Lumea agriculturii ecologice este bine împărțită în mai multe categorii, de la pionierii „ideologi“, care au rămas atașați de valorile organice tradiționale și simt că organicul își pierde sufletul, până la moderni, „neo convertiți“, care se apropie de această piață, cu spirit de antreprenor și care gândesc mai ales economic.

Produse bio din industria agroalimentară

Când vorbim despre consumul de produse ecologice ne gândim mai ales la fructe și legume sau chiar la ouă și carne de pasăre. Cu toate acestea, piața ecologică este acum formată în principal din produse din industria agroalimentară. Produsele alimentare, lactate, panificație, catering și congelate reprezintă 65% din piața ecologică. Doar sectorul alimentar, cel mai mare din punctul de vedere al cifrei de afaceri, reprezintă o piață de 2 miliarde de euro, în timp ce cel al fructelor și legumelor, care se află pe locul doi, se ridică la 1,5 miliarde de euro.

Aceste alimente procesate sunt produse de multă vreme în principal de IMM-uri familiale, foarte apropiate de producătorii lor, și care au putut profita de atitudinea de așteptare și inacțiunea marilor producători de alimente, ce au rămas mult timp sceptici cu privire la produsele bio. Dar, observând că s-a confirmat explozia acestei piețe hipermediatizate, că s-au practicat rate mari de marjă la toate verigile din sectoarele ecologice, marile companii agroalimentare au ajuns să reacționeze sub diferite forme: preluări de IMM-uri care le permit să dobândească cunoștințe, mărci, rețele de producători, lansare de produse organice sub propriul brand: numai mărcile naționale au asigurat de fapt 70% din creșterea pieței timp de patru ani, făcându-le să fie adevăratul motor al creșterii organice, alături de mărcile private.

„Anunțând recent (noiembrie 2020) proiectul lor de a deveni un nou jucător european major pe această piață ecologică și sustenabilă, Xavier Niel, fondatorul Free și finanțatorul Mathieu Pigasse, sunt deja simboluri ale acestei schimbări de paradigmă cu care se confruntă toți jucătorii organici.“

Distribuție în masă pe drumul către războiul prețurilor

Micile magazine independente (primul punct de vânzare specializat în produse bio a fost înființat în Franța în 1950) sunt marii perdanți în această cursă pentru cota de piață condusă cu răzbunare de marii retaileri care se pregătesc pentru această bătălie pe prețuri. politică dinamică de creștere internă și externă.

Marile grupuri de distribuție cu mijloace financiare considerabile au creat sute de noi puncte de vânzare în doar câțiva ani sau au cumpărat numeroase lanțuri de magazine specializate în produse bio. Astfel, Monoprix a cumpărat rețeaua de distribuție Naturalia, Intermarché a luat o acțiune la Comptoirs de la Bio, Carrefour a devenit numărul 1 francez pe piața bio… Rafturile dedicate de marii retaileri produselor bio s-au prelungit considerabil.

Mărcile distribuitorilor s-au înmulțit. Marii comercianți cu amănuntul au cucerit astfel 49% din piață și au preluat lanțuri de produse ecologice specializate (de exemplu, Biocoop, La Vie claire = 34%), în timp ce vânzările directe reprezintă acum doar 12% din achizițiile de alimente bio.

Piața este pregătită să intre într-o eră a democratizării prin prețuri mai mici. Marii comercianți cu amănuntul vor fi primii la rând pentru această nouă eră organică. Putem vedea ce va câștiga din asta. Dar va putea demonstra responsabilitatea în distribuția valorii pentru a evita un dezastru la nivel de producție?

Suntem acum departe de vremea în care produsele bio erau în esență produse proaspete, cumpărate direct de la un mic producător de pe o piață locală... Numărul jucătorilor implicați pe această piață s-a înmulțit.

Piața ecologică nu mai este doar locală, ci națională, chiar internațională. Gama de produse ecologice disponibile consumatorilor s-a extins considerabil și acoperă toate ramurile alimentare. Afacerea ecologică rezultată din dezvoltarea sectoarelor ecologice a devenit astfel un nou El Dorado pentru toți actorii implicați în dezvoltarea acestei piețe care oferă noi oportunități de creare de valoare.

Dezvoltarea producției agriculturii ecologice de către sectoare foarte organizate și din ce în ce mai integrate pentru a câștiga în competitivitate va slăbi însă cu siguranță micile ferme ecologice de tip artizanal care nu realizează sau nu pot realiza vânzări directe sau IMM-uri de transformare subcapitalizate.

Scăderea inevitabilă a prețurilor la produse ecologice în urma creșterii producției va duce la o restructurare profundă a sectoarelor ecologice. Intrăm în era afacerilor bio, ceea ce înseamnă un alt mod de a gândi dezvoltarea acestei piețe, un alt mod de a o organiza și un alt mod de a reuși în ea.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Pactul Verde european și-a stabilit un obiectiv ambițios pentru 2030: să aloce 25% din terenurile agricole din UE agriculturii ecologice, care acoperă în prezent doar 8% din terenul agricol, adică o triplare a producției. Dacă dorim să dublăm suprafețele cultivate ecologic, asta înseamnă că va trebui să creștem consumul de produse ecologice în țara noastră în același ritm, altfel producătorii se vor regăsi cu surplus de producție ecologică, care apoi trebuie vândută la export în vederea echilibrării pieţei. Pentru moment, cererea de produse ecologice rămâne scăzută în România.

Există unele semne de încetinire a creșterii cererii. Dacă vrem să încurajăm consumul de produse ecologice în țara noastră pentru a face față creșterii structurale a ofertei anunțate, ce altceva putem face decât să le reducem prețurile de vânzare, care sunt mult mai mari decât cele ale produselor neecologice? Acesta este un scenariu despre care se vorbește puțin sau cu reținere pentru că îi îngrijorează pe toți jucătorii din sectoarele bio. Dar acest scenariu devine din ce în ce mai probabil și chiar a început deja.

Până acum, prețurile produselor ecologice s-au ținut bine pentru că cererea a fost mai dinamică decât oferta pe o piață care rămâne foarte limitată, o piață de nișă și deci și o piață cash. În prezent, prețurile bio sunt cu 30% până la 100% mai mari decât prețurile convenționale în funcție de producție, canale de distribuție etc.

Prețurile alimentelor ecologice s-au menținut bine datorită echilibrului de putere favorabil fermierilor ecologici deoarece oferta a rămas sub cerere. Dar acum asistăm la o anumită banalizare a produselor ecologice care sunt în competiție cu inițiativele fermierilor convenționali. Aceștia nu au rămas fără să reacționeze pentru a răspunde noilor așteptări ale consumatorilor: adoptarea certificării HVE cu Valoare Înaltă de Mediu, garanție fără reziduuri de pesticide… Mai mult, sunt preocupați deschis de denunțarea acestei noi competiții.

În același timp, produsele ecologice se confruntă cu o concurență crescândă din partea produselor ecologice importate la prețuri foarte competitive, adică în jur de 30% din achiziții, și a produselor locale care nu sunt neapărat ecologice, dar foarte apreciate de consumatori.

Această nouă competiție deschide o nișă de piață pentru produse la prețuri intermediare între prețurile ecologice și prețurile convenționale. Ca urmare, consumatorii ar putea fi seduși de aceste produse convenționale de a doua generație care vor concura cu produsele ecologice care au devenit prea scumpe.

Dacă dorim să dezvoltăm consumul ecologic pentru a permite producției ecologice europene să ajungă la 25% din terenul agricol într-un context competitiv din ce în ce mai dur, va trebui, evident, să inovăm, dar și să reducem prețurile ridicate la bio, bariera primară în calea achizițiilor consumatorilor. Distribuția va fi prima în linie și deja a început să acționeze în această direcție, negocierile tarifare devenind din ce în ce mai întărite între marea distribuție și producătorii de produse bio procesate sau crude, aceasta scădere a prețurilor va fi transmisă automat mai departe tuturor legăturilor din sectoarele ecologice și în cele din urmă fermierilor care, pentru a se descurca, vor trebui să-și reducă costurile de producție pentru a câștiga în competitivitate, în timp ce ajutoarele de întreținere sunt în același timp eliminate. Creșterea dimensiunii fermei, mecanizare mai intensivă, productivitate mai bună a muncii, revenirea anumitor producții la cele convenționale vor fi căile care vor trebui parcurse pentru a se descurca, în timp ce fermierii ecologici nu vor putea conta pe creșterea randamentelor culturilor lor, având în vedere specificațiile pe care și le impun: interzicerea utilizării substanțelor chimice de sinteză și a semințelor din noi tehnici de ameliorare a plantelor.

Cum vor reacționa jucătorii din sectoarele ecologice la aceste noi reguli esențiale ale jocului, pe măsură ce piața ecologică devine o piață de consum?

Arhipelagul francez al producătorilor biologici: linii de despărțire

Dezvoltarea pieței ecologice prin prețuri mai mici va avea ca rezultat o fragmentare și mai mare a fermierilor care trăiesc din agricultura ecologică. Într-adevăr, putem considera că fermierii care se poziționează pe piața ecologică pot fi clasificați în cinci categorii care nu vor avea aceleași mijloace sau aceleași strategii pentru a face față acestei scăderi a prețurilor.

– „Ideologi organici“: Pionierii acestui model agricol sunt fermierii care s-au angajat în agricultura ecologică ca reacție împotriva societății de consum și a agriculturii convenționale acuzate că au distrus o natură idealizată. Ei consideră că agricultura ecologică nu este doar un model economic de exploatare, ci la fel de mult un pas către un alt proiect social. Foarte atașați de autonomia și spiritul lor militant, acești fermieri se proclamă adesea adepți ai „Martine à la ferme“, tehnofobi (roboții pentru plivit sunt prost percepuți) și ostili oricărei conviețuiri cu alte modele agricole existente sau viitoare. Acest tip de fermier este chemat să devină din ce în ce mai marginalizat, chiar dacă vânzările directe îi pot permite să supraviețuiască deoarece piața bio a devenit o piață de consum.

– „Supraviețuitori organici“: Fermierii care trec la produse ecologice pentru că au întâmpinat dificultăți financiare majore la ferma lor convențională. Pentru a se descurca, ei apelează la produse organice în speranța că vor găsi mai multe puncte de vânzare acolo. Cu siguranță nu ei sunt cei care au avut sau vor avea cele mai mari șanse de a reuși în agricultura ecologică deoarece conducerea unei ferme ecologice este la fel de solicitantă, dacă nu mai mult, decât conducerea unei ferme convenționale. O scădere a prețurilor le va fi fără îndoială fatală.

– „The bio-resilients“: fermieri care reușesc în agricultura convențională, dar care sunt deprimați de toate criticile care le revin din partea rudelor, vecinilor, neo-ruralilor. Nemaiputând suporta să fie numiți otrăvitori, acești fermieri învinețiți aleg să treacă la bio pentru a putea trăi din profesia lor cu liniște sufletească. Abordarea lor este mai puțin economică decât psihologică: să-și poată exercita profesia în timp ce se simte confortabil în propria piele.

– „Bio-manageri“: aceștia sunt antreprenori excelenți stabiliți în mod convențional, dar care găsesc în agricultura ecologică oportunități de a-și dezvolta veniturile în cadrul unei diversificări a portofoliului de activități către noi producții cu valoare adăugată mai mare. Abordarea lor este mai presus de toate economică. Ei sunt furnizorii preferați pentru circuitele lungi și adesea se reunesc în cooperative. Vor ști ce să facă pentru a reacționa la această scădere a prețurilor.

– „Noii pionieri“: În sfârșit, sunt mulți candidați care se lansează în producția ecologică cu o suprareprezentare a „neo-ruralilor“ care încep o recalificare profesională în sectorul agricol și nu se încadrează în profilurile clasice de purtători de proiect de instalare: 80% nu provin dintr-o familie de origine agricola. Au o mare sensibilitate la ecologie, dar nu sunt ideologi sau nostalgici pentru trecut. Sunt deschiși către progres și inovație. Ei pot fi noii pionieri organici. Mulți dintre ei vor trece doar prin această nouă profesie, dar vor fi avut o aventură.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Noua arhitectură ecologică a Politicii Agricole Comune (PAC) pentru perioada 2023-2027 este menită să fie un instrument crucial pentru atingerea obiectivelor Pactului Verde, inclusiv ambiții mai mari pentru utilizarea durabilă a pesticidelor în UE. Confruntată cu necesitatea urgentă de a rezolva problema pesticidelor și criza biodiversității din Europa, Comisia propune să reducă la jumătate utilizarea și riscurile pesticidelor chimice și mai periculoase în UE până în 2030, ca parte a strategiei sale de la fermă la furculiță.

Prin urmare, teoretic, noua PAC ar trebui să sprijine fermierii în utilizarea durabilă și redusă a pesticidelor printr-o serie de reguli și măsuri. Mai exact, statelor membre li s-a oferit oportunitatea de a concepe intervenții în planurile lor strategice menite să reducă dependența de pesticide.

Pe 22 iunie, CE a lansat propunerea de noi reguli europene privind pesticidele care vor transforma actuala directivă privind utilizarea durabilă a pesticidelor într-un regulament. Pentru a asigura o mai bună punere în aplicare a acestor norme privind pesticidele decât în ​​trecut, Comisia a explicat că statele membre vor putea, de asemenea, să utilizeze fondurile noii PAC pentru a-și compensa fermierii pentru costurile de punere în aplicare a acestui regulament.

Franța pare să fie unul dintre studenții buni doar în aparență: suprafețele vizate de „managementul durabil al pesticidelor“ sunt toate suprafețele angajate în calea „practicilor“ sau „de certificare“ a ecoregimului al căror conținut nu este în realitate în niciun caz calea care garantează o reducere a pesticidelor, precum și a zonelor vizate de măsura agromediu și climă „gestionarea calității și cantitativă a apei pentru culturile de câmp“ care rămâne anecdotică din lipsă de buget și ambiție.

Însă, de câteva luni, apelurile s-au înmulțit pentru a pune în discuție această strategie europeană în numele producției și al suveranității alimentare. „A folosi scuza războiului din Ucraina pentru a dilua aceste propuneri și a ne speria spunându-ne că durabilitatea înseamnă că va fi mai puțină mâncare este absolut iresponsabil. […] Știința este lipsită de ambiguitate. Pesticidele ne amenință pe termen lung securitatea alimentară“, a inserat Frans Timmermans, în timp ce propunerile vor trebui acum discutate și adoptate de Consiliu și Parlamentul European.

„Preocupările privind siguranța alimentelor nu fac acțiunile împotriva pesticidelor mai puțin urgente. Utilizarea excesivă a pesticidelor reprezintă un risc major pentru sănătatea umană și ucide polenizatorii responsabili pentru majoritatea alimentelor pe care le consumăm“, a adăugat Stella Kyriakides. Pentru a răspunde la aceste întrebări, Frans Timmermans a anunțat și lansarea unei analize privind securitatea alimentară pentru a identifica sursa penuriei și a „identifica soluții pe termen lung“. „Dacă această analiză ne obligă să ne reconsiderăm propria poziție, ei bine, suntem pregătiți pentru asta“, a insistat el.

Dacă un stat ar fi lipsit de ambiție, „nu vom reuși să punem presiune“, a indicat un oficial european, recunoscând în același timp că ar fi puțin probabil ca CE să inițieze proceduri de încălcare a dreptului comunitar, dacă este necesar. Deși a salutat adoptarea acestei propuneri, ONG-ul Future Generations a regretat totuși alegerea unui singur indicator care să măsoare atât utilizarea, cât și riscul pesticidelor, afirmând că acesta „discriminează puternic pesticidele utilizate în agricultura ecologică și le favorizează pe cele mai toxice“.

Textul prevede interzicerea completă a utilizării pesticidelor sintetice în „zonele sensibile“, adică zonele Natura 2000 și zonele urbane precum „școli, spitale, parcuri“ sau din nou „locuri de joacă și facilități sportive“.

Pentru a ajuta fermierii să înceapă această tranziție, Comisia a planificat să crească numărul de produse ecologice și cu risc scăzut de pe piață, să promoveze tehnologiile utilizate în așa-numita „agricultură de precizie“ și să modifice Politica Agricolă Comună (PAC), pentru a permite statelor membre să finanțeze aceste modificări utilizând bugetele PAC timp de cinci ani.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU