Grâul românesc - productiv şi într-un an capricios
Ne propunem, în această ediţie, să discutăm aproape totul despre grâu. Pentru aceasta, am vorbit cu un specialist care a avut succes chiar şi în anii mai puţin favorabili, dovedindu-se astfel că, dacă tehnologiile sunt corect aplicate, dacă soiurile alese sunt dintre cele cu potenţial ridicat de producţie, ştacheta se menţine ridicată. Vom vorbi despre toate acestea cu dl dr. ing. Dimitrie Muscă, directorul general al Combinatului Agroindustrial Curtici, Arad.
– Suntem la sfârşitul campaniei de vară, momentul bilanţului. Rezultatele sunt mulţumitoare?
– Într-adevăr, a sosit ora scadenţei şi tragem concluziile. În acest an, Curticiul a făcut poate cea mai mică producţie de grâu din ultimii opt ani – 6.548 kg la hectar. Nu pot spune că sunt mulţumit, dar cauzele sunt deosebit de importante. În iarna anului 2013-2014 am avut 5-6 nopţi în care temperatura a fost pe minus, cea mai scăzută fiind de -5°C. Am discutat şi cu dl prof. Săulescu de la ASAS, creatorul celor mai bune soiuri de grâu din ţară, inclusiv a celui pe care eu îl cultiv, şi dânsul spunea că iarovizarea, trecerea prin fenomenul de iarnă, trebuie să dureze obligatoriu cel puţin 30 de zile. Şi ne întrebăm de unde am făcut totuşi această producţie. Probabil că acea mică vernalizare, de 6 nopţi, şi-a spus cuvântul, deşi ne-a penalizat destul de mult.
– Ce suprafaţă cultivaţi?
– În două societăţi, la Curtici şi la Olari, cultiv 3.500 ha de grâu. Pe o suprafaţă de 1.200 ha, ne-au prins şi pe noi ploile şi a scăzut greutatea hectolitrică. Adică 1 litru de grâu, înainte de ploi, avea 830 g, după ploi avea 750 grame, aşadar a scăzut cu 10%, dar asta este, mergem mai departe. Oricum, chiar şi în acest an capricios soiurile româneşti s-au comportat bine.
– Dar calitatea de panificaţie?
– Grâul care a fost recoltat înainte de ploi este de calitate – 83% greutatea hectolitrică, glutenul 29-30-31, proteină 14,7. Şi asta cu soiuri de grâu de la Fundulea.
Sigur, noi nu ne vindem grâul acum, pentru că, spre marea mea surprindere, am înţeles că şi la ora actuală doar procentul grâului recoltat este de 64%, ceea ce înseamnă că preţurile vor fi foarte mari. Referitor la grâul pe care l-au prins ploile, în cantitate de 6.800 t, îl avem în partidă separată şi îl folosim la hrana animalelor, într-un procent de 30% din masa de furaj (30% grâu, 70% porumb). Deci nu avem probleme.
La ora actuală, noi avem 444 litri de apă căzută până la finele lunii iulie, media multianuală fiind de 575 litri. Este foarte mult. S-au dezvoltat în mod deosebit culturile de primăvară – porumb, floarea-soarelui, lucernă, furaje ş.a., dar pentru cele de toamnă umiditatea exagerată este destul de dăunătoare.
– Dar chiar şi în condiţiile unui an ca acesta, producţia realizată la dvs. este bună. Ce credeţi că v-a salvat? Mergeţi doar pe soiuri de la Fundulea sau pe mai multe?
– Pe două: Glossa şi Boema. Eu nu vreau să dau lecţii, dar am lansat ca idee ceea ce fac eu. Am mers pe densităţi foarte mari. Densitatea, la mine, nu este sub 780 boabe germinabile pe metru pătrat. Discutam cu directorul Verzea de la Staţiune că voi încerca şi cu mai mult. Ce se întâmplă? În condiţiile în care mergi pe o densitate mai mică, grâul, vrând-nevrând, produce fraţi. Aceştia consumă, pentru că emit, la rându-le, frunze şi spice fiecare cu 8-10 boabe. Asta înseamnă 25% dintr-un spic normal, provenit din planta-mamă. La acest spic din frate şi boabele sunt mai anemice. Dacă merg pe densitate mai mare, opresc înfrăţirea, pentru că grâul îşi autoreglează densitatea pe care o poate suporta. Neavând densitatea suficientă, grâul emite fraţi şi în toamnă, şi în primăvară. Fraţii din toamnă mai fac câteva boabe dar cei din primăvară, netrecând prin perioada de iarovizare, nu mai fac. Dar el consumă, ia din mâncare, din îngrăşământul pe care i-l dau.
– Am o curiozitate: dvs. aţi mărit densităţile şi tendinţa este de a le spori în continuare. Sunt susţinute aceste măsuri şi de fertilizări suplimentare?
– Nu putem merge haotic. Avem un consum specific şi ştim: o tonă de grâu consumă 25 kg de azot, 18 kg de fosfor, 23 kg de potasiu, luând elementele de bază, fără a vorbi de microelemente. Dacă nu dai îngrăşăminte, degeaba dai densitate foarte mare căci planta, neavând mâncare, piere, se autorăreşte, se elimină. Apoi trebuie intervenit cu tratamente în perioada de vegetaţie. La soiurile intensive, oriunde în lume veţi vedea că grâul are o densitate chiar mai mare decât la noi. Trebuie susţinut însă cu tratamente fito pentru a menţine aparatul foliar sănătos.
– Meteorologii au estimat că vom avea şi o toamnă atipică, cu zile foarte călduroase, întretăiate de ploi torenţiale. Ne pregătim de anul agricol 2015. Ce măsuri se impun a fi luate din acest moment, referindu-ne la grâu?
– Se pregăteşte terenul care a fost cultivat cu rapiţă. Este o cultură care lasă samulastră şi aceasta trebuie distrusă prin ierbicidare. Terenul se pregăteşte în septembrie, iar după 1 octombrie începem semănatul grâului. În rest, la mine cel puţin, grâul vine după cultura de porumb, de rapiţă, de porumb siloz, lucernă.
– Este importantă respectarea acestei rotaţii?
– Este obligatorie. În toată cariera mea n-am semănat grâu după grâu sau porumb după porumb. Mai ales la acesta din urmă, din cauza insectelor, a diabroticii americane este exclusă cultivarea în monocultură.
– Ce soiuri veţi folosi în anul agricol 2014-2015 şi câte hectare de grâu veţi cultiva?
– Am avut la grâu – în parcele, nu pe toată suprafaţa – producţii de până la 8.700 kg/ha. Dar vorbim de parcele de 150 ha. Aşadar, nu renunţ la grâul de la Fundulea şi voi rămâne la aceeaşi suprafaţă.
– Începe fiecare semănatul grâului în funcţie de condiţiile existente. Este importantă respectarea unui anumit interval şi până la ce dată trebuie finalizat?
– Cu data întârzierii nu-i problemă, ci cu data devansării semănatului. În condiţiile în care semănăm, cel puţin în zona noastră, înainte de 1 octombrie, este periculos, pentru că afidele sunt vectorii transportării unor virusuri, mai ales virusul piticirii grâului, ori a altor boli pe care le pot duce aceste mici insecte şi le transmit culturii următoare dacă au condiţii optime de zbor. Am făcut într-un an un test şi am semănat orz în intervalul 22-25 septembrie. A venit o ploaie, a răsărit în câteva zile şi vreau să vă spun că am avut probleme, indiferent ce i-am făcut. Odată infestat cu virusul piticirii, nu am putut scoate mai mult de 2.200 kg. S-a dovedit astfel că nu este bine. Mai bine mergem mai târziu, mărind doza de sămânţă la hectar, decât să semănăm mai devreme.
– Înţeleg că faceţi în acelaşi timp şi o fertilizare.
– Obligatoriu, cum omul nu poate trăi fără mâncare, nici planta nu poate. Unii se bazează pe faptul că în sol se generează în fiecare an o anumită cantitate de elemente nutritive – azot, fosfor, potasiu – din masa verde din paie, din coceni, din vrej de soia, de rapiţă; prin descompunere, acestea se transformă în humus, respectiv în elemente nutritive. Dar asta este puţin. De exemplu, se poate duce un azot până la 50 kg/ha, echivalentul a 2 t de grâu/ha, nimic mai mult. Mulţi folosesc îngrăşăminte pe bază de azot (azotat, uree etc.). Eu merg în exclusivitate pe un tip de îngrăşăminte: azot, fosfor, potasiu, îngrăşăminte complexe. Cu potasiu puţin, pentru că am 200 părţi/milion echivalent rezervă în sol şi atunci vin cu potasiu în cantitate mică, pe unele parcele, în rest, nu. Dar niciodată n-am semănat fără 500 kg de îngrăşăminte complexe pe hectar. În condiţiile acestui an, cu ploile care le-au spălat şi levigat în profunzime, vreau ca din toamnă să merg pe 550-600 kg îngrăşăminte la hectar.
Gheorghe VERMAN
- Publicat în Articole revista