Când castravetele amar devine o afacere… dulce

Roxana Aldulescu este o tânără din Făcăeni, județul Ialomița, care a început un business de familie cu castraveţi amari, în anul 2015. A pornit afacerea cu 5.000 de euro, iar de la 10 plante, cultivate în primul an, a ajuns la peste 3.500 de plante, după patru ani de trudă.

O legumă miraculoasă

Roxana Aldulescu are 26 de ani, iar de patru ani se ocupă cu cultivarea castraveţilor amari. Tânăra a pornit o afacere de familie cu 5.000 de euro, bani pe care i-a primit de la părinţii săi care lucrează în Austria, ne spune aceasta. „Am început să cultiv castravetele amar în anul 2015, când încă eram studentă la Facultatea de Relații Economice Internaționale din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir“ din București. Am aflat de această plantă și de proprietățile sale impresionante de la o persoană din Austria, unde părinții mei lucrează; aceasta folosea castravetele amar pentru diverse afecțiuni. De asemenea, mama mea l-a folosit pentru probleme cu fierea. Văzând rezultatele pe care le are, am început să ne documentăm din ce în ce mai mult despre această legumă și am rămas plăcut surprinsă văzând că există deja o persoană ce cultivă Momordica charantia la noi în țară, mai exact în Oradea, de unde am și achiziționat primele semințe. Primul an a fost mai mult de încercare, am cultivat câteva semințe și astfel am reușit să îmi obțin propriile semințe pe care le-am utilizat în anul următor. Pot spune că de la an la an descopăr lucruri noi și sunt mândră de rezultate. Proprietățile sale sunt uimitoare pentru diabet, colesterol, trigliceride, iar în urma unor analize efectuate s-a putut observa că acesta are efecte mult mai bune decât unele antibiotice în ceea ce privește stafilococul auriu. În cazul persoanelor bolnave de diabet îl recomand cu încredere; acestea trebuie să își monito­rizeze glicemia și să nu exagereze, plus că le ține departe de infecții“, ne spune Roxana.

Plasele antigrindină – o soluție eficientă

Cultivarea castravetelui amar nu este foarte complicată pentru că nu este o plantă pretențioasă, are nevoie doar de căldură și apă din abundență, mai adaugă legumicultoarea. „Eu am optat prin a-mi proteja cultura cu ajutorul unor plase antigrindină deoarece, în zona în care locuiesc vremea este destul de capricioasă. În privința bolilor și acarienilor pot spune că nu am întâmpinat probleme, acest lucru datorându-se și gustului care este destul de amar. Recoltarea se face manual, nu folosesc utilaje de recoltare, la fel și procesarea, practic suntem implicați direct în orice operațiune, de la plantare până la ambalarea produsului finit“, mărturisește tânăra.

Cu buletinele de analiză la zi

Ulterior, aceasta a optat pentru realizarea propriilor semințe și răsaduri. În prezent cultivă trei soiuri de castravete amar, dar ele sunt diferite doar ca formă, proprietățile sunt aceleași, lucru demonstrat în urma buletinelor de analize realizate la centrul INCD-IBA București, precizează aceasta. „În prezent, suprafața cultivată este considerabilă, peste 3.500 de plante, având în vedere că în primul an am avut maximum 10 plante. Producția este destul de mare, câteva sute de kilograme, dar aceasta variază de la an la an, în funcție de temperatură și de cât de târzie este toamna. Cultivarea începe undeva prin luna aprilie, în funcție de vreme și putem recolta până la sfârșitul lunii octombrie“, adaugă tânăra Roxana.

De tratamente fitosanitare nici nu poate fi vorba deoarece Roxana folosește doar apă din abundență și multă grijă. Lucrul acesta se poate deduce și din buletinele de analize pe care le face an de an. „Cele mai mari probleme în ceea ce privește cultivarea castravetelui amar le putem întâmpina în momentul în care producem răsadul deoarece în faza de răsad plantele au nevoie de foarte multă căldură și lumină naturală. Noi realizăm răsadul în solar, nu avem o perioadă anume pentru a începe pentru că totul depinde de vremea de afară. Anul acesta am hotărât să ne extindem cu încă o cultură ce este situată în județul Mehedinți, unde vom încerca și un alt tip de sol“, specifică legumicultoarea.

Ulei și dulceață de castravete amar

În primul an, distribuția castravetelui amar a fost destul de grea deoarece aceasta s-a lovit de reticența oamenilor în fața unui produs nou și nu foarte gustos, dar acest lucru nu a făcut-o să renunțe și a mers mai departe. „Cu timpul totul a devenit mult mai ușor, având persoane ce au ales să își facă bulentin de analize înainte de consum și după, iar rezultatele au fost satisfăcătoare. În prezent, colaborăm și cu fabrici de medicamente naturiste, dar avem deja și foarte multe persoane fizice ce achiziționează de la noi produsul proaspăt sau procesat, fructe uscate pentru ceai, pudră, ulei și dulceață de castravete amar“, mai adaugă Roxana.

Pe viitor, familia Aldulescu dorește să acceseze fondurile europene pentru a achiziționa aparatură pentru procesarea castravetelui amar, pentru că este destul de costisitoare. „Ca perspective de viitor ne dorim achiziționare de aparatură pentru procesare la o scară mai mare, dar și să ne ocupăm «ca la carte» de ambalare, etichetare și distribuția lui, în cât mai multe orașe pentru a ajunge la cât mai multe persoane, fără a mai fi nevoiți să suporte anumite taxe de transport, care uneori pot fi destul de costisitoare. De asemenea, ne gândim la o colaborare cu diverse lanțuri de hypermarketuri pentru distribuția fructelor proaspete, ce sunt destul de perisabile și au nevoie de condiții optime de transport și păstrare“, încheie Roxana Aldulescu.

Beatrice Alexandra MODIGA