Pentru agricultura românească urmează o perioadă în care cunoașterea Planului Național Strategic, PNS, este o necesitate. Pentru a afla ce trebuie să facă fermierii pentru a nu pierde bani europeni, la ce trebuie să fie atenți și care sunt dificultățile pe care le pot întâmpina am stat de vorbă cu doamna Cristina Cioga, director executiv APPR.

Reporter: În următorii ani, Planul Național Strategic va fi pe buzele tuturor celor angrenați în agricultură. Dacă ar fi să sintetizați în câteva fraze, pentru a fi pe înțelesul tuturor, ce înseamnă PNS-ul?

Cristina Cionga, director adjunct APPR: Este un nou exercițiu bugetar care se supune unor reguli, dar care a suferit niște transformări importate. Comisia spune așa: se mută accesul de pe conformitate pe performanță, adică va conta atingerea unor ținte de performanță economică și ecologică în fiecare fermă. Deci se pune accentul pe înverzire, pe măsuri din categoria adaptării la schimbările climatice și a combaterii lor, pe cât este posibil. Pe de altă parte, agricultura europeană va primi mai puțini bani decât în perioada anterioară. România are o ușoară creștere în Pilonul I și o oarecare constanță în Pilonul II, însă, dacă ar fi să rezum, aș spune așa: mai puțini bani, mai multe exigențe pentru fermieri.

Rep.: Înțeleg că este vorba despre 15,8 miliarde de euro ce vor putea fi accesați de fermierii români. S-au schimbat anumiți termeni, apare această denumire BISS. Multe noutăți, așadar. Care ar trebui să fie principalele griji pe care ar trebui să le aibă fermierii pentru a nu rata anumite plăți?

C.C.: Prin Pilonul I vorbim de acordarea a aproximativ 2 miliarde/an, iar o parte dintre plățile directe sunt comune. BISS-ul înlocuiește acel SAPS, plata simplificată pentru care a optat România alături de alte state, fiind o plată ce asigură existența și perpetuarea afacerii. Va fi de 96 euro/ha în 2023, urmând să crească până la finalul perioadei de finanțare, astfel încât România să ajungă la media subvenției de bază a Uniunii Europene. Simularea a fost făcută pentru suprafața arabilă a țării, aproximativ 9,3 milioane ha, presupunând că fermierii vor putea îndeplini criteriile de eligibilitate. Mai vorbim și despre plata redistributivă, o știm din exercițiul precedent, dar s-a schimbat ca principiu și vine să ajute la dezvoltarea fermelor mici și mijlocii, deci va putea fi accesată de fermele până la 50 ha și cuantumul/ha estimat este de 50 euro. Mai apoi este vorba și despre plata pentru tinerii fermieri, adică cei de până la 40 de ani care devin cap al exploatației pentru prima dată. Ei vor primi 46 euro/ha pentru primele 50 ha. Trebuie să amintim și de sprijinul cuplat, pentru că primele trei forme de sprijin sunt forme decuplate de producție, iar acesta vine în sprijinul sectoarelor a căror producție ar trebui sprijinită, iar unul dintre ele este proteina vegetală. Știm că UE este un mare importator de proteină vegetală, importăm soia, mazăre, fasole șamd. Toate aceste sectoare vor avea parte de ajutor suplimentar între 100 și până la mii de euro dacă ne referim la producția de legume și fructe, cartoful de sămânță, orezul, adică sectoare care se confruntă cu dificultăți. Deci fermierii vor putea diversifica culturile și pot introduce specii care poate până acum erau neatractive, dar cu introducerea acest sprijin pot stârni interes. În final aș aminti despre cea mai spinoasă componentă, o plată nouă, numită ecoschema, este vorba despre patru astfel de ecoscheme definite de România; vom vorbi despre cea pentru cultură mare. 

Rep.: Și cum este definită această ecoschemă pentru sectorul vegetal?

C.C.: Ecoschema a fost concepută de MADR cumva ca un pas mai ambițios, dincolo de cerința de bază, dincolo de GAEC-uri, despre care aș vrea să și detaliez pentru că sunt foarte importante. Respectarea acestor GAEC-uri va condiționa acordarea de plăți europene. Cele mai problematice sunt GAEC 6,7 și 8. Începe cu GAEC 6, care se referă la acoperirea terenului arabil în perioada cea mai sensibilă. România a considerat această perioadă sensibilă ca fiind între 15 iunie și 30 septembrie, o perioadă lungă în care fermierul, pentru a fi eligibil la orice fel de plată, trebuie să aibă terenul acoperit în proporție de 80%. Această acoperire poate fi într-o variantă sau alta deoarece acoperirea poate fi cultura principală, cu o cultură secundară, un strat verde sau chiar cu miriștea. În urma analizelor interne, cea mai viabilă soluție pare să fie miriștea; în același timp, am solicitat MADR-ului să aprobe ca fermierul să poată efectua o lucrare minimă a solului care să împiedice pierderea umidității, iar mulciul rămas constituie o acoperire corespunzătoare pentru scopul în care a fost conceput acest GAEC. Al doilea GAEC dificil este cel privind rotația culturilor la nivelul parcelei. Și, chiar dacă fermierii aplică rotația culturilor, ea nu este posibilă în fiecare an, la nivelul fiecărei parcele. De ce? Pentru că se poate întâmpla, așa cum a fost în 2020, să fie și iarna, și primăvara extrem de secetoase și să constatăm că nu putem face grâu, deci să întoarcem suprafața, și trebuie să înființăm o altă cultură cum ar fi porumbul și să fie atunci porumb după porumb. Mai sunt și producătorii de sămânță care au investit foarte mult în irigații și au nevoie de un număr de ani de stabilitate, iar atunci e nevoie de o soluție pentru a face monocultură 2-3 ani. Această soluție a fost prevăzută de MADR pentru că există un tip de excepție acceptată și se poate înființa aceeași cultură în 3 ani consecutivi, condiția fiind ca pe perioada iernii ori pe perioada între recoltat și însămânțat să înființeze o cultură secundară, cu anumite specii. Există și situații în care nu răsare această cultură ori nu a fost timp pentru a o înființa deoarece a fost recoltat foarte târziu și se poate practica în condiții excepționale monocultură timp de 2 ani. În final, GAEC 8, care prevede elementele neproductive, adică acordarea a 4% din suprafața arabilă acestor elemente, poate să scadă la 3% dacă fermierul practică culturi fixatoare de azot, dar fără a aplica tratamente fitosanitare, ceea ce poate fi foarte dificil.

Rep.: Așadar, condiții destul de greu de îndeplinit și spuneați că ecoschema prevede și alte elemente problematice. Despre ce este vorba?

C.C.: Da, este un pas mai ambițios în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de mediu. Nu este rău pentru că, dacă sunt respectate aceste condiții, fermierii ar putea beneficia de o sumă suplimentară de 56-57 euro. Dar nu este simplă pentru că trebuie îndeplinite 3 condiții obligatorii, plus încă una dintr-un set de 3 condiții pe care le poate alege fermierul. Condițiile generale pleacă de la GAEC-uri și i se cere fermierului să acorde elementelor neproductive 5% din suprafață, deci încă 1% față de GAEC. A doua cerință obligatorie este alocarea a cel puțin 5% din terenul arabil al exploatației pentru culturile fixatoare de azot, aceste procente sunt destinate producției, deci pot fi tratate fitosanitar, ceea ce este o veste bună. Iar ultima cerință, greu de îndeplinit din ceea ce am vorbit cu practicienii, este acoperirea terenului în perioada aceasta sensibilă, 15 iunie – 30 septembrie, amintită la GAEC 6, la care se adaugă alte 2 săptămâni până pe 15 octombrie, dintre care doar 2 săptămâni terenul poate fi neacoperit și ar trebui pregătit pentru semănat. Este o perioadă lungă, iar terenul ar trebui acoperit pe 85% din suprafața arabilă. Dacă ne referim la cerințele specifice, cele 3 din care fermierul poate alege, prima dintre ele ar fi diversificarea, care presupune să ai mai mult de 3 culturi la o suprafață de minimum 30 ha și acestea în anumite proporții, adică cultura care ocupă suprafața cea mai mică nu poate fi mai puțin de 15%, iar cea predominantă nu poate ocupa mai mult de 70%, deci fermierii trebuie să fie atenți la calcule. A doua condiție înseamnă practicarea unui sistem de lucrări minime pe cel puțin 50% din exploatație, iar a treia condiție ce poate fi aleasă presupune plantarea a cel puțin 2 arbori/ha, dintr-o anumită listă de specii. Cam asta ar trebui să știe fermierii despre ecoschemă, dar mai există și o precizare importantă de făcut: Comisia ne-a făcut viața în acest an și mai grea și a acceptat o derogare de la GAEC 7, rotația obligatorie, și de la GAEC 8, elemente neproductive obligatorii. Adică, din rațiuni de producție, în contextul geopolitic fermierii pot cultiva cele 4% prevăzute de GAEC 8, dar nu cu soia și porumb. De aceea am solicitat modificarea ecoschemei în 2023 și soluția constă în semănarea culturilor fixatoare de azot pe 5% din suprafața, plus încă 5% suprafață alocată terenului neproductiv.

Rep.: Există soluții pe termen lung, dar probabil există fermieri pentru care 2023 va fi dificil pentru că nu mai au această suprafață de 10%. Anul agricol a început în toamnă, ei ar putea pierde acești bani, nu?

C.C.: Exact asta este problema pentru că situațiile diferă de la fermă la fermă, pentru că unii fermieri fie nu mai au suprafața de 10%, din care doar jumătate poate fi semănată cu soia, fie nu au de unde lua sămânță deoarece și cererea este foarte mare și există un deficit de sămânță. Este cumva târziu și trebuie să ne adaptăm din mers, dar căutând soluții pentru ca fermierii să poată beneficia de ecoschemă. 56 euro/ha nu sunt bani puțini, din contră, e o sumă considerabilă pentru orice fermier.

Larissa DINU

Preocuparea constantă pentru protejarea mediului prin măsuri concrete care să contribuie direct și decisiv la reducerea poluării a determinat Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale să demareze procesul de verificare și de eliminare a tuturor mașinilor, echipamentelor și utilajelor din Baza de date cu prețuri de referință (BDPR) care sunt echipate cu motoare care au normă de poluare sub Etapa V/ Tier V/ Stage V. Normele sunt stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/ 1628[1].

De asemenea, în acord cu noile angajamente asumate pentru implementarea Planului Național Strategic, AFIR va accepta includerea în BDPR doar a elementelor care au norma de poluare de minim Etapa V.

„Protecția mediului este o preocupare constantă pe care o avem în ceea ce privește investițiile pe care le sprijinim financiar și este strâns legată de strategiile pe care Uniunea Europeană le are în acest domeniu. Banii europeni aduc nu doar calitate, ci și tehnologii moderne care să țină cont de potențialul de afectare a naturii. Eliminarea echipamentelor, mașinilor sau a utilajelor cu norme de poluare depășite este esențială pentru protejarea mediului și a sănătății umane. În plus, acestea sunt adesea mai puțin eficiente, ceea ce înseamnă un consum mare de energie”, a precizat George CHIRIȚĂ, Director general AFIR.

În urma verificării fiecărui element, experții AFIR le vor șterge direct pe cele neconforme din Baza de date cu prețuri de referință și vor notifica traderii, în acest sens.

Baza de date cu prețuri de referință include în acest moment peste 41.000 de elemente distincte care pot fi consultate on-line pe www.afir.ro, fiind astfel un instrument de lucru unic la nivel național, prin care AFIR facilitează accesul solicitanților de fonduri europene la investiții, simplificând considerabil procedura de achiziție – beneficiarii pot achiziționa produsul dorit fără a mai trece prin procedura de achiziții, conform prevederilor procedurale în vigoare.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Pentru a răspunde realităților din piața de profil, AFIR a modificat Ghidul BDPR și în ceea ce privește actualizarea prețurilor. Astfel, actualizarea prețurilor se va realiza o dată la 6 luni pentru fiecare marcă per trader, în limita a 5%, cu aprobarea conducerii AFIR și la solicitarea oficială a producătorului/ importatorului/ dealerului care a înscris elementele respective în Baza de date. Respectivul trader trebuie să însoțească solicitarea și de un tabel cu informațiile actualizate care au fost anterior verificate de experții din cadrul AFIR.

Procentul maxim acceptat al variației prețului este de 5%, chiar dacă perioada trecută de la ultima solicitare de actualizare a prețurilor este mai mare de 6 luni.

Actualizarea prețurilor cu un procent mai mare de 5% se acceptă numai dacă noile prețuri sunt comunicate oficial de producător (fie prin semnarea tabelului cu noile preturi, fie sub forma unei informări oficiale privind procentul de creștere) sau dacă este necesară corectarea unor erori produse la transmiterea informațiilor către AFIR.

^[1] Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 şi (UE) nr. 167/2013 şi de modificare şi abrogare a Directivei 97/68/CE.

Sursa: afir.ro

Clubul Fermierilor Români readuce în atenția Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale o serie de sugestii care vizează o abordare tehnică și coerentă a observațiilor Comisiei Europene privind elaborarea Planului Național Strategic. Totodată, considerăm imperios necesară continuarea colaborării dintre minister și mediul asociativ în vederea alinierii Planului Național Strategic la observațiile Comisiei Europene și la nevoile fermierilor din România.

Sugestiile transmise Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale cuprind următoarele aspecte:

• realizarea unei strategii privind orientarea investițiilor către sectoarele și domeniile cu cele mai mari nevoi și perspective de dezvoltare - cu accent pe creșterea producției privind produsele agroalimentare deficitare la nivelul balanței comerciale;
• propunerea unei abordări strategice privind reglementarea cantităților maxime de pesticide, îngrășăminte și a produselor anti-microbiene, care să nu afecteze și să nu discrimineze fermierii români în raport cu cei din alte state membre, având în vedere că România se numără printre statele membre cu utilizarea medie cea mai redusă din UE a acestor substanțe; în același timp, atragem atenția privind posibilitatea impunerii unui procent de reducere tuturor fermierilor, indiferent de nivelul de utilizare, a produselor vizate de țintele din strategia Farm to Fork;
• includerea în acest document cheie a unor instrumente de sprijin care să permită menținerea competitivității afacerilor agricole performante, ținând seama de pierderile datorate efectelor schimbărilor climatice, sub forma degresivității plăților directe, indiferent de perioada de timp în care activitatea agricolă este afectată (avem un exemplu concret în acest an, în care există prejudicii diferite la nivel național cauzate de secetă, grindină și alte fenomene extreme);
• realizarea unei consolidări a lanțurilor de aprovizionare cu produse agroalimentare printr-o măsură de sprijin sub forma unei alocări financiare nerambursabile într-o pondere ridicată pentru realizarea unor spații de depozitare adecvate la nivel individual (IMM/ cooperativă/ grup de producători);
• stabilirea unui sistem de consiliere agricolă performant la nivel național, de o importanță vitală pentru fermierii români în condițiile cerințelor și standardelor extrem de înalte introduse prin noua PAC, prin Green Deal și strategiile Farm to Fork și Biodiversitate, Carbon Farming, LULUCF, Strategia solului;
• includerea în cadrul Sistemului de cunoaștere și inovare agricolă (AKIS) a unor platforme care să permită schimburi de bune practici între fermieri, mediul asociativ și cel universitar;
• oferirea de informații tehnice care să consolideze viziunea României privind gestionarea zonelor umede și activitatea de desecare-drenaj (avem un specific aparte al reliefului în special în zona de vest a țării, unde sectorul agricol deține o importanță strategică, care se reflectă în mod direct asupra sectoarelor de activitate complementare);
• acordarea plății de bază (BISS) pe baza analizei nevoilor de venit, astfel încât fermierii care își desfășoară activitățile agricole în zone cu constrângeri naturale (altele decât cele din zonele cu constrângeri naturale semnificative) să poată beneficia de un sprijin financiar adecvat, care să le permită menținerea și dezvoltarea afacerilor;
• modificarea zonelor care înregistrează constrângeri naturale semnificative, pe baza unor consultări purtate cu Agenția Națională de Meteorologie, care realizează în această perioadă implementarea unei platforme prin care se urmărește radiografierea indicilor de secetă și ariditate la nivel local, regional și național;
• includerea în cadrul proiectelor de irigații locale a consumului responsabil de apă, sub forma unei monitorizării continue (aspect care să vizeze chiar și cantitatea de apă extrasă din cadrul zonelor umede în bazinele de retenție specifice);
• realizarea unei simplificări a eco-schemei PD-04: Practici benefice pentru mediu aplicabile pe terenurile arabile, astfel încât condițiile de acceptare să fie mai simple și ușor de înțeles de către toții fermierii la nivel național;
• elaborarea unui plan justificativ asupra alocării de 3% din plățile directe către un instrument de gestionare a riscurilor, prin oferirea unui plan cadru de funcționare a acestuia.

Ca organizație care reprezintă interesele fermierilor performanți la nivel național, Clubul urmărește cu atenție inițiativele care corespund obiectivului asumat de consolidare a sectorului agroalimentar, în scopul atingerii performanței și competitivității din punct de vedere economic, și apreciază deschiderea către dialog a ministerului în urma negocierilor purtate cu mediul asociativ privind elaborarea Planului Național Strategic, indiferent de stadiul negocierilor purtate cu Comisia Europeană.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a anunțat, în prima zi a lunii martie, încărcarea în sistemul electronic al Comisiei Europene a Planului Strategic Național (PNS), împreună cu toate documentele aferente.

PNS a fost transmis Comisiei Europene în ultima zi din luna februarie, în termenul pe care oficialii MADR și l-au asumat la finalul anului trecut, cu ocazia Consiliului AgriFish. Potrivit MADR, Planul Național Strategic a rezultat în urma unui dialog cu reprezentanții tuturor sectoarelor – industrie alimentară, agricultură, dezvoltare rurală. Reuniunile constituite pentru elaborarea Planului Național Strategic (PNS), care s-au desfășurat pe parcursul ultimelor două luni – ianuarie și februarie – au fost coordonate de ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

„Am transmis spre Bruxelles un document complex, care, alături de toate programele de sprijin pe care le finanțăm din bugetul național, contribuie la dezvoltarea agriculturii românești. Îi asigur pe toți fermierii că vom depune toate eforturile ca acest Plan Național Strategic să aducă stabilitatea și predictibilitatea de care agricultorii români au nevoie pentru a păstra un nivel ridicat al producției și pentru a rămâne competitivi pe o piață în continuă evoluție“, a explicat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian-Ionuț Chesnoiu.

Ce alte documente au mai fost trimise la Comisia Europeană

Potrivit site-ului MADR, versiunea din 1-28 februarie a PNS a fost însoțită de o serie de documente, și anume: consultări publice, prezentări intervenții, prezentare privind Politica Agricolă Comună post 2020, analiză SWOT Planul Național Strategic 2021-2017 – Versiunea a-III a, analiză SWOT PNS 2021-2027 – Versiunea a II-a, draft analiză SWOT PNS 2021-2027, analiză nevoi PNS 2021-2027 (versiunea 2), analiză nevoi PNS 2021-2027.

În cea de-a treia versiune a analizei SWOT se precizează că „România dispune de un potențial de dezvoltare important, dar insuficient utilizat, cu un nivel de dezvoltare scăzut față de media statelor membre ale Uniunii Europene. Cu o suprafață totală de 238.397 km² și o populație de 19.414.458 de locuitori înregistrată la nivelul anului 2019, România este pe locul 9 în UE-28, după suprafață (5,33%)“. Documentul mai menționează că zonele rurale, reprezentative pentru România, au „resurse substanțiale de dezvoltare, spațiul rural având o suprafață de 207.633 km² (87,09%)“. Potrivit analizei trimise Comisiei Europene, în 2019 populația rurală reprezenta aproape 9 milioane (46,14%) din populația țării. Densitatea populației în România la nivelul anului 2019 reprezenta la nivel național 81,44 locuitori / km², iar în mediul rural aceasta era de 43,15 km².

Analiza SWOT arată că există încă multe provocări ce trebuie abordate în perioada imediat următoare, printre care se menționează: numărul mare de ferme mici, dotarea slabă din punct de vedere tehnologic și structura duală a exploatațiilor agricole, numărul mare al parcelelor agricole, schimbări climatice și ambiția de mediu asumată de UE și alte aspecte de mediu ce pot conduce la diminuarea productivității agricultorilor, degradarea spațiului rural și îmbătrânirea populației în spațiul rural, precum și depopularea satelor, accesul redus la servicii de bază și infrastructura rurală deficitară, infrastructura de îmbunătățiri funciare deficitară, numărul redus de produse cu valoare adăugată, deficitul balanței comerciale exterior cu produse agroalimentare, gradul scăzut de inovare, deficitul de personal calificat în sectorul agricol, slaba diversificare a veniturilor fermierilor și populației din lumea satului românesc.

Care sunt principalele obiective ale PNS

Potrivit documentului de 60 de pagini trimis către Comisie, primul obiectiv general este promovarea unui sector agricol inteligent, rezilient și diversificat care să asigure securitatea alimentară. Printre rezultatele așteptate în cadrul acestui obiectiv general se numără și: asigurarea unor venituri sigure și stabile în rândul fermierilor; creșterea productivității și competitivității sectorului agroalimentar prin sprijinirea dezvoltării lanțului complet de la materia primă la produsul finit și comercializare; creșterea gradului de rezistență a exploatațiilor agricole la factorii climatici și asigurarea securității alimentare; creșterea veniturilor fermierilor prin sporirea valorii adăugate a producției agricole; creșterea nivelului de digitalizare în sectorul agroalimentar și în mediul rural; facilitarea legăturilor dintre sectorul de cercetare-inovare și fermieri.

Mediu și schimbări climatice

Alte obiective vizează protejarea mediului, consolidarea structurii socio-economice a zonelor rurale, precum și nevoia de creștere a cooperării între actorii implicați în lanțul alimentar și încurajarea investițiilor colective. De altfel, în document se punctează nevoia unei abordări mai intense a conceptului de cooperare atât sectorial cât și local între fermieri, în cadrul cooperativelor, a grupurilor și organizațiilor de producători, pentru a-și îmbunătăți și adapta producția la cerințele pieței (inclusiv pentru aspecte legate de aprovizionare, depozitare, cantitate și calitate) și pentru a-și comercializa produsele împreună (inclusiv prin lanțuri scurte de aprovizionare), optimizându-și în acest mod costurile, având o putere de negociere mai mare și un acces mai facil pe piața internă, inclusiv locală, dar și pe piața internațională.

Accesul la instrumente financiare

De asemenea, un alt obiectiv menționat în documentul strategic este și nevoia de acces la instrumente financiare. Se știe că fermierii și unitățile de procesare au nevoie, pentru realizarea investițiilor necesare, de un acces mai facil la sursele de finanțare, iar sistemele de creditare și garantare să fie adaptate permanent în raport cu nevoile sectorului de producție agricol și pentru procesare (din punctul de vedere a costurilor de finanțare și al garanțiilor). Pentru ca accesul la finanțare să crească este „nevoie de educație financiară în rândul fermierilor, astfel încât relațiile cu instituțiile bancare și nebancare să fie mai bune“.

N-au fost uitați nici producătorii de vin

Creșterea competitivității sectorului vitivinicol este un alt obiectiv cuprins în document, situația actuală a sectorului vitinicol arătând posibilitățile limitate ale producătorilor mici și mijlocii, precum și nevoia continuă de sprijinire a acestora. „România consideră esențială sprijinirea susținută a acestui sector, orientarea către piață a producătorilor mici și mijlocii care produc pentru piață în sistem organizat, pentru a deveni competitivi și adaptați la cerințele pieței“, se mai arată în document.

Simona-Nicole David

Preocuparea fermierilor de a reduce până în 2030 consumul de îngrășăminte chimice cu 20-25% fără a diminua nivelul și calitatea recoltelor se poate înfăptui prin:

a) Întocmirea de asolamente raționale, cu o multitudine de culturi din care să nu lipsească leguminoasele pentru boabe și sola amelioratoare cu graminee și leguminoase perene. Dacă luăm în considerare numai sola amelioratoare, aceasta este echivalentă cu administrarea a 40-50 t/ha gunoi de grajd. După 3 ani de cultivare a lucernei se acumulează în sol 200-300 kg/ha azot organic care este folosit pe parcursul a 3 ani 55%, 27%, 22%. Un astfel de asolament reduce necesarul de azot cu 30-50% și de fosfor și potasiu, cu 20-40%.

b) Aplicarea gunoiului de grajd care în medie conține 0,50% azot, 0,25% P2O5, 0,60% K2O și asigură, în bună măsură, necesarul de elemente nutritive pentru plante pe 2-3 ani folosindu-se astfel:

                   N         P2O5    K2O

Anul I    0,35%    0,45%    065%

Anul II   0,25%    0,15%    0,15%

Anul III   0,10%    0,05%    0

Total      0.70%    0,65%    0,80%

Din păcate, efectivele de animale au scăzut, iar gestionarea gunoiului nu prea se face gospodărește, folosindu-se pe suprafețe reduse.

c) Folosirea resturilor vegetale este sursa cea mai sigură și mai ieftină pentru asigurarea plantelor cu elemente nutritive.

Se obțin 3-4-5 t/ha resturi vegetale care conțin 0,6-0,7% azot, 025-0,30% P2O5 și 1,2-1,5 K2O. Ele trebuie tocate cât mai mărunt, repartizate uniform pe suprafața terenului și încorporate în sol până la 12-15 cm adâncime pentru a asigura descompunerea aerobă cu formarea de humus și elemente nutritive.

Resturile vegetale tratate cu BACTO FIL 10 asigură o mai bună descompunere și furnizarea de nutrienți, reducând necesarul de îngrășăminte cu azot cu 30-50%.

d) Folosirea îngrășămintelor verzi semănate în cultură principală sau în miriște, de regulă, din plante leguminoase, (de exemplu mazărichea) asigură 30-100 kg/ha azot, 10-35 kg/ha P2O5 și 30-120 kg/ha K2O.

e) Folosirea culturilor verzi semănate după culturile principale între 1 august – 1 octombrie și care se pot menține pe teren până în luna martie, anul viitor, pe lângă alte multiple avantaje au și proprietatea de a asigura masa vegetală din care, prin descompunere, se obțin humus și elemente nutritive.

f) Aplicarea îngrășămintelor foliare prin acțiunile lor asupra activității sistemului radicular al plantelor determină creșterea valorificării îngrășămintelor azotate cu 6-18% și a celor fosfatice cu 6-9%.

g) Prezența humusului în sol, realizat din descompunerea aerobă a materialului vegetal obținut de la leguminoase 570 kg/ha și de la cereale 420 kg/ha humus.

Prin mineralizarea humusului rezultă azot și fosfor.

Fiecare unitate Indice azot (IN) eliberează 25-30 kg/ha azot în anii secetoși, 50-60 kg/ha azot în anii cu precipitații medii și 80-100 kg/ha azot în anii ploioși.

h) Metodele de fertilizare contribuie la reducerea necesarului de îngrășăminte chimice în felul următor:

– la fertilizarea clasică randamentul de utilizare a îngrășământului este 15-30%;

– la aplicarea îngrășămintelor cu eliberare controlată randamentul este 50-60%;

– când se asociază cu îngrășăminte foliare, cu biostimulator randamentul este 80-90% și doza de azot se poate reduce la 1/3 sau la ½.

i) Menținerea solului cu grad de afânare favorabil activității microorganismelor; se pot asigura cantități de azot de 10-30 kg/ha prin fixarea liberă, 70-90 kg/ha prin fixarea asociativă și de 60-300 kg/ha prin fixare simbiotică.

j) Efectuarea arăturii în vară, spre deosebire de arătura de toamnă, asigură creșterea conținutului în nitrați de 3-6 ori și în fosfor de 3-5 ori.

Este important este să fie evitate orice pierderi de elemente nutritive prin levigare, prin volatilizare sau prin eroziune.

Folosind numai o parte dintre aceste posibilități se pot asigura recolte competitive cu mai puține îngrășăminte chimice.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

• Perioada de vârf a pandemiei (aprilie-august 2020) a fost una de creștere accelerată pentru aceste entități: venituri mai mari cu 150%.
• După patru ani de program, food hub-urile existente în țara noastră livrează azi 4.000 de produse, de la 342 de fermieri locali.

O creștere a cifrei de afaceri de până la 650.000 de dolari, o triplare a numărului de clienți persoane fizice (de la 5.992 în 2018, după primul an de program, la 17.720, în 2020), precum și o lărgire progresivă a unui grup de producători care nu se concurează reciproc, respectiv o creștere de 60% în doar trei ani, de la 213 producători în 2018 la 342 în iulie 2021. Cea mai prosperă perioadă a food hub-urilor până în prezent au fost lunile de vârf ale pandemiei (aprilie-august 2020), când a existat o creștere de 150% a veniturilor înregistrate. După patru ani de program, cele patru food hub-uri existente astăzi în România livrează astăzi 4.000 de produse diferite.

Acestea sunt principalele rezultate cumulate ale food hub-urilor din România, organizații inspirate de un model american (și înregistrate în țara noastră ca societăți cu răspundere limitată), care gestionează în mod activ agregarea, distribuția și comercializarea produselor alimentare de la producătorii locali și regionali și le oferă în plus o întreagă gamă de servicii cu scopul îmbunătățirii eficienței, rentabilității și sustenabilității acestora.

Din 2017, anul de lansare a programului, food hub-urile din România s-au dezvoltat treptat și au crescut încontinuu, înregistrând rezultate remarcabile: venituri în creștere, un număr tot mai mare de producători cu care colaborează (și implicit de cumpărători), atât prin intermediul magazinelor online, cât și a celor fizice, precum și lărgirea gamei de produse comercializate. De asemenea, membrii acestor organizații au închiriat spații de depozitare mai mari, și-au extins activitatea și și-au diversificat strategiile de promovare și vânzare, cu focus pe mediul online.

Informațiile despre evoluția food hub-urilor în perioada 2017-2020 au fost agregate și prezentate de către Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) în cadrul dezbaterii „Food Hub-ul: model alternativ pentru dezvoltarea fermelor mici și mijlocii în România”, sub forma unui raport dedicat.

Programul pilot din România

În 2017, Romanian-American Foundation (RAF) a demarat programul Food Hub cu scopul de a stimula și sprijini competitivitatea și perspectivele de dezvoltare ale fermierilor mici și mijlocii printr-o abordare complementară asocierii prin cooperative agricole. Programul a cuprins două runde de finanțare (2017-2019 și 2020-2022), care au însumat până în acest moment peste 1,6 milioane de dolari și patru fundații care au fost susținute pentru a constitui și opera cinci food hub-uri în cinci zone ale țării:

• Nod Verde – sprijinit de Fundația Civitas, la Cluj-Napoca;
• Cumsecade/Helyénvaló – sprijinit de Fundația Civitas, la Odorheiu Secuiesc;
• Nord Natural – sprijinit de Fundația Open Fields, la Câmpulung Moldovenesc;
• Roade și Merinde – sprijinit de Centrul de Mediere și Securitate Comunitară din Iași;
• Merindar – sprijinit de World Vision România la Criț (proiect care avea mierea ca unic produs promovat și comercializat și care a fost parte din program până în 2020).

Food hub-urile din România vând atât produse proaspete, cât și procesate: fructe și legume, lactate, miere, carne și mezeluri, panificație, plante aromatice, uleiuri, vin. Toate cele 4 entități rămase în program operează un centru logistic și un magazin fizic și/sau online (food hub-urile din Odorheiu Secuiesc și din Iași au atât magazin fizic, cât și online), prin intermediul căruia comercializează și promovează produsele furnizorilor locali.

„Evoluția food hub-urilor din cadrul acestui proiect-pilot arată că avem de-a face cu un model viabil de agregare și desfacere a producției locale, cuplat cu servicii de consiliere pentru fermieri, cu perspective de creștere și scalare la nivel național în următorii ani, în contextul unui sprijin corespunzător. Este un model esențial pentru viitorul fermelor de familie și al fermelor mici și mijlocii din România, completând formele asociative deja existente precum cooperativele agricole. Food hub-urile sunt scalabile deoarece le oferă un preț corect producătorilor pentru că sunt afaceri sociale al căror scop principal este sprijinirea fermierului mic și mijlociu și pentru că educă atât fermierii, pentru a îndeplini cerințele consumatorului modern și ale unei piețe într-o continuă sofisticare, dar și consumatorul cu privire la importanța unui consum local, etic”, arată Marton Balogh, administrator Fundația Civitas.

PNS trebuie să susțină înființarea și dezvoltarea a cel puțin 15 food hub-uri

În varianta pilotată de RAF, arată raportul CRPE, food hub-urile nu reprezintă simple agregatoare de produse agroalimentare locale, nici simple depozite logistice, ci contribuie cu o serie de servicii vitale pentru fermierii mici și mijlocii. Acestea educă fermierii, creează punți cu consumatorii și vizează, într-o etapă viitoare, dezvoltarea socio-economică sustenabilă a comunităților rurale în care activează. Ele au un rol important și în educarea consumatorului și reprezintă un mod echitabil, fiscalizat și sigur (din punctul de vedere al siguranței alimentare și trasabilității producției) prin care consumatorii au acces la produse realizate de fermierii din România.

„Dat fiind că marjele de profit ale food hub-urilor sunt mici deoarece îi oferă fermierului un preț echitabil și în plus îi furnizează o întreagă paletă de servicii pro bono, acestea trebuie susținute prin politici publice. Viitorul Plan Național Strategic (PNS) post-2021, în sinergie cu Programele Operaționale finanțate din fonduri structurale, ar trebui să sprijine înființarea de food hub-uri pe modelul descris în raport. Recomandăm includerea în viitorul PNS a unui set de intervenții care să susțină înființarea și dezvoltarea în primii trei ani a minimum 15 centre de agregare de tip food hub”, explică Alexandra Popa, director executiv CRPE.

Printre cheltuielile eligibile ar trebui să se regăsească formarea managerilor de food hub; investiții în construcția de depozite și/sau susținerea cheltuielilor cu închirierea de spații; dezvoltarea și mentenanța unor platforme online de vânzare; susținerea salariilor personalului de bază al food hub-urilor (manager, expert logistic etc.), precum și susținerea cheltuielilor de transport și logistică.

(I.B.)