Deunăzi vreme, oficiali ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale spuneau așa privitor la cartof: „România cheltuie anual în jur de 64 de milioane de euro pentru a cumpăra cartofi din import, deși ar putea să-i producă în țară. După datele asociațiilor, noi asigurăm maximum 40% din consum, restul – de până la 60% din consum – importăm.“ Și s-a mai vehiculat o cifră, rostogolită în toată mass-media și pusă pe seama reprezentanților Federației Naționale a Cartofului: „Cartofi de consum se cultivă pe doar 28.000 de hectare, o suprafață la jumătate față de 2013“.

Adevărul este că noi nu avem o statistică foarte clară. Nu facem decât să compilăm cifre, așa cum le oferă ba APIA sau MADR, ba INS sau asociații ale cultivatorilor, ba rapoarte/studii Eurostat sau bancare, ba analize secvențiale oferite de diverse publicații mai mult sau mai puțin specializate. Și acestea, ce să vedeți, nu seamănă deloc între ele!

Care să fie cifra reală: 28.000 sau 176.396 ha? 

Să plecăm de la afirmația: „Cartofii de consum se cultivă pe doar 28.000 de hectare“. Ca surse ale acestei cifre sunt menționate APIA și Federația Națională a Cartofului. Ce nu se spune este următoarea realitate: APIA are în evidență numai suprafețele pentru care efectuează plăți (subvenții ori alte tipuri de ajutoare), nu și pe cele care nu se încadrează în acest tip de sprijin sau pe cele din gospodăriile populației. De asemenea, se înțelege, organizațiile producătorilor inventariază suprafețele deținute de membrii lor, nu de toți cei din afară, cultivatori pe suprafețe mai mici.

Pe de altă parte, MADR nici nu pomenește pe site-ul instituției depre cultura cartofului.

Singurii indicatori oficiali îi găsim în baza de date a Institutului Național de Statistică, însă nici aici nu avem certitudinea că ei reflectă cu fidelitate realitatea din teren. Și asta pentru un simplu motiv: cifrele sunt furnizate de direcțiile agricole, dar specialiștii de aici nu au cum în mod real să cunoască cu exactitate datele din județ, așa că suprafețele sunt aproximate în cazul micilor cultivatori (sectorul gospodăresc). Oricum ar fi, INS este singura entitate care deține și centralizează anual o bază de date privind agricultura, în general și cartoful, în cazul de față.

În tabelul de mai jos găsiți suprafețele din România cultivate cu cartof, iar în dreptul anului 2020 observați că sunt 176.396 ha, și nu 28.000! Scăderea față de 1990 este evidentă: 39,1%! Cine are deci dreptate, pe cine să credem?

Datele INS ne mai spun că, în 2020, România s-a situat pe locul patru în UE, ca suprafață cultivată, după Franța, Germania și Polonia, și pe locul șase, la producția realizată, după Germania, Franța, Olanda, Polonia și Belgia.

Unde e logica: avem producție mai mare decât consumul, dar importăm masiv cartofi?

Mai departe se spune așa: „După datele asociațiilor, noi asigurăm maximum 40% din consum, restul de până la 60% din consum importăm.“ Și se mai afirmă că, în România, „consumul de cartof a atins aproape 100 kg/an/persoană“. În raportul Disponibilitățile de consum ale populației în anul 2019, publicat de INS, se arată că, în urmă cu doi ani, consumul a fost de 92,3 kg/an/persoană, în scădere față de 2018 (95,5 kg) și 2017 (96,6 kg).

Raportând această cifră la populația rezidentă în România (cea care locuiește și consumă efectiv în țară), de 19.328.838 locuitori, ar rezulta un necesar anual de cartofi de 1.784.051.747,4 kg, adică 1.784.052 tone de cartof anual. Cât produce România, conform datelor INS, furnizate de direcțiile agricole? Ei bine, observați din tabelul de mai jos că România a produs, statistic, mult mai mult cartof decât necesarul: 2.697.733 tone, față de 1.784.052 tone!

Și-atunci: de unde această statistică absolut prăpăstioasă?

Din trei una: ori raportările în baza cărora s-au realizat statisticile INS sunt eronate (cifre „umflate“, ca pe vremuri), ori afirmațiile despre importuri nu sunt foarte exacte, ori satistica pentru consum folosește doar anumiți indicatori.

Bine, ar mai fi tot felul de explicații: producții supraestimate în gospodăriile populației, necuprinderea în statisticile privind consumul a producției realizate în micile gospodării, neevidențierea cantității utilizate strict pentru industrializare ori, de ce nu, în micile gospodării, pentru furajarea animalelor (practică utilizată chiar și astăzi).

Într-un raport bancar (nu dăm numele băncii, din motive lesne de înțeles), de la care s-a preluat cifra importurilor, se arată că, în 2019, România ar fi importat cartofi de 64 de milioane de euro, iar în 2020 țara noastră a importat de 50 mil. euro, dar a și exportat de 3,5 mil. euro.

Unde să fie adevărul?

Deci avem în statistici producție internă mai mare cu 66% decât necesarul de consum, dar aducem din afara țării cartof în valoare de zeci de milioane de euro!

Suprafețe și producții în 2020

Ca să finalizăm corect analiza de față trebuie să arătăm și cum este distribuită suprafața (producția) de cartofi. Din reflex poate, noi obișnuim să spunem că „patria cartofului“ ar fi localizată în Harghita și Covasna. Statistica ne spune însă altceva, că „patria“ s-a mutat în Moldova, mai precis în Suceava, Neamț și Bacău. Pe regiuni de dezvoltare, cifrele arată astfel, pentru anul 2020: Nord-Est, 53.357 ha; Nord-Vest, 37.547 ha; Centru, 33.829 ha; Vest - 17.580 ha; Sud-Muntenia - 16.480 ha; Sud-Vest Oltenia, 11.232 ha; Sud-Est, 5.872 ha; București-Ilfov, 498 ha.

Pe județe, cea mai mare suprafață de cartof în România se cultivă la Suceava - 21.776 ha, urmat la mare distanță de Neamț - 15.672 ha, Covasna - 11.567 ha, Maramureș - 9.852 ha, Dâmbovița - 9.540 ha și Harghita - 8.326 ha.

În ceea ce privește producțiile, ordinea se păstrează. Situația diferă însă la media la hectar, unde pe prima poziție trece Covasna. Bine, studiind tabelul de mai jos, în cazul județului Neamț a fost un accident în dificilul an climatic 2020, fiindcă altfel aici media este de 14-15.000 kg/ha.

Ar mai fi de spus că suprafața de cartofi timpurii, semitimpurii și de vară a fost de 28.350 ha, iar cartofi de toamnă se cultivă pe suprafețe de aproape 5 ori mai mari (148.046 ha). Specialiștii cunosc deja faptul că județul Dâmbovița este cel mai mare producător de cartofi timpurii din România (7.321 ha), iar Suceava deține cea mai mare suprafață de cartofi de toamnă (21.076 ha).

Maria BOGDAN

Statisticile arată că în ultimii 7 ani producția de cartofi a scăzut de la 56.000 ha cultivate la 28.000 ha cultivate pentru a obține culturi de cartofi pentru consum. Astfel, s-a gândit un Plan național strategic al cartofului prin care se dorește o creștere a producției.

Pentru acest lucru s-au realizat o serie de calcule concrete care au fost prezentate reprezentanților Ministerului  Agriculturii, iar în prezent se caută surse de finanțare. Din acest plan reiese faptul că, anual, este nevoie de aproximativ 60 mil. de euro, bani cu care se poate rezolva definitiv această problemă a cartofului, spun reprezentanții Clubul Fermierilor Români. Și asta pentru că aproape aceeași sumă este deficitul bugetar creat de importul de cartof: „De ce să nu echilibrăm această balanță investind în acest sector? Astfel se reduce automat deficitul bugetar și ne rezolvăm o problemă importantă: situația a ceea ce se numește a doua pâine a țării“, ne-a spus Laszlo Becsek, membru Consiliu Director Clubul Fermierilor Români referitor la rolul și importanța spațiilor de depozitare pentru producătorii de cartofi, ca importanță strategică în vederea îndreptării balanței comerciale specifice acestui produs.

Actuala situație „de criză“ a cartofului s-a produs treptat

„Fermierul a produs și pentru că nu a mai vândut în toamnă, dar a avut soluții: să scadă suprafața cultivată cu cartofi, să scadă cantitatea și să producă atât cât poate să valorifice în toamnă“, explică Becsek.

În ultimii ani s-a schimbat și comportamentul cumpărătorului, care în prezent merge la piață pentru 1-2 kg de cartofi. Restul de marfă trebuie să o țină producătorul. Numai că producătorul a fost prins cam nepregătit de acest val în care a avut loc o expansiune a supermarketurilor. În momentul în care piața s-a mutat de la depozitul consumatorului la spațiul de depozitare al producătorului, s-a constatat că producătorul nu are unde să-și mai țină marfa. Și s-a ajuns la situația în care, fără construirea de depozite, nu ai cum să crești și suprafața de hectare, și cantitatea produsă în țară.

În acest Plan național strategic al cartofului este luat în calcul cartoful mediu cu o producție de 27 tone/ha, în timp ce în statistici această producție se situează undeva în jur de 15 tone/ha. Pentru îmbunătățirea producției este necesar ca în paralel să se ofere ajutor fermierilor atât pentru sămânță, material săditor cât și pentru depozitare și irigații.

Contracarăm sau concurăm importurile?

„Importurile nu avem cum să le evităm sau să le oprim. Dacă noi nu producem suficient, de undeva țara trebuie să se aprovizioneze. Dacă lanțurile de magazine nu pot să se aprovizioneze de la producătorii autohtoni, fie că nu e marfă suficientă, fie că nu au spațiu de depozitare ca să poată livra în cursul anului, atunci aceste magazine și piețele agroalimentare se vor aproviziona de altundeva. Putem contracara importurile producând aici, acasă. Dar nu e suficient să produci, trebuie să ai și unde să ții marfa, în condiții bune, să fie de calitate și să existe marfă în fiecare lună a anului, până la producția nouă“, mai spune Laszlo Becsek, care explică că pentru a asigura necesarul de consum de cartofi al țării, asta însemnând 1.700.000 de tone, ne-ar trebui o perioadă de 7-8 ani. Depinde, în primul rând, de sprijinul pe care îl vor primi producătorii și dacă aceștia vor fi stimulați să investească în continuare în această producție.

Cât costă un cartof de import?

„Fermierii din vestul Europei vând cartoful cu 10 cenți, care este pentru ei un preț foarte scăzut, au acest preț doar în anii cu supraproducție. Cartoful de 10 cenți (45 de bani) este sub prețul de producție. Transportul lui de acolo la noi în țară costă încă 45 de bani, apoi fiecare importator mai pune fiecare câte 10 bani, probabil marjă, deja ești la 1 leu cartoful care ajunge în piață / supermarket. Aici prețul crește din nou. Pentru noi, un preț mediu de 70-80 de bani constant este în regulă. Din acest preț al cartofului poți să faci investiție, poți să te dezvolți“, a mai declarat pentru revista Lumea Satului Laszlo Becsek.

Anca LĂPUȘNEANU

VIDEO

În Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2019 sunt recomandate 13 soiuri de cartof: Asinaria, Azaria, Brașovia, Castrum, Cezarina, Cosiana, Darilena, Ervant, Marvis, Roclas Brașov, Sarmis, Sevastia și Temerar. Alte 7 soiuri au fost reînscrise, la cererea deținătorilor (menținătorilor) în Catalogul ISTIS (Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor): Nemere (reînscris în 2019), Christian (2016), Productiv (2019), Redsec (2019), Gared (2019), Coval (2009), Albioana (2019). Alte 4 soiuri au fost radiate din catalog, dar pot fi comercializate până în acest an sau până în 2021: Albata, Astral N, Escalade și Rustic Românesc. Astăzi vă prezentăm 10 dintre cele mai populare creații ale cercetării românești.

Roclas (creat la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof și Sfecla de Zahăr Brașov): soi semitimpuriu, inclus în clasa de calitate B (bună), conținut de amidon de 17%, recomandat pentru consumul timpuriu sau de vară-toamnă și industrializare. Prezintă tufă bogată în frunze, dezvoltată, cu port semierect și tuberculi ovali, cu coaja și pulpa galbenă. Este rezistent la virusul răsucirii frunzelor de cartof și râia neagră a cartofului și mijlociu rezistent la mană. Producția este de 65-66 tone/ha.

Christian (obținut la INCDCSZ Brașov): soi semitim­puriu, extrem de productiv, cu o capacitate de recoltă de peste 70 tone/ha. Conținutul de amidon este de 17%, face parte din clasa de calitate B (bun), fiind destinat consumului timpuriu și de vară-toamnă. Tufa are portul semierect, bogată în frunze, iar tuberculul este oval, cu coaja roșie și pulpa galbenă. Este rezistent la râia neagră a cartofului, mijlociu rezistent la mană și virusul Y, sensibil la virusul răsucirii frunzelor de cartof.

Rustic (obținut la INCDCSZ Brașov): este un soi semitârziu, destinat consumului de toamnă-iarnă, pretabil în culturile ecologice, cu o capacitate de producție de 75 tone/ha. Are rezistență sporită la mană, râia neagră, virusul Y și cel al răsucirii frunzelor de amidon. Tufa are portul erect, este dezvoltată și bogată în frunze, iar tuberculii sunt ovali, cu coaja și pulpa galbene. Conținutul în amidon este de 16,5%, soiul fiind inclus în clasa de calitatea B (calitate culinară bună).

Coval (creat la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof Târgu Secuiesc): soi semitârziu, destinat consumului de toamnă-iarnă și pentru industrializare, cu o capacitate de producție de 43-44 tone/ha. Face parte din clasa de calitate B, având un conținut de amidon de 18,6%. Tufa are port semierect, este bogată în frunze; tuberculul este rotund-oval, cu coaja galbenă și pulpa galben-deschis. Este rezistent la mană (frunze și tuberculi), râia neagră a cartofului, virusul Y și al răsucirii frunzelor.

Gared (obținut la SCDC Târgu Secuiesc): soi târziu, pentru consumul de toamnă-iarnă și industrializare, prezintă tufă semierectă, bine dezvoltată, bogată în frunze și tuberculi rotund-ovali, cu coajă roșie și pulpă galben-deschis. Este rezistent la mană, râia neagră a cartofului, virusul Y și al răsucirii frunzelor. Conținutul în amidon este de 20% și face parte din clasa de calitate A/B (calitate culinară bună spre foarte bună). Capacitatea de producție este de 55 tone/ha.

Redsec (obținut la SCDC Târgu Secuiesc): soi semitârziu, pentru consumul de toamnă-iarnă și industrializare, cu o capacitate de producție de 55 tone/ha și un conținut de amidon de 16% (clasa de calitate B). Prezintă tufă cu port semierect, bine dezvoltată, bogată în frunze și tuberculi rotund-ovali, cu coajă roșie și pulpa galben-deschisă. Este rezistent la râia neagră a cartofului și mediu-rezistent la mană, virusul Y și virusul răsucirii frunzelor.

Albioana (obținut la SCDC Târgu Secuiesc): soi semitârziu, pentru consum de toamnă-iarnă și industrializare, cu o producție de 50 tone/ha, conținut de amidon de 19%, inclus în clasa de calitate culinară bună. Tufa semierectă este bine dezvoltată, bogată în frunze, iar tuberculii rotunzi au coaja galbenă și pulpa albă. Este rezistent la râia neagră, virusul Y și virusul răsucirii frunzelor și mediu-rezistent la mană.

Nemere (obținut la SCDC Târgu Secuiesc): soi semitimpuriu, pentru consumul de toamnă-iarnă și indus­trializare, inclus în clasa de calitate C (16,5% conținut în amidon). Este rezistent la râia neagră și mediu rezistent la virusul Y și virusul răsucirii frunzelor și mană. Tuberculii sunt rotunzi, cu coaja și pulpa galbenă; capacitatea de producție este de 48 tone/ha.

Productiv (obținut la SCDC Târgu Secuiesc): soi semitârziu, destinat consumului de toamnă-iarnă și indus­trializare, inclus în clasa de calitate A/B (bună și foarte bună, cu 18% conținut de amidon). Prezintă tufă cu portul semierect, dezvoltată, bogată în frunze și tuberculi rotund-ovali, cu coaja galbenă și pulpa alb-gălbuie. Este foarte rezistent la virusul răsucirii frunzelor și mana pe frunze și tuberculi, rezistent la râia neagră și mediu rezistent la virusul Y al cartofului. Capacitatea de producție este de 52 tone/ha.

Astral (creat la Stațiunea de Cercetare-Dezoltare Agricolă Suceava): este un soi semitimpuriu, pentru consu­mul de toamnă-iarnă, cu o capa­citate de producție de 76 tone/ha, inclus în clasa de calitate B (14,1% conținut de amidon). Tufa prezintă port semierect, este bine dezvoltată, cu frunziș bogat; tuberculii sunt ovali, cu coaja și pulpa galbene. Este foarte rezistent la virusul Y al cartofului, rezistent la virusul răsucirii frunzelor și râia neagră și mediu rezistent la mană.

Maria BOGDAN

– Domnule Sorin Chiru, reprezentaţi Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov, cunoaşteţi bine acest sector, de aceea vă întreb, dacă vom avea pe piață în această iarnă cartofi românești și cum stăm cu producția din acest an.

– Din punctul de vedere al producției, nu stăm deloc bine din cauză că ploile căzute în iunie – iulie, după aproape 90 de zile de secetă, au creat probleme mari în special în modul de aplicare a tratamentelor pentru controlul manei. Cei care au reușit să aplice tratamentele au rezultate foarte bune și chiar depășesc media producțiilor de anul trecut în unitățile mari, iar cei care nu au reușit să aplice au avut probleme. Producțiile au fost afectate ca volum, dar și din punct de vedere fitosanitar. În acest caz sunt probleme mari la păstrare. De aceea, una peste alta, deși nu s-a finalizat recoltarea, după aprecierile noastre producția din acest an va fi sub producția medie a anului trecut. Anul acesta cei care au fost la Ziua Verde a Cartofului desfășurată în județul Harghita au putut observa situații deosebite, nemaiîntâlnite, în sensul că fermierii au trebuit să intre cu tractoare 4x4 să poată aplica tratamentul împotriva manei, pentru că apa încă era pe biloane. Acolo sunt ceva probleme. Unde s-a aplicat la timp și corespunzător, producțiile sunt deosebite. În plus, am constatat că peste tot dimensiunile tuberculilor sunt mai mari decât cele normale. Ceea ce înseamnă că, acolo unde cultura a beneficiat de tratamente, și producțiile sunt mulțumitoare.

– Având în vedere că anul acesta producția va fi mai mică decât anul trecut, înseamnă că lăsăm în continuare loc importurilor?

– Acest lucru este relativ pentru că va ține mai mult de strategia celor care aduc cartofi din afară. De ce? Pentru că, chiar și cu o producție mai mică cu 10-15% mai mică, există suficient cartof românesc. Și dorința mea este ca cei care consumă cartofi să cumpere cartof românesc, pentru că este un produs de calitate, care se poate ridica la nivelul celor mai exigente pretenții ale gospodinelor. Suntem pe paralela 45°, avem condiții climatice foarte bune, deci consumați cartof românesc, pentru că vă va satisface și, în plus, în felul acesta îi veți ajuta pe fermierii români și nu numai, tot lanțul implicat în industria cartofului. Cei care pot face o comparație între cartoful care vine din import și cartoful nostru vor vedea o diferență de gust, textură, sațietate.

– Vom avea și un preț mai mare la cartofi?

– Da. Comparativ cu anul trecut cartoful are anul acesta un preț mai motivant pentru fermier. Să nu uităm că anul trecut se vindea cu 20-30 de bani, iar acum deja în zona noastră Brașov, Covasna, Harghita, Suceava se vinde chiar și cu 80-90 de bani, ceea ce este bine pentru posibilitatea de a relua activitatea și de a înregistra și un profit făcând în continuare tentantă această cultură. La această tentație se adaugă și o informație nouă venită de la MADR care suplimentează fondurile pentru cartoful sămânță și cel timpuriu pentru procesare, ceea ce este foarte important. Sunt motive economice care ar putea duce la creșterea suprafeței de cartof de sămânță diminuate în ultimul timp.

Patricia Alexandra Pop