Orice program care aduce bani în buzu­narele agricultorilor poate fi considerat un succes. Exact așa stau lucrurile și în cazul programului „Tomate Românești“. Prima etapă a acestui program, desfășurată în primăvară a atras numeroși legumicultori. Cu toate problemele întâmpinate, majoritatea dintre cei înscriși în program au reușit să își atingă obiectivele. Aceasta în ciuda vremii potrivnice din luna aprilie! Nu e mai puțin adevărat că la reu­șita programului a contribuit și Ministerul Agriculturii, care s-a dovedit flexibil în a adapta termenele programului la realitatea din teren, fără însă a-i modifica obiectivul principal, acela de a reduce drastic importurile de tomate.

Acasă la specialiștii în solarii

Succesul etapei de primăvară i-a încurajat pe o parte dintre fermieri să se înscrie și în etapa de toamnă. În județul Teleorman, care este una dintre zonele unde legumicultura constituie o tradiție, la prima fază a programului au participat 213 cultivatori de tomate și cu toții au reușit să încaseze subvenția suplimentară de 3.000 de euro. În faza a doua a programului, care a început de pe 23 octombrie, s-au înscris 71 de fermieri. Obiectivul pe care trebuie să îl îndeplinească este acela de a obține o cantitate de minimum 2 kg de roșii pentru fiecare metru pătrat de solar cultivat, pe care să o pună pe piață după data de 23 octombrie.

Pentru Florian Țică, din comuna Peretu, acest obiectiv pare floare la ureche. În această vară a reușit ca dintr-un solar de 1.300 metri pătrați să obțină o recoltă de peste 20 de tone de tomate. Așadar, nu se gândește că în toamnă, din solarul de 1.100 de metri pătrați destinat culturii de tomate, cu care s-a înscris în program, nu ar obține o producție care să nu depășească de câteva ori baremul minimal al programului.

Ca cei mai mulți dintre locuitorii din Peretu, Florian Țică este un horticultor cu multă experiență. Anul acesta se află deja la a treia cultură. În prima etapă a plantat specialitatea comunei Peretu: cartofii extratimpurii. La Paște deja era cu ei pe piață! După cartofi au urmat roșiile. Acum, spre iarnă, a plantat răsaduri de roșii și dovlecei.

Paradoxal, probleme mai mari decât primăvara

După cum spun specialiștii, cea mai mare dificultate în pregătirea unei culturi târzii de tomate, cum este cazul în etapa a doua a acestui program, o constituie obținerea răsadului. Pentru că este produs atunci când afară este cald, parametrii săi de dezvoltare sunt alții. Răsadurile cresc mai repede, dar nu neapărat și la fel de viguroase. De asemenea, rata de maturizare este alta. Ca atare, fermierii trebuie să se gândească din vreme și să înceapă să producă răsadul necesar. Căci, aceasta este o altă regulă de aur a profesioniștilor legumelor: ce îți produci tu, pentru tine, e sfânt. Asta cu toate că, mai nou, unii horticultori au început să cumpere răsaduri de la firme specializate, uneori chiar din import.

Revenind însă la necesitatea de a produce singur răsadul și la ce se întâmplă dacă nu o faci, dl Țică ne-a povestit că nu i-a ajuns materialul săditor pe care și l-a făcut singur, astfel încât a trebuit să mai ia ceva răsaduri și din altă parte. „Numai că tot ceea ce am luat, în jur de 15 – 20%, a fost infectat cu un virus. Infecția s-a întins și la o parte din roșiile din răsadurile mele.“ În termeni concreți, acest lucru se traduce prin pierderi destul de însemnate de producție.

Dăunătorii o duc mai bine vara

În altă ordine de idei, majoritatea plantelor din solar sunt din soiul Yigido, un hibrid cu o rezistență crescută la boli și dăunători, adaptat cultivării în solarii și alte spații protejate. Așa cum se poate vedea și în fotografii, după 20 octombrie, când am vizitat solarul, fiecare plantă avea câte cinci etaje cu fructe, în diverse stadii de dezvoltare. Așadar, cum am mai spus deja, cea mai mare problemă a lui Florian Țică nu o reprezintă producția. Aceasta cu toate că, față de dificultățile din primăvară, se mai adaugă și dezvoltarea masivă a dăunătorilor. Primăvara, când e mai rece, aceștia sunt mai puțini, atât ca număr de indivizi, cât și ca număr de specii. În schimb, la sfârșitul verii și toamna, situația e mult mai complicată. Pe măsură ce vremea se răcește, cei care au stat în câmp încearcă să se retragă în spațiile protejate, pentru a supraviețui. Așa că lupta împotriva lor este cu atât mai grea.

„Tripsul e în floare. De musculița albă nici nu mai vorbesc. Seara, cel puțin, dacă treci prin zonă, te acoperă cu totul.“ Împotriva tripsului luptă cu mijloace biologice, respectiv folosind prădătorii. Până acum, rezultatele s-au dovedit bune. Mai bune decât în cazul folosirii produselor chimice.

Desfacerea, eterna problemă

Dar, dincolo de grijile legate de producție, stau grijile legate de desfacere. De fapt, desfacerea reprezintă încununarea întregii munci. Căci, dacă nu reușești să îți primești banii pentru ceea ce ai produs, atunci degeaba ai mai muncit. Aceasta este – și e normal să fie așa – redusă în două fraze, esența activității oricărui fermier. Or, tocmai aici este problema. Fermierii sunt ocupați cu producția și nu au prea mult timp la îndemână să se ocupe de desfacere. Și astfel ajung la mâna a tot felul de samsari, care profită de graba lor și le cumpără marfa pentru te miri ce.

De exemplu, fermierul nostru, Florian Țică, și-a vândut cele 20 de tone de roșii obținute în cultura a doua cu 1,5 lei/kg. Dar banii nu i-a încasat încă și nici nu știe când îi va primi. „Era un băiat care a luat și de la alții. Zicea că le duce la Metro sau la Profi, nu știu exact. Alții ziceau că le duce la MegaImage. Ideea e că le-a plătit la toți, dar abia după vreo trei luni de când a luat marfa. Așa că sper că o să-mi dea și mie banii. N-am avut altă variantă. Era cald, roșiile s-ar fi stricat, nici la piață nu era cine știe ce preț, așa că i le-am dat să nu rămân cu ele“, ne-a povestit dl Țică.

Unirea face puterea!

Această poveste ți-o pot repeta, cu mici variații, cam toți fermierii din zonă. Dar probabil că, într-un timp destul de scurt, lucrurile se vor schimba. La inițiativa GAL Câmpia Burnazului, în Peretu s-a înființat o cooperativă, care deocamdată reunește 11 membri fondatori.

Primul obiectiv este construirea unui depozit local de legume, cu o suprafață de minimum 1.000 de metri pătrați și cu posibilitatea de control al temperaturii.

În felul acesta, legumicultorii vor putea să se adreseze direct lanțurilor de magazine, având la îndemână cantități suficiente de marfă, și vor putea elimina intermediarii. Dar asupra acestui subiect vom reveni într-un alt material.

Una peste alta, Florian Țică este mulțumit de rezultatele muncii sale. Programul „Tomate Românești“ îl consideră ca fiind un ajutor venit la timp și ca un mesaj de încurajare. Atât de încurajator, încât mi-a destăinuit că a hotărât ca în primăvară să înființeze încă două solarii, pe lângă cele două pe care le are deja, și să renunțe la cultivarea legumelor în câmp. „Merită mai mult, cred eu! Mai ales dacă se mai fac niște programe din astea pentru încă vreo două – trei legume“, mi-a spus fermierul, la despărțire.

Alexandru GRIGORIEV