Coriandrul

Este o plantă anuală, aromatică și medicinală. Face parte din familia Umbeliferae și se cultivă specia Coriandrum sativum. Se cultivă pentru fructele sale care conțin cca 2% ulei eteric care este întrebuințat în industria parfumurilor, industria farmaceutică, cofetării, la condimentarea mezelurilor, la prepararea unor băuturi etc. Mai conține 14% ulei gras și 15% substanțe proteice.

În țara noastră se cultivă o populație locală De Brăila și soiul Sandra. Are perioada de vegetație de cca 100 zile.

Rădăcina este pivotantă. Tulpina are înălțimea de 40-160 cm și este ramificată, fiecare ramificație (2-5) terminându-se cu câte o inflorescență. Frunzele la bază sunt întregi, lobate, iar către partea superioară sunt penat-sectate. Florile sunt de culoare albă sau roz. Fructul este o dicariopsă rotundă, de culoare galbenă sau brună. Pe fruct se găsesc 4 canale în care se găsește uleiul eteric (volatil). În interior fructul are 2 semințe care ajung la maturitate fiziologică la 3-4 luni de la recoltare.

Planta verde emană un miros de ploșniță, de unde îi vine și numele (în limba greacă coris înseamnă ploșniță). Însă fructele mature strivite emană o aromă plăcută.

Coriandrul cere un sol fertil, cu textură mijlocie, cu pH 6,8-7,5. Se poate cultiva în toate zonele agricole din țara noastră. Ca plante premergătoare preferă cerealele de toamnă și prășitoarele care lasă locul curat de buruieni. Poate reveni pe același loc după 4-5 ani.

Terenul se pregătește prin arătură la 18-22 cm, întreținută curată de buruieni și afânată. Pentru fertilizare se recomandă câte 40-60 kg/ha azot și fosfor substanță activă. Semănatul se efec­tuează primăvara devreme, când temperatura în sol a ajuns la 5-6°C.

Distanța între rânduri, în terenurile curate de buruieni, este de 25 cm folosind 15-18 kg/ha de sămânță, iar în terenurile mai îmburuienate, la 50 cm între rânduri folosind 10-12 kg/ha sămânță, pentru a se putea executa prășitul. Adâncimea de semănat este 3-5 cm.

Ca lucrări de îngrijire se aplică:

– Înainte de răsărit (14-20 zile), dacă s-a format crustă, se aplică lucrări cu grapa stelată.

– În vegetație se execută prașile și plivit sau se pot aplica erbicide.

– În timpul înfloritului, pentru o bună polenizare se recomandă câte 2 familiii de albine la hectar.

– Dăunătorul cel mai frecvent este viespea coriandrului care se combate cu insecticide (Decis, Sinoratox ș.a).

Recoltarea se face cu combina, când 70-80 din fructe sunt coapte. Cel mai indicat este să se recolteze în două faze: se taie în brazde cu vindroverul și după 4-5 zile, când s-a uscat bine, se treieră cu combina. În acest caz umiditatea fructelor se reduce de la 44-48% la 10-13%. După recoltare se aplică gazarea fructelor.

Se păstrează în magazii uscate, aerisite în strat subține și cu umiditate maximă de 12% la semințe. Printr-o tehnologie corectă se pot obține 2.500 kg/ha.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU