2020 a fost un an de mari încercări pentru fermierii români. Seceta atmosferică împletită cu seceta pedologică a făcut ca, din punct de vedere agricol, partea de sud și sud-est a României să treacă printr-un adevărat coșmar… Ce e de făcut? Greu de spus… În afară de despăgubirile acordate de stat nu există nicio strategie coerentă din partea niciunei entități de stat sau private. Cu o singură excepție.

Colaborare LAPAR-ASAS

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR și Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ au anunțat la finele anului trecut încheierea unui Parteneriat public-privat în scopul revitalizării cercetării românești în agricultură. Scopul acestui parteneriat, o premieră în agricultura din România, este de a pune la un loc nevoile fermierilor și provocările care îi așteaptă în viitor cu expertiza și soluțiile pe care le poate oferi cercetarea la cel mai înalt nivel științific. „Suntem în perioada în care împreună cu liderii politici ai Uniunii Europene putem și trebuie să decidem cum va arăta agricultura comunitară în următorii ani. În fața problemelor și provocărilor ce ne așteaptă suntem toți egali, nu există fermieri mici, mijlocii sau mari. Suntem toți oameni care iubesc pământul, care dau de mâncare la câteva sute de milioane și care vor și pe mai departe să poată trăi din roadele muncii lor. Numai că viitorul nostru nu pare atât de simplu și de sigur pentru că noile norme prevăzute a guverna agricultura Uniunii Europene ne ridică multe semne de întrebare și numeroase temeri“, a declarat atunci președintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, profesor doctor Valeriu Tabără. Tot atunci LAPAR a anunțat începerea procedurilor pentru punerea la punct a unui centru de cercetare aplicată, dezvoltare și implementare pentru agricultură, care va funcționa în apropiere de București, cu finanțare din surse private.

Probleme prea multe…

Am stat de vorbă cu președintele LAPAR, Nicu Vasile. Acesta ne-a spus că problemele fundamentale ale agriculturii românești au început cu mult timp în urmă… „Întotdeauna s-a pus problema ce putem face pentru agricultura românească… Dar uităm de context. Iar contextul este unul economic. Dezastrul a început când industria României a fost vândută la fier vechi. Dezastrul a continuat prin lipsa unei strategii guvernamentale coerente care s-a perpetuat tot în ultimii 30 de ani. Și-a pus vreodată, la modul real problema, cineva din conducere, cum va arăta industria, agricultura, economia României în anul 2050? Planurile naționale strategice au vreo valoare concretă? Fără răspunsuri sincere la aceste întrebări nu se poate face nimic.“ La rândul său, Valeriu Tabără crede că în anul 2021 pe fermierii români îi așteaptă reale provocări, între acestea numărându-se o nouă Politică Agricolă Comună, mult mai restrictivă din punctul de vedere al folosirii inputurilor chimice, seceta care afectează pământul și culturile, accesul la piață al fermierilor și o oarecare rămânere în urmă a cercetării agricole europene în raport cu cea mondială. „Pe lângă faptul că am avut un an foarte greu din punct de vedere agricol privind prin prisma climei mai ales partea de sud și sud-est, pe lângă greutățile financiare pe care le au foarte mulți fermieri mai avem și o piață a produselor agroalimentare românești sub orice critică. Și asta se vede printr-un nivel cu mult sub posibilități a valorii totale a producției agroalimentare românești. Și nimeni nu observă acest lucru.“

Cercetarea, Peștișorul de aur?

Orice strateg de politici guvernamentale știe că bunăstarea economică a oricărei națiuni este imposibilă fără o cercetare științifică adecvată. Lucru valabil pentru toate sectoarele economice, deci și pentru agricultură. În acest sens, într-un studiu făcut de LAPAR se arată că agricultura viitorului se va baza pe: știință, tehnologie – inovație, digitalizare. Iar totul în contextul globalizării piețelor de desfacere. „De ce e importantă cercetarea? Experții avertizează că, în acest moment, progresele în agricultură sunt insuficiente. Estimările din anul 2019 arătau faptul că, înainte de pandemie, aproape 690 de milioane de oameni, adică 8,9 la sută din populația lumii, erau flămânzi. La nivel global, insecuritatea alimentară moderată sau severă a crescut între 2015 și 2019 și afectează acum aproximativ 25,9% din populația lumii – aproximativ 2 miliarde de persoane. În ultimul deceniu, cheltuielile guvernamentale pentru agricultură practic au stagnat, în comparație cu ponderea agriculturii în PIB-ul global și, chiar sunt în scădere față de anul 2000, notau reprezentanții Departamentului Afaceri Economice și Sociale al ONU“, explică Nicu Vasile citând din studiu.

Potrivit acestuia, în privința structurii lanțului de aprovizionare cu produse alimentare din UE, în acest moment există 10 milioane de exploatații agricole mici și fragmentate în condițiile în care doar câțiva producători mari generează 90% din cifra de afaceri. Și tot „câțiva“ retaileri mari de produse alimentare și băuturi domină piața compusă din 500 de milioane de consumatori individuali împrăștiați în cele 28 de state membre.

Exportăm (și avem excedent!) cereale brute, animale vii și materii prime. Și importăm carne, lapte, legume, fructe, nutrețuri.

Cine ne hrănește: Ungaria și Polonia ne fac 2/3 din deficitul la alimente. Care sunt țările care profită de pe urma incapacității României de a-şi hrăni propria populaţie (aspect strategic care ar trebui dezvoltat până la nivel de siguranţă naţională) şi de care depindem în mare măsură la import.

Performanțele agriculturii românești potrivit LAPAR

Am selectat cele mai importante idei din studiul LAPAR privind situația și perspectivele agriculturii românești.

• România este ţara cu cea mai mare suprafaţă de teren arabil pe cap de locuitor din UE – 0,7 ha, dar are o producţie cu mult sub nivelul aşteptărilor.
• România nu e capabilă să-şi hrănească proprii cetăţeni.
• AVEM: 33% din cele 10,3 milioane de ferme europene se aflau în 2016 pe teritoriul României. Cel mai mare număr de exploatații agricole dintr-o țară europeană, fără ca România să dețină însă cele mai largi suprafețe cultivate.
• Avem 33% din fermele europene, însă România contribuie cu doar 3,4% la producția standard a UE DAR:
• 93% din exploataţiile din România sunt ferme de subzistenţă, trei sferturi operau pe mai puţin de 2 hectare şi mai mult de un sfert erau gestionate de fermieri cu vârsta mai mare de 65 de ani.

Efectele secetei asupra economiei naționale

Specialiștii estimează că agricultura românească va scădea cu aproximativ 15%. Este vorba despre cifra de afaceri a companiilor din domeniu. Principala cauză este seceta. Lipsa investițiilor în infrastructură este un alt factor care accentuează această problemă. Concret, cifra de afaceri a celor peste 25.000 de companii cu profil agricol din România a scăzut de la 46 de miliarde de lei anul trecut la aproape 39 de miliarde de lei în 2020, arată un studiu KeysFin.

• Și numărul companiilor active a scăzut cu 4% în 2019 comparativ cu 2018, când erau înregistrate aproximativ 26.200 de hectare.
• Aproape un sfert din suprafața arabilă a țării, peste 2,2 milioane de hectare din totalul de 9,5, a fost afectată de secetă în acest an, potrivit estimărilor. Au fost afectate inclusiv culturile însămânțate în primăvară, circa 1 milion de hectare, în special cele de porumb și floarea-soarelui.
• În ceea ce privește culturile semănate în toamnă, peste 1,1 milioane de hectare au fost afectate. Efectele puternice ale unei producții agricole slabe le vom vedea mai ales anul viitor, când va trebui iar să creștem importurile. O presiune suplimentară pe deficitul comercial și pe moneda națională, desigur.

La nivelul țării, județele cu cea mai mare contribuție la cifra totală de afaceri din agricultură sunt București, Constanța, Timiș, Călărași și Satu Mare. Împreună, acestea au generat 28% din cifra totală de afaceri anul trecut, însumând aproape 13 miliarde de lei.

Nivelul de pregătire al fermierilor, conform datelor Comisiei Europene

• 96,4% dintre fermierii români au declarat că și-au însușit cunoștințele în domeniul agricol strict pe baza experienței practice, față de 70,9% dintre fermieri la nivelul Uniunii Europene Nivelul de instruire al fermierilor din România se situează sub cel al noilor state membre precum Ungaria și Polonia. O altă problemă caracteristica sectorului agricol românesc din perspectiva resurselor umane o reprezintă faptul că nu există un statut profesional clar definit al agricultorului. Acest lucru are implicații puternice pe plan fiscal și al asigurărilor sociale și asistenței de sănătate.
• Nivelul redus al capitalizării în agricultură România se află pe penultimul loc din Uniunea Europeană din perspectiva capitalizării exploatațiilor agricole.
• Printre cauzele acestui grad scăzut de capitalizare se numără și nivelul mare de fragmentare și lipsa instruirii agricole în rândul fermierilor.
• Principala piedică în calea dotării tehnologice a agricultorilor români o reprezintă suprafața redusă a exploatațiilor agricole, care nu permite utilizarea eficientă a mijloacelor tehnologice moderne.

Peste 277.600 de tineri cu vârstele între 18 și 24 de ani au abandonat școala și nu s-au mai dus niciodată la liceu sau la școlile profesionale, plecând din timpul sau imediat după gimnaziu. Abandonul școlar din România este al treilea cel mai mare din Europa, potrivit Eurostat. Avem o rată de părăsire timpurie (abandon școlar) a școlii de peste 18,1%.

România nu a atins niciuna dintre țintele pe care și le-a asumat în urmă cu 10 ani în Strategia Europa 2020 la capitolul Educație și Cercetare, a anunțat Eurostat în aprilie 2019.

Soluțiile...

Experții PwC România consideră că aplicarea soluțiilor enumerate mai jos ar putea duce la îmbunătățirea productivității agriculturii românești, inclusiv la sporirea producției totale de cereale cu aproximativ 70%:

• Optimizarea dimensiunii exploatațiilor.
• Îmbunătățirea modului de acordare a subvențiilor pentru exploatațiile mici.
• Stimularea asocierii fermierilor, introducerea unei dimensiuni minime comerciale și a unor măsuri fiscale țintite.
• Creșterea gradului de capitalizare a exploatațiilor agricole prin: facilitarea accesului fermierilor la credite prin mecanisme de garantare a creditului agricol.
• Stimularea utilizării sistemelor de irigații și modernizarea acestora.
• Soluții pentru îmbunătățirea productivității sectorului agricol din România
• Creșterea gradului de pregătire profesională a fermierilor prin modernizarea și promovarea învățământului profesional și tehnic agricol.
• Oferirea de servicii adecvate de consultanță și formare profesională.
• Dezvoltare rurală prin integrarea verticală și orizontală a activităților exploatațiilor.
• Formarea de clustere rurale.
• Promovarea fermelor ce pun accent pe impact ecologic redus și generare de energie sustenabilă.
• Promovarea unor modele moderne de gestionare a fermelor pentru a crește valoarea adaugată în agricultură, prin metodologii de rotație sau diversificare a recoltelor dar și prin aplicații de IT sau de robotică.
• Promovarea inovării prin colaborare între universități, institute de cercetare, entități publice și private.

Cele mai importante priorități care trebuie urmărite sunt:

1. Consolidarea terenurilor și a fermelor.

2. Creșterea valorificării potenţialului agricol al ţării şi reducerea sărăciei rurale.

3. În vederea îmbunătăţirii competitivităţii, trebuie avute în vedere:

• produsele cu specific tradițional
• îmbunătăţirea lanţului agroalimentar, în principal prin dezvoltarea formelor asociative (asociaţii şi organizaţii de piaţă) şi
• intensificarea producției, acordând o atenţie deosebită zootehniei.

Bogdan Panțuru