Mihăilești, orașul unde încă se face agricultură

Pe malul unui lac de aproape 1.000 de hectare, stăvilit de un baraj construit de Nicolae Ceaușescu cu scopul de a rea­liza aici o rezervă de apă pentru Capitală, se află un orășel cochet învecinat cu Bucureștiul. Mihăilești de Giurgiu este o urbe mică, aranjată pe lângă malurile lacului ce odinioară îi amenința existența, dar care, în pofida metamorfozei din ultimul deceniu, păstrează încă un parfum provincial, plăcut. La primăria orașului l-am găsit pe Mihai Dobre, un primar cu state vechi în conducerea autorităților locale din Mihăilești, care ne-a vorbit despre transformarea din comună în oraș și despre influențele Capitalei în viața de aici.

Transformarea reală a venit treptat

Mihăilești are aproximativ 8.000 de locuitori și este format din două cartiere – Tufa și Drăgănescu. Orașul mai are în componența sa două sate, și anume Popești, un sat renumit pentru cultivarea usturoiului, aflat pe locul vechii așezări geto-dacice Argedava, și Novaci.

 În 1989 comuna Mihăilești este transformată în oraș. Însă schimbarea realizată în titulatură nu a adus cu sine și un alt chip pentru oraș, susține primarul Mihăileștiului, pentru că aspectul și facilitățile care ar fi trebuit să existe într-un oraș lipseau. Abia odată cu venirea sa la conducerea primăriei au început să prindă viață proiecte dedicate orașului.

Primul proiect mare demarat, spune Mihai Dobre, a fost cel de realizare a infrastructurii de canalizare, apă și stație de epurare, toate date în folosință acum cinci. Astăzi, mica urbe din sudul țării are, asemeni oricărui alt oraș respectabil, infrastructură, străzi asfaltate, iluminat public, rețea de gaze (în momentul de față se lucrează la extinde­rea rețelei și în cartierul Tufa) și toate celelalte facilități de care au nevoie locuitorii lui.

„Lacul ar trebui să fie sub tutela autorităților locale“

Imaginea orașul Mihăilești este aproape inevitabil asociată cu cea a lacului de acumulare din proximitatea sa. Un luciu de apă de aproape 1.000 de hectare, 700 pe teritoriul Mihăileștiului, aparținând Apelor Române, și pe care primarul și l-ar dori sub tutela autorităților locale.

„Lacul este închiriat, iar ăsta este un dezavantaj pentru orașul Mihăilești. Practic, toată bogăția acestei ape, cu multe resurse piscicole, nefiind nevoie nici măcar să fie populată, este smulsă de firmele cărora li s-a închiriat. În opinia mea, dacă lacul ar fi preluat de autori­tățile locale, atunci acesta ar asigura un venit important pentru întreținerea orașului. Astfel am avea posibilitatea de a implementa proiecte piscicole în zonă, chiar turism piscicol. Lacul Mihăilești are un potențial important, dar eu, ca primar, nu pot face nimic pentru a-l dezvolta atâta vreme cât nu este sub administrație locală.“

Proiecte din banii primăriei

Mihai Dobre spune că gestionarea resurselor financiare ale orașului este o provocare continuă și că de multe ori banii sunt insuficienți pentru a dezvolta toate proiectele pe care și le dorește. Drămuiește fiecare ban ca acasă și stabilește prioritățile. Multe dintre realizările orașului au fost susținute de banii obținuți din taxe și impozite. Cele mai recente proiecte dezvoltate cu resursele administrației locale sunt construirea unei grădinițe, o școală pentru cartierul Tufa și satul Novaci, un parc de joacă și o stație ISU care deservește toate localitățile din jur.  Acum se lucrează la căminul cultural, iar în toamnă ar putea fi inaugurat. Următorul proiect al primarului din Mihăilești presupune construirea unei policlinici. Singurul impediment este lipsa unui teren pe care să fie ridicată construcția pentru că în momentul de față în oraș, în afara pământurilor retrocedate oamenilor, nu mai există foarte multe suprafețe intravilane libere. În opinia lui Mihai Dobre, din punctul de vedere al dezvoltării, orașul Mihăilești nu mai are nevoie de multe lucruri. Transformarea într-un oraș adevărat este aproape completă, spune primarul. Cu toate influențele Capitalei asupra vieții de aici, în orașul Mihăilești încă se face agricultură, însă nu individual, ci la nivel de asociație. Există câteva societăți care au comasat terenul și nu mai există nicio palmă de teren nemuncit. Sunt aproape 9.000 ha de cultură mare lucrate prin asociație. În schimb, animale sunt din ce în ce mai puține.

GALERIE FOTO

Laura ZMARANDA