reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Sep 2022

La cartofi producţii mari, dar sub aşteptări

Aşa cum se ştie, Suceava este unul dintre judeţele mari cultivatoare de cartofi. Anul acesta condiţiile meteo au făcut ca producţia să fie ceva mai bună, cel puţin comparativ cu anul trecut dar, din spusele specialiştilor, se pare că aceasta nu s-a ridicat totuşi la nivelul aşteptărilor.

Producătorii se descurcă pe cont propriu

„Nu a fost suficient de bună, nu pe cât ne-am fi aşteptat. Noi am spus că obţinem peste 20 de tone la hectar din cele 21.695 hectare cultivate, dar din ceea ce s-a recoltat până acum – şi s-a reuşit recoltarea a peste jumătate din suprafaţă – producţia medie este de numai de 15 tone la hectar. Noi speram la mai mult. Unul dintre factorii care au determinat diminuarea producţiei a fost folosirea seminţei de proastă calitate. În plus, în perioada în care ar fi trebuit să se facă erbicidările şi tratamentele la cartof am avut un aport de ploi însemnat, motiv pentru care o parte din acestea nu s-au putut realiza. Sperăm însă să ajungem la o medie de 17-18 tone la hectar“, este de părere ing. Vasile Schipor, directorul Direcţiei Agricole Suceava.

Tot de la conducerea Direcţiei Agricole am aflat că nu vor fi probleme cu desfacerea producţiei de cartofi, pentru că aceasta în general este diminuată, iar suprafeţele cultivate sunt mai mici decât cele de anul trecut. „Suntem un judeţ în care cultura cartofilor se află pe primele locuri, pieţele abundă cu această legumă, ceea ce este un lucru bun mai ales că şi preţul este accesibil. Nu cred că vom avea probleme la valorificare, fiecare producător se descurcă pe cont propriu, până când vom avea o asociaţie mare, puternică, care să aibă depozite de capa­citate mare“, a mai spus Vasile Schipor.

În judeţul Suceava există o asociaţie a cultivatorilor de cartofi, dar care nu are încă un depozit unde să poată fi stocată producţia de cartofi disponibilă din judeţ astfel încât aceasta să poată pătrunde în marile magazine. „Intenţia noastră este de a intra pe piaţa reţelelor de supermarketuri şi hipermarketuri, dar trebuie să avem ritmicitate şi o sortare corectă pentru a asigura condiţiile de calitate. Neavând aceste dotări, marile magazine au reticenţe în a face contracte cu producătorii de cartofi dacă nu respectă standardele lor. Vin cartofi din Uniunea Europeană, din Polonia sau din Grecia, dar şi din afară, din Turcia, care sunt însăcuiţi, au toţi aceeaşi dimensiune, sunt de aceeaşi calitate“, mai spune directorul DADR.

Sămânţa de cartof autohtonă, aclimatizată şi fără boli

Pentru a-i face pe oameni să înţeleagă de ce este recomandată sămânţa autohtonă de cartof, specialiştii invocă aclimatizarea acesteia şi lipsa bolilor. „Dintr-un patriotism local aş face recomandarea să cumpărăm produsul local, cum aş recomanda strict profesional folosirea cartofului autohton pentru sămânţă, care este aclimatizat şi fără boli. Ştiţi ce probleme am avut cu cartofii aduşi din Polonia, cu o incidenţă foarte mare a clavibacterului, motiv pentru care a trebuit să închidem câteva ferme din cauza acestei boli. Recomand folosirea cartofului de sămânţă autohton. Deja lucrăm cu Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor Suceava pentru a sprijini fermierii mari să-şi producă sămânţa proprie pentru a intra pe piaţă cu un material săditor aclimatizat pentru judeţul Suceava“, arată Vasile Schipor.

Specialiştii spun că pentru a avea producţii bune şi sănătoase, dincolo de factorii climatici, producătorii trebuie să folosească sămânţă autohtonă de calitate, deşi cartoful nostru de sămânţă s-ar părea să aibă un preţ puţin mai mare. „De cele mai multe ori cartoful adus din Polonia este de consum şi se vinde ca şi cartof de sămânţă, având un preţ mai mic. Folosindu-l la înmulţire este evident că acesta nu răspunde aş­teptărilor la nivel de producţie. Hibrizii de primă generaţie sau înmulţirile din categorii biologice inferioare nu dau producţiile pe care noi le aşteptăm. Luând o sămânţă de calitate cu certificat şi cu atestat putem avea producţii mai bune“, spune directorul DADR Suceava.

Tot de la specialiştii din cadrul Direcţiei Agricole Suceava am aflat că instituţia a început o colaborare cu Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor, dar nu numai la cartof. S-au purtat discuţii cu firme producătoare de seminţe pentru a înfiinţa loturi semincere în judeţ, în special cu porumb dar şi cu grâu autohton astfel încât producătorii, pe care direcţia agricolă vrea să-i atragă în acest proiect, să beneficieze de soiuri bune, adaptate la condiţiile judeţului Suceava.

Silviu BUCULEI

Cartofii româneşti ajung în sfârşit la export

După un an 2012 „catastrofal“ pentru producătorii de cartofi din România, anul în curs se anunţă ceva mai bun pentru cei care activează în sector. Mai mult, producţia mică obţinută la nivel european a făcut ca după mulţi ani interesul pentru cartofii româneşti să fie tot mai mare. Nu numai că aceştia sunt căutaţi, ci sunt preluaţi chiar direct din câmp. Mai rămâne doar ca şi producătorii să câştige de pe urma acestei situaţii.

La nivel naţional vorbim de o medie de 15-16 tone la hectar, faţă de 9 tone anul trecut şi chiar 25-30 de tone la hectar în cazul societăţilor care folosesc sămânţă de calitate, după cum afirmă Romulus Oprea, vicepreşedinte al Federaţiei Naţionale Cartoful din România.

Producţiile au fost bune în Covasna, Harghita şi Braşov, în timp ce în Suceava au fost mici, spune şi Ioan Benea, preşedintele federaţiei. El adaugă că pentru „că cine a avut curaj să pună cartofi a fost un an bun“. Benea face referire la costurile ridicate pentru înfiinţarea unui hectar de cartofi (25.000-30.000 de lei), dar şi la faptul că în ultimii ani condiţiile meteo dificile, dar şi preţurile mici i-au determinat pe mulţi agricultori să renunţe la această cultură.

Suprafeţele s-au micşorat inclusiv în Harghita, una dintre regiunile importante pentru această cultură. Reducerea a fost determinată în principal de condiţiile dificile de piaţă, mai ales de importurile ieftine, care au adus în pragul falimentului agricultorii din zonă nevoiţi să renunţe la cultura cartofului şi să se reorienteze din mers spre alte culturi. În ultimii zece ani, în Harghita suprafeţele s-au redus cu aproape 5.000 de hectare, ajungând la mai puţin de 10.000 ha în acest an.

Producţii mai mari decât în 2012

În Braşov, una dintre zonele renumite pentru cartofi, producţia din acest an a fost considerabil mai ridicată decât cea de anul trecut, când condiţiile meteo nefavorabile şi-au spus cuvântul. Suprafeţele cultivate au atins în 2013 circa 13.400 de hectare, estimările privind producţia la hectar ridicându-se la aproximativ 23 de tone, comparativ cu 9,8 tone, în 2012.

„Putem spune că este o producţie normală pentru zona Braşovului. Producţia medie care se obţine într-un an agricol bun poate ajunge şi la 25 de tone la ha, iar la marii producători care aplică toată tehnologia necesară pentru obţinerea unei producţii mari se poate ajunge şi la peste 30 de tone la ha“, a declarat Mihai Gyero, director în cadrul Direcţiei Agricole Braşov.

În Harghita producţia a fost ceva mai mică, estimările iniţiale ale oficialilor de la Direcţia Agricolă şi pentru Dezvoltare Rurală (DADR) Harghita – cu câteva săptămâni înainte de finalizarea recoltatului – ridicându-se la circa 16 tone la hectar în medie, în timp ce în Covasna estimările erau de peste 20 tone/ha.

Interes scăzut pentru cartofii de sămânţă

Suprafeţele cu loturi semincere s-au redus dramatic în ultimii ani şi se pare că vor continua să scadă şi în viitor. Cultivatorii spun că s-a ajuns la această situaţie din cauza lipsei apei.

„2013 a fost un an slab pentru cartoful de sămânţă pentru că nu a plouat. Din luna mai nu a mai căzut nicio ploaie şi s-a instalat seceta. A fost un an prost, la fel ca şi 2012. Fără irigaţii nu se poate face producţie“, spune Emil Turdean, un producător de cartofi din Turda, judeţul Cluj care a recoltat în acest an doar vreo 60 de tone de cartofi de sămânţă de pe 15 ha. El susţine că este pe cale să renunţe la loturile semincere, pentru că nu poate să facă faţă secetei.

Nici la cartofii de consum lucrurile n-au stat deloc mai bine în zona Clujului, pentru că nici aceştia n-au crescut din cauza lipsei apei, povesteşte Turdean.

Potenţial de export

Spre deosebire de alţi ani, în care producătorii locali se plângeau de faptul că piaţa românească este invadată de importuri, la preţuri de dumping, din Polonia în mod special, în acest an situaţia s-a schimbat radical. Pe fondul producţiei mici la nivel european, este cerere mare pentru cartofii româneşti, care sunt preluaţi direct din câmp, după cum spune Ioan Benea.

„Producţia s-a vândut direct din câmp la greci, bulgari, unguri sau polonezi. Importatorii vin direct cu tirul în câmp, îl încarcă, dau banii producătorului şi pleacă. Producătorii sunt mulţumiţi, chiar dacă iau pe un kg 1 leu – 1,5 lei, dar au fost eliminaţi intermediarii, iar faptul că primesc banii imediat este un mare ajutor pentru ei. Cererile sunt destul de mari, de la 5.000 de tone până la 100.000 de tone de cartofi“, a spus Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale „Cartoful“ din România.

Pe piaţa internaţională cererea continuă să crească ca urmare a producţiei reduse din Europa în acest an. Aşa se şi explică preţul actual de 1,5-2 euro pe kilogram la extern, comparativ cu 1 euro pe kilogram cu un an în urmă, spune Benea.

Şi producătorii din Harghita speră să profite de pe urma acestei conjuncturi.

„Preţul este mult mai bun decât anul trecut şi avem speranţe că va mai creşte. (...) Este o producţie mai slabă şi în Germania, nordul Italiei, Slovacia sau Cehia şi de aceea creşte preţul. Vestea bună este că se cer cartofi atât pe piaţa internă, cât şi la export, în Grecia, Italia sau Ungaria şi avem producători pregătiţi pentru export“, a afirmat Torok Jeno, directorul Direcţiei Agricole şi pentru Dezvoltare Rurală (DADR) Harghita.

Acesta susţine că pe piaţa internă preţul la producător este de 1 leu pe kilogram, comparativ cu 65 de bani, anul trecut.

Cât despre evoluţia viitoare a pre­ţului, Romulus Oprea susţine că acesta va mai creşte mult în acest an pentru că nu e marfă nicăieri şi să nu ne mire dacă peste câteva luni vom găsi în piaţă cartofii la 3 lei kilogramul.

Suprafeţele cultivate cu cartofi în 2013 la nivel naţional se ridică la circa 41.000 de ha, potrivit datelor APIA, comparativ cu 250.000 ha, în 1989. Cât despre loturile semincere, în prezent mai avem doar 103 ha, faţă de 13.000 ha în anul 1990.

Ioana GUŢE

Cartofii s-au ieftinit în iulie cu 8,11%, iar fructele prospete cu 12,35%

Cartofii s-au ieftinit, în august, cu 8,11%, faţă de luna anterioară, iar fructele proaspete cu 12,35%, în timp ce ouăle au înregistrat cea mai mare creştere de preţ la categoria produselor alimentare, respectiv 2,64%, potrivit datelor publicate, miercuri, de Institutul Naţional de Statistică.

Fructele proaspete s-au ieftinit atât faţă de iulie 2013, cu 12,35%, cât şi faţă de iulie 2012, cu 2,98%, în timp ce preţurile la conservele din fructe au crescut în august cu 0,14% comparativ cu luna precedentă şi cu 1,39% raportat la finele anului trecut.

Scăderi de preţuri s-au înregistrat şi la categoria ''alte legume şi conserve de legume", cu 7,49%, acestea înregistrând o ieftinire cu 17,12% faţă de decembrie 2012.

Pe ansamblu, produsele alimentare s-au ieftinit cu 0,81% în august, faţă de luna anterioară, şi cu 0,93% de la începutul anului, dar au crescut cu 2,38% faţă de august 2012.

În cazul mărfurilor nealimentare, încălţămintea din piele s-a ieftinit, în august, faţă de luna anterioară, cu 0,01%, în timp ce la tutun şi ţigări preţurile au crescut cu 0,34%.

La servicii, scăderea cea mai amplă a fost consemnată de categoria ''alte servicii'', de 0,17%, în timp ce serviciile de apă, canal şi salubritate s-au scumpit cu 1,24%. AGERPRES

Suceava - cartofii, ameninţaţi din nou de bolile de carantină

Şi în acest an culturile de cartof din judeţul Suceava sunt ameninţate de două boli periculoase, după ce de-a lungul timpului câteva sute de hectare de culturi de cartof din judeţ au fost afectate de acestea, motiv pentru care pe suprafeţele infestate a fost instaurată carantina. Un raport de analiză înaintat de Direcţia Agricolă Suceava arată că în judeţ se înregistrează probleme generate de importurile de cartofi proveniţi din Polonia care, cu toate că erau destinaţi consumului, au fost utilizaţi ca sămânţă în campania de primăvară, provocând contaminarea unor importante suprafeţe agricole. Conform raportului Direcţiei Agricole Suceava, „mulţi fermieri din gospodăriile individuale şi-au asigurat necesarul de seminţe de la comercianţi neautorizaţi care au vândut aceste produse în pieţe şi oboare, existând incertitudini asupra calităţii acestora“.

Culturile dar şi cartofii de consum, atent monitorizaţi

Unitatea Fitosanitară, în colaborare cu Laboratorul central de carantină fitosanitară, monitorizează în prezent atât culturile cât şi cartofii comercializaţi în pieţe sau supermarketuri pentru a preveni apariţia contaminării acestora cu bacteriile Clavibacter michiganensi (putregaiul inelar) şi Ralstonia solanacearum (putregaiul brun) ori intrarea pe piaţă a cartofilor proveniţi din circulaţia intracomunitară contaminaţi cu aceste bacterii.

Aşa cum am aflat de la ing. Aurica Bodea, consilier superior în cadrul Unităţii Fitosanitare Suceava, la controalele efectuate până în prezent în marile lanţuri de magazine din Suceava nu s-au depistat cartofi contaminaţi, în general aceştia fiind importaţi din Olanda şi Egipt, având acte şi etichetare corectă.

În schimb, în ceea ce priveşte culturile de cartofi, încă din 2005 au apărut suprafeţe contaminate cu Clavibacter, iar în ultimii ani, conform directivelor Uniunii Europene, se iau măsuri şi asupra suprafeţelor „probabil contaminate“. Din 2005 şi până în 2012, în judeţul Suceava au fost contaminate cu Clavibacter 281,14 ha de cartof sămânţă, 154,57 ha de cartof consum şi alte 229,40 ha au fost „probabil contaminate“. Cu Ralstonia, care a fost introdusă în ţară undeva prin 2010, au fost contaminate până în prezent 45 ha de cartof sămânţă, 30,10 ha de cartof consum şi 87,6 ha au fost „probabil contaminate“.

Cartofii de sămânţă, insuficienţi

Asigurarea necesarului de cartofi de sămânţă a fost deficitară la nivelul judeţului în această primăvară ca urmare a reducerii de către cultivatorii autorizaţi a suprafeţelor lucrate, din cauza preţului mic al cartofului în anii precedenţi şi a lipsei susţinerii financiare prin subvenţii. 

„În acest an suprafaţa cultivată cu cartofi s-a redus drastic, mai avem doar 4 mari cultivatori de cartofi de sămânţă cu o suprafaţă totală de doar 25 de hectare. Catastrofal de mică“, ne-a spus ing. Aurica Bodea. Printre motivele acestui declin se numără şi instaurarea pe unele suprafeţe a carantinei fitosanitare.

„Am avut foarte multe cazuri în care producătorii aduceau în primăvară cartofi de sămânţă din Germania, Olanda, respectau cerinţele fitosanitare pentru că doreau să obţină producţii bune şi în toamnă le apărea un caz de Clavibacter sau de Ralstonia. La alţii, în schimb, explicaţia a fost că au avut aceste bacterii şi în anii anteriori şi au folosit şi sămânţă proprie amestecată cu cea din import“, ne-a spus ing. Aurica Bodea.

Suprafeţele contaminate se află în carantină

Reprezentanţii Unităţii fitosanitare Suceava nu au dorit să facă publice zonele din judeţ unde sunt cartofi contaminaţi „pentru a nu se produce o discriminare în rândul producătorilor“, asigurându-ne că suprafeţele unde au fost semnalate cele două bacterii rămân în carantină. La Clavibacter carantina este între 3 şi 4 ani, iar la Ralstonia între 4 şi 5 ani. Nu se cultivă în această perioadă cartofi, terenul putând fi folosit pentru culti­varea de cereale.

„Ralstonia este o bacterie periculoasă care se poate transmite atât prin apa utilizată la irigaţii, dar şi prin alte plante-gazdă, în special varză, conopidă, ardei, tomate. În perioada de carantină nu se cultivă aceste plante. Nu există tratamente, iar dacă apare bacteria în vegetaţie trebuie distrusă cultura respectivă. Problema este însă că aceste bacterii pot ajunge foarte uşor de pe roţile tractorului sau de pe utilaje de pe o parcelă pe alta“, a precizat Aurica Bodea.

La Clavibacter rareori se întâmplă ca simptomele apariţiei bacteriilor să fie observate pe teren, ele putând fi mascate şi de alte boli sau de vătămări mecanice. Cel mai simplu boala este identificată pe tubercul. Cele două bacterii nu sunt periculoase pentru om, dar duc la scăderea producţiei, cartoful nu se mai poate păstra şi nu se dezvoltă cum trebuie.

Deşi legislaţia obligă la folosirea de sămânţă certificată, chiar şi în aceste condiţii mulţi cultivatori folosesc încă sămânţa lor proprie.

Silviu BUCULEI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Dincolo de prejudecăţi, cartofii sunt un aliment sănătos

Mulţi oameni se feresc să mănânce cartofi pe motiv că îngraşă sau că nu sunt un aliment sănătos. Mai mult, consumatorii sunt reticenţi atunci când apar soiuri noi. În realitate, sunt foarte buni pentru consum. Nu o spunem noi, ci oamenii de ştiinţă!

Carmen Bădărău, secretar ştiin­ţific la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr (INCDCSZ) Braşov, ne-a spus că, în ultimii ani, pe piaţa europeană au apărut soiuri de cartof care uimesc prin aspectul lor inedit şi, mai ales, prin culoare. Astfel, unele soiuri au culoarea pulpei intens galbenă (soiuri bogate în pigmenţi carotenoidici), alte soiuri sunt de culoare roşie, brună, albastră sau chiar violet (culoarea în cazul acestor varietăţi datorându-se conţinutului ridicat de antociani).

Foarte important este, în opinia sa, că tuberculii de cartof conţin antioxidanţi. Aceştia sunt substanţe capabile să stopeze procesele oxidative care se produc în diferite sisteme sub acţiunea oxigenului molecular sau a speciilor reactive ale acestuia. Este vorba de reacţii cauzate de radicalii liberi, substanţe care ne invadează, ne agresează permanent, provenind din diferite surse: mediu – fum ţigară, noxe, gaze, alimente – aditivi alimentari –, cosmetice etc.

Printre antioxidanţii mai importanţi identificaţi în tuberculii de cartofi (în special la cei cu coaja/pulpa de culoare roşie sau albastră) se numără: polifenolii (flavonoide, fla­vone, antocianii), acidul L ascorbic (vitamina C), carotenoidele, acidul lipoic şi seleniul. Se remarcă în special extractele de flavonoide şi flavone din anumite soiuri de cartofi care au activităţi antioxidante puternice, fiind veritabili „scavengers“ („măturători“ – termen preluat din engleză) pentru unii dintre cei mai periculoşi radicali liberi (superoxid, hidroxil).

„Aceste informaţii ar fi utile pentru procesatori, pentru cei care se ocupă de industrializare, dar şi pentru comercianţi şi, mai ales, pentru consumatori“ – a afirmat cercetătoarea.

Coloranţi din cartofi roşii

Conform interlocutoarei noastre, unele surse bibliografice nu recunosc cartoful ca sursă de antioxidanţi. Însă o analiză minuţioasă a variabilităţii genetice privind concentraţia de antociani, acizi fenolici, flavonoide şi carotenoide – pornind de la genotipuri care au la origine soiuri din centrul de origine a cartofului (America de Sud) – ne invită la o reanalizare a conceptului „cartoful – sursă de antioxidanţi naturali“. Câteva varietăţi sălbatice de cartof bogate în antioxidanţi – Christine Graves, 2001.

„Cartofii bogaţi în antioxidanţi pot fi utilizaţi în industrie pentru obţinerea unor coloranţi naturali datorită glucozidelor acilate ale pelargonidinei izolate din pulpa roşie a unor soiuri. Aprecierile privind potenţiala valoare comercială a derivaţilor de pelargonidină, izolaţi din cartofi cu pulpa roşie, sunt promiţătoare. Aceşti coloranţi au calităţi similare celor sintetici: stabilitate, atractivitate, intensitate satisfăcătoare a culorii roşii în produsele alimentare testate (Brown, 2005 – n.n.)“ – a declarat Carmen Bădărău.

Valoare terapeutică

Interlocutoarea noastră a adăugat că soiurile roşii şi albastre de cartofi au capacitate antioxidantă de 2-3 ori mai ridicată comparativ cu cele albe/galbene, iar aceste alimente ar putea contribui la suplimentarea dozelor zilnice necesare de antioxidanţi din dietă. Ca urmare, în ultimii ani s-au intensificat eforturile amelioratorilor pentru a obţine noi genotipuri de cartofi, în diferite variante: coaja şi pulpa albastre sau vişinii, coaja vişinie şi pulpa parţial vişinie, coaja roşie şi pulpa roşie sau coaja roşie şi pulpa parţial roşie. Printre soiurile intens pigmentate cele mai cunoscute amintim: Red Norland, All Blue, Red Pearl, Purple Peruvian, Russet Norkotah, Cranberry Red, Huckleburry, All Red, Red Thumb.

„Aşadar, cartofii bogaţi în antioxidanţi au valoare terapeurică. Dietele bogate în astfel de substanţe sunt indicate în prevenirea unor afecţiuni precum ateroscleroză, degenerare maculară, cataractă. Diverse surse bibliografice menţionează beneficiile pe care le aduce în dieta zilnică consumul de alimente bogate în polifenoli, efectul antimutagen, anticancerigen, hipoglicemiant, hipocolesterolemiant al acestor compuşi. Astfel, sunt recomandate dietele bogate în alimente naturale puternic colorate, pornind de la conţinutul, de regulă, ridicat în antioxidanţi al produselor alimentare puternic pigmentate. Autorii includ în lista celor mai sănătoase produse agroalimentare şi cartofii cu pulpă roşie, vişinie-purpurie, albastră şi intens galbenă“ – a menţionat Bădărău.

Loc fruntaş în topul alimentelor sănătoase

Potrivit cercetătoarei, efectul diferitelor moduri de preparare termică asupra antioxidanţilor din cartofi a fost cam neglijat, din păcate, în ciuda importanţei acestor aspecte. Rezultate preliminare apar timide în specificarea modului în care unele tipuri de antioxidanţi (antociani şi carotenoide) rezistă tratamentelor termice. Studiile realizate de Clevidence în anul 2000 remarcă faptul că, în majoritatea alimentelor testate, inclusiv cartofi, carotenoidele rezistă la tratamentele termice. În ceea ce priveşte vitamina C, pierderile constatate în urma tratamentelor termice ale cartofilor sunt diferite, în funcţie de modul de preparare şi temperatură.

Capacitatea antioxidantă a cartofilor, datorată acizilor fenolici, nu este modificată, indiferent de tratamentele aplicate.

Informaţiile referitoare la antioxidanţii din cartofi sunt relativ recente. În prezent, oficial, nu există recomandări privind limitele maxime admise pentru antioxidanţii din cartof. Studiile privind corelaţiile existente între biodisponibilitatea şi conţinutul/compoziţia antioxidanţilor din cartof, asociate cu funcţia de protecţie a acestor compuşi, contribuie la plasarea cartofului pe un loc fruntaş în topul alimentelor sănătoase din dieta zilnică.

Carmen Bădărău a mai spus că, de curând, s-au demarat cercetări privind identificarea şi cuantificarea compuşilor din cartof, care conferă activitate antioxidantă acestui aliment. Amelioratorii caută resurse, fenotipuri, chimiştii şi biochimiştii testează nivelul activităţii antioxidante, compoziţia antioxidanţilor, iar toxicologii se ocupă de aprecierea siguranţei alimentare.

Alăturându-se echipelor de cercetare din întreaga lume, şi cercetătorii români din domeniu vor acorda în viitor o atenţie deosebită obţinerii şi testării unor noi genotipuri de cartofi bogaţi în antioxidanţi, soiuri care, în ciuda aspectului lor „neobişnuit“, reprezintă o sursă inedită de sănătate în dieta omului modern.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

Cultura cartofului, un sector în cădere liberă

Ziua Verde a Cartofului, evenimentul care ar trebui să sărbătorească alimentul de bază al românilor, s-a transformat în ultimii ani într-un moment în care cei implicaţi în acest sector mai trag un semnal de alarmă, cu speranţa că cineva îi va auzi, atrăgând atenţia mai ales autorităţilor că suprafeţele cu cartof se diminuează, importurile cresc, iar concurenţa neloială scoate de pe piaţă producătorii români.

O radiografie a sectorului

Baza producţiei de cartofi o reprezintă materialul de plantat, adică sămânţa. Însă producerea ei este extrem de laborioasă, durează între 8 şi 12 ani, motiv pentru care doar institutele şi staţiunile de cercetare se ocupă de această procedură. Aceste instituţii erau până nu demult furnizorii principali de sămânţă în România. Dacă în 1999 loturile semincere ocupau o suprafaţă de 6.500 ha, în 2012 s-a ajuns la 415 ha, iar anul acesta la doar 315 ha. „Suntem într-o continuă scădere a suprafeţelor şi de aici apar problemele, pentru că trebuie să cumpărăm de afară. Acest lucru a fost determinat de dezinteresul treptat al producătorilor de cartofi de a mai cultiva această plantă, pentru că am fost în ultimii ani invadaţi de produse similare din UE. A intrat în România mult cartof străin, mai ales din Polonia, iar necazul este că a intrat printr-o concurenţă neloială, la preţuri nereale şi de multe ori cu probleme de boli şi dăunători de carantină“, a declarat Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale a Cartofului din România (FNCR). Pe lângă concurenţa neloială, să spunem că natura a fost potrivnică celor care au cultivat cartofi. În lipsa irigaţiilor, în anii secetoşi culturile sunt compromise. Anul trecut aceasta a fost cea mai mare problemă. Cartoful are în compoziţie 80% apă, pe care în 2012 nu doar că nu a putut-o obţine din cauza secetei, dar a fost de-a dreptul pârjolit de temperaturile de 65°C înregistrate la sol. De aceea, producătorii s-au descurajat, iar suprafaţa de cartof pentru producţia comercială a scăzut în ultimii trei ani de la 240.000 ha la 150.000 ha şi la 60.000 ha anul trecut, ceea ce înseamnă că anual suprafeţele scad cu 20-30%. „În 2013, faţă de 2012 s-a plantat cu 40% mai puţin cartof la marii producători. Pe cei mici i-am şi pierdut din evidenţă, pentru că ei nu au mai avut sămânţă şi nu au mai avut cu ce să cultive cartof. În continuare Dumnezeu ştie ce se va mai întâmpla, că el ne dă, dar noi ne batem joc“, a conchis Ioan Benea.

Ţara cartofului îşi diminuează suprafeţele

Din păcate, judeţele etalon la cultura cartofului – Covasna, Braşov, Harghita – alocă spaţii din ce în ce mai mici acestei culturi. Spre exemplu, Covasna, gazda evenimentului Ziua Verde a Cartofului, suferă de aceeaşi problemă – diminuarea suprafeţelor. Dacă anul trecut cartoful se întindea pe 22.000 ha, anul acesta el ocupă 13.000 ha, în favoarea culturilor de porumb şi rapiţă. „Din nefericire, fermierii nu şi-au mai permis să rişte şi să înfiinţeze culturi de cartof, pentru că au pierdut enorm. Anul trecut pierderea pentru un hectar de cartof a ajuns la 16.000 lei. Ei au reuşit să supravieţuiască amânându-şi creditele de anul trecut, motiv pentru care sunt foarte supăraţi şi dezamăgiţi. Există teama că vor pierde şi anul acesta“, spune Luiza Mike, directorul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare a Cartofului Târgul Secuiesc. Totuşi vremea pare să fie mai prielnică pentru cartof anul acesta. A plouat, iar producţia de cartof la soiurile timpurii este bună. La soiurile târzii nu s-a acumulat destulă apă, pentru că seceta severă de anul trecut a lăsat mari carenţe în sol, iar zăpada din iarnă a fost puţină. „În Covasna cultura cartofului cunoaşte un declin, cartoful de sămânţă la fel, iar fermierii îşi certifică numai sămânţa necesară pentru reînfiinţarea culturilor din anul următor. Din păcate, soiurile care vin din afară sunt foarte sensibile la degenerare virotică, nu pot multiplica sămânţa pentru că nu îşi permit să aducă decât soiuri elită sau clasa A şi le înmulţesc un singur an, cu rezultate bune“, a explicat Luiza Mike. Producătorii care plantează soiuri clasă B pierd, iar afacerea este neprofitabilă.

Lupta pentru supravieţuire

În sectorul cartofului funcţionează perfect sintagma „suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine“. Cei care apelează la soiuri slabe calitativ riscă şi pierd. Iar pierderea nu este deloc de neglijat, dacă ne gândim că înfiinţarea unui hectar de cartof pentru sămânţă ajunge la 30.000 lei, iar pentru cel de consum costul este între 15.000 şi 20.000 lei, în funcţie de provenienţa materialului de plantat, achiziţionat din import sau produs în fermă. Aşadar, sume mari date nu doar de preţul seminţelor, dar şi de cel al inputurilor care a crescut cu 30% şi al motorinei (6 lei/litru) pe care fermierii o plătesc precum taximetriştii. În tot acest context sumbru creat de piaţă şi uneori de natură, statul consideră potrivit să plătească circa 100 euro/ha, cât reprezintă subvenţia primită pentru orice altă cultură.

Câştigul dat de preţul de valorificare este o loterie, spun mai-marii acestui sector. „Faci cultura, iar când recoltezi te baţi cu cei din Polonia, care vin cu marfă la 10 bani/kg, în timp ce cartoful românesc s-a vândut cu 60 de bani/kg. Sunt probleme care duc la concurenţă neloială. Dacă nu se vor lua măsuri vom ajunge să cumpărăm totul din străinătate, la peste 2 euro/kg de cartofi. Pentru că atunci când nu mai este concurenţă în România străinii vor veni să vândă marfa la fel cum o vând în alte ţări europene, doar că noi câştigăm 200 euro/lună, iar ei câştigă 2.000 euro/ lună“, atenţionează indignat Ioan Benea, preşedintele FNCR.

Cartoful românesc, mai sănătos decât cel importat

Avem peste 100 de soiuri pe piaţa românească, majoritatea provenind din UE. Vorbim de soi pentru că acesta reprezintă factorul esenţial în obţinerea de cartofi, iar rolul lui va continua să crească şi mai mult în condiţii de stres climatic. Cercetarea va trebui să creeze soiuri care nu doar să se adapteze la stresul termohidric, ci să utilizeze mult mai eficient cantitatea de apă şi îngrăşămintele.

Pentru a avea sămânţă românească, soiuri multiplicate în pământ românesc ar trebui susţinută cercetarea. Dar, să nu uităm cu cine concurăm pe piaţă. „Firmele puternice europene investesc anual câte 20 mil. euro în activitatea de ameliorare, o sumă care depăşeşte finanţarea pe care o primeşte Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice cu cele peste 60 de unităţi de cercetare“, a menţionat Sorin Chiru, directorul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov. Cu toate acestea, au fost create o serie de soiuri cu reale calităţi, problema este de ce nu ajung aceste soiuri să ocupe o suprafaţă mai mare în România. Specialiştii spun că acolo unde fermierii au cunoscut calitatea soiurilor româneşti şi au făcut corelaţia cu preţul merg în continuare pe această variantă. Ceilalţi mai trebuie convinşi, iar argumente există: „Pentru că sunt adaptate condiţiilor noastre de climă şi sol, sunt rezistente la degenerarea virotică, pentru că au fost create în spaţiu liber de presiune virotică, iar fermierul are avantajul că poate înmulţi aceste soiuri 3-4 ani în exploataţie, nu ca cele care vin din afară şi sunt sensibile la deprecierea virotică“, a afirmat Luiza Mike. Un alt argument este dat de Ioan Benea, care spune: „Indiferent de provenienţa seminţei, românii să consume cartof multiplicat, produs în pământ românesc, pentru că este de 10 ori mai bun decât cel din import. Nu ne permitem să aplicăm 2 tone de îngrăşăminte, cum fac străinii, avem cartofi cu încărcătură chimică reziduală mult mai mică, deci cartofi mai sănătoşi.“

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

La Conţeşti, cartoful timpuriu se cultivă în solar

Comuna Conţeşti, din judeţul Teleorman, una dintre puţinele aşezări rurale din România care au în componenţă un singur sat, şi-a dus faima în ţară de localitate 100% legumicolă. Şi tot aici, de câţiva ani, fermierii au inventat cultura extratimpurie a cartofului în spaţii protejate, iar câţiva legumicultori exploatează la maximum solarul, mergând cu patru culturi succesive/an (ridiche – cartof – tomate - dovlecei sau spanac – tomate – dovlecei – ridichii). Circa 60 de familii au accesat Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă, cei mai mulţi beneficiari folosind banii pentru construirea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofilor extratimpurii.

La Conţeşti, de legumicultură se ocupă atât primarul Viorel Peţa, cât şi viceprimarul Teodor Răboj. De fapt, în accesarea programelor şi finanţărilor europene, cei doi au fost motorul, venind în ajutorul sătenilor sau ocupându-se, împreună cu structurile agricole teritoriale, de întreaga campanie de proiecte „da capo al fine“, vorba viceprimarului Răboj. La fiecare casă, din cele 1.300 din localitate, există cel puţin un solar. „85% dintre familii practică grădinăritul pentru consumul propriu şi mica vânzare în pieţele din Alexandria, iar 15% dintre legumicultori sunt trecuţi în categoria fermelor mari, care şi-au asigurat desfacerea în Bucureşti. Media suprafeţei de spaţii protejate este de 2.500-3.000 mp/gospodărie, existând un fermier cu 3 ha de solarii (a accesat Măsura 112 – Instalarea tânărului fermier) şi un altul cu un hectar de spaţii protejate“, ne spunea viceprimarul comunei.

Specialitatea localităţii: 3 recolte de cartof, din aprilie până în mai

Vorbind despre cartof, mai toată lumea produce cultura extratimpurie în solarii, cu plantarea în luna februarie şi recoltarea la sfârşitul lunii aprilie. În total, sunt cultivate în jur de 40-50 ha în toată comuna. Avantajul este reprezentat de preţul de vânzare foarte bun, de 4-5 lei/kg. Ca tehnologie, nu sunt foarte multe diferenţe faţă de cultura tradiţională (15 cm între plante pe rând şi 70 cm între rânduri, sămânţă certificată, tuberculi preîncolţiţi), în plus prezintă şi avantajul unui atac redus de boli şi dăunători, dată fiind timpurietatea culturii. În cazul unei ierni mai friguroase, planta este ajutată cu folie agril, care asigură un plus de temperatură de 4-5 grade Celsius. Din 1.000 mp rezultă o producţie de aproximativ 2.000 kg. Ritmicitatea (ori continuitatea) livrărilor este asigurată imediat, începând cu 1 mai, de recolta din câmp, cea protejată cu folie microporoasă tip agril, iar la sfârşitul lunii mai legumicultorii aduc pe piaţă producţia obţinută în cultura timpurie din câmp. La aceasta însă preţurile încep să fie neconvenabile (producătorii livrează kilogramul de cartof cu 1,5 lei, iar intermediarii se vând cu 5 lei).

Povestea finanţării din bani europeni

Cum spuneam, Conţeştiul şi-a dus faima şi prin faptul că a primit finanţare pentru 60 de proiecte. Viceprimarul Răboj ne spunea că nu toţi beneficiarii Măsurii 141 au folosit banii pentru confecţionarea ori achiziţionarea solariilor (n.n. doar fermele mari au solarii profesionale): „Din cele 60 de proiecte, majoritatea au vizat legumicultura, adică construirea sau cumpărarea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofului extratimpuriu, dar avem câteva cazuri în care oamenii au investit banii (câte 1.500 de euro/an, timp de cinci ani) în dezvoltarea fermelor vegetale sau în zootehnie.“ Nici vorbă ca fermierii să se oprească aici cu această performanţă: „Vor urma şi alte proiecte, fiindcă nu înseamnă că, dacă toţi lucrăm în legumicultură, avem şi bani mulţi. Destui agricultori sunt în această limită, a fermei de subzistenţă, iar 7.500 de euro sunt extrem de utili pentru cumpărarea utilajelor, pentru modernizarea spaţiilor de producţie.“

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

2013 porneşte cu stângul în cultura cartofului

În consumul anual al românilor, cartoful este trecut în rândul alimentelor de bază, alături de pâine, zahăr, ulei, făină şi carne de pui. În statisticile MADR, cultura tuberculilor nu este consemnată special, fiind înglobată la capitolul... „şi altele“. Pesemne şi acţiunile ori politicile statului legate de această cultură le vom găsi tot la rubrica „şi altele“. Despre situaţia actuală a cartofului şi cum începe acest an pentru cultivatori vorbim cu dr. ing. Luiza Mike, directorul Staţiunii de Cercetare–Dezvoltare a Cartofului Târgu-Secuiesc, unul dintre cei mai buni cunoscători ai problematicii cartofului din ţară.

– În ultimii ani, s-a vorbit în mod constant despre cultura cartofului la modul grav, în termeni fatidici. Care ar fi, din punctul dvs. de vedere, într-o enumerare sumară şi obiectivă, situaţia în prezent?

– Aş putea concentra totul într-o frază: în continuare, piaţa cartofului este una dintre cele mai dezorganizate din România, ca şi cultura în sine, de altfel. După desfiinţarea marilor unităţi agricole şi fărâmiţarea excesivă a suprafeţelor de teren, segmentul de producere a cartofului de sămânţă, de consum şi pentru industrializare a avut constant de suferit. Şi situaţia nu s-a remediat. Dimpotrivă, aş zice că n-am ieşit din declin. Ce câştigăm pe o parte pierdem pe altă parte.

În ultimii ani, cu eforturi supraomeneşti, fermierii au reuşit să facă lucruri bune chiar şi în condiţii vitrege: s-au dotat cu utilaje de ultimă generaţie specifice culturii cartofului, şi-au construit, din fonduri proprii şi din surse atrase, depozite moderne pentru păstrarea tuberculilor, dotate cu echipamente pentru menţinerea microclimatului şi pentru sortat, calibrat şi ambalat, s-au specializat în multiplicarea cartofului de sămânţă, la cartofii pentru consum au ajuns la producţii medii de peste 30 tone/ha. Dar aceste lucruri bune sunt parţial anulate, după cum foarte bine se cunoaşte, în segmentul de valorificare a producţiei, acolo unde sunt multe chestiuni nereglementate, care-l pun pe producătorul român în clară inferioritate faţă de fermierii din restul Europei. Sunt foarte multe aspecte nepuse la punct, nu erau nici acum 5 sau 10 ani, nu sunt nici astăzi.

România ar avea nevoie de 5.000 ha pentru sămânţă, dar cultivă doar 250 ha!

– Ca să ştim de unde plecăm cu restul discuţiei, care mai este suprafaţa de cartof cultivată în România?

– După evidenţele APIA, dar aici sunt trecute numai terenurile care primesc plăţi directe, în 2012 aveam  60.000 ha. Noi, cei care cultivăm cartof şi cunoaştem situaţia din ţară foarte bine, spunem că suprafaţa este de 150.000 ha. Ministerul Agriculturii şi Institutul Naţional de Statistică vorbesc despre 240.000 ha. Deci nu se ştie cu exactitate cât cartof se cultivă.

– Pe ce suprafaţă ar trebui să producem cartof de sămânţă pentru a acoperi necesarul pentru aceste 150.000 ha estimate?

– Ca să ne asigurăm cantitatea necesară de sămânţă ar trebui să producem pe aproximativ 5.000 ha. Ca să aveţi o imagine de ansamblu, vorbind doar despre materialul săditor, în 1987 România producea sămânţă certificată pe 30.000 ha, iar astăzi mai are doar 250 ha. Dacă legislaţia nu se îmbunătăţeşte şi nu se adaptează la condiţiilor din ţara noastră, cultura cartofului pentru sămânţă va dispărea.

– În aceste condiţii, de unde procură fermierii materialul săditor?

– Din producţia internă, până în 10%, că nu avem mai multă sămânţă certificată, din import – în jur de 5%, iar diferenţa de 85% este cartof mărunt, necertificat. De aceea şi producţia medie la nivel naţional este mică, de 12-14 tone, şi suntem aproape ultimii de pe continent, sub aspectul recoltei la unitatea de suprafaţă. Ca preţ, materialul autohton se vinde cu 1,5 lei/kg, iar cel din exterior, cu 4 lei/kg.

– Unde se produce puţinul material săditor certificat?

– În staţiuni şi la mai mulţi multiplicatori autorizaţi. Cu ceva vreme în urmă, în unităţile de cercetare se produceau 25% din necesarul de sămânţă, diferenţa provenind din ferme zonate în Braşov, Harghita, Covasna, Neamţ, Suceava, Botoşani şi Bacău. Noi, la Târgu-Secuiesc, avem 1.400 ha, la Miercurea-Ciuc erau 800 ha, iar la Braşov – 1.800 ha. Astăzi, după ce s-a retrocedat şi fărâmiţat terenul, noi mai avem capacitate să producem sămânţă cetificată pe 80 ha, Braşovul – pe 100 ha, iar Miercurea-Ciuc – pe 50 ha. În unităţile autorizate de multiplicare, fermierii obţin material săditor pentru uzul propriu, nu şi pentru valorificare, din cauză că nu au comenzi certe, iar ei nu-şi permit riscuri, adică să investească 30.000 lei/ha şi să nu aibă unde vinde sămânţa.

Clavibacter-ul bagă din nou sămânţa în groapă

– Pentru anul acesta, care ar fi problemele legate de materialul săditor?

– România are specialişti buni, care ştiu să producă material de calitate superioară. Problema este că noi nu mai avem condiţii propice – de legislaţie, financiare, zonare şi funciare. Realmente nu putem să creăm acele zone închise, în câmp; terenurile sunt, chiar şi în cazul staţiunilor, intercalate de suprafeţe proprietate privată, folosite pentru alte culturi şi este imposibil să asiguri condiţiile obligatorii impuse în cazul materialului certificat, de înaltă valoare biologică. Oricare alte ţări din Uniunea Europeană – şi nu numai – au laboratoare de multiplicare în spaţii protejate, element esenţial, care nouă ne lipseşte. Aşa că problemele noastre de bază sunt cele legate de dăunătorii şi bolile de carantină, cum ar fi Globodera, Dytilenchus, Ralstonia şi Clavibacter. De exemplu, la noi şi la Miercurea-Ciuc, anii trecuţi a fost declarată stare de carantină, din cauza infestării cu putregaiul inelar. Anul acesta, deşi iniţial am fost liberi de carantină, din nou s-a descoperit Clavibacter, aşa că nu am scos la comercializare nimic. Pur şi simplu trebuie să îngropăm toată sămânţa, fiindcă nu avem unde s-o distrugem, şi ne costă o groază de bani să facem această operaţiune, pe lângă pierderile cauzate cu înfiinţarea şi întreţinerea culturii. De aceea am spus şi spun că este obligatoriu ca, în privinţa cartofului de sămânţă, fie că este vorba de staţiuni, fie de multiplicatori autorizaţi, să avem politici clare de sprijin, de protecţie din partea statului pentru crearea de biotehnologii în vederea obţinerii materialului liber de agenţi patogeni, înfiinţarea unor laboratoare pentru obţinerea minituberculilor din soiurile valoroase, cerute de producători, o nouă redimensionare a zonelor închise pentru producerea seminţelor, crearea unor unităţi specializate pentru valorificarea materialului certificat etc. Altfel o să pierdem şi ceea ce mai avem!

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Încolţirea tuberculilor în vederea obţinerii cartofului timpuriu

După ce încă din toamnă au avut grijă să-şi procure sămânţa, cultivatorii de cartof din Lunguleţu – Dâmboviţa încep, din luna februarie, să pregătească materialul săditor în vederea plantării cartofului timpuriu. Lucrările constau în sortarea şi încolţirea tuberculilor de sămânţă, mai rar în secţionarea şi înrădăcinarea acestora. Agricultorii din Dâmboviţa recurg la preîncolţire deoarece folosesc cartoful în cultură dublă, deci au nevoie de o perioadă de cultură scurtă, dar şi pentru că preîncolţirea asigură sporuri de producţie. Despre lucrarea în sine ne-a vorbit George Duţă, unul dintre tinerii producători de cartof timpuriu din Luguleţu.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

Institutul Cartofului Braşov, 45 de ani de cercetare

La sfârşitul anului, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr (INCDCSZ) Braşov a organizat Sesiunea aniver­sară de comunicări ştiinţifice „45 de ani de cercetare-dezvoltare: tradiţie, continuitate şi viitor pentru agricultura României“.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Dr. Victor DONESCU,
director ştiinţific INCDCSZ Braşov

Importurile de cartofi, în scădere cu 18% în primele opt luni

Importurile de cartofi, în stare proaspătă sau refrigerată, au totalizat 63.975 tone, în primele opt luni din 2012, fiind în scădere cu aproape 18% faţă de cele realizate în aceeaşi perioadă din 2011 (77.652 tone), potrivit datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) privind comerţul cu produse agroalimentare.

Valoarea acestor importuri realizate din ţările intra şi extra comunitare a atins 8,22 milioane de euro, în primele opt luni din din acest an, în scădere de aproape trei ori faţă de cele 22,54 milioane euro cheltuite în perioada similară din 2011.

Potrivit datelor MADR, pe pieţele externe au fost livrate în perioada menţionată numai 4.232 tone de cartofi, în valoare de 407.802 euro, în timp ce în perioada similară din 2011 încasările au fost de 2,13 milioane euro, însă pentru o cantitate dublă de cartofi, respectiv de 9.508,2 tone.

În această vară, arşiţa şi seceta prelungită au afectat aproape 80% din culturile de cartofi din zonele tradiţionale precum Covasna, Harghita şi Braşov.
Producţia de cartofi a României se cifrează anual între 3 şi 4 milioane de tone, cantitate suficientă pentru asigurarea consumului intern - de circa două milioane de tone anual - dar şi pentru sămânţă ( circa un milion de tone), procesare şi furaje (circa 40.000 de tone). România raportează anual o suprafaţă cultivată cu cartofi în jurul valorii de 240.000 hectare.

Românii consumă anual, în medie, 92 de kg/cartofi pe locuitor, situându-se pe locul 4 în Uniunea Europeană. Suntem depăşiţi doar de Portugalia cu 126,9 kg/locuitor/an, Irlanda - 118,7 kg/locuitor/an şi Marea Britanie cu 112,4 kg/locuitor/an.

Sursa AGERPRES

INS: Cartofii, mai scumpi cu 27% în septembrie

Cartofii, legumele şi conservele din legume s-au scumpit cel mai mult în luna septembrie 2012 cu 27,45%, respectiv cu 9,85%, faţă de luna anterioară, în timp ce berea este singurul produs care s-a ieftinit uşor cu 0,02%, conform datelor publicate, miercuri, de Institutul Naţional de Statistică (INS).

Datele statistice arată că fasolea boabe şi alte leguminoase s-au scumpit în septembrie cu 7,85%, iar alte produse alimentare precum ouăle şi uleiul comestibil au înregistrat creşteri ale preţurilor cu 7,23%, respectiv 6,04%.

De asemenea, au mai fost înregistrate scumpiri la alte legume şi conserve de legume cu 7,4%, la citrice şi alte fructe meridionale - 6,02%, mălai - 5,27%, fructe proaspete - 4,46%, făină - 2,5%.

În luna septembrie, preţurile produselor alimentare au fost în creştere cu 2,27% comparativ cu luna precedentă.

În ceea ce priveşte preţurile produselor nealimentare, acestea au crescut în septembrie cu 0,62%, fiind înregistrate scumpiri la gazele naturale - 2,83% şi la combustibili - 1,57%. Uşoare ieftiniri au fost semnalate la preţurile maşinilor de spălat cu 0,03%, la autoturisme şi piese de schimb - 0,07% şi la detergenţi - 0,01%.

Tarifele serviciilor au înregistrat, pe total, o creştere cu 0,41% în septembrie 2012, serviciile de apă canal şi salubritate fiind mai  scumpe cu 2,24%. De asemenea, uşoare majorări de tarife au fost înregistrate la transportul rutier - 0, 54%, la serviciile din restaurante, cafenele şi cantine - 0,63% şi la abonamentele auto - 0,32%. Serviciile de transport aerian şi de telefonie au înregistrat o ieftinire uşoară cu 0,34%, iar tarifele de cazare în unităţi hoteliere s-au diminuat cu 0,16 procente.

Rata anuală a inflaţiei a urcat la 5,33% în septembrie  2012, de la 3,88% nivel înregistrat în luna august 2012. În septembrie, preţurile au crescut cu 1,18% faţă de august.

Sursa AGERPRES