floarea-soarelui, rapiță, ovăz de iarnă. „După părerea mea, aici în România există o piață cu un anumit specific în ceea ce privește produsele bio. Este o piață cu un loc mai bun pentru mazărea de iarnă și pentru ovăz“, consideră fermierul.

„N-am vrut să renunț fără să încerc!“

În anul agricol 2017-2018, Nicolas Lefebvre a făcut în ferma sa un experiment despre care i-a făcut plăcere să le vorbească colegilor săi, fermieri membri ai Asociației „Agricultură Integrată Durabilă Economic Rentabilă“ (AIDER). Obiectul experimentului l-a constituit ceea ce s-ar traduce prin „culturi-releu“. În felul său aparte, jovial, fermierul a definit acest concept ca pe „o prostie care mi-a rămas în cap de câțiva ani și la care n-am vrut să renunț fără să o încerc!“. Schimbând registrul, este vorba despre o metodă prin care se urmărește captarea a cât mai mult din radiația solară, acoperirea cât mai completă a solului și realizarea unei producții cât mai mari pe același teren. Practic, este vorba despre practicarea a două culturi, pe același teren, în mare parte în același timp.

„Am observat că în culturile bio potențialul grâului este determinat de potențialul solului. Acest lucru a fost unul dintre motivele pentru care m-am gândit cum pot valorifica mai bine terenul, astfel încât să nu existe buruieni care să scadă din potențialul terenului“, explică autorul experimentului.

Grâul, semănat pe două rânduri din trei

În toamna lui 2017, mai exact pe 10 octombrie, a fost însămânțat grâul. S-a folosit soiul Antonius. „Este un grâu de panificație, înalt. Este des folosit în Austria. Pentru că din multe puncte de vedere atât solurile, cât și condițiile din zona Timișoarei se aseamănă cu cele din Austria, folosim atât genetică, cât și tehnologii austriece“. Semănatul a fost făcut în rânduri, cu 25 cm distanță între ele. Numai că au fost semănate doar câte două rânduri din trei. Astfel, densitatea de semănat a devenit de 320 g/mp, corespunzător a două treimi din cea recomandată, de 480 g/mp. Lucrările de curățare mecanică a terenului au fost cele obișnuite, la fel ca și restul tehnologiei.

„Unul dintre lucrurile care au făcut posibilă înființarea acestei tehnologii de culturi-releu a fost acela că toate tractoarele noastre folosesc un sistem de ghidaj care face ca lucrările să se facă pe aceeași urmă, folosind utilaje cu o lățime de nouă metri“, a dezvăluit Nicolas Lefebvre unul dintre secrete.

Un utilaj adaptat special

Obiectivul fixat pentru primăvara lui 2018 a fost ca pe rândul rămas liber în viitorul lan de grâu să se semene soia și sorg. „Experimentul l-am făcut pe zece hectare: cinci cu soia și cinci cu sorg“, a povestit fermierul.

Principala preocupare pe timpul iernii a fost conceperea utilajului care să facă posibilă însămânțarea culturii de primăvară. „Pot spune că a fost cea mai complicată treabă“, crede autorul experimentului.

„M-am gândit mult la modalitatea în care am putea face asta. Până la urmă, am dezmembrat o prășitoare și i-am adaptat câte o gheară de semănat și o roată-tăvălug la 75 de cm. Astfel am obținut utilajul de care aveam nevoie!“.

Când grâul se afla la începutul perioadei de înspicare (BBCH 46-49, în termeni mai exacți pentru specialiști), respectiv pe 11 mai, au fost semănate culturile-releu. Pentru o mai bună relevanță a experimentului, au fost folosiți doi hibrizi de soia: ES Mentor, cu o densitate de 400.000 boabe/ha, și ES Alize, pentru care s-au utilizat doar 320.000 boabe/ha. Așa cum am spus, deja, distanța dintre rândurile de soia a fost de 75 cm.

Grâul, mai productiv decât pe lotul-martor

Au urmat șase săptămâni de așteptare febrilă. „La ochi“, cum se spune, culturile arătau foarte bine. Dar încă nu se putea anticipa nimic în ceea ce privește rezultatele. Abia pe 25 iunie a venit ziua când s-au obținut primele date concrete, respectiv ziua recoltării grâului.

Dar chiar recoltarea în sine a implicat unele dificultăți. Dacă dificultățile au fost repede depășite, mai grea a fost luarea unor decizi. Atât soia, cât și sorgul crescuseră frumos. În primul caz a fost ceva mai simplu: grâul a fost recoltat un pic mai de sus, astfel încât fermierul apreciază că a existat o pierdere de cca 200 kg/ha din această cauză. Mai rău a fost că, dintr-o eroare, două din cele zece rânduri de soia au fost călcate!

În ceea ce privește sorgul, acesta era de aceeași înălțime cu grâul. În final, Nicolas Lefebvre a hotărât ca recoltarea să se facă de la înălțimea de zece cm față de sol.

După ce s-a cântărit producția, rezultatul a fost mai mult decât încurajator: deși suprafața cultivată era de doar 67% față de cea a lotului martor, producția a fost cu doar 22% mai mică. Adică o productivitate la grâu crescută semnificativ!

Și soia a produs peste media fermei!

Au urmat din nou câteva săptămâni de așteptare. Dar surprizele continuau să se țină lanț. Sorgul, care fusese tăiat la zece centimetri, și-a revenit spectaculos. Ba mai mult decât atât, a avut și o înfrățire mai bogată și a rămas foarte curat, deși distanța între rânduri era mare – 75 cm. Același lucru s-a petrecut și la soia: cele două rânduri călcate și-au revenit cât de cât. Parcela s-a menținut foarte curată, fără buruieni. A fost necesară doar o singură prășire.

Pe 10 septembrie a venit al doilea moment al adevărului: recoltarea soiei. Producția a depășit toate așteptările: 1.700 kg/ha, mai mare decât media fermei, care a fost de 1.500 kg/ha!

Recoltarea parcelei cu sorg a întârziat, din diverse motive. A rămas ultimul petec cultivat din fermă și a devenit ținta șoarecilor și a căprioarelor flămânde. Pe 9 octombrie, la recoltare, producția a fost de 1.500 kg/ha, față de 2.100, media fermei. A fost totuși remarcabilă curățenia care s-a menținut între rânduri!

„O cultură mai tehnică, dar mai eficientă!“

Concluzia fermierului după acest experiment este cât se poate de clară: a fost o reușită. Rezultatele au demonstrat mai multe lucruri. Unul dintre acestea este că grâul și soia se potențează reciproc. Apoi, s-a văzut clar că soia și sorgul sunt productive, chiar dacă la recoltarea grâului sunt călcate, respectiv tăiate. De asemenea, foarte important este că apariția buruienilor este împiedicată de asocierea acestor culturi.

În ceea ce privește sorgul, Nicolas Lefebvre a hotărât ca în acest an să renunțe la cultura lui: „Principalul motiv este că are o piață redusă“. În schimb, este hotărât să dezvolte în continuare combinația cu soia. „Am să extind suprafața la 40 de hectare. Obiectivul pe care mi-l propun este ca la grâu să obțin în jur de 90% din producția standard, astfel încât soia să fie ca un bonus“, ne-a mai spus el.

Iar ca un sfat pentru alți fermieri, consideră că „este o cultură un pic mai tehnică, dar este și mult mai eficientă. Merită, fără nicio îndoială!“

Alexandru GRIGORIEV

Abonează-te la acest feed RSS