Opinie de adolescent. Adaptarea este cheia?

Mă uit în jur și realizez că, fără să am puterea și capacitatea de a mă adapta, este posibil să eșuez!

Poate pentru unii sunt doar niște cuvinte spuse de un adolescent, poate pentru alții este ceva ce i-ar putea trezi la realitate sau, poate, pur și simplu, doar niște cuvinte spuse ca orice altceva rostit de unul dintre noi!

Se spune că în această perioadă trec și trecem printr-o perioadă de adaptare care, deși este destul de dificilă, ne creează noi aptitudini, și ni le dezvoltă pe cele existente, apar multe oportunități, care sunt văzute de un număr tot mai mare de oameni creativi, în special tineri, dornici de a schimba și de a lăsa ceva bun în urma lor.

Vedem în jurul nostru oameni triști sau fericiți, bogați sau săraci, oameni ce ar vrea ca zilele să treacă mai repede, dar sunt și dintre cei care ar face orice pentru a avea mai mult timp, iar exemplele ar putea continua. Nu vreau să pun accent pe ceea ce este rău în jurul nostru, totul putând ține de o decizie, poate nu chiar simplă. Ai nevoie de muncă, viziune și o dorință suficient de mare pentru a realiza că ai nevoie de mai mult, fie că vorbim de mai multă libertate, energie, bani sau orice alte nevoi pe care vrem să ni le satisfacem.

Oare chiar ne afectează atât de tare ceea ce se întâmplă? Nu cred! Este destul de ușor să observăm faptul că suntem prizonierii propriilor noastre gânduri, parcă nu am mai putea evada din acea zonă de confort, din locul acela în care nimeni nu ne spune nimic... Este trist, toți avem câte un vis, toți ne dorim mai mult și mai bine, dar oare câți dintre noi sunt dispuși să nu mai spună, „lasă că pot și mâine“, sau „oricum nu pot“. Toți avem puteri egale, aceleași 24 de ore în care putem decide dacă vrem să ne fie mai bine decât ne-a fost ieri. Numai că, deși suntem egali, unora ne este mai greu să ieșim din anumite canoane, din acea bulă imaginară, care de multe ori poate deveni toxică. Și totuși rămânem, rămânem de frica singurătății, ne este teamă că nu vom fi acceptați, că vom rămâne singuri într-un colț fără să fim sesizați nici de cei mai apropiați. Cu siguranță aceste gânduri ne dau fiori și stârnesc o mulțime de controverse înăuntrul sufletului nostru, toate acestea îndemnându-ne la a fi siguri, simțindu-ne bine în acel loc, negând și refuzând orice mână de ajutor, soluție sau posibilitate de a evolua!

Am trăit astfel de momente, iar acum realizez că nu este în afara firescului să nu fim înțeleși de toți și de toate, să simți că nicăieri nu este locul tău. Important este să ai capacitatea de a depăși astfel de momente pentru a putea evolua.

Apreciază-ți viața! Dacă nu realizezi importanța acesteia, întreabă un atlet, cât de mult îți poate schimba cursul o milisecundă, întreabă un om bolnav, ce ar face pentru încă o zi în plus, întreabă un părinte, ce ar înseamna încă o zi alături de propriul său copil, întreabă-ți bunica despre valoarea unei îmbrățișări de doar câteva secunde!

Viața este scurtă, iubește, simte, trăiește și acționează!

Andrei BANU