reclama youtube lumeasatuluitv
update 22 Nov 2019

Reducerea poluării cu nitrați din fântânile populației, în atenția autorităților din județele Olt și Dolj

Slatina a găzduit reuniunea de lucru zonală cu tema „Gunoiul de grajd – bunăstare pentru fermieri“, organizată de Ministerul Apelor și Pădurilor, în cadrul proiectului  „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ (CIPN).

Evenimentul a avut loc în sala de conferințe a Consiliului Județean Olt și a reunit reprezentanți ai primăriilor din zona rurală a județelor Olt și Dolj, alături de specialiști din cadrul APIA, Direcția pentru Agricultură Județeană, Sistemul de Gospodărire a Apelor și Administrațiile Bazinale Olt și Jiu, Direcția de Sănătate Publică, Agenția pentru Protecția Mediului,  ANSVSA, precum și membri ai asociațiilor de fermieri din cele două județe.

În cadrul lucrărilor reuniunii au fost prezentate beneficiile pe care sistemul public de colectare și gestionare a gunoiului de grajd le aduce atât fermierilor, cât și administrațiilor locale. Pas cu pas au fost discutate toate aspectele implicate de realizarea, operarea și asigurarea sustenabilității unei platforme comunale de colectare a gunoiului de grajd. De asemenea, a fost prezentat și sistemul de transmitere a informațiilor privind bunele practici agricole către fermieri, prin intermediul help-desk-ului înființat în cadrul proiectului. Help-desk-ul este parte a unui sistem tip rețea a fermierilor, ce organizează grupuri de discuții unde fermieri-model împărtășesc din experiența proprie. „Proiectul ”Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” este parte a demersurilor Guvernului României de asigurare a implementării Directivei Nitrați, prin care se urmărește reducerea poluării cu nutrienți din surse agricole. Managementul gunoiului de grajd la nivel de comună este o preocupare principală a proiectului, având în vedere că, la ora actuală, în România sunt peste 3 milioane de ferme mici, de subzistență, care nu au capacitatea de a implementa individual măsurile necesare prevenirii poluării solului și a apei freatice. Proiectul CIPN este în a doua fază, cea de finanțare adițională. Proiectul inițial a demarat în 2008 și s-a încheiat în 2017 și a finanțat un număr de 86 de platforme de management de gunoi de grajd. Finanțarea adițională a proiectului a fost alocată pentru cinci ani, până în martie 2022. În această fază a proiectului vor fi finanțate peste 90 de comunități locale“, a declarat Ion Mețiu, Coordonator Instituțional, UMP “Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți”.

Reuniunea face parte dintr-o amplă serie de dezbateri organizate în cadrul campaniei naționale de conștientizare APA NOASTRĂ derulată sub sloganul “APĂR APA!“ în perioada 2019 – 2021 și are ca scop facilitarea schimbului de informații dintre autoritățile de la nivel național și local, specialiști, reprezentanți ai diferitelor instituții implicate în implementarea, monitorizarea și controlul aplicării Directivei Nitrați și fermieri ori membri ai comunităților locale.

Beatrice Alexandra MODIGA

„Cule în lumină“, un proiect de promovare a fortificațiilor oltenești

Despre culele oltenești am scris în câteva rânduri. Și o facem și astăzi, dată fiind valoarea lor culturală și istorică și mai ales importanța lor în zestrea spirituală a acestei regiuni. Prima veste bună ar fi că două dintre cele 27 de monumente istorice vor fi reabilitate cu fonduri europene (POR 2014-2020) și din bugetul Consiliului Județean Dolj. A doua veste, la fel de bună, ar fi că a fost lansat proiectul „Cule în lumină”, susținut de CEZ România, cu sprijinul Institutului Național al Patrimoniului și al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Să-ncepem cu proiectul „Cule în lumină“, lansat la jumătatea lunii iunie. În cadrul acestuia, Institutul Național al Patrimoniului și CEZ România au promovat deja pagina www.culeinlumina.ro unde sunt prezentate, în format digital, toate informațiile disponibile cu privire la ultimele 27 de fortificații oltenești rămase în picioare din cele 200 construite de-a lungul timpului în această zonă a țării, din Mehedinți și până în Argeș. Cunoscătorii sunt invitați să îmbogățească baza de date cu lucruri inedite și apoi să voteze primele 10 construcții care, ulterior, vor fi incluse în propunerile de conservare-restaurare ale studenților de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“. În plus, vor fi organizate tururi ghidate pentru descoperirea culelor oltenești și pentru includerea lor într-un circuit turistic regional.

cule Harta proiect Cule in lumina

Ondrej Safar, CEO al Grupului CEZ România, a declarat, la lansarea proiectului: „În calitate de investitor strategic în zona Olteniei, am inițiat proiectul «Cule în lumină» pentru a mobiliza oamenii să descopere și să fie mândri de această parte importantă a patrimoniului cultural național. Inițiativa reunește atât cunoștințele celor mai valoroși experți în domeniul istoric și cultural, cât și energia și entuziasmul unei generații de studenți cărora le lansăm provocarea conservării culelor oltenești folosind tehnologii moderne.“ La rândul său, dr. arheolog Daniela Mihai, director adjunct în cadrul Institutului Național al Patrimoniului, preciza: „Culele aflate pe Lista Monumentelor Istorice din România se află în județele Gorj (8), Vâlcea (5), Argeș (6), în partea de nord a județelor Dolj (3) și Mehedinți (3), o culă în județul Teleorman și alta în județul Olt. În total, astăzi mai există doar 27 de cule-monument istoric, dintre care trei sunt ruine, iar o parte dintre acestea sunt în uz, în circuit public sau privat. Numai protejându-le și punându-le în valoare oferim un viitor trecutului nostru.“ Implicarea studenților este văzută de Vlad Eftenie, lector dr. arh. în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“, ca un prilej de creativitate într-un, stilistic vorbind, laborator de idei care sigur va livra cele mai bune soluții de punere în valoare a acestui patrimoniu unic.

Și pentru că a venit vorba despre clădiri, se pare că 15 cule sunt în stare funcțională. Se cunoaște faptul că trei cule aflate în administrarea Muzeului Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu“, respectiv, Glogoveanu, Cornoiu și Cartianu, au fost renovate. De asemenea, culele Duca și Greceanu, din comuna Măldărești, Vâlcea, sunt în stare bună, fiind incluse de mai mult timp în circuitul muzeal. Este oarecum reconfortant să observăm totuși că autoritățile din Dolj și-au luat treaba în serios și au semnat contracte de finanțare pentru restaurarea a două monumente: Cula Cernăteștilor, un proiect în valoare de 1,6 milioane lei (0,343 mil. lei fonduri europene), și Cula Izvoranu-Geblescu, o investiție de 2,106 mil. lei (0,443 mil. lei fonduri europene).

Maria Bogdan

  • Publicat în Social

DANUBE FLOODPLAIN. Bistreț - Dolj, pe cale de a deveni un model european

Un sistem eficient de reducere a riscului de inun­dații pe cursul Dunării nu poate fi implementat decât ca rezultat al unei largi colaborări transfrontaliere, este concluzia la care au ajuns experții europeni care au lansat proiectul DANUBE FLOODPLAIN. Principalul său obiectiv este de a reduce riscul de inundații prin reabilitarea luncilor din lungul fluviului Dunărea și a afluenților săi și este finanțat ca parte a Programului Transnațional Dunărea 2014-2020 al Uniunii Europene. Sub semnul generos al acestui proiect, în cursul lunii februarie a avut loc în portul dunărean Cetate o întâlnire a participanților la unul dintre proiectele-pilot al acestui program, cel de la Bistreț. Deosebită în acest context este abordarea integrată, care generează și o largă participare.

Luncile Dunării, factor de prevenire a inundațiilor

Conceptul de la care se pornește este acela că, prin desființarea luncilor inundabile ale Dunării și ale afluenților săi, prin lucrări de îndiguire, riscul distrugerilor provocate de viituri a crescut semnificativ. Acest fapt se manifestă cu atât mai pregnant cu cât în ultimii ani ploile torențiale s-au înmulțit, în contextul schimbărilor climatice care se produc. Pe lângă creșterea riscurilor de distrugeri cauzate de viituri, desființarea luncilor inundabile a avut și un efect ecologic dezastruos. Numeroase ecosisteme acvatice au fost distruse, cauzând, în timp, numeroase probleme locuitorilor din zonele afectate.

Dunare a

Lucrările de regularizare istorice și recente – baraje și diguri, întreruperea conectivității longitudinale și laterale, modificările în modul de utilizare a terenurilor – care au avut loc de-a lungul bazinului Dunării au dus la reducerea masivă a suprafețelor de luncă. Diminuarea acestor zone cu până la 68% în ultimii 100 de ani a avut efecte dezastruoase atât pentru comunitățile locale care au fost expuse inundațiilor, cât și asupra biodiversității.

Lunca Dunării a jucat întotdeauna un rol de protecție naturală împotriva inundațiilor cauzate de viituri și scurgeri rapide, acționând ca o zonă tampon, de reducere a fluxului viiturilor și de scădere a vitezei lor. Din anul 2002, apreciază specialiștii, scăderea suprafeței acesteia și ploile torențiale cauzate de schimbările climatice au generat inundații masive în Europa. În același timp, reducerea suprafețelor de luncă a cauzat pierderea habitatelor pentru multe specii, pierderea conexiunilor între ecosisteme și, implicit, scăderea biodiversității, care în trecut reprezenta o bogăție a acestor zone.

3,67 milioane de euro pentru refacerea luncilor

Acum, autorități, administrații locale, specialiști, dar și agenți economici și simpli gospodari din zece țări așezate în bazinul dunărean – Austria, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Germania, Ungaria, Slovacia, Slovenia, România și Serbia – încearcă să restaureze aceste zone de luncă. România este reprezentată de către Ministerul Apelor și Pădurilor, Administrația Națională „Apele Române“, care are și rolul de lider al proiectului, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor și WWF România. Alte 18 organizații din cele zece țări sunt membre ale consorțiului care desfășoară proiectul, ce se bucură de o finanțare din partea UE de 3,67 milioane de euro.

Obiectivul principal al proiectului este îmbunătățirea managementului apelor transfrontaliere și prevenirea riscului de inundații, maximizând în același timp benefi­ciile pentru biodiversitate. Acest lucru ar putea contribui la crearea unei rețele de ecosisteme acvatice mai stabile și bogate în specii, care să ofere avantaje suplimentare comunităților locale și care să reducă atât impactul diferitelor activități umane, precum și efectul evenimentelor climatice extreme. Proiectul va avea ca rezultat îmbunătățirea cunoștințelor despre managementul integrat al apei în rândul țărilor dunărene, prin restaurarea zonelor inundabile, combinarea infrastructurilor clasice și a celor verzi, precum și adoptarea unor măsuri de retenție naturală. Toate acestea vor fi realizate cu implicarea tuturor factorilor interesați (stakeholderilor), a căror cooperare este foarte importantă în planificarea și implementarea durabilă a unor astfel de proiecte.

Zona Bistreț este una dintre primele zone în care se vor aplica, deocamdată pe o zonă restrânsă raportată la scara globală a proiectului, conceptele și metodele pentru refacere.

Workshop-ul stakeholderilor de la nivel național și local, desfășurat în Portul Cultural Cetate, a avut ca scop înțelegerea mai bună a legăturii dintre biodiversitate, ecosisteme și bunăstarea umană. În acest sens, workshopul a contribuit la cunoașterea beneficiilor oferite de zona pilot Bistreț (județul Dolj), determinarea valorii și a importanței acesteia pentru societate, determinarea serviciilor și a bunurilor oferite de zona pilot, care ar trebui să fie susținute prin măsurile de reconstrucție.

Împreună pentru o viață mai bună pe Dunăre!

Implementarea proiectul DANUBE FLOODPLAIN a început în data de 1 iunie 2018 și se va încheia la 30 noiembrie 2020. Proiectul este implementat cu finanțare asigurată prin Programul Interreg Europe, un program al Uniunii Europene pentru cooperare interregională care ajută autoritățile locale și regionale din Europa să elaboreze și să promoveze prin Programul Transnațional Dunărea politici mai bune de coeziune economică, socială și teritorială în regiunea Dunării prin integrarea acestora în diferite domenii specifice.

Proiectul DANUBE FLOODPLAIN intră sub incidența Axei prioritare 2 a Programului Transnațional Dunărea, respectiv „Responsabilitatea față de mediu și cultură în Regiunea Dunării“, având ca obiective specifice consolidarea managementului transnaţional al apei şi prevenirea riscurilor de inundaţii.

„Acest program (Programul Transnațional Dunărea – n.red.), la trei ani de la demararea sa, a adus deja rezultate vizibile pentru bunăstarea întregii regiuni dunărene. Programul, prin proiectele sale și partenerii de proiect, a dat răspunsuri la întrebări, provocări și nevoi specifice regiunii. Programul integrează trei surse diferite de finanțare: FEDER, IPA și ENI. Implicarea laolaltă a unor state aflate în stadiul de preaderare împreună cu statele membre este deja o mare realizare. Cooperarea acestor țări într-un mod structurat aduce nu numai o experiență valoroasă pentru țările din afara UE, ci oferă și o ocazie unică statelor membre să coopereze la nivel macroregional cu țările din afara UE“, a subliniat Marc Lemaitre, director general al Departamentului pentru politici urbane și regionale al Comisiei Europene.

Alexandru GRIGORIEV

Fermierii campioni la porumb din județele Olt și Dolj

Primul fermier campion din Oltenia este George Dobrescu, care a obținut 15.600 kg/ha cu hibridul P0937. Acesta își desfășoară activitatea în județul Dolj și coordonează în cadrul a două societăți aproximativ 6.000 ha. “În acest an noi am avut 1.432 ha cu porumb, a fost monocultură pentru că noi și irigăm. Am arat la o adâncime între 29-31 cm, în primăvară am aplicat îngrășăminte complexe 18.46.0 - 150 kg/ha, apoi am discuit și am semănat în prima decadă a lunii aprilie, atunci când am aplicat și 200 kg/ha de azot. Am erbicidat în preemergență, iar al doilea erbicid l-am aplicat în vegetație, atunci când plantele aveau 5 frunze. Cultura a primit și 2 tratamente, în faza de 8-10 frunze am fertilizat din nou cu azot – 200 kg/ha și am irigat în 6 tranșe.  În această campanie vom semăna în jur de 2.000 ha de porumb, iar pentru irigat vom alege același hibrid P0937”, a punctat George Dobrescu.

dobrescu gheorghe

Radu Marian din județul Olt lucrează 113 ha, anul trecut a cultivat porumb pe 18 ha și a obținut cele mai bune rezultate cu hibridul P9241- 13.720 kg/ha. “Am avut 4 parcele cu porumb și am semănat după rapiță și grâu, așa că în toamnă am arat la 30-33 cm apoi am discuit și am aplicat îngrășăminte de tip NKP – 300 kg/ha. În primăvară am intrat iar cu discul și apoi am semănat. După răsărire am aplicat  250 kg/ha, însă am avut o răsărire neuniformă din cauza lipsei apei, 80% dintre boabe au răsărit imediat, iar diferența după ce am avut parte de prima ploaie. Cultura a mai primit 3 îngrășăminte foliare, am erbicidat de 2 ori și am avut o cultură perfect curată, am folosit produse foarte eficiente. Am recoltat în luna septembrie, iar în această primăvară nu știu exact ce suprafață voi semăna cu porumb, depinde de rapiță, dacă voi întoarce cultura. Nu voi mai face experiențe, voi alege doar hibrizi Pioneer”, a specificat fermierul campion.

radu marian

În județul Olt își desfășoară activitatea și fermierul Marius Pârvu care a obținut 13.570 kg/ha cu hibridul P0023. “Lucrez 322 ha, iar anul trecut am avut porumb pe 130 ha, semănat fie după porumb sau grâu, așa că după recoltarea acestora mai întâi am fertilizat cu îngrășăminte complexe 18.46.0 – 100 kg, după care am arat. Pregătirea terenului a constat în efectuarea unei treceri cu combinatorul, apoi am fertilizat cu 120 kg/ha de îngrășăminte 20.20.0 pe parcelele unde plantă premergătoare a fost grâul, iar unde a fost porumb am aplicat 100 kg/ha, după care am mai trecut o dată cu combinatorul. A urmat semănatul în perioada 1-6 aprilie, atunci când am aplicat și 240 kg/ha nitrocalcar. După răsărire am mai fertilizat cu încă 160 kg/ha de nitrocalcar, în faza de 6 frunze am mai aplicat uree, în funcție de solă și de cum am considerat necesar, fie 80 sau 100 kg/ha. Am efectuat două treceri cu erbicid, în primă fază chiar am aplicat și 1 l/ha de Glifosat. Cultura a mai primit și două tratamente, primul în faza de 2-4 frunze, iar al doilea în 6-8 frunze. Recoltatul l-am început la finalul lunii septembrie, pot spune că am fost foarte mulțumit de rezultatele finale. În această campanie voi avea doar 50 ha cu porumb, pentru atât îmi permite rotația culturilor, și am ales hibrizi P9903 și P8567”, a punctat agricultorul.

pirvu marius

pirvu marius 1

Un alt fermier campion la porumb din județul Olt este domnul Ilie Popescu. Anul trecut porumb a semănat pe 350 ha, iar cu hibridul P0412 a obținut 13.500 kg/ha. “Am semănat porumb după soia și grâu, am pregătit terenul în mod clasic pentru semănat și am fertilizat cu uree – 200 kg/ha și cu nitrocalcar – 200 kg/ha. Cultura a primit un singur erbicid, nu am aplicat insecticide și nici tratamente. Am început recoltatul în prima parte a lunii septembrie, iar în această campanie intenționez să semănăm în fermă aproximativ 400 ha cu porumb și voi alege același hibrid – P0412”, a declarat Ilie Popescu.

popescu ilie

Jean Anghel din județul Dolj a cultivat hibridul P0412 și a obținut 12.950 kg/ha. “Anul trecut am avut 300 ha cu porumb, din totalul de 600 ha pe care le lucrăm. A  fost monocultură, de aceea am arat la 30 cm în toamnă și am continuat lucrările de pregătire a terenului în primăvară și am semănat la finalul lunii martie, început de aprilie. La semănat am fertilizat cu îngrășământ complex NPK 27:13,5:0 – 300 kg/ha substanță brută. Am erbicidat o singură dată și asta a fost toată tehnologia pe care am aplicat-o. Am recoltat în perioada septembrie-octombrie. În acest an voi semăna porumb pe aproximativ 270 ha și voi alege P0412, cred că este cea mai bună alegere pentru zona noastră, în neirigat vorbim, este un hibrid stabil în productivitate”, a precizat fermierul campion.

anghel jean ovidiu

Un alt fermier campion la porumb din această zonă a țării este Cătălin Nicu. El a cultivat hibrizii P9911, cu care a obținut 12.000 kg/ha și P9903, care i-a asigurat producția de 11.500 kg/ha.

nicu catalin

Hibridul P9721 i-a asigurat 12.000 kg/ha și fermierului Viorel Mănucu, acesta lucrează 450 ha, iar porumb a semănat pe 80 ha. “Am avut și monocultură, dar am semănat și după grâu. În toamnă am arat la 30 cm, iar în primăvară am discuit și am efectuat o trecere cu combinatorul, apoi am semănat și tot atunci am aplicat îngrășământ complex NPK 27:13,5:0 – 320 kg/ha. Am erbicidat în două treceri și am aplicat un tratament cu zinc în faza de 10 frunze. Am recoltat în perioada 10-15 septembrie, iar în această primăvară voi semăna 165 ha cu porumb și am ales hibridul P0412 ”, a declarat agricultorul.

viorel manucu

Corteva Agriscience™, Divizia de Agricultură a DowDuPont (NYSE: DWDP), urmează să devină companie independentă, listată la bursă, așa cum s-a anunțat anteriot, proces care va fi finalizat în luna iunie 2019. Diviza combină capacitățile DuPont Pioneer, DuPont Protecția Plantelor și Dow AgroSciences. Corteva Agriscience™ oferă fermierilor din lume cel mai complet portofoliu din industrie — incluzând unele dintre cele mai cunoscute mărci din agricultură: Pioneer®, Encirca®, nou lansatul Brevant™ Semințe, precum și alte produse premiate de protecția culturilor – și aduce constant noi produse în piață prin intermediul unei echipe de cercetare puternice în domeniul chimic și tehnologic.

Pesta Porcină Africană confirmată la un porc dintr-o gospodărie din judeţul Dolj

În data de 30.10.2018 Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală București a confirmat apariția virusului pestei porcine africane la un porc, dintr-o gospodărie din comuna Secu, satul Comănicea, județul  Dolj.

Comitetul Local pentru Combaterea Bolilor din județul Dolj s-a întrunit în această dimineață, pentru a adopta planul de măsuri privind controlul și combaterea acestei boli.

Gospodăria respectivă a fost plasată sub supraveghere oficială, au fost aplicate măsuri de restricție pentru circulația persoanelor, animalelor, a produselor, subproduselor și a mijloacelor de transport, precum și dezinfecția exploatației.

În conformitate cu planul de măsuri aprobat, s-au stabilit o zonă de protecție pe o rază de 3 km și o zonă de supraveghere, pe o rază de 10 km în jurul focarului.

Până la acest moment, nu au mai fost notificate alte cazuri de îmbolnăvire sau mortalitate în gospodării sau în exploatații de tip comercial, de pe raza județului.
ANSVSA solicită sprijinul şi înţelegerea cetăţenilor pentru respectarea măsurilor întreprinse de autorități, având în vedere gravitatea bolii şi consecinţele economice grave generate de apariţia ei.

Orice suspiciune de boală trebuie anunţată imediat  la medicului veterinar, DSVSA județene sau autorităţilor locale.

Toate animalele suspecte trebuie sacrificate şi neutralizate, iar proprietarii vor fi despăgubiţi de către stat, în condițiile prevăzute de legislaţie.

Sursa: ANSVSA

O culă din Dolj, salvată de la ruină

Cula Cernăteștilor, situată în satul Cernătești – Dolj, va fi reabilitată, începând din acest an, cu bani europeni. Construcția datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind ridicată de boierii Cernătești, cu funcția tipică de apărare. Între anii 1967-1969, ajunsă în ruină, cula este trecută la stat, renovată și inclusă în circuitul muzeistic (sătesc) prin grija învățătorului Nicolae Pârvulescu. După alte patru-cinci decenii de indiferență, imobilul s-a degradat substanțial. Autoritățile locale au catadicsit, în fine, să restaureze și să pună în valoare această clădire monument istoric, care ar putea intra într-un circuit turistic rar, cel al culelor din Oltenia.

Termenul „culă“ provine din limba turcă și înseamnă turn (kulă-turn). Ca o ironie, popoarele din Balcani au ridicat aceste fortificații împotriva otomanilor inspirându-se chiar de la ei cum să le construiască și să le denumească! Acestea au apărut în Albania, Serbia, Bulgaria, Oltenia și vestul Munteniei din nevoia de apărare a micii boierimi din spațiul rural împotriva incursiunilor turcești. Perioada coincide cu epoca domniilor fanariote în Țara Românească (1711-1821), caracterizată prin slăbirea autorității de stat și intensificarea dominației otomane. Locuințele fortificate erau amplasate în puncte oarecum strategice, pe terenuri înalte, în afara localităților, formând un fel de lanțuri de semnalizare a pericolelor. Culele sunt descrise drept construcții pătrate sau dreptunghiulare, cu două sau trei etaje, cu pereți groși din piatră sau cărămidă, având ferestre mici și metereze (guri de tragere), cu ușă de acces la parter puternic întărită și numeroase ascunzători în interior. Clădirile erau locuite la nivelul superior, acolo unde arhitectura tradițională românească atașase foișorul; parterul servea, de regulă, pentru depozitarea proviziilor, iar scările interioare erau bine protejate, cu numeroase capcane pentru neaveniți.

Cule abandonate

cula izvoranu geblescu

De-a lungul timpului, zeci, poate sute de cule construite în porțiunea de șes, pe o centură imaginară București – Drobeta-Turnu Severin, au dispărut. În zona de deal, multe dintre ele au fost dărâmate; până în zilele noastre se mai păstrează însă 27 de cule (26, de fapt, având în vedere că în Argeș, din cula Vlădescu a mai rămas doar fundația): în Gorj – 8, Argeș – 6 (sau 5), Vâlcea – 5, Dolj – 3, Mehedinți – 3, Olt și Teleorman – câte una fiecare. Puține dintre ele sunt restaurate și puse corect în valoare. În Dolj niciuna dintre cele trei cule nu este cuprinsă în circuitul muzeal și doar una este cât de cât întreținută. Cula Poenaru (1764) din comuna Almăj, construită de boierul Barbu Poenaru (două caturi și cerdac), a fost incendiată repetat, în anii 1801 și 1844, pierzându-și în întregime etajul. În 1904 boierul Gheorghe Poenaru dăruiește cula primăriei pentru a fi transformată în unitate de învățământ; aceasta se află și azi încorporată în imobilul școlii. Cula Izvoranu – Geblescu, din comuna Brabova, este scoasă din uz și abandonată, iar cula Cernăteștilor (comuna Cernătești), abandonată și ea până deunăzi vreme, să spunem că are șansa nesperată de a fi pusă iar în valoare. Autoritățile județene și locale au semnat contractul de finanțare cu ARD Sud-Vest Oltenia, banii urmând să fie asigurați prin POR 2014-2020. Valoarea investiției se ridică la 2,13 milioane de lei. Suma pentru reabilitare nu este deloc mare. Și vine întrebarea: la câte milioane de lei s-au tocat și se toacă pe investiții inutile, de ce nu a fost posibil să fie alocați bani până acum pentru a ne salva istoria? (M.B.)

  • Publicat în Sate

Dolj: irigații puține chiar și în condiții de deșertificare

Județul Dolj dispune de 585.135 ha de teren agricol: 83,5% – arabil, 11,9% – pășuni, 0,5% – fânețe, 2,9% – vii, 1,2% – livezi. Din perspectiva suprafețelor arabile cultivate, zona se află pe locul al III-lea la nivel național, după Constanța și Timiș. Teritoriul se confruntă însă cu un fenomen greu de stăpânit: tot perimetrul din sud prezintă deficit de apă și este afectat de secetă. De asemenea, Doljul ocupă primul loc pe țară ca procent al terenurilor cu textură nisipoasă sau luto-nisipoasă, cu accente de deșertificare, cele mai afectate localități fiind Calafat, Ciupercenii Noi, Desa, Poiana Mare, Maglavit, Piscu Vechi, Ghidici, Seaca de Câmp, Băilești, Rast, Negoi, Catane, Afumați, Goicea, Bistreț, Malu Mare, Bratovoești, Mârșani, Apele Vii, Dobrești și Daneți (peste 70% din suprafața totală). La polul opus, județul este și unul expus inundațiilor și alunecărilor de teren.

Ca urmare, deunăzi vreme aici au fost efectuate importante lucrări hidroameliorative. În Dolj existau 314.931 ha de terenuri agricole amenajate pentru irigații (64% din totalul terenurilor arabile), 142.532 ha amenajate cu lucrări de desecări (29% din total), 55.189 ha prevăzute cu lucrări de combatere a eroziunii și de ameliorare și 3.271 ha cu lucrări de drenaj. Vorbind despre irigații, ca suprafață amenajată, județul ocupa locul al III-lea pe țară. Nu și astăzi când, din cauza degradării infrastructurii de profil și a schimbării formei de proprietate, prezintă viabilitate mai puțin de jumătate din ceea ce era altădată.

Doar 40% din amenajările de altădată mai sunt viabile

Conform Strategiei de investiții pentru sectorul de irigații, elaborată de Banca Fidman Merk pentru MADR, din totalul amenajărilor, în Dolj există sisteme de irigații viabile pe o suprafață de 125.000 ha (39,69% din capacitatea existentă în 1990): Sadova – Corabia (parțial), Nedeia – Măceșu (parțial), Bistreț – Nedeia Jiu, Ghidici – Rast – Bistreț, Calafat – Băilești (parțial), Calafat – Ciuperceni, Troacă Albești (parțial), Filiași – Tatomirești, Braloștița – Scăești, Brădești – Coțofeni, Jiu – Bechet. Dintre acestea, specialiștii au recomandat ca prioritate la investiții să aibă sistemele Bistreț – Nedeia – Jiu, Nedeia – Măceșu și Calafat – Băilești, cu o suprafață irigabilă totală de circa 122.000 ha.

Irigații la 7,8% din capacitatea existentă în 1989

În 2016, suprafața acoperită cu contracte sezoniere sau multianuale a fost de 24.678 ha, din care contracte încheiate de organizații ale utilizatorilor de apă pentru irigații (OUAI) – 24.248 ha. Asta înseamnă că s-au irigat 7,8% din totalul terenurilor amenajate până în 1990 și 19,7% din totalul amenajărilor declarate viabile. În Dolj au fost constituite 29 de organizații ale utilizatorilor de apă pentru irigații, dar numai 14 dintre ele sunt active. Doar patru OUAI au accesat proiecte europene pentru a-și reabilita structura secundară de irigații în ferme: Sadova, Bechet – Ostroveni, Măceșu și Padea.

2 proiecte mari și late pentru prima etapă de reabilitate a infrastructurii primare

Deși fermierii din localitățile din sud au această problemă a terenurilor nisipoase și a secetei, doar două amenajări sunt avute în vedere în etapa I a Programului național de reabilitare a infrastructurii primare de irigații: Sadova – Corabia, 71.775 ha (7 OUAI înființate, 2 proiecte europene) și Nedeia – Măceșu, 55.387 ha (6 OUAI înființate, 2 proiecte europene). În etapele II și III se vor reabilita amenajările Bistreț – Nedeia – Jiu (12.326 ha), Cetate – Galicea (38.053 ha, Dolj) și Calafat – Băilești (31.611 ha, Dolj).

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 10

Maestrul din spatele Ansamblului „Maria Tănase“, din Craiova

S-a născut pe strada Călușari. Nume predestinat, veți spune. Și chiar așa s-a întâmplat. Ionel Garoafă a fost dansator, mai apoi coregraf, iar acum este maestru-coregraf și șeful secției de dansuri populare la unul dintre cele mai puternice ansambluri folclorice din România, „Maria Tănase“, din Craiova. Dacă atunci când se află pe scenă aplaudați și vă fascinează acuratețea, ritmul, pasul, sincronizarea dansatorilor de la acest ansamblu, trebuie să știți că-n spate stau, dincolo de dăruirea și talentul membrilor trupei, munca, studiul, știința, intuiția și imaginația maestrului Garoafă. L-am văzut la treabă, adică predând și învățând deopotrivă de la alții pași, mișcări, teorie, la ediția din această toamnă a Colocviului național al dansului tradițional românesc.

– Deunăzi vreme se spunea, dle Ionel Garoafă, că dansatorii aveau cel mai mare succes în turneele din străinătate. Acasă e un pic altfel, laurii sunt culeși de soliștii vocali, iar trupa de dans popular e trecută cumva în plan secund.

– Cam așa se întâmpla și e valabil și acum la concertele din afara țări: dansatorii, cu varietatea costumelor și a jocurilor, prin specificitatea obiceiurilor și tradițiilor populare, prin ritm și spectacolul în sine captează atenția și aplauzele. Și acasă, în festivalurile de profil, dansul popular este apreciat, dar poate nu atât cât soliștii. Ca mediatizare lucrurile stau la fel. Ansamblurile sunt prezente pe micul ecran în măsura în care sunt transmise spectacolele, dar în emisiuni speciale, mai rar.

– Dansul, ca oricare act artistic, și coregrafia, care înseamnă creație, presupun talent, dăruire, pasiune. La dvs. cum s-au petrecut lucrurile, cum a venit plăcerea de a dansa? O plăcere transformată, iată, în zeci de ani de profesie.

– Eram elev în primul an la Liceul Teoretic „Tudor Arghezi“ din Craiova. Făceam sport de performanță, la lupte libere, pesemne și din această cauză eram mai legat. Un profesor a făcut o selecție a băieților după înălțime, nu după eventuale aptitudini, și ne-a trimis la Școala Populară de Artă, unde l-am avut profesor pe cunoscutul Stelian Cebucescu. Fiindcă deja eram prea mulți, s-a mai făcut o nouă triere, iar eu am intrat între primii 20 de dansatori ai școlii. M-a ajutat – de fapt, acest lucru mi-a prins bine toată viața – faptul că părinții mei m-au dat de la vârsta de 10 ani la acordeon. Aveam ceea ce se cheamă ureche muzicală. La școala am făcut dans modern și dans popular și de atunci a început viața artis­tică pe scenă. Tot la acea vreme am realizat că, dacă vreau să ajung sus, trebuie să muncesc foarte mult. După absolvirea liceului m-am angajat la Întreprinderea de Utilaj Greu și acolo am înființat, împreună cu președintele de sindicat, Mircea Bîrchi, Ansamblul „Jianca“, o trupă foarte puternică în anii '87-'90; țin minte că am luat trofeul renumitului festival de la Sibiu, „Cântecele Munților“. A venit Revoluția, nimeni n-a mai vrut să facă folclor, știți cum a fost, ajunsesem să nu mai avem niciun ansamblu profesionist în Craiova, ci doar mai multe echipe de amatori. Eu am activat la Ansamblul „Trandafirul“ de la Centrul Județean pentru Cultură, am plecat în primele turnee în străinătate (Bulgaria, Moldova, Serbia, Olanda), iar când s-a înființat Ansamblul „Maria Tănase“, în 1992, am trecut și eu acolo; am plecat de la opt perechi de dansatori, am ajuns la 13, iar din 2010, după restructurări, am rămas 11 perechi, 16 instrumentiști, 12 soliști vocali, tot ceea ce are mai bun Oltenia în materie de cântec (Niculina Stoican, Mariana Căpitănescu, Constantin Enceanu, Petrică Mâțu Stoian etc.). În cadrul ansam­blului am fost întâi dansator, în 1995 am devenit asistentul maestrului Marin Badea, iar când dânsul s-a retras, prin anii ’97-98, am fost numit coregraf. Am urmat apoi cinci ani cursurile Academiei de Dansuri Folclorice, iar de 18 ani sunt șeful secției de dans.

coregrafie dans traditional garoafa

– 18 ani care au însemnat ce?

– Cam două spectacole/an în premieră, 36 în total, turnee în țară și străinătate, am fost peste tot în Europa, dar și în Asia, unde prezentăm inclusiv dansuri ale țărilor gazdă. Avem 480 de costume populare din toate zonele etnofolclorice ale țării și din tradiția altor state (Rusia, Germania, Bulgaria, Ungaria, Serbia). Am deschis o școală de dans, am șapte ansambluri de copii în mai multe localități, merg și predau acolo după conceptul meu coregrafic. Mulți dintre elevii pe care i-am preluat la 10 ani sunt acum dansatori profesioniști la „Maria Tănase“. Am scris o piesă de teatru, i-am făcut regia și coregrafia, interpretez și un rol, pe cel al Măscăriciului, e un fel de teatru interactiv pentru copii. Se numește „Nunta prințesei bosumflate“. Prima parte, „Prințesa bosumflată“, a fost scrisă de regretatul direc­tor Ion Șerban, a avut succes mare la copii, dar ei așteptau și nunta, așa că, într-o seară, m-am dus acasă și am pus pe hârtie partea a doua, e un spectacol cerut și iar cerut, în care copiii învață despre tradiție și obiceiuri, văd costume populare. Pe urmă am mai deschis, tot pentru copii, o școală de dans în cadrul Ansamblului „Maria Tănase“; suntem în primul an de studiu.

– Mereu se spune că folclorul n-ar mai avea viitor, că se disipează tradiția în tot felul de creații care n-au nimic în comun cu autenticul. Dvs. vorbiți însă despre copii care îmbrățișează dansul, deci dorință ar exista. Care este realitatea?

– În Dolj copiii chiar vin la dans. La clasele pe care eu ori colegii mei le avem în județ sunt câte 30-40 de elevi înscriși. A fost mult până ne-am prezentat cu prima trupă într-un spectacol – televiziunile locale și centrale au avut un rol important în a mediatiza evenimentul; au văzut și alți primari și au dorit și ei ansambluri în comunele lor. În clipa de față avem cam 15 formații pe care le consiliem sau coordonăm. Și e foarte bine pentru că, iată, vin din urmă tineri talentați, care-i pot înlocui oricând pe cei plecați. Fiindcă, să știți, din cauza salariilor mici (minimul pe economie), inclusiv de la noi pleacă dansatori, e un schimb continuu între generații.

ionel garoafa alta secventa teatru

– Tot ceea ce vedem noi pe scenă, produsul finit adică, dansul ca atare vreau să spun, are în spate munca instructorilor, aranjamentul coregrafic, sute de ore de repetiții. Cum se alege dansul astfel încât să fie păstrat filonul popular?

– La Ansamblul „Maria Tănase“ avem, slavă Domnului, peste 200 de lucrări de specialitate, cu dansuri din toate zonele țării, pe care le punem la dispoziție celor care vor să facă treabă de calitate. Și o să vă mirați, dar surse pentru a învăța suite și jocuri populare există și astăzi. Depinde și de cel care le transpune coregrafic pe scenă. La noi, din fericire, sunt încă vetre folclorice bogate. Tot ceea ce a creat țăranul român e știința poporului. Sunt jocuri care au preluat numele a ceea ce au cântat oamenii. În ceea ce mă privește, sunt un pic mai nonconformist. Totul e să îndrăznești. Le spun și colegilor: ai structura muzicală, accentele care dau ritmul și pasul, ia și creează! Eu am câteva dansuri care-mi poartă numele; unele sunt rezultatul unor structuri muzicale atipice, dar fascinante ca prezență scenică, dansuri preluate deja și de alte ansambluri. Pe urmă, de cinci ani lucrez la altceva. Am fost profesor la Școala Populară de Artă și am văzut că există un mare gol de informație, nu avem nicăieri o programă școlară, o ordine de predare teoretică și practică a dansului. În puțin timp o să fie gata și zic că am mai pus o cărămidă la această misiune a noastră, a coregrafilor, de a păstra, (re)crea și transmite dansul popular așa cum este el, esență a ființei noastre românești.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 50-51

Covorul oltenesc

Antoneta Nadu, din Bechet – Dolj, este profesoară de biologie. După o pensionare timpurie, a revenit, la 52 de ani, la pasiunea dintâi, arta şi tradiţia populară. A consacrat, în ţară şi străinătate, un brand, „Arta la sat“, cu succes remarcabil mai ales în Occident, unde locuitorii sunt fermecaţi de faptul că undeva, în Europa, se păstrează, nealterat, meşteşugul şi artizanatul popular. În România a revitalizat atât cât a putut covorul oltenesc.

Cum a început totul?

„După pensionare ştiam că trebuie să fac ceva, fiindcă n-aş fi avut răbdare să stau pur şi simplu. Pentru început am organizat expoziţii cu obiecte foarte vechi, colectate de la bătrânele satului. Apoi, mai ales că dobândisem câteva ţesături extrem de valoroase, m-am gândit să refac colecţia de artă din zona Olteniei. Soţul şi copiii m-au încurajat la mai mult, astfel s-a născut ideea unui atelier. Acolo am reeditat colţul copilăriei mele. Acasă, mama şi bunica mea ţeseau din toamnă până în primăvară. Lucrau pânză, din care croiau cămăşi, feţe de perne şi cearşafuri. Am învăţat de copil arta, începând cu pregătirea materialului, înălbirea fiind aproape un ritual. Plecam cu carul plin de rufe şi fire ori lână dis-de-dimineaţă, într-un loc celebru altădată, Balta Ţigăncii îi spuneam, cu o apă specială, iar până seara trebuia să spălăm şi să uscăm tot. Pe urmă ştiu să pun urzeala pe război şi să ţes orice model. Fireşte că azi avem alte condiţii, dar îmi place să pun în lucrul produselor noastre acele amintiri nepreţuite şi parcă ele prind însufleţire altfel“, a declarat Antoneta Nadu.

O artă veche, revitalizată cu succes

Cu trei proiecte guvernamentale, dintre care unul pentru investiţii, Antoneta Nadu a realizat un atelier în Bechet pentru lucrul manual al covoarelor inclusiv de mari dimensiuni. Produsele au fost trecute sub brandul „Arta la sat“, cunoscut pentru promovarea artei populare româneşti din zona de sud a Olteniei. Covoarele, chilimelele, carpetele, prosoapele decorative, ştergarele, feţele de masă şi de pernă etc. reproduc meşteşugul practicat de străbunii locurilor, cu unelte şi procedee nemodificate în timp: „Lucrăm cu bumbac şi lână 100%. Motivele pe care le aplicăm în război fac parte din colecţia muzeului nostru, le-am adunat din toate satele Olteniei. Avem covoare cu motive florale, avimorfe, zoomorfe, geometrice, antropomorfe. Toate sunt căutate, cu un plus pentru ţesătura florală.“ Atelierul, la care lucrează doar câteva femei pasionate de arta tradiţională, are câteva războaie verticale specifice zonei de sud a ţării. Antoneta Nadu spune că este foarte mândră de reuşita sa şi bucuroasă că menţine în viaţă o tradiţie în mare parte uitată în sate, unde abia dacă se mai găseşte o lucrătoare la două-trei mii de persoane. Este invitată la toate expoziţiile din ţară. A mers de nenumărate ori în Finlanda, Danemarca, Franţa, Spania, Italia, Germania, Slovenia, Ungaria, Austria, Bulgaria şi în Emirate, la Dubai. Meşteşugul său a fost apreciat peste tot şi de pretutindeni primeşte comenzi. Cea mai complexă a fost un covor de şapte metri. În rest, sunt căutate covoarele de dimensiuni mai mici, carpetele şi ştergarele.

Maria Bogdan

Abonează-te la acest feed RSS