Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020
Lumea Satului

Lumea Satului

APIA efectuează plata ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor

Agenția de Plăți şi Intervenție pentru Agricultură (APIA), prin Centrele Județene, informează că efectuează plata ajutorului de stat în sectorul creșterii animalelor, pentru cererile depuse în luna octombrie, aferente serviciilor prestate în luna septembrie și trimestrul al III-lea 2020.

Suma totală autorizată  la plată este  de  6.376.237 lei și se acordă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), pentru un număr de 82 de solicitanți care au accesat această  formă de ajutor de stat în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr.1179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creșterii animalelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Sursa: apia.org.ro

80 de ani de Cercetări Piscicole în România (I.C.P.R.)

Data de 20 noiembrie 2020 a marcat împlinirea a 80 de ani de la înființarea Institutului de Cercetări Piscicole al României (I.C.P.R.).

Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet fiind moștenitoarea și continuatoarea activității institutului (la desființarea institutului, în anul 1974, Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet a preluat programul de cercetare, personalul, biblioteca și o parte din dotarea acestuia) ar fi trebuit să organizeze o amplă manifestare pentru această importantă aniversare.

Din nefericire, situația actuală gravă în care se află țara noastră și întreaga lume, în această perioadă, au făcut imposibil un astfel de demers. Totuși, acum, aici, în câteva cuvinte, aducem un omagiu zecilor de conducători și cercetători ai Institutului de Cercetări Piscicole al României și ai instituțiilor care i-au succedat, pe parcursul a 80 de ani, aceștia având o contribuție hotărâtoare la dezvoltarea sectorului de producție piscicolă în România.

Anca Lăpușneanu

S-a lansat cartea cu poveștile copiilor din Delta Dunării

Marți, 24 noiembrie, pe pagina de Facebook Rowmania, cartea "Pe sub păsări şi peste peşti", realizată în cadrul Incubatorului de lectură. În carte și-au găsit locul și textele invitaților speciali, printre care s-a aflat şi campionul Ivan Patzaichin.

Peste 50 de copii din Delta Dunării, cu vârste cuprinse între 9 și 17 ani, au participat la Incubatorul de lectură, un proiect inițiat de scriitoarele Svetlana Cârstean și Ana Maria Sandu. Experiența din vară s-a finalizat cu o carte scrisă chiar de copii: ”Pe sub păsări și peste pești„.

Atelierele s-au desfășurat online, în luna iulie, sub forma unor module gratuite de câte 3 zile, pentru copiii din localitățile: Vișina, Mila 23, Crișan, Jurilovca, Mahmudia, Sălcioara, Sulina și Sfântu Gheorghe. Incubatorul de lectură a reușit să-i reîmprietenească pe aceștia cu literatura, dovedind că scrisul și cititul pot fi instrumente dibace de explorare a sentimentului de apartenență la un spațiu unic – Delta Dunării.

Svetlana Cârstean și Ana Maria Sandu le-au înlesnit copiilor accesul la texte literare inedite, precum Elice de Simona Popescu, Robinson Crusoe de Daniel Defoe, Lumina e ca apa de Gabriel García Márquez sau Vulpea albastră de Sjón. 

Cartea se distribuie gratuit în școlile din Delta Dunării

coperta carte

Poveștile adunate de-a lungul atelierelor plecând de la aceste lecturi au prins culoare, fiind ilustrate de Maria Mălcică și, în final, legate în cartea ”Pe sub păsări și peste pești„, care va fi distribuită gratuit în școlile din Delta Dunării. Cartea este disponibilă spre descărcare în format electronic pentru cei care vor să se delecteze și să se informeze, în același timp.

Volumul mai cuprinde poemul colectiv în lanț despre lumea pe care o cunosc copiii cel mai bine, Delta. Stuful foșnește mereu este scris de 31 de autori și are 180 de versuri. În volum și-au găsit locul și textele invitaților noștri speciali: campionul Ivan Patzaichin, scriitorul Florin Bican, Oana Paula Popa (cercetătoare la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”) și ale inițiatoarelor proiectului, dar și eseul foto-literar al fotograful Adi Bulboacă.

Profesori coordonatori: Florentina Condrat (Şcoala Gimnazială Jurilovca), Paulina Militaru (Școala Gimnazială Mila 23), Anca Olaru (Școala Gimnazială Crișan), Larisa Țurlică (Liceul Tehnologic „Vasile Bacalu” Mahmudia).

Anca Lăpușneanu

Cerințele biologice ale prunului și mărului privind factorii climatici și pedologici

Prunul

Temperatură: Prunul este oarecum exigent față de căldură, comportându-se favorabil în zona de câmpie și dealuri mici. În zona colinară, cu excepția soiului Grase românești, prunul are recolte instabile și de slabă calitate. Temperaturile orare optime sunt cuprinse între 18 și 33°C, cu minime absolute de 8°C și maxime de 36°C; în afara acestor intervale, creșterea încetează. La ger rezistă până la -35°C, cu următoarele valori ale organelor vegetative: muguri florali – minus 31-33°C; flori în faza de buton alb – minus 3,3-3,5°C; flori deschise – minus 2,2°C (la minus 5°C se distrug în masă, cu afectarea recoltei de până la 90%); fructele curând formate – minus 0,5-1,1°C.

Apă: Cerințele față de apă ale prunului sunt mari, fiind satisfăcute în zonele deluroase, cu peste 600 mm precipitații anual, din care 300-350 mm în intervalul mai-iulie. Ploile reci și prelungite din timpul înfloritului compromit destul de frecvent producția. Comportamentul față de secetă este oarecum favorabil pentru unele soiuri – Agen, Anna Späth, Renclod D`Althan, Tuleu gras, Stanley etc. – care produc satisfăcător, dar fructele sunt de calitate inferioară. În general, în zonele de stepă, silvostepă și unde există păduri de stejar se recomandă irigarea pomilor.

Lumină: prunul are cerințe nu foarte mari, cel puțin nu la fel de mari precum speciile nuc, cireș, cais, piersic și păr; cultivat însă pe versanți mai puțin însoriți, produce fructe de slabă calitate.

Sol: specia are cerințe mici față de sol, valorificând bine sau satisfăcător aproape toate zonele de la noi. Cele mai bune terenuri sunt cele cu o reacție slab acidă spre neutră (pH de 5,8-7,4). Totuși, prunul nu tolerează solurile sărăturoase și nici pe cele cu exces de calciu.

Mărul

Temperatură: se dezvoltă și fructifică bine în zonele cu temperatura medie anuală de 8-11°C. Temperaturile orare optime ale mărului sunt cuprinse în intervalul 14-27°C, cu minime de 8°C și maxime de 33°C, limite dincolo de care procesele de creștere încetează. Pomii rezistă la ger până la minus 36°C, iar florile au toleranță diferită: când apar petalele în primul boboc din inflorescență îngheață la minus 2,2°C, iar la minus 4,4°C bobocii sunt distruși în totalitate; când sunt deschise degeră la minus 2,2°C și sunt compromise la minus 3,9°C, cu afectare de 80-90% a producției.

Apă: mărul are pretenții mari, necesitând 700-900 mm precipitații anual pentru soiurile de iarnă și cel puțin 550 mm pentru cele de toamnă și vară. Nu suportă excesul de umiditate, dar nici seceta, fie ea pedologică sau atmosferică.

Lumină: cerințele sunt mai mici comparativ cu alte specii, dar oricum, pe versanți, este preferată pentru înființarea plantațiilor expoziția sudică, sud-estică și sud-vestică.

Sol: crește bine pe diferite tipuri de sol, însă recolte mari, de calitate și constante se obțin pe terenuri fertile, profunde, bine structurate, lutoase, suficient de umede, cu o reacție moderat spre slab acidă (pH 5,0-7,0). Apa freatică este de preferat să fie sub 2,0-2,5 m adâncime; portaltoii vegetativi, în perioadele ploiase, au mult de suferit dacă pânza freatică se ridică la 1,2 m adâncime.

Maria BOGDAN

Cultura gălbenelelor (Calendula officinalis)

Cunoscute sub numele popular de calinica, rujulița, filimica, floarea ploilor, ochi galben sau mireasa soarelui, gălbenelele (Calendula officinalis) sunt originare din Asia de Vest și regiunea mediteraneeană.  La noi, planta este prezentă în toate zonele țării, dar condiții ideale de creștere (în cultură) găsește în câmpiile din sud-estul țării (Brăila, Buzău, Ialomița, Călărași, Constanța, Tulcea), est (Neamț și Bacău, Iași, Vaslui) și vest (Timiș, Arad, Bihor, Satu Mare).

Planta are un larg uz medicinal și în industria de cosmetice. Florile conțin flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri eterice, substanțe amare, saponine triterpenice. Terapeutic au acțiune antiinflamatorie, decongestivă, antiseptică, antimicrobiană, imunostimulentă, cicatrizantă, reglează funcția biliară. Folosite sub formă de ceai, tinctură, decoct sau pulberi, gălbenelele sunt indicate în ulcerații, eczeme, gastrite, ulcer gastric, ulcer duodenal, inflamații ale colonului, colecistită, boli hepato-biliare, hemoroizi, infecții urinare etc..

Planta are cerințe moderate față de temperatură și umiditate. Gălbenelele se pot dezvolta pe orice tip de sol, mai puțin pe cele nisipoase ori argiloase, dar dau rezultate bune pe un teren afânat, cu capacitatea de a se încălzi ușor, lipsit de buruieni și bine aprovizionat cu substanțe nutritive. Monocultura nu este recomandată; de regulă, specia revine pe aceeași solă după patru ani; se cultivă după prășitoare, în special leguminoase boabe.

Solul se pregătește clasic: arătură de toamnă, precedată de fertilizare cu gunoi de grajd, discuit, iar primăvara se pregătește patul germinativ prin lucrările cunoscute. Epoca optimă de înființare a culturii este primăvara devreme, în martie, când temperatura solului ajunge la 5-8 grade Celsius. Gălbenelele se seamănă la o distanță între rânduri/cuiburi de 50 cm, între plante pe rând, de 10-15 cm, iar adâncimea de semănat este de 2-3 cm. Densitatea va fi undeva la 13-15 plante/mp. Norma de sămânță variază de la 6 la 12 kg/ha, în funcție de metoda de semănat.


Ca lucrări de întreținere se execută: rărirea după răsărire, însoțită de o prașilă mecanică între rânduri și manuală, pe rând; operațiunea se repetă la două săptămâni de la prima și, dacă este nevoie, se face ori de câte ori este nevoie, mai ales după 3-4 recoltări succesive; dacă se menține cultura și pentru anul următor, 3-5% dintre plantele mature nu se recoltează, caz în care, în octombrie, se aplică o bilonare, pentru protejarea plantelor pe timpul iernii.


Florile se recoltează manual, începând din luna iulie și până în octombrie. Perioada de uscare variază între 3-8 zile vara și 8-14 zile, toamna. Producția de flori la metrul pătrat este de 0,25-0,50 kg, putându-se obține la un hectar în jur de 2,5-5 tone (1-1,6 tone floare uscată).

Maria BOGDAN

Plantaţie de trandafiri la Chiheru de Jos „Fă ce nu prea face lumea, dar fă-o bine!“

Lucian Inţa are 42 de ani, fiind de meserie tehnician silvic, dar şi administratorul fermei de familie Fructe de pădure Chihereana din Chiheru de Jos, judeţul Mureş. Susţinut de familia sa, acesta cultivă pe mai bine de 1 hectar trandafiri de dulceaţă, dar şi mure, coacăze negre şi un lot experimental de coacăze roşii şi aronia. Proiectul a însumat la start, în toamna anului 2014, pentru cele trei culturi, o investiţie de 13.000 euro din surse proprii, iar defalcate strict pentru trandafiri, undeva la 3.000 de euro.

După ani buni de străinătate în mai multe domenii, din dorinţa revenirii definitive acasă şi căutând variante de îmbinare a utilului cu plăcutul, beneficiind la start de terenuri moştenite de la bunici, acesta s-a întors la sfera calificării din şcoală, silvicultura, iar din culturile agricole alternative, nu neapărat clasice, a ales trandafirii de dulceaţă şi fructele de pădure, spune acesta, mai ales pentru originalitate. „Mure pentru productivitate şi coacăze negre pentru sănătate. Am mers pe premisa: «Fă ce nu prea face lumea, dar fă-o bine!». S-a dorit o activitate peste statutul de hobby şi, în timp, una menită a ajunge autosustenabilă, dorind a fi un business agricol viabil. Proiectul a însumat la start, în toamna anului 2014, pentru cele trei culturi o investiţie de 13.000 euro, din surse proprii, iar defalcate strict pentru trandafiri, undeva la 3.000 de euro, cuprinzând butaşii, motopompa, sistemul de irigații, agrotextil etc.“, spune acesta.

Biloane intensive de agrotextil

La graniţa dintre zona de deal şi de munte, în comuna Chiheru de Jos, la jumătatea distanţei dintre Reghin şi Sovata, pe soluri pretabile pentru cultura trandafirului, Lucian a ales pentru roze biloane intensive de agrotextil folosind o formulă de plantare cu 1.280 de butaşi. „Am folosit schema de plantare de 70 x 70 cm pe rând şi un interval de 2,60 metri între rânduri. Alegerea unui soi căţărător în cultură a impus implementarea unui sistem de palisare cu stâlpi de susţinere amplasaţi din 9 în 9 metri şi trei sârme de susţinere pentru legarea tijelor trandafirilor inferioară, la 70 cm, mediană la 1,30 m şi superioară la 1,80 m“, adaugă Lucian Inţa.

Sachsengruss, un soi căţărător german

Soiul cultivat de acesta este Sachsengruss, cu creşteri constante de peste 2 metri, care dezvoltă inflorescenţe multiple, cu un parfum specific excepţional. „Este foarte pretabil pentru procesarea de siropuri, dulceţuri, produse licoroase (vinuri), distilare (ulei esenţial şi apă florală), pentru industria farmaceutică (creme, tincturi, ceaiuri), detergenţi, odorizante, ornamente şi masa uscată pentru diverse utilizări. În zona noastră, soiul remontant susţine două valuri de înflorire: primul, principal de vară (sfârşitul lunii mai până la mijlocul lunii iunie) şi secundar, de toamnă (sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie). Sezonul normal descrie o dublă parabolă cu vârfuri tocmai expuse şi o amplitudine de sezon de 14 sau 16 săptămâni, începând, în general, după 25 mai şi terminând după 25 septembrie. Apoi, până toamna târziu după brume, în cantităţi mici intrăm în extrasezon floral. Cele 4 luni ale sezonului activ nu conţin discontinuitate la înflorire, ci doar începutul este lent, cu scăderea bruscă de după primul val şi reconstrucţia valului secund, între valuri de înflorire şi lâncezeala de la finalul sezonului. Pentru un producător extensia prelungită la 16 săptămâni florale reprezintă un mare avantaj întrucât oferă timp şi mijloace fermei de familie compusă din personal mic, restrâns pentru găsirea de soluţii optime de a încorpora materia primă rezultată, în regim vrac şi procesat“, specifică cultivatorul.

„E infinit mai greu să vinzi orice, vrac sau procesat, decât producţia în sine“

Suprafaţa cultivată cu trandafiri Sachsengruss este de 2.800 mp, fără irigare, înregistrând în ani buni 500 kg, chiar 700 kg petale, în timpul sezonului de înflorire, menţionează tânărul. „La hectar, soiul produce 2-2,5 tone petale anual şi cel puţin dublu cu sistem de irigare. În timp, producătorul îşi calibrează corect costurile de producţie, oricum foarte mari, orice ai face. Cultivăm culturile fără irigare, maximizând potenţialul fiecărui an, lucrurile fiind în general foarte clare, e infinit mai greu să vinzi orice, vrac sau procesat, decât producţia în sine, ca materie primă şi/sau cu valoare adăugată, în produse finite.“

Cultură ecologică

Cultura este întreţinută ecologic, întru-un regim cât mai prietenos cu mediul, folosind doar biofertilizatori, macerat de urzică şi gunoi de grajd. „Masa florală rezultată, precum şi produsele derivate din petalele din câmpul nostru, aduc fără dubii aminte de vremea copilăriei noastre, când substanţa reală, în profunzime, a rezultatelor din agricultura românească era net superioară superficialităţii de orice gen din aceste timpuri. Cultivatorii ecologici ştiu că asumarea prietenoasă cu mediul, fără substanţe chimice de sinteză, le aduce o recoltă mai redusă cantitativ decât în mod normal, dar la o calitate şi o prestanţă excelentă (calitatea înaintea cantităţii, indiscutabil abordarea deschisă, onestă, reală a producătorului român responsabil pentru societatea noastră)“, precizează mureşeanul.

Distribuţie prin livrări directe sau curierat

Producătorul de la Chiheru de Jos mai adaugă că el nu practică distilarea primară, dar nici cea secundară deoarece acestea nu fac parte din priorităţile sale. „Cu producţia de petale vrac ne adresăm doritorilor din întreaga ţară, deservind prin livrări directe sau curierat petale proaspete de trandafiri, de cea mai bună calitate. Pe baza acestei splendide materii prime, procesăm în regim de familie sirop şi dulceaţă de trandafiri, deservite local şi naţional, prin aceleaşi metode ca şi petalele în stare proaspătă. În aceşti ani, am mai produs pentru diversitatea gamei rozelor trandafirată, ulei de macerare, vin de trandafiri şi masă uscată, dar ele fluctuează ca produse în funcţie de dinamica sezoanelor; de bază rămân doar siropul şi dulceaţa de trandafiri.“

Pe viitor, Lucian Inţa şi-a propus să poată continua cum a făcut-o şi până acum, cu metoda paşilor mărunţi, din aproape în aproape, păstrând vie speranţa în incredibilul potenţial românesc de agroturism, insuficient expoatat şi foarte slab întreţinut, cu posibilităţi multiple, dar cu rezultate submediocre. „Proiectul continuă fiind alimentat şi însufleţit de două ingrediente majore: pasiunea personală pentru horticultură, cu empatia întoarcerii la calificarea proprie şi dragostea pentru natură şi frumos, lucruri care răzbat profund în activitatea agricolă de zi cu zi, împreună cu familia mea, fără de care viaţa în sine şi, cu atât mai mult, proiectul nostru nu şi-ar avea rostul. Naţional vorbind, suntem de un paradox rar, al celui care are pâinea şi cuţitul pe masă în faţa sa, dar suferă constant de alimentaţie defectuoasă. E trist şi frustrant să ai posibilităţile României şi să avem performanţa repetentului, când poţi fi liniştit, premiant an de an“, încheie Lucian Inţa din Chiheru de Jos, judeţul Mureş.

Beatrice Alexandra MODIGA

Complexul bolilor respiratorii la viţei

Complexul bolilor respiratorii (CBR) înglobează totalitatea afecţiunilor aparatului respirator care afectează cel mai adesea țesutul pulmonar, fiind cunoscut sub denumirea de pneumonie.

Agenții patogeni care cauzează această afecțiune sunt fie de natură virală (virusul respirator sincitial bovin – BRSV, parainfluenza 3 – PI3, adeno-virusul, virusul diareei virale bovine – BVDV, rinotraheita infecțioasă bovină – IBR), bacteriană (Pasteurella multocida, Mannheimia haemolytica, Histophilus somni, Mycoplasma bovis), parazitară (ex. Dictyocaulus viviparus) sau fungică (Aspergillus spp.).

Condițiile neadecvate de microclimat din adăposturi, precum umiditatea crescută (>80%), conţinutul ridicat în dioxid de carbon, gaze toxice, curenţi de aer și temperatura scăzută cresc vulnerabilitatea viţeilor la agenții patogeni CBR. O influenţă semnificativă asupra debutului acestei afecţiuni este reprezentată de stres, stresorii principali precum ecornarea, înțărcarea viţeilor, schimbarea bruscă a raţiei, transportul, vaccinările şi variația temperaturii.

Întrucât în primele săptămâni de viaţă imunitatea viţeilor este dobândită prin consumul de imunoglobuline colostrale, susceptibilitatea cea mai ridicată pentru CBR o au viţeii la vârsta de 4-6 săptămâni. Boala este adesea nedetectată în fazele incipiente, dispersându-se rapid în efectiv până la momentul diagnosticării.

Prevalența pneumoniei este cuprinsă între 3% și 24% la vițeii din categoria 0-3 luni, mortalitatea la această categorie fiind cuprinsă între 20% şi 95%, cu o influență semnificativă a sezonului fătării asupra incidenței CBR.

Semnele inițiale de boală sunt hipertermie (>39,5°C), pierderea apetitului, apatie, urechi căzute și tuse. Simptomele ulterioare sunt reprezentate de secreție nazală, insuficienţă respiratorie (respirație rapidă și superficială), pierderea în greutate, iar uneori survine moartea vițeilor. La fiecare viţel cu semne evidente de boală se estimează o rată de contagiozitate în cadrul aceluiaşi grup de 400-500%.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice ale animalelor și statusul epidemiologic al fermei, dar, deseori, sunt necesare examinări suplimentare (de exemplu lavaj traheal, badijonări nazofaringiene, analize de sânge, examinări anatomo-patologice).

Cel mai eficient tratament împotriva pneumoniei constă în administrarea promptă de antiinflamatoare și antibiotice adecvate. Pentru a reduce riscul de răspândire a bolii, vițeii bolnavi trebuie izolați de restul efectivului imediat ce sunt observate primele semne de boală. Vițeii care au suferit de diaree neonatală sunt mai predispuși să dezvolte pneumonie.

În combaterea infecțiilor bacteriene sunt recomandate antibioticele cu spectru larg (oxitetraciclină, ceftiofur clorhidrat etc.). Terapia adjuvantă cu bronhosecretolitice (bromhexin) și antiinflamatoare nesteroidiene (flumixină) are următoarele scopuri: scăderea temperaturii, diminuarea tusei și a congestiei pulmonare, prevenirea recidivelor, prevenirea leziunilor pulmonare și combaterea efectelor toxice bacteriene. Indiferent de protocolul terapeutic adoptat, întotdeauna trebuie consultat medicul veterinar.

Pentru profilaxia CBR la viţei se recomandă:

  • respectarea măsurilor de igienă în compartimentul de maternitate şi la cazarea individuală a viţeilor;
  • asigurarea cantităţii adecvate de colostru după naștere și o nutriție corespunzătoare a viţeilor;
  • verificarea deficiențelor nutriționale (de exemplu vitamina E și Seleniu), care slăbesc sistemul imunitar al animalului;
  • asigurarea unor spaţii de cazare adecvate pentru viței, bine ventilate, cu evitarea formării curenților de aer și acces la o zonă uscată de odihnă;
  • minimizarea factorilor stresanţi prin evitarea suprapunerii acestora (de exemplu ecornare şi vaccinare sau înţărcare şi lotizare în aceeaşi zi);
  • constituirea unor grupuri omogene ca vârstă şi dezvoltarea corporală, în cazul creșterii vițeilor în boxe colective;
  • vaccinarea preventivă la nivel de fermă, vițeii putând fi vaccinați de la vârsta de două săptămâni (de exemplu IBRIN, BoviBio Respi 4 și Bovilis Bovipast RSP). Programul de vaccinare presupune două administrări la distanță de patru săptămâni. Doza de rapel trebuie administrată înainte de următoarea perioadă de stres (lotizare, transport, înţărcare, ecornare etc.).

Elena IRIMIA,

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Creşterea caprelor, de la nevoie la stil de viaţă

De la an la an tot mai mulţi sunt cei care se apucă să îşi facă o fermă, iar caprele constituie sursa principală de venit sau suplimentară. Sunt vremuri bune pentru creşterea caprelor, iar important este şi faptul că oamenii devin tot mai conştienţi de avantajele laptelui de capră şi ale produselor lactate pentru sănătate.

De exemplu, Alin Popa din Enoşeşti, judeţul Olt, în urmă cu 4 ani s-a hotărât împreună cu soţia să îşi achiziţioneze doar o singură capră pentru a avea lapte suficient pentru cei 2 copii. „Am studiat piaţa înainte de a lua o decizie întrucât nu voiam să cresc orice şi oricum. Astfel, am căzut de comun acord cu soţia să achiziţionăm un exemplar din rasa Alpină franceză, cu potenţial mare în ceea ce priveşte atât cantitatea de lapte, cât şi durata mare de lactaţie, aproximativ 10 luni într-un an. Zis şi făcut! Am găsit un crescător care deţinea această rasă, ulterior s-a dovedit a fi o foarte bună reproducătoare, fapt ce ne-a determinat să le oprim şi să mărim efectivul an de an, ajungând în prezent la un număr de 17 capete, ce urmează să fete anul viitor. Referitor la sistemul de furajare, vă pot spune că animalele noastre sunt ţinute doar pe stabulaţie, hrănite cu boabe de porumb şi lucernă, pe care le producem noi, pe cele aproximativ 4 hectare pe care le deţinem în prezent“, ne spune crescătorul oltean.

Pentru că cerere şi dorinţă de muncă este, pentru anul care vine Alin a construit o sală de muls cu rampă pentru capre, a achiziţionat chiar şi un aparat de muls. „Cu acesta putem mulge simultan câte 4 căpriţe, respectiv un număr de 40 buc./oră. Referitor la cantitatea de lapte per cap de animal, vă pot spune că variază între 3-5 litri/ zi, în funcţie de animal. Intenţionăm ca, începând de anul viitor, să selectăm efectivul, astfel încât să nu avem animale care să nu dea sub 3 litri de lapte/zi. Cu privire la preţul unui exemplar, vă pot spune că noi am achiziţionat o iadă de 3 luni cu 200 euro, iar o capră pe lactaţie variază între 300-500 euro, în funcţie de exemplar. În prezent sunt mulţumit, căpriţele mele îşi scot cheltuiala în ceea ce priveşte furajarea acestora, mai ales că cerinţa de produse este tot mai mare“, încheie acesta.

Un al crescător care şi-a îndreptat atenţia spre caprine este Darius Botaş din localitatea Brad, judeţul Hunedoara. Acesta a hotărât să îşi cumpere 20 de capre pentru a avea lapte şi brânză pentru gospodărie şi nu numai. „S-a dovedit a fi o decizie bună deoarece avem lapte, brânză şi carne foarte sănătoase. S-au împlinit deja 3 ani de când le am şi am reuşit să îmi îmbunătăţesc rasa prin metisare cu Boer, o rasă de carne, iar anul acesta am achiziţionat şi un ţap din rasa Anglo Nubliene. La ieşirea din iarnă, când caprele au iezi, le suplimentez alimentaţia cu porumb şi nutreţ de calitate pentru a avea lapte suficient pentru iezi. De Paşte vând iezii direct de acasă, vara prepar caş sărat sau nesărat, depinde de preferinţă, iar în perioada de toamnă fac telemea de capră mai sărată care se poate păstra peste iarnă. O astfel de investiţie costă destul de mult până îţi faci adăposturi şi garduri corespunzătoare, pentru a-ţi uşura munca. În acest sens pot spune că investiţia se amortizează cam în al doliea an“, mărturiseşte crescătorul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Rasa de oi Teregova - rasa de suflet a unui tânăr din judeţul Caraş-Severin

Mihai Ienea, un tânăr de 22 de ani, are o mică fermă de oi, din pasiune; rasa este una veche din comuna Teregova, judeţul Caraş-Severin, deoarece spune că iubește aceste animale de mic copil.

„Cu oile am crescut de mic copil, dar în urmă cu cca 11 ani ai mei au decis să le vândă și să se ocupe de vaci; prinzând drag de ele, în urmă cu 6 ani am început iar să cumpăr câteva exemplare, rasă pură de Teregova, și pot spune că de atunci tot am mărit efectivul. Așa am crescut generații noi și am ajuns la un număr de 60 de capete. Sunt mai multe rase adunate, unele dintre ele le-am adus din Hunedoara, altele din Alba, dar cum este rasa de Teregova nu sunt niciunele deoarece nu sunt foarte pretențioase, dar dacă nu le scoatem la munte, nu le merge bine. Mai am și alte ocupații și alte surse de venit, doar cu ele nu putem, murim de foame, dacă vrem performanță. Împreună cu familia mea am avut animale din moși-strămoși, dar în zilele noastre este cam greu să supraviețuiești. De exemplu, mieii au mers destul de bine anul acesta, 13 lei/kg. În schimb, în această perioadă brânză n-am vândut nici măcar un kilogram, nu o cumpără nimeni“, se plânge tânărul.


„Sistemul de furajare constă iarna în otavă, fân și ceva grăunțe cu tărâțe (nu au o porție exactă, în jur la 6 mese pe zi), iar primăvara, după ce ies la păscut, au și lucernă, apoi vara la munte doar iarbă, aer curat și apă; toamna pasc pe pășuni.“


„Celor care doresc să investescă într-o astfel de fermă le spun să iubească animalele, să nu le țină doar pentru crotalii. În al doilea rând trebuie să știe că timp liber nu prea există și este mult de muncă. Sunt puțini tineri care mai apreciază oaia, dar fără muncă nu poți face bani cinstit.“


Beatrice Alexandra MODIGA

Făbricuţa de brânzeturi La Izvorul Dornei

În drumul vostru prin comuna Poiana Stampei, judeţul Suceava, poposiți La Izvorul Dornei, făbricuța de brânzeturi ce vă va lăsa cu pofte în gând și gust bun pe buze!

Fonduri europene prin intermediul GAL-ului Bazinul Dornelor

Mezdrea Roman, din comuna Poiana Stampei, a încercat în anul 2018 să acceseze Submăsura 6.1 – „Instalarea tânărului fermier“ pentru a-şi face o fabrică de brânzeturi. „Din păcate, nu am reuşit, la punctajul de departajare mi se cereau studii superioare în domeniul agricol, iar eu nu aveam aşa ceva. Din fericire, am avut noroc cu M5/2A – Soluţii inovative pentru o agricultură competitivă; unul dintre criteriile de selecţie a fost ca solicitantul să combine cel puţin două operaţiuni care conduc la realizarea unui lanţ alimentar integrat, după cum urmează: producţie agricolă – primară – procesare – comercializare şi producţie agricolă primară – procesare, iar de aici a luat naştere făbricuţa noastră de brânzeturi, proiect nerealizabil, fără ajutorul GAL-ului Bazinul Dornelor“, adaugă producătorul.

Produse tradiţionale din lapte de vacă din Poiana Stampei

lactate

Făbricuţa de brânzeturi de la Poiana Stampei realizează produse tradiţionale, pe care orice gospodină le-ar putea prepara în propria gospodărie, ne pune suceveanul. „Singura diferenţă sunt echipamentele folosite de noi care au volume mai mari, sunt din inox şi conforme cu cerinţele europene (tanc de răcire a laptelui de 500 litri, kit de recepţie a laptelui dotat cu pompă de transvazare şi filtru de lapte, vană de închegare de 200 litri trifazată, crintă pneumatică şi separator de smântână).“

Mezdrea Roman mai adaugă faptul că are un total de 18 văcuţe cu lapte, din rasa autohtonă Bălţată cu Negru Râmânească, Pinzgau şi Brună de Maramureş. „Fiind o zonă de munte, văcuţele sunt pe stabulaţie liberă şi valorifică păşunile începând de primăvară şi până toamna târziu, atât timp cât permite clima. Pe perioada iernii văcuţele sunt la adăpost şi hrănite cu fân uscat şi tărâţe. Nu folosesc în hrana lor silozuri sau alţi stimuli care ar putea creşte lactaţia deoarece mi-ar afecta calitatea şi gustul laptelui. Văcuţele sunt mulse cu mulgătoarea acţionată de un generator transportat în bidoane de inox până la tancul de răcire. Trecerea laptelui în spaţiul de procesare se realizează printr-un furtun special alimentar cu ajutorul unei pompe şi, totodată, şi printr-un filtru dens care reţine impurităţile şi microorganismele. În mare parte, materia primă este asigurată din propria fermă şi suplimentată din fermele vecine, adică tot de pe raza comunei“, specifică antreprenorul.

Produsele obţinute sunt caşul afumat, smântâna, urda, telemeaua, untul, laptele acru şi chişleagul. Produsul principal este cașuțul obţinut după o reţetă cunoscută de dna Gabriela, cea care procesează laptele, reţetă folosită la fosta fabrică din Poiana Stampei. „Se scoate coagulul din zer, se introduce în crintă şi se lasă circa 30 minute pentru stoarcerea zerului. Ulterior, coagulul este scos, feliat şi introdus într-un vas cu apă fierbinte şi sare la topit. După ce topirea a avut loc 100% este pus în forme şi lăsat timp de câteva ore. Când formele sunt îndepărtate se poate pune la fum sau se poate servi ca şi cașuțul neafumat. Nu necesită maturare şi nu sunt adăugaţi alţi compuşi. Totodată, smântâna este extrasă cu ajutorul separatorului doar din lapte, în funcţie de grăsimea laptelui. Urda se obţine din zerul rămas de la coagul, fiind un produs dietetic, foarte slab în grăsimi. Laptele acru este un iaurt şi se obţine din laptele fiert pus la prins în cuib de smântână. Momentan, distribuţia produselor se realizează prin intermediul unui mic magazin instalat la poarta fabricii, lângă E85, prilej cu care reuşesc să încânt papilele gustative ale persoanelor care tranzitează comuna“, încheie producătorul.

Beatrice Alexandra MODIGA

Abonează-te la acest feed RSS