Securitatea alimentară, în fața schimbărilor climatice

În 1996, Summitul Mondial al Alimentației, organizat sub auspiciile FAO, a definit securitatea alimentară ca „o situație care există atunci când toate ființele umane au, în orice moment, acces fizic și economic la alimente sigure, suficiente și nutritive, fiind acoperite nevoile energetice și preferințele alimentare pentru a duce o viață sănătoasă și activă“. Această definiție include patru dimensiuni cheie: disponibilitatea, stabilitatea, accesul și utilizarea alimentelor.

Prima dimensiune se referă la capacitatea generală a sistemului agricol de a satisface cererea de alimente.

A doua, stabilitatea, se referă la riscul ca indivizii să-și piardă, temporar sau definitiv, accesul la resursele necesare satisfacerii nevoilor lor. Una dintre cauzele instabilității este variabilitatea climei.

A treia dimensiune, accesul, se referă la dreptul indivizilor de a dispune de resurse adecvate, care cuprinde puterea de cumpărare, drepturile funciare și drepturile tradiționale ale populațiilor rurale de a se bucura de o cotă de teren comun. Milioane de oameni sunt subnutriți pentru că nu au acces la hrană suficientă. Ei trăiesc în principal în zonele rurale ale tropicelor, iar vulnerabilitatea lor este crescută de tendințele socio-economice, demografice și politice care le limitează capacitatea de a se adapta la schimbările climatice. Majoritatea populațiilor rurale cu nesiguranță alimentară consumă mai multe calorii decât produc pe pământul lor și, prin urmare, sunt, de asemenea, vulnerabile la creșterea prețurilor. Pe măsură ce zonele cele mai sărace devin treptat mai integrate în piață, ele ar trebui, în general, să-și îmbunătățească veniturile și productivitatea, cu prețul unei vulnerabilități mai mari la șocurile de preț.

A patra dimensiune, utilizarea, cuprinde securitatea alimentară și aspectele calitative ale nutriției, inclusiv condițiile de sănătate de-a lungul lanțului alimentar. Chiar și producătorii neți de alimente au adesea un aport caloric insuficient, alegând, în schimb, să cheltuiască bani pe zahăr, carne și alte alimente scumpe. Schimbările climatice pot afecta calitatea alimentelor: culturile de cereale și furaje, de exemplu, au concentrații mai scăzute de proteine și micronutrienți dacă concentrațiile de CO2 din atmosferă cresc.

Prin studiul scenariilor plauzibile, Institutul Internațional de Cercetare a Politicii Alimentare sugerează că prețurile agricole reale ar putea continua să crească în perioada următoare. Creșterea cererii de alimente legate de creșterea populației și creșterea bogăției ar putea depăși oferta de alimente, având în vedere impactul negativ al schimbărilor climatice. Într-un scenariu optimist (creștere puternică a veniturilor și reducerea populației), creșterile de preț ar putea fi în jur de 30% pentru orez, dar până la 100% pentru porumb într-un scenariu de referință (venituri medii și creșterea populației).

Schimbările climatice scad bunăstarea umană, în special în rândul celor mai săraci, prin creșterea proporției de copii care suferă de malnutriție în comparație cu o lume în care concentrația atmosferică de GES ar fi stabilizată. Cu o creștere puternică a venitului pe cap de locuitor și fără schimbări climatice, disponibilitatea caloriilor în țările cu venituri mici ar putea atinge aproape 85% din cea din țările dezvoltate până în 2050. În schimb, în cazul scenariului pesimist, toate regiunile ar experimenta o scădere a disponibilității calorice.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU