Sunt, fără îndoială, mulţi cei care nu au o părere bună despre generaţia noastră pe care o consideră, fatalist vorbind, pierdută, alţii o văd ca pe o generație care ar putea „schimba lumea“ sau poate o consideră doar una ca toate celelalte.

Eu, şi poate ca mine mulţi alţii de vârsta mea, văd altfel lucrurile. Fără îndoială, nu suntem o generaţie prea bine ancorată în realităţile vremurilor pe care le trăim, dar avem capacitatea de a ne adapta uşor la nou, poate mult mai uşor decât generaţiile de dinaintea noastră, graţie, sigur, şi accesului mult mai facil la informaţie. Avem, de asemenea, capacitatea de a selecta, de cele mai multe ori, corect informaţiile, neluând în calcul doar sau numai ceea ce „ni se pune pe tavă“.

Cred că pentru generația din care fac parte această perioadă, neobişnuit de încercată, poate scoate în evidenţă capacitatea de înțelegere, adaptare şi comunicare. Pe de altă parte, poate să mai corecteze, măcar în parte, atitudini, comportamente pe care le consider acum excepţii. Cu siguranţă, viaţa de-acum şi cea care cred că va urma vor face să se înţeleagă că nu tot ce vedem prin filme sau citim pe Internet se regăseşte şi în realitate.

Revenind la perioada, momentele pe care le traversăm, cu siguranţă nu sunt dintre cele pe care ni le-am fi dorit noi şi cu atât mai mult voi, adulţii, care purtaţi pe umeri responsabilitatea educării şi susţinerii noastre materiale.

Este greu, uneori insuportabil, să nu putem ieşi din casă atunci când simţim nevoia de mişcare, comunicare, este greu să stai cu teama că poţi fi oprit oricând pe stradă ori să-ţi vezi zilnic părinţii făcându-şi griji pentru sănătatea ta. Poate că este chiar înfiorător pentru un copil să nu-şi poată lua mama sau tatăl în braţe după o zi în care au fost plecaţi la muncă, riscându-şi sănătatea pentru a avea ce pune pe masă zi de zi...

Dar, totuşi, suntem puternici, ne păstrăm speranţa vie şi încercăm să realizăm, ba chiar avem convingerea că acest calvar, această epidemie se vor sfârşi curând. Poate vor mai fi şi alte… pandemii, dar asta nu ne opreşte să ne continuăm viaţa, să visăm, să creăm şi să sperăm, să fim alături de cei dragi. Să fim buni şi să avem grijă de viaţa şi sănătatea noastră! Doar aşa vom răzbi. Viaţa este o luptă. Aşadar, să luptăm cu credinţa că întotdeauna vom învinge. Boala nu ne va devasta, lipsa oamenilor, da!

Andrei OPREA-BANU