Adama Sultan iulie 2020
update 6 Aug 2020

Vlașca 2008. Cooperativa giurgiuveană după model franțuzesc

De ceva vreme se tot vorbește despre asocierea fermierilor ca fiind o necesitate. Unii încă nu sunt convinși de modul în care ar putea fi ajutați, însă există și fermieri care înțeleg beneficiile și înființează cooperative. Un model de „așa da“ este cooperativa Vlașca 2008 din județul Giurgiu, care în numai 8 ani de activitate numără 50 de membri.

Sursa de inspirație, cooperativa Euralis

Cum a evoluat activitatea cooperativei în cei 8 ani de activitate ne-a vorbit domnul Cosma Măroiu, unul dintre inițiatori și președintele consiliului de administrație: „Inițiativa a aparținut unei grup de 18 membri după care și alți fermieri, conștientizând avantajele cooperativei, ni s-au alăturat. În acest mo­ment suntem 50 de membri și împreună lucrăm 50.000 de ha. În prezent, prin cooperativă facem achiziția de inputuri, dar și vânzarea producțiilor. Vânzarea nu înseamnă că vinde cooperativa, ci reprezintă o operațiune de intermediere între membrii cooperatori și traderi. În acest sens strângem recoltele și licităm în funcție de ce dorește fiecare membru să vândă. Trebuie menționat că niciun membru nu este constrâns cum și când să vândă, avem însă regula ca 70% dintre inputuri să fie achiziționate prin cooperativă și 70 % din producție să fie vândute tot așa. Cumva ne-am inspirat din activitatea celor de la Euralis, deși și lor le-au trebuit mulți ani până să ajungă la ceea ce au astăzi. Diferența e dată de faptul că în Franța totul se face prin această formă asociativă. Cooperativa cumpără inputurile, preia producția și dă banii fermierului. Ne mai trebuie și timp să ajungem ca ei.“

Cotizație fixă și susținere continuă

Pentru ca o cooperativă să funcționeze foarte bine este nevoie și de un capital, iar acest lucru îl știu și fermierii giurgiuveni, fiecare cotizând cu suma fixă de 2.000 de lei/an, indiferent de mărimea fermei. Pentru ca un fermier să poată fi membru trebuie să lucreze cel puțin 100 de hectare. „Și în ceea ce privește fondurile am început cu pași mărunți, să nu speriem fermierii. Acum fiecare membru plătește o cotizație de 2.000 de lei/an, indiferent de suprafața pe care o lucrează. Se face și o diferență între mărimea fermei atunci când vorbim despre cea de a doua cotizație. Din inputurile cumpărate prin cooperativă care se fac prin licitație, fiecare plătește 2,5 % în funcție de volumul pe care îl achiziționează, bani care revin cooperativei. După o perioadă de la înființare, din fondurile adunate am economisit și ne-am achiziționat un sediu unde au loc toate întâlnirile și licitațiile. De asemenea, am achiziționat și un autoturism, dar și GPS-uri pentru fermierii ce au probleme la APIA și trebuie să își măsoare terenurile. La vânzare, cooperativa noastră fixează prețul. Nu obținem neapărat cu mult peste ceea ce ne oferă traderii, dar cu siguranță din vânzare se adună ceva profit. Iar la inputuri, prin discounturile obținute, se poate considera că, o dată la 4 ani, fermierul nu le plătește“, a mai completat președintele consiliului de administrație.

Cooperativa are un consiliu administrativ, dar și un angajat permanent. Toate deciziile se iau în cadrul adunării generale și, chiar dacă în acest moment toți membrii sunt din județul Giurgiu, aceasta nu este o condiție necesară pentru a fi înscris în asociație. Domnul Măroiu a precizat faptul că și fermierii din județele limitrofe pot opta pentru înscrierea în asociație, dar a precizat că sediul central va rămâne mereu în acest județ.

Cum lucrurile merg bine, planurile de viitor nu se lasă așteptate. Unul dintre cele mai importante puncte de pe agenda membrilor Vlașca 2008 este înființarea unui fond mutual al cooperativei. „Din fondul actual putem ajuta un fermier mai mic, care are și obligații mai mici. Pentru pagube mai mari cauzate de fenomenele meteorologice sau în eventualitatea în care un fermier are au accident ne trebuie sume mai mari. De aceea ne gândim cumva să contribuim mai mult, eventual să înființăm un fond mutual al cooperativei. Este unul dintre următorii pași. Avem bani puși deoparte pentru achiziționarea unui tir, încercăm să facem și alte activități care să contribuie la dezvoltarea cooperativei și implicit a fermierilor“, a conchis Cosma Măroiu.

Ion BANU,
Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 24-25

Facilități fiscale pentru cooperativele agricole

Potrivit președintelui Comisiei pentru agricultură, Nini Săpunaru, există în lucru un act normativ care va crea un cadru legal prin care noile cooperative să fie scutite de impozitul pe profit în primii 5 ani de activitate. Acesta a mai precizat că în urma negocierilor cu cei de la Comisia Europeană există posibilitatea să fie intensificat sprijinul financiar pe proiecte europene pentru cooperative, până aproape 80-90%. Astfel, spune Nini Săpunaru, vor fi sprijiniți fermieri care vor să se asocieze, să producă și să vândă la comun. În plus, se va facilita și accesul la fondurile europene dedicate acestor forme de organizare.

Cooperativa Agricolă „Runc“ din Moldoviţa, un exemplu de asociere

La Moldoviţa, judeţul Suceava, s-a înfiinţat Cooperativa Agricolă „Runc“, succesoarea Asociaţiei pentru creşterea animalelor cu acelaşi nume, care şi-a încetat activitatea conform dispoziţiilor OUG nr. 3/2015 modificată şi completată prin Legea nr. 104/2015. Cooperativa are 19 membri fondatori, o treime fiind tineri sub 40 de ani. Ca preşedinte a fost ales Ionuţ Prindii, un crescător de animale de 24 de ani, absolvent al Facultăţii de Silvicultură din Suceava, promoţia 2015.

„În actul constitutiv şi în statut există prevederea că membrii asociaţi în cooperativă rămân şi îşi păstrează dreptul de proprietate asupra terenurilor şi a animalelor, ei asociindu-se doar pentru colectarea, procesarea, depozitarea şi vânzarea la un preţ mai bun a animalelor vii, cărnii şi a laptelui, a derivatelor acestora, precum şi a fructelor de pădure. Cea mai grea problemă pentru unii fermieri din zonele montane este lipsa desfacerii acestor produse. Prețurile pe care le practică în prezent unii procesatori nu acoperă nici cheltuielile, cei mai loviți fiind fermierii mici cu suprafeţe de teren de până la 5 hectare şi cu un număr redus de animale. Laptele care se produce în zonele montane este de cea mai bună calitate, timp de 4-5 luni cât ţine perioada păşunatului animalele fructificând foarte bine flora montană foarte bogată din covorul erbicios. În zona de munte nu se administrează de ani buni îngrăşăminte chimice din cel puţin două motive: nu există depozite de desfacere a acestor produse, iar fermierii, mai ales cei mici şi mijlocii, nu-şi pot achiziţiona îngrăşăminte chimice din cauza preţului exagerat de mare. Fertilizarea pajiştilor se face cu bălegar de grajd, iar la stâni şi în taberele de păşunat fertilizarea se face prin mutarea succesivă a coşerelor şi a solniţelor, fapt ce conduce, pe de o parte, la creșterea producţiei de masă verde pe unitatea de suprafaţă şi, pe de altă parte, la îmbunătăţirea compoziţiei floristice“, ne-a declarat Alexandru Craiuţ (foto), vicepre­şedintele Cooperativei Agricolă „Runc“.

Alexandru Craiut 2Alexandru Craiuţ susţine că, deşi carnea şi laptele din zona de munte sunt de o calitate mai bună, din nefericire marii procesatori recurg la importuri masive de carne în carcasă şi de lapte, în timp ce micii fermieri din zonele montane sunt neglijați şi daţi uitării, iar subvenţiile pe teren şi sprijinul financiar pe cap de animal sunt mult mai reduse faţă de ţările din vestul Europei.

Cooperativa are în vedere să construiască o fabrică de procesare a laptelui

Cooperativa „Runc“ a formulat şi propuneri la comisiile de specialitate din Senatul României care lucrează la modificarea Legii cooperaţiei agricole nr. 566/2004, sperând ca cele mai bune idei ale fermierilor suceveni să fie încorporate în lege şi în sprijinul fermierilor.

„Cooperativele au menirea de a apăra drepturile membrilor asociaţi pe toată filiera începând de la colectarea, procesarea şi mai ales comercializarea produselor de origine animală şi în baza legii contractelor să obţină un preț mai bun şi să producă, acolo unde sunt create condiţii, produse cu valoare adăugată mare, beneficiul respectiv urmând să se resimtă în buzunarul fiecărui fermier, dar şi al consumatorului. Având un preşedinte tânăr, cooperativa va atrage şi alţi tineri care, neputându-şi crea o afacere în satele în care s-au născut şi trăiesc, au luat calea străinătăţii. Acţiunile iniţiate de actualul ministru al Agriculturii, prin simplificarea procedurilor la Ghidurile şi Fişa Măsurii la Submăsurile 6 cu 1, 6 cu 2, 6 cu 3 şi 4 cu 2, vor crea posibilitatea accesării fondurilor europene şi stabilirea tinerilor la sate“, a precizat Alexandru Craiuţ.

Cu sprijinul administraţiei locale şi judeţene şi cu fonduri obţinute prin proiecte europene Cooperativa Agricolă „Runc“ doreşte să construiască o fabrică de procesare a laptelui.

Silviu BUCULEI

Ce promite prima cooperativă a cultivatorilor de lavandă

Lavanda. Aurul mov. Un supranume legat de câștigurile fabuloase pe care se spune că le aduce această cultură alternativă. Teoria este confirmată în parte și de fermierii români care au „adoptat-o“. „Există o piață sigură pentru desfacerea produselor obținute din lavandă și o cerere în creștere.“ Afirmația aparține unui cultivator cu zece ani de experiență pe această nișă de piață. În completare spune că individual este mult mai greu să pătrunzi pe piață și că valorificarea ar putea fi mult mai simplă în condițiile asocierii. Pornind de la această premisă, a înființat prima cooperativă dedicată cultivatorilor de lavandă, Cooperativa Agricolă Lavandine Oil. Ce și-a propus prin acest proiect aflăm chiar de la președintele ei, George Marchidan.

Societatea pe care o manageriază George Marchidan a fost printre primele din țară care s-au axat pe cultivarea lavandei. În cei zece ani în care a produs răsad a reușit să se impună în topul liderilor pe acest segment. A fost o perioadă de practică și ascensiune în care afacerea s-a extins de la 500 mp la 4.000 mp și care va culmina anul acesta prin înființarea cu lavandă a încă 1.300 mp în Buftea. Toate aceste acțiuni sunt preambulul inaugurării unui tărâm al lavandei, Lavanda Land, unde vor fi cultivate aproximativ 50 de soiuri din toată lumea. O parte din acest proiect ambițios este și înființarea Cooperativei Agricole Lavandine Oil.

„Suntem pionieri, dacă pot spune așa, pentru că este prima cooperativă din țară dedicată cultivatorilor de lavandă. Deși suntem la început de drum, proiectul prefigurat ca o soluție pe termen lung a valorificării are deja succes. Într-un timp relativ scurt de la înființare în cooperativă s-au înscris 12 cultivatori de lavandă. Alți 18 producători urmează să ne devină parteneri. În plus, a început deja negocierea unor contracte de valorificare a producției de lavandă.“

În momentul de față, la nivel național sunt aproximativ 80 de hectare înființate cu lavandă, dintre care 33 ha cultivate cu același soi, L-MIG 1, obținut de societatea din Buftea, aclimatizat la condițiile pedoclimatice din România și aflat în curs de omologare la ISTIS. Potențialul unei producții mari există însă, cel puțin până acum, fiecare producător și-a valorificat marfa individual.

„Primul și cel mai important proiect al cooperativei pe anul acesta este găsirea unei piețe sigure pentru desfacere producției de plantă verde, uscată sau a extractului de ulei. Practic, toți vom fi angrenați în căutarea unei piețe. În plus, prin înființarea acestei cooperative se va forma un grup de producători care vor putea onora cererea de pe piață printr-o cantitate mare de lavandă. Sunt situații în care se solicită 10 tone de plantă, cantitate pe care doar doi sau trei producători nu o pot acoperi. În schimb, un grup poate acționa foarte ușor. Momentan nu am stabilit direcția de valorificare a producției obținute de către membrii cooperativei, dar urmează să discutăm acest aspect.“

Cooperativa Agricolă Lavandine Oil are ambiții mari. Președintele ei și-a propus ca anul viitor să acceseze și fonduri europene. Speră astfel să închidă circuitul de producție prin recoltare procesare și, în final, să obțină produsul finit.

Planta verde – tija florală de 8-11 cm plus 30 cm tija verde – preț 8-20 lei/kg.

Anul I – 0,125 kg/plantă – 14.300 plante/ha = 1.787,5 kg.

Anul II – 0,5 kg/plantă – 14.300 plante/ha = 7.150 kg.

Anul III – 1,5-2 kg/plantă – 14.300 plante/ha = 21.450 kg.

Anul IV – 2-3 kg/plantă – 14.300 plante/ha = 28.600 kg.

Planta uscată – preț 40-55 lei/kg în perioada de iarnă.

Ulei volatil – 15-18 l/tona de floare proaspătă (floarea folosită în procesul de extracție reprezintă 1/3 din planta verde ) – preț 70-120 euro/l.

După anul IV producția rămâne constantă, iar perioada medie de viață a lavandei este de peste 40 ani.

Lavanda mai poate da o recoltă secundară la sfârșitul lunii septembrie – raportul de producție este 1/6. Din anul III de cultură, lavanda nu mai necesită lucrări de întreținere.

Pentru a încuraja acest segment de producție, președintele cooperativei, ing. George Marchidan, ne-a supus atenției un studiu privind dispunerea producției pe patru ani din punct de vedere economic și productiv. Cifrele menționate sunt valori determinate pe parcursul a 10 ani de studiu personal la condițiile pedoclimatice ale României, în special orașul Buftea.

Cei care doresc să adere la Cooperativa Agricolă Lavandine Oil trebuie să achite o taxă de înscriere de 500 de lei, iar apoi să achite o cotizație lunară de 50 de lei.

Laura ZMARANDA

GALERIE FOTO

Cronica unei cooperative de succes

Aderarea la Cooperativa Agricolă Vlaşca presupune achitarea unei taxe de înscriere, o cotizaţie de 2.000 de lei anual şi 2,5% din valoarea inputurilor achiziţionate.

Bântuiţi încă de „fantoma“ fostelor CAP-uri, asocierea pentru fermierii români pare să fie un subiect tabu. Mentalitatea greşită faţă de această formă de organizare, dar şi slaba promovare a avantajelor ce vin odată cu apartenenţa la cooperative privează agricultura de beneficii importante. Există, însă, şi excepţii. Cooperativa Agricolă Vlaşca din judeţul Giurgiu este dovada că asocierea aduce cu sine performanţa. Înfiinţată în 2009 din iniţiativa celor mai importanţi fermieri din Giurgiu, cooperativa a avut iniţial 25 de membri cu o suprafaţă totală de 18.000 hectare. Astăzi are 46 de membri cu o suprafaţă în exploatare de 33.000 de hectare. Secretele care au stat în spatele acestei reuşite, spune Nenu Tudor, directorul cooperativei, sunt seriozitatea, tenacitatea şi colaborarea foarte bună între fermieri. Speranţele sunt mari, iar ţinta supremă este dezvoltarea cooperativei la nivelul entităţilor similare din ţările din Vest.

Licitaţia, o formă de negociere transparentă

Cooperativa Agricolă Vlaşca are câteva direcţii de acţiune clar stabilite. Pentru început vom face referire la licitaţia cu strigare, care se practică atât pentru achiziţia inputurilor – pesticide, îngrăşăminte, seminţe –, dar şi la valorificarea fiecărei recolte în parte. Ideea a aparţinut chiar dlui Nenu care, economist de profesie, a înţeles că aceasta este singura modalitate prin care putea asigura inputuri de top şi seminţe de calitate fermierilor. Potrivit domniei sale, aceste licitaţii cu strigare reprezintă o practică foarte transparentă de negociere, care aduce cu sine avantajele obţinerii unor preţuri bune. O altă direcţie de acţiune a Cooperativei Agricole Vlaşca este asigurarea culturilor ca element de bază, prevăzută şi în actele normative referitoare la contractele de arendă. Se face tot prin licitaţie, obţinându-se cote şi francize rezonabile. Cei mai mulţi membri ai cooperativei deţin balanţe electronice, iar verificarea lor anuală se face tot în urma licitaţiilor. Cartarea terenurilor agricole este una dintre cele mai recente preocupări în cadrul cooperativei. În vară, după eliberarea terenurilor de păioase şi rapiţă, se va face o licitaţie pentru cartarea terenurilor. Obiectivul acestei cartări este acela de a minimaliza cheltuielile, de a maximiza producţiile de calitate şi profitul. Prin cartare fermierii vor putea utiliza eficient îngrăşămintele acolo unde trebuie şi doar în cantităţile necesare.

Organizarea licitaţiilor este foarte meticuloasă şi presupune întocmirea unor caiete de sarcini care cuprind locaţia şi data când se vor desfăşura, dar şi necesarul de inputuri pentru fiecare fermier. Marfa solicitată este distribuită la fiecare fermă în parte, indiferent de cantitate. Şi în cazul preluării recoltei se aplică aceeaşi regulă, aceasta fiind ridicată de către cumpărător din spaţiile depozitare ale fermei. Astfel sunt eliminate costurile de manipulare a mărfii.

Inputuri de calitate, recolte pe măsură

Graţie inputurilor de calitate achiziţionate, fermierii din Cooperativa Agricolă Vlaşca au reuşit să aibă recolte bune şi calitativ, dar şi cantitativ. Principalele culturi aflate în exploataţie sunt grâul, porumbul, orzul, rapiţa şi floarea-soarelui. În prezent, în cadrul cooperativei există şi şase fermieri care au început înfiinţarea unor culturi de soia şi au obţinut producţii între 3,1 şi 5 tone/hectar. Pe tona de soia se obţin aproximativ 227 de euro. La porumb, spre exemplu, s-au obţinut 10-12 tone la hectar, la grâu 5-6 tone, 7 tone la orz, 4 tone la rapiţă. Economic vorbind, în condiţiile anului agricol 2014, pentru kilogramul de porumb s-au obţinut 53-54 de bani, un preţ peste nivelul pieţei. În plus, membrii cooperativei sunt permanent informaţi cu privire la fluctuaţiile Bursei, astfel încât licitaţia la porumb, orz şi rapiţă se face în euro, iar la floarea-soarelui în dolari. Directorul cooperativei susţine că este foarte important pentru fermieri să fie conectaţi la ce se întâmplă în momentul întocmirii documentelor şi la cursul Bursei. În momentul de faţă cooperativa a creat un trend pentru că preţurile obţinute pentru valorificarea producţiei la licitaţiile organizate în cadrul ei reprezintă un punct de referinţă pentru ceilalţi fermieri din zonă.

Principalii cumpărători sunt marii traderi naţionali, dar şi din străinătate. Potrivit dlui Nenu, companiile din afara ţării sunt foarte importante în această strategie agricolă, întrucât capacitatea de prelucrare a ţării noastre este mică prin comparaţie cu producţia obţinută şi s-ar produce un blocaj.

Ferme de top

Dotarea tehnologică de care dispun cele 46 de ferme vegetale din cadrul cooperativei este una de top pentru că a crescut semnificativ numărul utilajelor agricole performante. Acest lucru a permis scăderea cheltuielilor şi efectuarea lucrărilor agricole în timp optim. În plus, fermele deţin platforme betonate, silozuri şi magazii de stocare care permit fermierilor să valorifice recolta atunci când este momentul potrivit. Apartenenţa la o cooperativă sau la alte forme de asociere este importantă şi pentru accesarea fondurilor europene, întrucât se acordă 10 puncte la procentajul celui care doreşte să beneficieze de bani europeni.

• Dacă anul agricol 2014 a fost unul foarte dificil din cauza ploilor abundente de la începutul primăverii care au afectat producţiile, pentru fermieri a apărut o altă problemă, şi anume distrugerile cauzate de rozătoare. Potrivit dlui Nenu Tudor, din cauza pagubelor provocate de şoarecii de câmp se estimează pentru anul 2015 o diminuare a producţiei cu 30% la grâu, orz şi rapiţă.

Laura ZMARANDA

Viitorul agriculturii româneşti este cooperatist

Cum arată viitorul agriculturii româneşti? Va fi ea bazată pe fermele mici, pe fermele familiale sau pe marile latifundii? Sunt întrebări la care încearcă să dea un răspuns în interviul de mai jos scriitorul şi jurnalistul ştiinţific Alexandru Mironov.

– Domnule Mironov, cineva spunea că satul fără Europa poate exista, dar Europa fără sat, nu... Ce credeţi despre această afirmaţie?

– Exprimarea este frumoasă, dar nu cred că este tocmai adevărată. Şi spun asta pentru că cele mai multe dintre ţările occidentale au sate destul de puţine... Aici, satele sunt foarte rare, populaţia trăieşte mai mult la oraşe. Şi acest lucru se întâmplă pentru că acum în agricultură se lucrează pe suprafeţe mari. Nu mai e nevoie ca ţăranul să stea lângă ogor. Eu cred însă, totodată, că din toate ţările Europei, cele din zona noastră vor continua să fie rurale ba chiar, paradoxal, să fie din ce în ce mai rurale. Cel puţin, românul înţelege că e mult mai bună „iarba verde de acasă“, că viaţa e mai bună, apa mai curată, hrana mai sănătoasă faţă de oraş, unde viaţa e mai haotică. De aceea eu cred în „România rurală 2050“, acest slogan văzându-l ca un altfel de „drapel“ pe care eu l-aş pune în mâinile copiilor şi nepoţilor mei. Cred că atunci, în 2050, cine va avea mâncare va avea putere, pentru că vorbim de o lume de 9,3 miliarde de locuitori şi de o Europă care va avea peste 600 de milioane de oameni. Şi da, în viitor Europa va fi una rurală, dar nu în toate părţile ei... Pentru că acum, în ţări precum Franţa, satele au ajuns un fel de muzee...

– Acum trebuie să ne gândim la faptul că satele, de exemplu, au Internet, iar însăşi noţiunea de „rural“ se schimbă... Omul de la ţară are deschidere către lume prin mijloacele de comunicare...

– După cum bine spunea acad. Drăgănescu, planeta este învelită într-o nouă sferă. O sferă a cunoaşterii... Pe lângă sistemul de comunicaţii de acum, care leagă pe toată lumea cu toată lumea, cred că în viitor fiecare va purta asupra lui un cip de înregistrare şi transmitere a stării de sănătate, a locului unde se află... Întorcându-mă la viaţa de la ţară, cred că va fi mult mai simplu de trăit acolo. Se observă că tot mai multă lume preferă să se mute la sat chiar dacă nu au mai trăit acolo...

– Statisticile spun că, în acest moment, 47 la sută dintre români trăiesc la ţară. Problema e că populaţia României a îmbătrânit – peste 25% din populaţie are peste 60 de ani, iar pentru sat situaţia este mult mai critică pentru că acolo populaţia a îmbătrânit mult mai puternic. De aceea este nevoie de această infuzie de tinereţe...

– Da, este categoric nevoie. Pentru asta trebuie să se facă mari investiţii în învăţământul pentru sănătate. Medicii nu trebuie să mai plece în străinătate... Eu cred că, în cele din urmă, sistemul se va pune la punct şi la noi. Observ că, în ultima vreme, au început să vină tot mai mulţi străini în facultăţile noastre de medicină... Va trebui să mărim numărul de studenţi care să înveţe aici şi să-i folosim în ţară. Iar Ministerul Sănătăţii trebuie să facă ceva pentru că nu e corect ca medicii să înveţe meserie din impozitele pe care noi le plătim şi apoi să plece să muncească în străinătate. Nici nu cred că e corect din partea Occidentului că ne face asta...

– E clar că, indiferent de problemele care vor fi, agricultura va rămâne pentru totdeauna preocuparea celor care locuiesc în rural. Şi s-au tot purtat discuţii intense despre cum ar trebui să fie agricultura României – cu suprafeţe mari, latifundiare sau cu ferme mai mici familiale.

– Eu cred că agricultura cooperatistă este viitorul dincolo de marile moşii care există acum şi care funcţionează foarte bine pe sistemul randamentului. Când mă refer la sistemul cooperatist mă refer, de exemplu, la oamenii din 10-12 comune care îşi duc producţia la un Centru unde aceasta este prelucrată. Iar acest Centru este dotat cu toate facilităţile, de la apă curentă la punct de cercetare. De aceea cred că sistemul cooperatist este inevitabil pentru că altfel agricultorii nu vor reuşi să facă faţă vremurilor...

– Permiteţi să vă completez... În România, plecând de la experienţa comunismului, se confundă cooperativa cu colhozul. Oamenii sunt încă speriaţi, acum şi după 25 de ani. De aceea trebuie să-i lămurim pe tineri că ăsta e viitorul. Dar de câte ori s-a încercat câte ceva apare această teamă ca „nu cumva să-mi pierd pământul“...

– E normal să fie aşa, dacă ne gândim că mulţi ţărani au devenit proprietari de puţin timp. Iar în această chestiune şcoala are un cuvânt greu de spus. Dacă în şcoala românească, la lecţia de educaţie civică, se explică faptul că numai împreună putem rezolva problemele în sensul de a lucra împreună pământul pentru o eficienţă mai mare, atunci lucrurile iau o altă turnură. Asta înseamnă agricultură de mare calitate, singura care poate aduce venituri serioase României, din pământul foarte bun care e aici. Să nu uităm că avem cel mai bun cernoziom din zonă...

– Legat tot de educaţie... Anul trecut am început şcoala fără manuale, am dat cardurile de sănătate fără să avem cititoare de carduri, am construit, la Braşov, o pistă de aeroport, care a costat vreo 25 de milioane de euro, dar am rămas doar cu pista pentru că nu mai avem bani pentru clădirea şi anexele aeroportului. De asemenea, în satul Roma din judeţul Botoşani s-au construit şanţuri de beton, dar au uitat să facă podeţele, iar lumea din sat a rămas izolată. Vă întreb... De ce avem noi, românii, această neşansă să ne dăm, cumva, cu stângu-n dreptu’?

– Pentru că nu există o gândire care să unească. Pentru că la români nu ştie dreapta ce face stânga. Nu se răspunde la întrebarea: „Cine trebuie să facă asta?“. În acest sens, cred că, cel puţin când vine vorba de proiectele mari, cea care trebuie să răspundă la această întrebare este Academia Română. Pentru că aici sunt minţile cele mai luminate pe care le avem. Şi mă refer acum şi la cele 66 de institute de cercetare. Cred că acestora trebuie să le dăm tema, iar ei să răspundă la întrebări. Numai atunci vom ajunge la o omogenizare a acţiunilor.

– Într-adevăr. Observ că la noi există o ruptură periculoasă între politic şi ştiinţă. Spun acest lucru pentru că nu am găsit în niciun program politic o viziune care să construiască România punând la temelia proiectelor oamenii de ştiinţă.

– Eu sper că tragi-comedia care se joacă în politică acum să facă poporul român să zguduie puţin clasa conducătoare. Toţi spun, inclusiv studiile de ultimă oră, că trebuie să facem o infrastructură. Nici grânele nu le poţi transporta bine dacă n-ai drumuri. Trebuie să refacem şi căile ferate... În plus, trebuie să construim şi silozurile de care avem nevoie pentru că depozitarea cerealelor e încă o problemă. Trebuie luate toate problemele pe rând, iar pe primul loc trebuie puse problemele cu adevărat arzătoare pentru ţară.

Gheorghe VERMAN

Cooperativa agricolă după model francez

Fermierii suceveni, după doi ani de tatonări, au reuşit să se unească pentru a fi puternici şi pe piaţa europeană prin înfiinţarea Cooperativei Agricole Bucovina. Prin această asociere, fermierii vor să acceseze proiecte europene şi să fie competitivi pe piaţa internă şi externă.

La Suceava a fost înfiinţată, la sfârşitul lunii octombrie, Cooperativa Agricolă Bucovina, structură asociativă formată după modelul francez de la CAVAC. La lansarea oficială de la Suceava au fost invitaţi şi doi reprezentanţi ai Cooperativei Agricole CAVAC din Franţa, pentru a prezenta modelul după care se va ghida cooperativa fermierilor suceveni şi semnarea unui parteneriat între cele două cooperative. Francezii de la CAVAC şi-au arătat disponibilitatea pentru o colaborare directă cu Cooperativa Agricolă Bucovina, inclusiv la achiziţii de grâu şi soia pentru animale.

Cooperativa Agricolă Bucovina are 12 membri fondatori, dintre marii cultivatori din judeţ, care lucrează aproximativ 6.000 de hectare de teren agricol. Noua cooperativă îşi propune să atragă cât mai mulţi fermierii suceveni, inclusiv pe cei mai mici, pentru a putea achiziţiona mai uşor şi mai ieftin materie primă, dar şi pentru a fi competitivi la vânzarea produselor.

„În asociaţie este bine-venit orice proprietar de teren sau de fermă zootehnică. Momentan, am făcut un prim pas pentru că trebuie să pornim de undeva. Luăm modelul din Franţa; dacă la ei merge, poate merge şi la noi“, a declarat Gheorghe Chiriac, preşedintele Cooperativei Agricole Bucovina.

Conform acestuia, primul mare proiect pe care vrea să-l implementeze noua cooperativă cu fonduri europene este construirea unui siloz:

„Vrem să accesăm un proiect cu fonduri europene pentru a construi un siloz de mari dimensiuni, unde să depozităm produsele în condiţii bune, pentru a le putea vinde la un preţ mai bun, la momentul potrivit. Sper ca prin noile proiecte să avem şanse, mai ales că finan­ţarea cu fonduri europene este de 70-90%. Am identificat locaţia unde să amplasăm silozul, la Dărmăneşti, unde există cale ferată şi gaz metan. Aşa am putea să reducem costurile de transport şi să avem un plus la profit.

Francezii vor să cumpere foarte multă marfă din România. Conform discuţiilor, anul viitor vor să cumpere 30.000 de tone de grâu şi soia, dar şi porumb. Este o cantitate pe care o putem oferi fără probleme“, ne-a spus Gheorghe Chiriac.

Prezent la Suceava, Christophe Vinet, director al secţiunii de cereale în cadrul Cooperativei CAVAC din oraşul La Roche-sur-Yon, zona Nantes, a precizat că asociaţia are în spate o istorie de peste 50 de ani, iar reţeta de succes a constat în îmbinarea exploataţiilor vegetale cu cele din sectorul creşterii animalelor. El a confirmat că în Franţa se resimte un deficit la sectorul cereale, în special la grâu, dar şi la soia pentru animale, iar cantităţi mari de produse ar putea fi achiziţionate de la cooperativa înfiinţată în judeţul Suceava.

Fermierul francez i-a îndemnat pe agricultorii suceveni să profite de şansa pe care o au în această perioadă şi să acceseze fonduri europene pentru dezvoltare, şansă pe care cooperativa CAVAC nu a avut-o la înfiinţare. Totodată, a subliniat faptul că aceste forme de asociere au prioritate la multe dintre programele care vor fi subvenţionate cu fonduri europene în următoarea perioadă.

Silviu BUCULEI

Biogazul şi cooperativa, lecţia franceză

49 de fermieri francezi îşi construiesc o centrală de cogenerare pe biogaz pentru a obţine un profit mai bun din activitatea agricolă, dar şi pentru un management optim al deşeurilor.

Proiectul UMAP adună tot mai mulţi parteneri. Unul dintre ei, poate cel mai important, este Asociaţia BIO.M.A.A.S. care a reuşit să-i adune pe cei 49 de fermieri în jurul acestui deziderat. Apoi, pentru ca proiectul de cogenerare să fie eficient, a fost aşezat lângă o uzină pentru uscarea şi granularea lucernei (Luzeal). Compania Impulseo alături de Centrul de Inginerie a Biogazului, care se vor ocupa de punerea în practică a proiectului, întregesc această listă, conform vestitei publicaţii „La France Agricole“.

Sébastien Mahaut, preşedintele asociaţiei BIO.M.A.A.S. din regiunea Ardeni, spune că a durat patru ani şi jumătate. Construcţia centralei de cogene­rare pe biogaz se face în două etape. Începând de anul acesta se va pune în funcţiune un prim grup de 500 KW, urmând ca, în a doua etapă, capacitatea să crească la 2 MW. Energia electrică o vor vinde în reţeaua FEDR, iar energia termică va fi folosită de uzina Luzeal, care o va utiliza în procesul de uscare şi granulare a lucernei. Fiecare din cei 49 de asociaţi a participat la investiţia de opt milioane de euro. Bineînţeles că şi profitul va fi, de asemenea, împărţit. Doar profitul e ţelul final, nu-i aşa?

Nimic nu se pierde

Fermierii vor asigura şi materia primă necesară (paie, pleavă, resturi vegetale, dejecţii de la fermele de vaci, porci sau păsări de pe o regiune cu o rază de circa 25 km faţă de uzina de biogaz). 1.400 de tone au fost deja colectate din ultima campanie de recoltare. Dar materia primă principală va fi porumbul pentru siloz, ceea ce va face posibil ca, pe termen lung, desfacerea producţiei vegetale să devină predictibilă.

Necesarul pentru buna funcţionare a instalaţiei de biogaz este de 11.000 de tone brut/an în prima fază, iar din faza a doua (când puterea instalată va creşte la 2 MW) necesarul va fi de 55.000 tone, precizează Hugues Deshuraud, directorul companiei Impulseo, cea care execută construcţia centralei de cogenerare pe biogaz.

Din activitatea de cogenerare va rezulta şi un îngrăşământ organic extrem de bun care se va întoarce pe terenurile fermierilor. Proiectul asigură un management eficient al deşeurilor organice şi totodată creează locuri de muncă.

Ceea ce fermierii europeni au învăţat în peste o sută de ani – şi anume că asocierea e una dintre soluţiile la îndemână pentru a realiza proiecte importante – ar fi o lecţie bună pentru fermierii mici şi medii români, care încă văd în asociere fantoma CAP-ului. De menţionat este şi faptul că în Franţa suprafaţa medie exploatată de un fermier este de 30 hectare.

Tudor CALOTESCU

Reticenţa fermierilor omoară cooperativele

„România are de suferit mult din punct de vedere economic din cauza reticenţei fermierilor de a intra în cooperative agricole“, a declarat directorul executiv al Federaţiei Pro Agro, Florentin Bercu.

Problemele înregistrate vor persista, „întrucât cei mai mulţi au impresia greşită că modelele de asociaţii actuale sunt la fel ca fostele CAP-uri. Diferenţa este că acele CAP-uri erau conduse de stat, iar cooperativele agricole actuale, înfiinţate după principiile autentice existente la nivel mondial, sunt conduse în mod democratic, prin hotărârea majorităţii membrilor, fiecare dintre aceştia având un vot.

Cooperativele agricole din România sunt încă într-o fază incipientă a dezvoltării, în comparaţie cu cele europene, care funcţionează după aceleaşi principii de zeci de ani. Reconstrucţia lor trebuie făcută după principii solide, cu răbdare şi oameni capabili. Anul 2014 – anul internaţional al fermelor de familie – ne oferă o posibilitate unică de a promova conceptul modern al cooperativei printre fermierii mici şi mijlocii“, a afirmat directorul executiv al Pro Agro.

Aceste structuri agricole reprezintă unul dintre actorii esenţiali pentru dezvoltarea rurală. Acestea asigură viabilitatea economică a zonelor rurale, inclusiv a celor defavorizate, creând şi exploatând resursele rurale importante odată cu asigurarea unui număr semnificativ de locuri de muncă. În plus, ele reprezintă principala sursă a locurilor de muncă, create direct sau indirect odată cu creşterea economică.

„Cooperativa noastră oferă membrilor valoare adăugată, costuri de producţie mai mici în schimbul a 4% din cifra lor de afaceri, iar noi ne ocupăm de maximizarea profitului prin tranzacţionarea florilor. Din 2005 avem şi membri din exterior, 25% din florile achiziţionate de noi provenind de la membrii din alte ţări“, a afirmat Bernard Oosterom, preşedinte al cooperativei FloraHolland, prezent în finalul anului trecut, alături de Florentin Bercu, la Bruxelles, la Forumul preşedinţiei Cogeca privind internaţionalizarea cooperativelor agroalimentare. FloraHolland are o cifră de afaceri de 4,4 miliarde de euro şi peste 4.000 de angajaţi.

Abonează-te la acest feed RSS