Veneția: labirinturi misterioase, artă și povești la tot pasul

Seducătoare prin arhitectură, misterioasă prin labirinturile formate de străduțele înguste ce pot fi luate doar la pas și veșnic tânără, Veneția merită vizitată în special primăvara și toamna. Poate că gloria Veneției se datorează puțin și celebrului Casanova, chiar dacă lumea sa a cam dispărut din cauza ritmului alert în care trăim în prezent, la câteva sute de ani distanță... Acum, când scrisorile de amor și „curtea“, sunt înlocuite cu mesaje scurte pe rețelele de socializare și cu aplicații ce promit găsirea iubirii adevărate.

Poate un pic prea aglomerată, Veneția se mai numește „Orașul Iubirii“ și merită văzută și în timpul Carnavalului venețian, ce are loc către sfârșitul iernii, mai exact cu 40 de zile înainte Sărbătorilor Pascale. Carnavalul atrage pin măști extravagante, celebrele măști venețiene, precum și prin costumele inedite ce par a ne ajuta să călătorim în timp. Deși este foarte cald și chiar sufocant din cauza aglomerației și a umidității crescute, în lunile de vară prețurile sunt ceva mai mici. De notat faptul că, indiferent de sezon, este dificil de găsit cazare la prețuri mici.

Cei care iubesc arta și sunt curioși să afle cât mai multe detalii nu vor avea timp să viziteze Veneția nici într-o săptămână. Veneția este un oraș care se savurează pe îndelete, un oraș în care te plimbi și „asculți“ poveștile spuse de fiecare piatră pe care calci. Atunci când vizităm Veneția este bine să ne trezim dis-de-dimineață pentru a evita cozile ce se formează la obiectivele turistice. Veneția se poate vizita și cu „autobuzul“ pe apă, gondola sau un alt mijloc de transport în comun ce duce călătorii de pe un mal pe altul, dar cel mai frumos este mersul pe jos. Este mult de mers, ce-i drept, dar merită cu prisosință. Plus că, la tot pasul, există cafenele și restaurante în care ne putem odihni puțin în timp ce bem un espresso, cappuccino sau caffe latte și ascultăm ceva muzici din partea locului. Atenție mare și la piațetele ascunse parcă de ochii vizitatorilor, ce merită vizitate pe îndelete. De altfel, străduțele mai puțin circulate de turiști – de multe ori gură-cască pe care îi vedem la tot pasul mai să cadă în canal – Grande Canale, firește – oferă multe surprize. Trebuie să le explorăm. Personal, deși am fost de nenumărate ori la Veneția și chiar am stat o săptămână aici la un moment dat pot spune că încă mai descopăr surprize. Și am mers ceva prin Veneția! Cel mai bine este să mergem pe unde simțim, pe străduțele care ne atrag, cumva fără țintă. Căci nu există colțișor care să nu fascineze. Este oarecum imposibil să nu ne rătăcim prin Veneția, dar și asta are farmecul său. Iar dacă întrebi vreun localnic cum ajungi în punctul X, oricum uiți până termină de zis „a destra“ și „a sinistra“ de zeci de ori (la dreapta și la stânga). Căci, da, este un labirint ce merită explorat, cum ziceam.

Toate drumurile încep din San Marco

În Veneția, indiferent de anotimp, călătoria începe cu Piazza San Marco. Plină de porumbei, recomand să fie vizitată dimineața devreme, când nu este lume. De menționat: este interzisă prin lege hrănirea porumbeilor. Amenzile pentru hrănirea porumbeilor și a pescărușilor pot ajunge și la 500 de euro! De asemenea, dacă aruncăm gunoaie pe jos amenda este de 350 de euro, iar pentru consumarea de mâncare și băuturi în zone publice neamenajate (monumente, poduri, malurile canalelor etc.) amenda este între 100 și 200 de euro.

Veche de aproape 900 de ani, Basilica di San Marco îmbină armonios arhitectura bizantină și arta romanică. Cele cinci cupole superbe definesc parcă întreaga construcție, un fundal excelent pentru niște fotografii de pus pe perete sau pe rețelele de socializare. Biserica a fost construită pe la 1063 pentru a adăposti trupul Sfântului Marcu, ce fusese salvat din Alexandria de către comercianții venețieni; ulterior, construcția a devenit Capela Dogilor. Bazilica merită vizitată în tihnă măcar pentru a admira picturile ce înfățișează Apostolii de pe strălucitoarele tavane înalte. Fațada și interiorul bisericii sunt îmbogățite cu nenumărate ofrande aduse de venețieni de-a lungul vremii din întreaga lume. Cine vrea să o viziteze se poate bucura și de imaginea magnifică de pe terasă: de aici se poate vedea San Marco. Singura problemă este că accesul către terasă se poate face pe o scară destul de îngustă... Dar merită.

Tizian și Tintoretto...

O altă biserică impresionantă este chiar vizavi de San Marco, Santa Maria della Salute, construită la începutul anilor 1600. Bazilica adăpostește și lucrări semnate de Tizian și Tintoretto. Pe partea stângă a pieței se află un celebru turn cu ceas ce funcționează încă din 1499. Torre dell’Orologio este o construcție impunătoare cu al său orologiu și cu cei doi mauri din partea de sus. În partea dreaptă se mai poate observa un alt turn ce oferă o panoramă asupra întregii Veneții. Tot aici se mai poate vedea Palazzo Ducale, impresionantul Palat al Dogilor, ce pare să domine canalul navigabil cu arcadele sale ornate din belșug și cu fațada acoperită cu marmură roz.

Un alt obiectiv ce nu trebuie ratat este și Biserica San Simeone Piccolo, un monument ce atrage atenția mai ales datorită acoperișului verde. Apoi, se poate merge la pas pe strada Rio Tera Lista di Spagna, unde se găsesc multe magazine de suveniruri, cafenele, gelaterii, restaurante etc. Cine continuă să meargă pe această stradă plină cu de toate va ajunge la Ponte delle Guglie, care este chiar deasupra unui mic canal.

Puntea Suspinelor

De altfel, cu peste 350 de poduri, Veneția pare să fie un exemplu de comunicare perfectă între toate punctele orașului. Unul dintre cele mai cunoscute este Podul Suspinelor sau Puntea Suspinelor, ce și-a luat numele de la suspinele tuturor îndrăgostiților ce treceau pe sub el jurându-și iubire veșnică... Totuși, potrivit unor legende, aceste suspine erau ale condamnaților care, în drum către închisorile din apropiere, treceau pe sub celebrul pod. Acesta trece peste Rio di Palazzo și face legătura dintre Palazzo Ducale și Prigioni, închisorile ridicate la sfârșitul secolului al XVI-lea. Se poate merge pe acest pod doar dacă se rezervă Itinerariul Secret la Palazzo Ducale, ce include și trecerea pe pod către închisoare. Dar poate că cel mai celebru pod al Veneției este Ponte di Rialto atât pentru priveliștea oferită, cât și pentru arhitectura sa impresionantă. Construit în secolul al XVI-lea, Ponte di Rialto găzduiește acum și nenumărate magazine.

În jurul Veneției pot fi vizitate insulele: Murano – insula sticlarilor și a celebrei sticle de Murano, Burano – insula caselor frumos colorate sau Torcello – insula în care s-a născut civilizația lagunară din zonă. Se mai poate ajunge și la Padova, aflată la o oră de Veneția. Aici se poate vedea cea mai mare piață centrală din Europa (are 90.000 de metri pătrați) și cea mai veche grădină botanică universitară din lume, ce datează din 1545. De altfel, universitatea de aici datează din anul 1222.

Simona Nicole David