Circuitul vieții

De când m-am întors din proiectul educațional Erasmus, despre care am scris în materialul anterior, simt cum fiecare zi ce trece lasă în urma mea ceva care peste ani va conta și mai mult de atât... Va fi o frumoasă amintire. Lucrul acesta se întâmpla și înainte, doar că mai rar și mai puțin conștient. Cred că toate acestea se întâmplă datorită experienței acumulate într-un timp relativ scurt și obiceiurilor pozitive dezvoltate acolo.

Mai mult de atât, fiindcă de-a lungul celor două săptămâni petrecute în străinătate am încercat, ba chiar am reușit, să fiu un om cumsecade din toate punctele de vedere, faptele se întorc tăvălug sub forma binelui, prin diferite forme. Tocmai de aceea în prezent merg pe premisa că tot timpul roata se întoarce, atât la bine cât și la rău. Nu mi-a venit să cred când am observat frumoasa atmosferă din jurul meu ce se crease parcă din nimic. Familia, prietenii, școala, oamenii din jur... toți erau mai blânzi. De ce? Răspunsul vine de la sine prin modul în care eu am oferit sentimente de liniște, bucurie și înțelegere față de ceilalți pe parcursul șederii alături de colegii mei în Grecia.

Această țară nu doar că mi-a deschis mintea în ceea ce privește domeniul HoReCa, ci m-a apropiat foarte mult de Dumnezeu datorită faptului că erau îndeajuns de multe întâmplări frumoase în viața mea și a trebuit să le găsesc un autor care le controla și căruia mă simțeam obligat să-i mulțumesc. După fiecare lucru ce se întâmpla de-a lungul unei zile, stăteam seara, reconstituiam situația și îmi dădeam seama ce întâmplare sănătoasă a fost pentru viitorul vieții mele de copil și cum trebuie să transmit mulțumiri cuiva, care poate a vegheat din umbră situația și a ales, prin mine, ceea ce a fost mai bun.

Cel mai mult am simțit lucrarea Creatorului prin oameni. Am întâlnit persoane extraordinare, cu povești fabuloase și care niciodată nu au plecat de lângă mine fără a-mi lăsa o pildă pentru viață. Atunci am descoperit cum fiecare om are în spate ceva care îl apasă sau care îl ridică și îi dă puterea unui zâmbet pe față. Până în acel punct, nu simțeam curiozitatea de a ști ce se afla în spatele fiecăruia, ce l-a determinat să ia anumite decizii și ce l-a consacrat, dar am prins curaj și am început prin a întreba pe toată lumea despre... toate. Iar, spre norocul meu, cei mai mulți erau deschiși către a povesti și a-i învața pe ceilalți... Mai ales că scuza mea într-o eventuală greșeală era iertată datorită vârstei.

Revenind, am să pun în temă ipoteza „ce dai, aia primești“, care în cazul meu este exact cea care îmi descrie pe deplin experiența avută cu toate persoanele de care am avut parte nu doar în acel proiect, ci și la întoarcerea din el. Când am pus suflet și am iubit, am simțit asta și mi s-a întors înzecit prin orișicare moduri posibile, la care nici nu m-aș fi gândit. Poate prindeam autobuzul când mă grăbeam, poate plecam mai târziu de acasă înainte să se întâmple ceva rău ori poate ajutam pe cineva care îmi mulțumea ulterior și mă făcea să mă simt împlinit. Așa se manifestă întoarcerea faptelor bune. Cât despre rele, în situații asemănătoare, se petrece invers.

Recomandarea mea în final este să nu ezitați ca tot timpul să vă zbateți pentru binele vostru și al celor din jur, să fiți corecți, înțelegători și, mai ales, blânzi pentru că toate acestea formează un tot... Un tot care se întoarce exact atunci când ai nevoie de un impuls ce are ca scop repunerea ta pe picioare.

Faci bine, primești bine... Nu e vorba neapărat de religie, ci acesta este un mod prin care înțelegem că putem îndrepta balanța în favoarea noastră prin propriile fapte.

Alex OPREA-BANU