• Interviu cu prof. dr. Ioan Nicolae Alecu, preşedinte de onoare al USAMV Bucureşti, un om care ştie aproape totul despre învăţământul agricol, cercetarea agricolă şi agricultură în general.
Dotările moderne, principala atracţie pentru candidaţi
– Fiind cadru didactic şi pentru că ani buni aţi condus destinele Universităţii Agronomice din Bucureşti, v-aş întreba dacă mai vin tinerii la Agronomie.
– La momentul înscrierilor, în universitate nu se mai putea circula, pentru că numărul celor care doreau să devină studenţi ai facultăţilor noastre era foarte mare. Am avut pentru concursurile de anul acesta 3.370 de locuri, dintre care 950 de la buget şi restul cu taxă. După cum observaţi, numărul locurilor cu taxă este mult mai mare decât cel de la buget şi de fiecare dată acest număr a fost ocupat. O astfel de situaţie spune mult.
– Cum este echipată universitatea agronomică din Bucureşti, ţinând seama de exigenţele pe care le pune de acum economia în faţa specialiştilor?
– În ultimii 20 de ani s-a tot lucrat pe zona echipării universităţii, pentru a putea desfăşura un proces de învăţământ performant. Dacă în anul 2000 aveam o situaţie grea, finanţarea de la buget fiind de doar 3 mil. euro, în 2008 aveam 20 mil. euro. Deci a crescut finanţarea, dar şi veniturile proprii. De la 1,5 mil. euro în 2000 s-a ajuns în 2008, prin managementul practicat, la 34 mil. euro. Aceste sume ne-au permis să intervenim în toate zonele slabe ale instituţiei noastre. Am început cu spaţiile de învăţământ care erau într-o stare precară şi am reuşit ca, din 2006, să avem toate spaţiile modernizate, cu dotări de excepţie, laboratoare cum nu prea se găsesc în multe ţări al UE, dotări pe care le-am făcut nu cu bani de la buget, ci cu bani din proiecte pe care noi le-am câştigat. Ne-a interesat şi componenta socială, ajungând să avem cele mai moderne cămine studenţeşti din Bucureşti, poate chiar din România. Avem condiţii dintre cele mai bune pentru petrecerea timpului liber: sală polivalentă agreată olimpic, terenuri de fotbal cu gazon natural, artificial, cu nocturnă, teren de tenis, biserica noastră, un complex alimentar care cu siguranţă este cel mai modern din întreaga Românie. Deci toate aceste elemente au constituit la început principala atracţie pentru candidaţii universităţii.
– Domnule profesor, pe ce puneţi accent, pe partea teoretică sau pe cea practică?
– Încercăm să abordăm în egală măsură atât pregătirea teoretică, cât şi practica. Ne-a fost mai greu cu partea practică. Lucrul acesta s-a rezolvat în cea mai mare măsură prin posibilitatea de a ne recăpăta terenurile pe care noi le-am avut în proprietate istorică din 1929, 1941, 1942. Lucrul acesta nu s-a întâmplat peste noapte, procesul a durat 5-6 ani. Unele terenuri le-am arendat, pentru că eram în imposibilitatea de a lucra 8.000 ha. Dar staţiunile pe care le-am avut le lucrăm în totalitate. Este vorba de staţiunile: Pietroasele, Istriţa, Moara Domnească. Sunt 3 staţiuni cu care ne mândrim, în care studenţii noştri au lucrări de diplomă, de masterat, teze de doctorat şi unde fac practică.
Doar 2% dintre studenţii la Agronomie provin din mediul rural
– Câţi dintre studenţii dumneavoastră provin din mediul rural?
– Aici este o mare durere. La nivel naţional, studenţii care provin din mediul rural reprezintă doar 2% din total. Din nefericire, nici la noi procentul nu este mare, undeva spre 40%, ceea ce este foarte puţin, având în vedere domeniul în care noi operăm.
– Nu vin din cauza problemelor materiale, pentru că majoritatea locurilor sunt cu taxă.
– În primul rând din această cauză nu vin. Chiar cei care sunt la buget nu au posibilitatea să susţină costurile (cazarea, mâncarea). Pentru a veni în sprijinul acestei categorii de tineri am înfiinţat două filiale în cele mai sărace zone din România, în oraşele Călăraşi şi Slatina. Avem marea bucurie să constatăm că, după circa 12 ani de funcţionare, numărul studenţilor este din ce în ce mai mare, iar absorbţia pe piaţa forţei de muncă este de 80%.
– Vorbind de calitatea materialului uman pe care îl primiţi şi ţinând cont că nivelul de promovare la bacalaureat a fost în acest an de 56%, vă întreb cât de bine sunt pregătiţi studenţii?
– Categoric că nu sunt pregătiţi la nivelul pe care îl dorim noi. Dar asta nu ne scuteşte de misiunea de a încerca să acoperim lacunele din perioada de liceu. Numai că eu am senzaţia unei exagerări în ceea ce priveşte organizarea examenului de bacalaureat. Nu are nimeni interes într-o ţară normală să creeze nişte obstacole artificiale în faţa unui tânăr care îşi croieşte viitorul. În urmă cu vreo 15 ani am avut o mare surpriză, fiind într-o misiune în Statele Unite, să aflu că acolo examenul de admitere la facultate este extrem de simplu. Proba de admitere este limba engleză, cine ştie engleza intră la facultate. Dacă această putere mondială îşi permite să asigure accesul într-o universitate numai dacă ştii limba engleză este rău sau bine?
– Sunt de acord cu dumneavoastră, însă mă întreb, oare ştiu să citească tinerii care vin la universităţile noastre?
– Eu cred că la acest capitol stăm mai bine ca americanii. Ştiu să citească, chiar dacă au unele lacune, pe noi ne interesează la un tânăr capacitatea de a gândi, capacitatea lui intelectuală. Uneori instituţiile de învăţământ se formalizează, păcătuiesc prin nepromovarea dialogului, mizează pe memorare ori noi, ca universitate, exact asta nu facem, de aici probabil şi afluenţa mare de studenţi. Ne dorim să ne apropiem studenţii ca parteneri, ei nu trebuie priviţi ca şi competitori.
Au apărut noi specialităţi calate pe nevoile pieţei
– Învăţământul preuniversitar agricol a funcţionat cândva la parametri de vârf, dar acum lipseşte cu desăvârşire. Ar fi de folos reluarea lui?
– Sigur că ar fi de folos. Problema este să se creeze cerere. Plecând de la experienţa europeană, de la nevoile pe care le avem noi în economia reală, cred că ar trebui să avem în vedere învăţământul destinat meseriilor agricole. Mă refer aici la şcolile profesionale, le putem reînfiinţa fără probleme, pentru că nu avem oameni care să lucreze pe utilajele de azi. Este păcat că nu mai există aceste şcoli, mai ales că lucrătorii bine calificaţi sunt căutaţi şi bine plătiţi. În plus, trebuie să ne gândim la ceea ce a apărut nou în România, exploataţiile familiale private, care trebuie să fie conduse, deci am avea nevoie de o categorie de oameni – şefi de exploataţii private, care trebuie să parcurgă un alt mod de pregătire.
– Câte specialităţi aveţi acum în universitate?
– Avem 26 de specialităţi în 7 facultăţi şi ne-am orientat către ce ne cere piaţa. Dacă vorbim de economia agricolă, această specializare a generat o nouă facultate, de management, care este cea mai puternică şi unde sunt cele mai multe locuri, dar şi gradul de absorbţie pe piaţa de muncă este mare. S-au înfiinţat cadastrul, ingineria mediului, peisagistica, controlul şi expertiza calităţii produselor agroalimentare, inginerie şi management în alimentaţie publică şi agroturism.
– La absolvire aceşti tineri îşi găsesc de lucru în profesia pentru care s-au pregătit?
– Cel mai important este să fie absorbiţi de piaţă, pentru că ei au posibilitatea, fiind angrenaţi într-o activitate, să-şi caute apoi în tihnă un loc de muncă pe măsura pregătirii lor. La universitatea noastră avem un nivel de absorbţie în primii 2 ani de 70%, ceea ce este extraordinar. Mai avem un domeniu, învăţământul la distanţă, care ne face o mare bucurie, pentru că absorbţia este de 98%, iar aici statul nu investeşte un leu, pentru că toate costurile sunt susţinute de candidaţi, prin taxă.
Gheorghe VERMAN
