Ioana Ivan: „Expresia «aurul mov» este o exagerare, nu te îmbogățești cultivând lavandă“

Povestea familiei Ivan din Săbăreni, județul Giurgiu, este similară poveștilor miilor de români plecați în afară care revin, după ani de muncă în străinătate, și încearcă să pună pe picioare o afacere. Ioana spune că a fost fascinată de culturile de lavandă pe care le-a văzut în Irlanda și că, atunci când familia a avut propriul teren, a hotărât să cultive această plantă pe care o îndrăgea deja. Astăzi au o plantație mică întinsă pe 1.000 mp. Obțin de pe această suprafață în jur de 1.000 de kg de flori, pe care le valorifică sub forma diferitelor produse.

Soiurile se aleg în funcție de direcția de valorificare

Investiția inițială în plantația din Săbăreni a fost de cca 1.200 lei, iar butașii au fost cumpărați de la un producător din Dobrogea. „Am început, cum probabil fac cei mai mulți dintre noi, fără să avem cunoștințe în domeniu, dar am învățat pe parcurs. Am făcut acest lucru din pasiune și abia apoi ne-am gândit la monetizarea acestei activități. În primul an ne-am concentrat pe dezvoltarea plantelor. Abia din anul doi am început să valorificăm, iar primele produse au fost buchețelele uscate, săculeții cusuți de mama și umpluți cu flori de lavandă. Din anul trei, când am avut cantitate suficientă de floare, am și distilat în ulei apă de lavandă. Totul este lucrat și muncit de noi. Plantația va avea în toamna aceasta șase ani și am învățat în tot acest răstimp că lavanda iubește soarele și excesul de apă îi face rău. Am învățat cum să tundem tufele ca să le dăm o formă potrivită și ca să se poată regenera, am vrut să găsim soluții ca să se mențină cât mai sănătoase plantele, astfel încât să nu fim nevoiți să folosim tratamente chimice sau ierbicide. Nu folosim așa ceva în cultura noastră.“

Soiul majoritar în cultură este Angustifolia Rapido, un soi cultivat pe scară largă în Franța, dar există și alte soiuri precum Lavandinul, Mountain White (cu tufe albe) și lavandă roz. Dintre toate soiurile menționate, cel mai rezistent, spune Ioana, este Lavandinul, care are și o producție foarte bună de ulei.

„Înainte de a înființa plantație trebuie să gândești foarte bine ce produse vrei să realizezi ulterior. Dacă dorești să valorifici producția prin aranjamente florale, atunci Angustifolia rapido este soiul potrivit, însă, dacă te gândești la obținerea unor produse distilate, atunci Lavandinul poate asigura acest lucru.“

Există potențial de dezvoltare, dar nu există încă o forță comună

Ioana Ivan spune că oamenii sunt interesați de produsele obținute din lavandă și, mai ales, de cele fără adaosuri de substanțe sintetice.

„Există potențial de dezvoltare a acestei activități, dar este foarte important ca, înainte de a începe o astfel de afacere, ca și în alte domenii, de altfel, să există o documentare în prealabil. Trebuie să ai un plan de afacere, dar, din nefericire, în România nu se întâmplă așa. Oamenii încep afacerile pentru că poate cred în anumite mituri sau din pasiune. Lavanda este supranumită «aurul mov», dar, din păcate, este o exagerare. Nu te îmbogățești cultivând lavandă în primul rând pentru că și în acest sector există competiție. Ca să poată fi denumită «aurul mov» ar trebui să existe asociații, o forță comună, ca apoi să poți exporta și să poți negocia contracte de distribuție. Din păcate, sunt foarte puține inițiative de acest gen.“

Cultivatorii de lavandă ar putea fi sprijiniți, spune Ioana Ivan, prin facilitarea achiziționării unor tratamente bio, spre exemplu, astfel încât să nu împiedice producerea ulterioară de ulei sau produse care vin direct în contact cu pielea.

„Din păcate, sunt multe elemente care contribuie la obținerea unui produs final slab calitativ. Dacă împrejur ai o cultură, spre exemplu, care este tratată chimic, o parte din acele produse ajung și pe cultura ta. În ceea ce privește promovarea, acum întreaga promovare îi revine celui care produce. Există inițiative private, dar acestea ar trebui extinse. Evenimentele de promovarea ar trebui să îi facă cunoscuți deopotrivă și pe cultivatorii mici de lavandă și pe cei mari, fără să existe atât de multă competiție pentru că cerere pe piață există.“

• Tunderea plantelor în primul an le va determina să se concentreze mai mult pe dezvoltarea rădăcinilor decât a tijelor florale și astfel se poate obține o cultură mai viguroasă.
• Cultivatorii din Giurgiu spun că lavanda nu este neapărat o cultură pretențioasă și că, dacă ești autodidact, după câțiva ani de activitate înveți care sunt necesitățile acestei culturi.
• Cultura de lavandă trebuie menținută liberă de buruieni și nu are nevoie de apă în exces. Unul dintre dăunătorii lavandei este Philaenus spumarius, o insectă cunoscută popular drept scuipatul cucului. Pentru că în plantația de la Săbăreni nu se folosesc tratamente chimice, cultivatorii au găsit ca alternativă acoperirea semnelor pe care aceasta le lasă, un fel de spumă rezultată în urma hrănirii lor cu seva plantelor, cu nisip sau pământ fin.
• Cultivatorii din Giurgiu recoltează florile la începutul lunii iulie, iar în noiembrie realizează tunderile, care să permită regenerarea plantei în primăvară.

Laura Zmaranda