Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Ziua Porumbului de la Orezu, o competiție a hibrizilor

La începutul lunii septembrie, în comuna Ciochina, sat Orezu, din Ialomița a avut loc a VII-a ediție a manifestării agricole Ziua Porumbului. Mentorul acestui eveniment, Nicolae Sitaru, s-a asigurat că și de data aceasta în ferma sa vizitatorii vor putea cunoaște elita hibrizilor de porumb și a utilajelor agricole. Spre deosebire de anul trecut când au fost prezente 11 companii semincere, anul acesta au venit în întâmpinarea fermierilor 14 companii din domeniul producerii seminței – fiecare a oferit informații despre performanțele hibrizilor din portofoliu – și încă pe atât asociații agricole și dealeri de utilaje agricole. Pe lângă companiile consacrate, anul acesta și-a făcut debutul la manifestare și o companie seminceră sârbească. Bilanțul arată că Ziua Porumbului de anul acesta a adunat laolaltă 30 de companii și aproximativ 1.500 de vizitatori. Evenimentul a fost onorat și de prezența ministrului Achim Irimescu, care, însoțit și de alți oficiali ai ministerului, a discutat cu reprezentanții fiecărei companii prezente. Pentru noi, Ziua Porumbului a fost și un prilej de discuție cu Nicolae Sitaru care ne-a vorbit despre producția de porumb la nivelul fermei sale și a județului Ialomița.

„Am obținut cu 800 kg mai puțin“

– Cum a fost anul acesta producția de porumb la nivelul județului Ialomița?

– Producția este mai mică decât anul trecut. În ferma mea, Elsit, am obținut cu 800 kg mai puțin decât în 2015. Seceta prelungită, însoțită de perioade cu temperaturi foarte mari, a făcut ca unii hibrizi de porumb să nu reziste. Anul acesta am avut producție în câmp și de 5 tone la hectar. Dar asta nu înseamnă că hibrizii folosiți nu sunt eficienți, doar că anul acesta a fost o provocare. Este foarte posibil ca anul viitor să se obțină producții foarte bune la cei care anul acesta au fost sub așteptări. Pe toată ferma, aproximativ 937 de hectare cultivate cu porumb, am obținut o producție de 7.800 kg/ha.

– Ce ați făcut cu producția?

– În general, prețurile la recoltare sunt destul de proaste și anul acesta nu a fost o excepție. Plus că toată lumea vrea să vândă imediat după recoltare și transporturile sunt mai scumpe. Prețul mic este justificat și de faptul că există la acel moment multe produse în piață. Pe măsură ce se diminuează oferta, crește prețul. Anul acesta prețul porumbului a pornit ca și anul trecut de la 120 de euro. Anul trecut am vândut porumbul pornind de la 140 până la 180 de euro, dar am vândut treptat. Am ales ca și anul acesta să stochez producția. O să păstrez porumbul atât timp cât pot, pentru că ești condiționat să plantezi din nou, să achiți semințele, să faci investiții. În general, cei care au păstrat multianual au avut de câștigat.

– Colaborați cu majoritatea companiilor prezente la Ziua Porumbului. Mă gândesc că, dintre toți hibrizii cultivați, s-au remarcat câțiva prin productivitate.

– Cea mai mare producție de anul acesta am obținut-o cu hibridul P412 de la Pioneer. Aproximativ 10.160 de kg. Un alt hibrid de la care am obținut o producție de 9.800 kg este DKC 4608 de la Monsanto. Dar am avut și hibrizi de la care am obținut doar 5 tone, aplicând aceeași tehnologie. E adevărat că această producție oscilează și în funcție de teren, de ploi. Sunt multe ingrediente care despart această producție.

Ce ar trebui făcut

– Nu se poate porumb fără apă.

– Este o problemă foarte complicată. În primul rând ar trebui implementată o lege care să îi pedepsească foarte aspru pe cei care fură din sistemele de irigații.

În al doilea rând, accesul la apa din pământ trebuie reglementat. Din ce am aflat eu, neoficial, de la niște cercetători de la fostul Institut de Îmbunătățiri Funciare, prin subteranul Bărăganului ar trece un volum de apă echivalent cu Dunărea care ar putea iriga lejer aproximativ 500.000 de hectare fără să întrerupă curgerea ei către mare. Dar nu avem o lege care să ne permită să folosim sursele apropiate de apă și care să ne permită să ne recuperăm investițiile. Dacă vrei să irigi cu apă din pământ trebuie să ceri acordul proprietarilor de pământ să sapi la adâncime pentru a scoate apa necesară sistemelor de irigații. Și vă dau un exemplu: Dacă eu vreau să iau apă din Ialomița, o sursă apropiată de terenurile mele, trebuie să obțin acordul proprietarilor pe al căror teren va trece țeava mea. De aici o serie de probleme, pentru că unii proprietari sunt plecați din țară, alții nu sunt de acord. Dacă nu obții acordul tuturor, nu ai făcut nimic. Ar trebui să existe o lege care să reglementeze aceste lucruri, altfel fac un sistem pe banii mei și mă trezesc la anul că spune un proprietar de teren că i-am încălcat proprietatea cu țeava mea. Și atunci cum să mă gândesc la irigații, dacă nu am o lege care să îmi protejeze investiția? Dacă vorbim despre canalele de irigații, acestea ar trebui să aibă o impermeabilizare durabilă și bună. Apa care pleacă de la sursă ajunge înjumătățit sau chiar mai puțin la plantă și practic cel care irigă plătește dublu apa pe care o consumă. Asta este o neregulă. Trebuie realizată o impermeabilizare bună și asta nu înseamnă să inventăm noi roata. Uitați-vă la Spania, ale cărei sisteme de irigații au canale din beton prin care nu se pierde apa.

Achim Irimescu: „Producția agricolă din anul 2016 este favorabilă, deși a fost un an destul de secetos. Firește că toți ne dorim ca România să devină cel mai important producător de porumb din Uniunea Europeană. Deocamdată Franța, cu o suprafață cultivată mai mică decât în țara noastră, obține o producție mai mare. Este o consecință a faptului că fermierii români nu au posibilitatea să aplice tehnologii adecvate. Ne dorim ca în viitor să apară și în România cât mai multe ferme comerciale viabile. În plus ar trebui ca micii fermieri să se informeze, să se asocieze și să se cupleze la piață.“

Nicolae Sitaru: „Este foarte posibil ca România să devină cel mai mare producător din Uniunea Europeană. Cu fermele mari pe care le are țara noastră suntem la nivelul producției de porumb europene. Ce se întâmplă în agricultura mică este altceva. O altă problemă este cea a terenurilor fărâmițate. Dacă nu ar fi fost acest impediment, cu toate ploile care au fost și vă spun că nici Franța nu obținea o producție mai mare decât noi.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 12-13