cemrom iulie 2018
update 17 Aug 2018

Recomandări privind prevenirea şi combaterea înțepăturilor cauzate de căpuşe

  • Publicat în Actualitate

Incidenţa fără precedent, din ultimii ani, a numărului mare de animale infestate şi de oameni înţepaţi de căpuşe, recomandă ca populaţia să fie imformată şi să reţină unele aspecte privind date generale despre această specie şi pericolul la care sunt expuse persoanele care nu respectă recomandările specialiştilor din domeniu.

Înmulţirea exagerată şi răspândirea căpuşelor pe arii tot mai extinse, ajungând din zonele împădurite, până în grădinile din spatele locuinţelor. a fost generată de o serie de factori, incluzând:

  • specificul înmulţirii căpuşelor, o femelă adultă depune peste 10.000 de ouă într-un ciclu evolutiv,
  • înmulţirea explozivă a populaţiilor de câini comunitari, pisici, rozătoare şi de animale sălbatice, ca principali vectori,
  • modificările în utilizarea pesticidelor,
  • comerţul intensiv cu animale,
  • numărul mare de clădiri sau spaţii urbane părăsite, adăposturi de animale neigienizate şi nedezinfectate,
  • dezvoltarea zonelor suburbane.

Căpuşele sunt artropode parazite ce populează suprafaţa corpului fiind găsite pe tegumentele mamiferelor, sau în blana lor, sau pe pielea păsărilor, sunt paraziţi hematofagi, care se hrănesc cu sângele gazdelor pe care le parazitează, în stare activă o singură dată, după care petrec perioade lungi pe vegetaţie de obicei în iarba înaltă şi de acolo trec direct pe tegumente. populând gazda timp de câteva zile, dacă nu sunt indepărtate. Cele mai multe cazuri apar primavăra şi vara, precum, în multe situații şi până spre toamnă.

Căpuşele parazitează o varietate foarte mare de gazde terestre cum ar fi: amfibieni, reptile, păsări şi mamifere. Pe lângă acţiunea directă, căpuşele sunt transmiţători ai unor agenţi patogeni care produc boli grave atât la om, cât şi la animale, fiind clasificate pe locul doi, după ţânţari, în ceea ce priveşte importanţa medicală  ca vectori.

După afinităţile ecologice, căpuşele se clasifică în căpuşe endofile (de adăpost) şi căpuşe exofile.

Căpuşele endofile sunt cele care trăiesc în grajduri, locuinţe, crăpăturile zidurilor, vizuini, peşteri şi parazitează animalele în perioadele de odihnă.

Căpuşele exofile, cu prezenţă în spaţiul liber, se urcă pe firele de iarbă sau se deplasează pe păşune pentru a găsi gazdele. În cazul în care condiţiile sunt nefavorabile, ele se ascund în tufişuri, în sol, sau în alte locuri care le pot proteja.

Ca aspect, căpușele sunt de dimensiuni foarte mici, însă pot fi vizibile cu ochiul liber, masculii sunt negri, iar femelele sunt negre cu abdomenul roşu.

Calea de a infesta şi de a infecta ca vector o nouă gazdă este contactul fizic (ele nu sar, nu zboară, dar se ataşează de corpul victimei).      

Ataşarea de gazdă se face în timpul trecerii acesteia pe lângă firele de iarbă pe care se găsesc căpuşele, localizându-se preponderent în zona capului şi a gâtului speciei parazitate.

La locul înţepăturii produc iritare şi tumefiere până la infecţii locale. Infestaţia masivă cu căpuşe poate duce la anemie, pierdere în greutate, paralizii, stări alergice, şoc anafilactic şi chiar moartea animalului. 

În plus, rănile pe care le produc creează porţi de intrare pentru infecţii secundare, sau produc diferite afecţiuni ale pielii, durere sau tumefacţii.

De asemenea căpuşele, ca vector principal, pot transmite agenţi patogeni periculoşi care pun în pericol viaţa oamenilor şi animalelor, dintre care menționăm bacterioze, babesioza, leptospiroza, erlihoza, anaplasmoza, Boala de Lyme şi encefalita de căpuşe. Uneori simptomele pot evolua sub-clinic (greu de sesizat), însă unele dintre afecţiuni sunt incurabile.

Atenţie

  • căpuşele nu se rup, ci se extrag cu o pensetă chiar de la locul de inserţie pe piele, altfel cleştii căpuşii rămân în interiorul pielii şi pot infecta locul unde au pătruns;
  • după îndepărtarea căpuşei, se dezinfectează locul cu iod;
  • dacă starea generală nu se ameliorează, trebuie mers de urgenţă la medicul de specialitate;

Combaterea efectelor nedorite cauzate de căpuşe este în mod fundamental, pe lângă o problemă de sănătate publică şi o chestiune economică, care trebuie să îşi facă efectele pe termen mijlociu şi lung. Reuşita acţiuniilor de combatere a căpuşelor cere o concepţie şi o execuţie corectă, având în vedere că o activitate ocazională, facultativă sau de rutină, este echivalentă cu o irosire a eforturilor specifice şi a fondurilor investite. Lupta pentru diminuarea populaţiilor de căpuşe trebuie să fie condusă prin metode ecologice şi medicale, în mediul lor de viaţă liberă şi respectiv, pe animalele gazdă. Cu cât se au în vedere mai multe caracteristici biologice, cu atât cresc şansele de reuşită.

În acest context este necesar ca toţi factorii implicaţi în această activitate, respectiv autorităţiile locale, crescătorii de animale, alte segmente de populaţie, pe lângă specialiştii din domeniu, trebuie să deţină unele informaţii cu referire la rolul pe care căpuşele îl au ca parazit şi în principal ca vector în transmiterea unor boli grave la oameni şi animale.

În baza acestor informaţii, se recomandă ca autorităţiile locale, proprietarii de animale şi nu în ultimul rând populaţia,  să efectueze o serie de acţiuni, cu referire la:

  • Identificarea permanentă a zonelor considerate cu risc biologic ridicat şi informarea celorlalte autorităţi responsabile.
  • Supravegherea prin examene clinice periodice a animalelor sub aspectul infestării cu ectoparaziţi din zonelor identificate ca favorabile dezvoltării căpuşelor şi anumţarea medicilor veterinari pentru impunerea măsurilor în consecinţă.
  • Responsabilitatea autorităţiilor locale privind efectuarea dezinsecţiilor în spaţii şi clădiri nefuncţionale, în parcuri, zone de agrement, pajişti naturale cu vegetaţie abundentă, precum şi colectarea şi deparazitarea câinilor comunitari.
  • Efectuarea lucrărilor de defrişare a resturilor vegetale necomestibile a arboretului de pe suprafeţele de pajişti naturale infestate.
  • Solicitarea de către autorităţiile locale implicate, pentru asigurarea asistenţei de specialitate prin medicii veterinari din teritoriu.
  • Deparazitarea periodică a câinilor, a pisicilor sau a altor specii de animale (ovine, caprine, porcine), cu acaricide care sunt aplicate pe corpul gazdelor în diferite moduri (băi generale sau aplicaţii locale).
  • Populaţia să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, la picnic, să evite zonele împădurite sau cu vegetaţie înaltă în perioada caldă a anului.
  • Colaborarea permanentă a autorităţilor locale şi judeţene, responsabile, prin informări reciproce şi acţiuni comune pentru realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a efectelor cauzate de această specie..

Pentru siguranţa prevenţiei şi controlului riscului de îmbolnăvire provocată de căpuşe, apelaţi la un medic uman sau veterinar după caz.

Dr. Penţea Ioan Viorel  - Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu