reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Oct 2019

Soiuri de tomate și ardei ameliorate la Puchenii Mari

Universal Group din Puchenii Mari, Prahova, reprezentant și distribuitor exclusiv al companiei multinaționale Seminis în România, le-a prezentat legumicultorilor din zonă, în calitatea lor de parteneri tradiționali, principalii hibrizi de tomate și ardei testați și ameliorați de companie; în funcție de performanțele acestora și sugestiile fermierilor, unitatea va recomanda pentru cultură și va livra, de asemenea, semințele pentru cei mai valoroși și adaptabili hibrizi la condițiile din această parte a țării. Expunerea fost realizată de Valeria Tudor, inginer și consilier tehnic al Universal Group. Noi însă am ales pentru astăzi, dincolo de sugestiile firmei, cinci soiuri din ambele specii care ne-au plăcut în mod deosebit, în principal sub aspectul gustului.

Matissimo este un hibrid de tomate cu creștere nedeterminată, extratimpuriu, cu o greutate a fructului de 230-250 g. Siguranța producției este dată de faptul că Matissimo este rezistent la boala petelor de bronz, nematozi, pătarea cafenie, mozaicul tomatelor etc. Fructele sunt uniforme ca mărime în cadrul inflorescenței, fiind lipsite de deformări, rotunde sau ușor turtite, de culoare roșie intens, luciu bun. Plantele au o vigoare deosebită.

Mei Shuai F1 prezintă un potențial de producție foarte ridicat, toleranță sporită la temperaturi scăzute, aspect comercial deosebit, adaptabilitate la condiții variate de cultură. Hibridul este timpuriu, cu o greutate a fructului de 220-230 g, dezvoltă 4-5 tomate la fiecare inflorescență, iar distanța dintre etaje este mică. Fructele sunt uniforme ca mărime în cadrul unei inflorescențe, dar și între inflorescențe pe plantă, au un gust deosebit; la maturitate prezintă culoarea roz, sunt apreciate de legumicultori și preluate de unii în cultură.

Cherry Belle F1 este un hibrid de tomate cherry cu creștere nedeterminată, cu fructe care au greutatea medie de 18-25 g, roșu închis și gust dulce. Planta este viguroasă, având internoduri dese; hibridul este rezistent la mozaic, fusarium, nematozi, cladosporium, alternaria etc.

Roșia probabil autohtonă, cunoscută sub denumirea populară „inimă de bou“, este cel mai gustos soi de tomate care amintește de gustul de altădată al roșiilor din grădina mamei sau a bunicii. Nu doar mărimea fructului este impresionantă (600 g – uneori atingând chiar și 1 kg), ci mai ales calitatea pulpei și gustul nemaiîntâlnit la alte soiuri. Productivitatea este însă redusă, ceea ce face ca tomata „inimă de bou“ să fie cultivată pentru consum propriu sau de către grădinari, nu și de fermierii care trăiesc exclusiv din veniturile realizate din legumicultură, interesul lor direct vizând cantitatea și mai puțin calitatea.

Belladonna F1 – hibrid timpuriu de ardei gras cu creștere nedeterminată, fructe cu dimensiuni de 9 x 8 cm, 160-200 g la maturitate, cu pulpa de 6-7 mm grosime, de coloare alb-galbenă. Plantele sunt viguroase, compacte, rezistente la boli. Randamentul ridicat, perioada de vegetație, producția uniformă și calitatea fructului au făcut ca hibridul să fie solicitat atât de cultivatori, cât și de consumatori. Se pretează deopotrivă pentru cultura în spații protejate și câmp.

Kaptur – hibrid timpuriu de ardei kapia (în foto, neajuns încă la maturitate),  pretabil pentru cultură în câmp și spații protejate, cu plante viguroase, internoduri scurte, aparat foliar puternic. Fructul este de dimensiuni mari: lungime – 18/20 cm, diametrul – 6/7 cm, grosime a pulpei – 6/7 mm, greutate – 200 g în spații protejate și 130-150 g în câmp. La maturitate, culoarea este roșu aprins. Toleranța la condiții mai puțin prielnice de cultură este foarte mare.

Maria BOGDAN

GALERIE FOTO


Ploaie de noutăți la Seminis

Pucheni a devenit de ceva vreme un fel de nume codificat pentru legume de calitate. Nu se știe dacă printr-un joc al întâmplării sau în mod intenționat, dar sub acest nume se găsesc două locuri diferite din drumul produselor spre farfuria consumatorului. În localitatea Puchenii Mari și în împrejurimile sale, din județul Prahova, se află unul dintre marile bazine legumicole din sudul României. În Capitală, strada Pucheni este una dintre cele mai mari piețe de legume en-gros. De altfel, când pleacă cu camioanele spre București, producătorii spun că pleacă la Pucheni... De această dată, vom vorbi despre Puchenii Mari, acolo unde există un important centru de testare a semințelor și soiurilor de legume.

Tomate pentru toate gusturile

Centrul de Testare al Universal Grup, reprezentantul Seminis în România, a fost creat în mod special pentru a testa comportamentul unor hibrizi și soiuri de legume în condițiile specifice ale zonei. Orice soi de legume adus din alte părți ale lumii este testat în acest centru măcar doi ani, până să ajungă să fie disponibil pe piață.

„În acest interval de timp, fermierii din zonă sunt invitați să vină și să vadă respectivele plante în diferite faze de dezvoltare, să le evalueze calitățile și producțiile, pentru ca apoi să poată opta sau nu pentru cultivarea lor în fermele proprii“, a explicat d-na Valeria Tudor, managerul Centrului, ceea ce se întâmplă la Pucheni. „Pe lângă solarii și câmpurile de testare mai avem aici și un depozit central de păstrare a semințelor, din care livrăm către producători, în funcție de dorințele lor și de disponibilități”, a întregit domnia-sa tabloul.

Despre cum funcționează mecanismul ne-am lămurit simplu, la fața locului, participând la o întâlnire cu fermierii din zonă. În plin sezon al roșiilor de solar, aproximativ 25 de cultivatori au răspuns invitației celor de la Seminis. Musafirii au vizitat întâi solarul cu roșii. În jur de zece hibrizi diferiți se aflau acolo, plini de fructe. Erau atât dintre tipurile clasice de roșii, cu fructe rotunde, mari, cât și din soiuri de nișă, precum tomatele roz Mei Shuai și roșii cherry, foarte gustoase. Oaspeții le-au putut admira și chiar gusta în voie, în timp ce gazdele prezentau proprietățile fiecărui hibrid în parte.

Pucheni IMG 4870

Noutăți în tehnologie

Deși era încă destul de devreme pentru ardei, fermierii au fost invitați să viziteze și solarul acestora, pentru a vedea la fața locului gradul de dezvoltare al plantelor din Centrul de Testare. Mai mult, decât atât: au fost prezentați și ardeii plantați în mediu deschis, pentru a se putea face comparația. În paralel cu plantele au fost prezentate și tehnologiile folosite pentru obținerea rezultatelor prezentate.

Între elementele principale ale tehnologiilor s-au desprins câteva elemente de noutate, dar pe care specialiștii Seminis le consideră foarte importante.

Unul dintre ele îl reprezintă dezinfectarea solariilor înainte de înființarea culturilor. „Acest element este foarte important, din mai multe motive. Întâi că, în majoritatea solariilor se cultivă plante din aceeași familie, care au aceeași dăunători. Ca atare, practic nu se poate vorbi despre o rotație a culturilor. În afară de aceasta, din cauza căldurilor mari, care se instalează timpuriu, dăunătorii se înmulțesc mult mai repede. Ca atare, dacă nu se face dezinfectarea solului și a solariilor nu avem șanse să scăpăm de dăunători. Chiar dacă o dezinfecție eficientă înseamnă o lună de pauză în ciclul de producție, rezultatul merită“, consideră Valeria Tudor.

Un alt element de noutate în tehnologia culturilor de ardei în câmp îl constituie plasele de protecție împotriva soarelui prea puternic. „Este o cheltuială și un efort, dar dacă veți instala aceste plase veți vedea ce efect extraordinar au“, le-a spus specialista fermierilor prezenți. Practic este vorba despre niște plase destul de dese, instalate pe stâlpi de susținere din lemn la o înălțime de aproximativ doi metri deasupra solului.

Cea mai eficientă: combaterea biologică!

Cea mai mare noutate însă, pare a fi schimbarea paradigmei referitoare la tratamentele aplicate. Principalele mijloace folosite sunt cele biologice. „Am început acum câțiva ani să folosim bondarii polenizatori, în ideea de a înlătura alte mijloace folosite de fermieri, mai ales la florile timpurii, când temperaturile sunt destul de scăzute și erau folosiți diverși stimulatori pentru realizarea polenizării. Acum am trecut și la combaterea biologică a insectelor dăunătoare“, a arătat Valeria Tudor.

Pentru a înțelege cât de importantă este această schimbare de paradigmă, trebuie să reamintim că Seminis este divizia de horticultură a concernului Monsanto. Monsanto, care de curând a fost cumpărat de Bayer. Așadar, divizia de horticultură a giganților chimiei agricole mondiale a trecut la combaterea biologică a insectelor dăunătoare!

Combaterea prin intermediul prădătorilor s-a dovedit a fi mai eficientă decât cea chimică. Există mai multe rațiuni pentru acest fapt. Din cauza modificărilor climatice, înmulțirea insectelor dăunătoare nu mai respectă ciclicitățile cunoscute, ci are loc în cascadă. La acest fapt se adaugă și cel că tripsul, unul dintre principalii dăunători a devenit rezistent la marea majoritate a substanțelor folosite. În această situație, folosirea insectelor care se hrănesc cu acești dăunători pare a fi cea mai bună soluție. Pe lângă trips, prădătorii mai distrug și musculița albă de solar și păianjenul roșu. „Pentru că, așa cum am arătat, nu mai există o ciclicitate a dezvoltării populațiilor de dăunători, este foarte important ca protecția cu prădători să fie asigurată încă din faza de răsad“, a subliniat d-na Valeria Tudor.

Pucheni IMG 4887

Unii dintre fermierii participanți la eveniment și-au exprimat teama că, la un moment dat, insectele prădătoare ar putea aduce, ele însele, pagube însemnate. Specialiștii Seminis au demontat însă ferm aceste zvonuri. Prădătorii sunt insecte care se hrănesc cu ouăle, larvele sau chiar cu anumite alte insecte. În cazul teoretic în care ar fi mâncate toate insectele dăunătoare – ceea ce practic este imposibil – populația de prădători s-ar reduce și ea în lipsa hranei. Practic, populația de prădători se autoreglează în funcție de populația de dăunători.

În privința costurilor, rentabilitatea rezultă inclusiv din faptul că nu mai este necesară nici manopera și nici vreun dispozitiv, ca în cazul insecticidelor. Prădătorii se livrează în cutiuțe, care se instalează din loc în loc în solar. În plus, legumele obținute vor avea un conținut mult mai mic de substanțe chimice!

Alexandru GRIGORIEV

Satele Prahovei, după 10 ani de accesare a fondurilor europene

În zona de sud a județului Prahova putem vorbi despre o schimbare semnificativă survenită după ce s-au dezvoltat două proiecte majore, de alimentare cu apă și cu gaze, încă nefinalizate în toate cele 10 comune cuprinse în programul început în 2012. Asta chiar dacă gazul și apa n-au ajuns în fiecare casă, dar cel puțin rețeaua este la îndemâna oricui. Astăzi vom vorbi despre două localități situate pe DN1A București – Ploiești, Puchenii Mari și Gorgota, așezări în care oamenii au făcut diferența sau, după caz, administrațiile locale, prin investițiile în infrastructură realizate inclusiv sau mai ales din fonduri europene.

Puchenii Mari – investitori alungați de separatoarele de sens

Suprafață: 5.492 ha în satele Puchenii Mari, Puchenii Mici, Odăile, Moara, Pietroșani, Puchenii Moșneni, Miroslăvești; Populație – 8.500 de locuitori; Gospodării – 2.900; Infrastructură – drumuri asfaltate 95%, gaze 40%, apă 15%, canalizare 9%; Educație – 4 grădinițe, 3 școli gimnaziale, o școală primară cu after-school; Sănătate – 3 dispensare, 3 farmacii, Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Handicap; Cultură – 2 cămine culturale, o bibliotecă, 5 biserici.

sate Puchenii Mari gradinita fonduri europene

Nu ne-am fi imaginat vreodată că un drum cu o circulație atât de intensă ca DN1 ar putea fi un dezavantaj pentru o localitate, ci nu un beneficiu, așa cum se spune că ar fi căile rutiere sau infrastructura feroviară pentru investitori. Dar la Puchenii Mari se va întâmpla acest lucru, după ce vor fi montate separatoarele de sens. „Practic – spunea primarul Constantin Negoi – separatoarele vor rupe comuna în două. Mai mult ne încurcă acest drum de mare viteză decât ne ajută. Să treci dintr-o parte în alta cu mașina trebuie să străbați kilometri buni. Este un aspect la care eventualii oameni de afaceri se vor uita cu siguranță și n-am speranțe să fie vreun exces investițional în perioada următoare.“ Șansa ar fi că o parte dintre localnici și-au asigurat un oarecare confort prin ei înșiși: cei din satul Odăile – prin confecționarea teracotelor (în 30 de gos­podării se confecționează cahle), iar cei din Pietroșani și Puchenii Moșneni – prin legumicultură (peste 250 ha cultivate cu legume). În rest, în localitate sunt în jur de 100 de firme, cu activități în special legate de comerț. Vorbind despre infrastructura publică, în mandatul anterior al primarului Negoi (2008-2012) a fost realizată o piață agricolă en-gros singura din bazinul legumicol din sud și din tot județul, a fost accesat un program european în valoare de 3 milioane de euro pentru modernizarea drumurilor (19,5 km), construirea unei grădinițe, after-school, reabilitarea căminului cultural etc. Ulterior a început să se lucreze la alimentarea cu apă și cu gaze, iar planul de viitor ar fi extinderea canalizării.

Gorgota – comuna cu pistă de motocross și teren de golf

Suprafață – 225 ha în satele Gorgota, Potigrafu, Fânari, Poienarii Apostoli, Crivina; Populație – 5.170 de locuitori; Gospodării – 1.609; Infrastructură – drumuri asfaltate 90%, gaze 100%, apă 100%, canalizare 45%; Educație – 4 grădinițe, 2 școli; Sănătate – 3 dispensare; Cultură – două cămine culturale, o bibliotecă, trei biserici.

Comuna Gorgota face notă separată în mediul rural și nu pentru că ar fi mai dezvoltată decât altele, ci pentru că este singura care deține o pistă de motocross, un teren de golf și un lac pe malul căruia chiar se face agrement sau turism piscicol. Pe de altă parte, ar mai fi singulară și pentru că a fost singura unitate administrativ-teritorială din județ care a primit, anul trecut, două finanțări europene, investițiile urmând să înceapă în 2017.

sate gorgota

O cronologie scurtă a ultimilor cinci ani ar arăta astfel:

– în 2012, prin Măsura 322 a fost accesat un proiect în valoare de 2,5 milioane de euro pentru rețeaua de apă, canalizare, modernizare drum și festival meșteșugăresc (brand înregistrat la OSIM). În 2016, rețeaua de apă potabilă a fost extinsă în satele Poienarii Apostoli, Crivina, Fânari și Potigrafu, fondurile (300 de mii de euro) fiind asigurate de la bugetul județean și local;

– în 2016, echipa Primăriei a întocmit și a depus un proiect, acceptat spre finanțare, pentru modernizarea infrastructurii rutiere în localitate. Valoarea proiectului este de un milion de euro;

– tot în 2016, a fost obținută o nouă finanțare (1,3 milioane de euro) pentru extinderea rețelei de apă și canalizare în satele Crivina, Fânari, Gorgota, Poienarii – Apostoli și Potigrafu.

sate gorgota primarie si gradinita

Anul trecut, printr-o investiție cifrată la 200.000 de euro (parteneriat cu Consiliul Județean Prahova), sediul Primăriei a fost modernizat, clădirea fiind una dintre cele mai reușite din spațiul rural, sub aspectul arhitecturii. Pentru 2017, primarul Dumitru Ionuț Nicolae mai are în plan să realizeze două sensuri giratorii pe DN1 și să înceapă construirea trotuarelor de la DN1, până în centrul satului reședință de comună. Din punct de vedere economic, localitatea se bazează în mare parte pe agricultură, având în jur de 100 ha cultivate cu legume, 10 ha cu pomi fructiferi și 10 ha de vie. Zootehnia este și mai bine reprezentată, aici activând o unitate de creștere a vacilor de lapte, poate cea mai mare din județ, investiție sută la sută israeliană.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 48-49

  • Publicat în Sate

Obiectiv turistic în Prahova. Cetatea geto-dacică de la Puchenii Mari

Veche vatră de istorie românească, Prahova se îmbogăţeşte, iată, cu o nouă şi interesantă cetate din vremea dacilor, care se constituie acum drept un atrăgător obiectiv istoric şi arheologic, pus recent în valoare în apropiere de comuna Puchenii Mari, localitate unde a fost dezvelit şi un bust al vestitului rege Decebal, printr-o largă şi impresionantă prezenţă a localnicilor, a celor din toate comunele vecine, de la Brazi, Berceni, Bărcăneşti, Râfov şi Gorgota, precum şi oficialităţilor judeţene şi centrale.

Potrivit datelor prezentate într-o cuprinzătoare lucrare documentară realizată de către Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova şi semnată de către arheologul Bogdan Ciupercă, acest obiectiv istoric, cercetat încă din anii de după Primul Război Mondial, mai precis în anul 1924, de către Radu şi Ecaterina Vulpe, în cadrul unui program de cercetare a antichităţilor preromane, iniţiat de către vestitul istoric Vasile Pârvan, este cunoscut în literatura de specialitate drept „dava getică de la Tinosu“. Aceasta este reprezentată de o fortificaţie amplasată pe malul stâng al râului Prahova, în apropierea Gării CFR Prahova. Obiectivul ce ocupă o suprafaţă de un sfert de hectar este înconjurat de trei râpe abrupte şi a funcţionat în intervalul secolelor III înainte de Christos şi I după Christos. Important este şi faptul că aici au fost descoperite, între altele, unelte agricole şi de uz casnic din fier (brăzdar de plug, cuţite şi coase), piese de harnaşament, piese de port şi de podoabă, un coif grecesc din bronz cizelat, de tip calcidian.

Arheologul Bogdan Ciupercă mai menţionează faptul că cu ceva timp în urmă, în perimetrul davei de la Puchenii Mari, a mai fost descoperit un tezaur monetar alcătuit din 24 de monede geto-dacice de argint. La nord-vest de cetatea de la Pucheni Mari, pe Valea Cricovului Dulce, afluent al Prahovei, a mai fost descoperită o altă cetate dacică în satul Coada Izvorului, din comuna Măneşti – Prahova.

Se crede că fortificaţia de la Puchenii Mari, precum şi cele de la Coada Malului, Gura Vitioarei, Homorâciu – dar şi altele din zona Prahovei – erau parte a sistemului defensiv al dacilor de pro­tejarea rezervelor de sare existente în partea de nord a judeţului Prahova.

Prezent la evenimentul de la Puchenii Mari, ing. Mircea Cosma, preşedintele C.J. Prahova, cel care a sprijinit ridicarea statuii marelui rege dac, i-a îndemnat pe localnici să participe mai activ la modernizarea localităţii, prin realizarea preconizatelor obiective edilitare cu fonduri europene: de alimentare a comunei cu apă potabilă, cu gaz metan şi cu canalizare, dar şi la atragerea investitorilor români şi străini, care prin prezenţa lor în parcul industrial prevăzut a fi organizat aici şi destinat înfiinţării de noi fabrici, prin care să pună în valoare marile cantităţi de produse agricole realizate în zonă.

„Astfel îl veţi putea cinsti cum se cuvine pe marele rege Decebal, care de azi stă de strajă în plin centrul comunei dvs.“, a mai spus şeful C.J. Prahova.

Statuia – ca şi fortificaţia de la Puchenii Mari – se constituie drept un important punct de atracţie pentru turişti în vreme de vacanţă.

Cristea BOCIOACĂ

Viaţa la ţară, sub semnul benefic al credinţei

Pe şoseaua naţională denumită curent DN1 se află comuna Puchenii Mari, cu cele şapte sate ale sale: Miroslăveşti, Moara, Odăile, Pietroşani, Pucheni Moşneni, Puchenii Mici şi Puchenii Mari. Satele sunt atât de apropiate între ele încât aproape nu ştii când treci dintr-unul în altul şi unde anume să priveşti ori să poposeşti. Mai ales pe ceţurile iernii. Şi, cum mulţi cam apasă pe accelerator prin Ploieşti, tot ce pare că îi mai domoleşte este prezenţa localnicilor, care îşi prezintă inventiv mărfurile. Care pe la porţi, care pe garduri, doar-doar vor vedea trecătorii ocupaţiile tradiţionale şi produsele specifice: obiecte de ceramică, rogojini şi felurite alte împletituri, sobe de teracotă, dar şi legume proaspete culese din solariile din curţi şi din gospodării. Prea puţini zăbovesc, însă. Se pare că îi cheamă muntele sau dealurile din preajmă, pădurile din apropiere. Altfel, cu greu s-ar mai putea opri la vreun alt punct de atracţie, care aduce faimă localităţii, care ar putea reţine ochii eventualilor turişti, aflaţi în drum spre Braşov sau Valea Prahovei. 

Destăinuirile primarului

Edilul, aflat la primul său mandat, juristul Sorin Alexandru Constantin, lasă impresia că este înciudat şi pe sine şi pe cei din primărie, fiindcă de aproape doi ani, de când se află în funcţie, nu a izbutit să-şi facă mai bine cunoscută localitatea şi să reducă din handicapul în care aceasta se află în plan edilitar-gospodăresc, dar şi în asigurarea confortului meritat al oricăruia dintre cei 8.825 de săteni. Fie prin accesul la apă curentă, fie la canalizare, la reţeaua de gaz metan, dar şi la proiectata piaţă agroalimentară locală şi la câte altele pentru locuitorii unei comune care cândva era chiar fruntea judeţului. Amărăciunea sa, ca fiu al satului, dar şi ca un bun cunoscător şi, deopotrivă, mare iubitor de istorie, este că nu sunt prea bine cunoscute oamenilor tocmai acele mari puncte de atracţie, precum Cetatea Dacică, drumurile voievozilor Ţării Româneşti, între care şi Neagoe Basarab, cel care a şi atestat comuna în 1512, dar şi Biserica de lemn din satul Odăile, ridicată cu peste două secole în urmă, funcţională şi astăzi, ori Biserica din satul de reşedinţă, cu Hramul „Sfântul Gheorghe“, ctitorită în chiar anul Unirii (1859) şi, doi ani mai târziu, pictată de Nicolae Grigorescu, precum şi alte două lăcaşe de închinăciune, ridicate în 1760 şi, respectiv, 1884 şi frecventate până astăzi de credincioşi. Păi, de unde să ştie cei care aleargă pe şosea, când nu există nici măcar o plăcuţă care să le reţină atenţia? Dar, mă rog, asta-i situaţia! Aşadar, să-l lăsăm pe primar să se destăinuie.

„Credinţa şi iubirea faţă de biserică, de păstrarea tradiţiilor locale, dar şi a vieţii satului sunt azi la noi tot mai puternice, ne spune primarul. Faptul ne ajută să depăşim multe dificultăţi ale prezentului. Este o mare bucurie pentru noi să vedem cum azi un număr tot mai mare de săteni de toate vârstele merg la biserică, aceştia fiind tot mai aproape de chemările sale, de păstrarea multora dintre tradiţiile locale, aşa cum este acea unică serbare de Bobotează, unică tradiţie din zona Munteniei, dacă nu chiar din ţară, şi anume «Botezul cailor», din satul Pietroşani, obicei foarte vechi la care participă aproape întreg satul, dar şi numeroşi săteni din comunele vecine, mulţi orăşeni, dar şi cei de la Hipodromul Ploieşti. Manifestarea este mereu onorată cu multe premii, câştigate de cei mai merituoşi dintre participanţi.“

Viaţa spirituală, şi fenomenul infracţional

Aceasta o spun cu satisfacţie nu numai autorităţile locale şi cele în domeniu, dar şi preoţii şi sătenii cu care am stat de vorbă. O confirmă şi viceprimarul Ionuţ Pârvu, care susţine cu date statistice elocvente că sunt tot mai rare cazurile când sătenii ajung la judecătorie pentru diferite pricini sau neînţelegeri, ca altădată. Buna vecinătate a luat locul disputelor. Sigur, în unele sate, când şi când, se mai semnalează găinării, dar nu furturi, certuri, scandaluri, faptul fiind pus pe seama unei vieţi spirituale active, susţinute şi de slujitorii celor patru biserici în rândul enoriaşilor, de respectul legii, de participarea lor tot mai consistentă la viaţa comunei, la acţiuni gospodăreşti-edilitare.

Faptul ni-l dezvăluie şi unul dintre cei mai cunoscuţi slujitori ai bisericii, preotul Ciprian Joiţa, aflat aici de peste un deceniu, la Biserica din satul de reşedinţă, cu Hramul „Sfântul Gheorghe“, o biserică foarte frumos gospodărită, cu monumente reprezentative ale comunei, aflate într-o stare excelentă. „Biserica noastră este unica din judeţ şi poate între primele din ţară ridicate în anul 1859 şi pictată de marele Nicolae Grigorescu... Viaţa spirituală la noi este normală, ne mai spune preotul, fiu al unui preot prahovean… Un om tânăr, cu o privire senină, înalt de peste doi metri, cu o voce blândă, cumpănită. Viaţa spirituală? Aşa cum trebuie să fie ea în ziua de azi! Oriunde! Şi nu mă refer doar la parohia mea, ci şi la celelalte parohii ale comunei noastre: din Pietroşani, Puchenii Moşneni şi Odăile. Ne bucurăm că, de câţiva ani încoace, tot mai mulţi oameni se îndreaptă către biserică, văzând-o ca pe o izbăvire, ca o alinare a vieţii lor. Iată, la noi avem acum un cor feminin activ, de 20 de persoane, un consiliu parohial activ, care este alături de problemele sătenilor nevoiaşi ori de cei bolnavi. Ce bucurie mai mare putem avea decât că enoriaşii vin la toate slujbele duminicale asemenea ca la marile sărbători ale Crăciunului şi Paştilor? Datorită numărului mare de enoriaşi, biserica este azi neîncăpătoare. Între 80 şi 100 de oameni, de toate vârstele: copii, tineri, bătrâni, dar şi persoane de 40-50 ani. Atât pentru cei care vin cât şi pentru cei care nu pot veni la slujbele săptămânale avem cele cinci vizite pastorale cunoscute ca «vine popa cu Botezul» sau cu prilejul altor evenimente din viaţa satului, a familiilor lor. Prin toate acestea noi întărim astfel legătura cu sătenii. Biserica le este alături, iar aceştia sunt tot mai aproape de biserică.“

La întrebarea: „Cum faceţi faţă situaţiei generate de subfinanţare?“, preotul Ciprian Joiţa răspunde că „oamenii ajută şi cu donaţii; le primim de la persoane fizice şi juridice. Sigur, potrivit legii, biserica are dreptul la o finanţare locală, primim şi de la primărie, dar teren avem foarte puţin, cam o zecime din cât avem dreptul, la biserică s-a cam terminat... pământul.“ Viceprimarul comunei, Pârvu Ionuţ Viorel, aflat de faţă, ne confirmă acest fapt. Iată, pentru a face unele reparaţii şi pentru unele urgenţe la întreţinere sau la reparaţii, cum este cazul acum, şi spălarea picturilor lui Nicolae Grigorescu biserica de centru are urgent nevoie de un milion de lei. Noi nu avem aceşti bani. Pentru aceasta sperăm la o eventuală susţinere financiară a C.J. Prahova, poate chiar şi cu fonduri europene... Biserica este alături de noi, dar şi noi trebuie să fim alături de biserică.“

Viaţa la ţară, asemeni vieţii spirituale, trebuie susţinută nu numai de către Primărie şi Biserică, ci de toată lumea! Exemplul de la Puchenii Mari Prahova este un fapt încurajator. Merită toate laudele!

Cristea BOCIOACĂ

Abonează-te la acest feed RSS