Proiecte strategice de clasă mijlocie

Vara, de cum apune soarele şi se lăsă oleacă de răcoare peste sat, se strâng ruralii sub bolta bodegii să-şi spele praful bărăganelor. Cum să mă trag deoparte, tocmai io, socotitor nominal şi vocaţional? Pun sămânţa de vorbă la prima halbă şi ţin’te planuri din cuţite şi pahară!

„Aţi văzut strategia premierului pentru clasa mijlocie de la ţară?“

„Apă de ploaie, glăsui unul, care s’arăta ăl mai cuprins de la masă.“

„Păi ţie’ţi convine să te râzi că eşti deja clasă de mijloc, ai pământ pe vale de la ta’c’tu fie iertat, muierea ţi-a adus cinspce’ pogoane de fâneaţă la sălaşe, ai vreo cinci vaci, ai solar, oleacă de livadă, moară cu ciocănele, povarnă, vreo două cocini cu groştei, galiţe în două ogrăzi. Fi-tu’şi luă tractor cu plug şi disc. Ginerele, combină, semănătoare şi cositoare şi nici nu vă păruiţi în neam. Trageţi de’o familială şi vă doare’n cot de strategie, că săltaţi ca la trei sute de mii de euro, fluierând! Da’ io? Noi! Alde noi, care nu suntem chiar avuţi-avuţi, nu că v-aş băga de-o vină, noi de ce să nu...?“

„Stai bre, că nu zise nimeni să nu…!Ia să facem o socoată, poate te procopseşti. Ai opt pogoane pe vale, zece pogoane la sălaşe, două vaci şi zece oi, başca galiţele şi groşteii. Pe ograda ai un pogon cu legume. Adună şi ai să vezi că salţi.“

„Cum s’adun? Ce să adun, că împuşc francu’?!“

„Euroii! Esourile! O mie la patru pogoane de grâu, o mie două sute la porumbi, două mii la fâneţe, două mii la vaci, că ale tale sunt lăptoase, cin’ste la oi, o mie două sute la groşteii ăia de-i ţii de Ignat, legumele măcar trei mii jumate şi salţi la aproape două’ş’pe mii de euroi, fără să mai înumeri şi galiţele. Strânseşi mai mult de-o fermă de capre aşa cum se vede ea p’in ochii ălora care nu văzură capra decât ca poziţie.“

„Lasă-l bre, că, cu socoteală, săltă. Pune patru pogoane de lucernă, două mii cinci sute, la care mai trage o mie două sute din plăţile cuplate, de la patru pogoane cu grâu şi porumbi, o mie şi o sută. Schimbă vacile pe cinzeci de capre guvernamentale, tanda pe manda, două mii vacile, două mii, caprele. Fânu’ de la sălaşe, două mii, îl pupă cu luţerna şi la câte capre are, mai şi vinde. Schimbă şi oile cu capre, încă trei’sp’ce, cu totu’ fac ca la două mii pa’s’te şi între mulsori grijeşte de un pogon de ochiu’ boului. Douăsp’ce mii de euro. Dacă adună, dă două’j de mii, plus ce pică din vânzare la şuşà.“

„Bree! Strategia e strategie! Parale, investiții, termene, venituri, impozite. Clar! Tre’să rupi mâța! În locu tău aş vinde pogonele şi din vale şi din deal, vacile, porcii şi galițele şi în ălea două pogoane ale curții mi-aş trage, în două luni, de’un spațiu protejat cu flori. O sută de mii de euroi pe an. Cât două ferme de vaci cu procesarea de laptate, pe care oricum n’ai un’ le vinde.“

„Şi florile un’le vânz?“

„Aicilea-i schepsisu’! Bagi pe strategie de-o microîntreprindere rurală cu furnituri funerare. Copârşee, lumânări, colaci, coroane, jerbe, alea-alea! La câți familiali o să dăm colțu’, te-ai scos ca clasă mijlocie, tu şi tot neamul tău! Hai dă o bere, că te-am procopsit.“

Gheorghe SOCOTITORU’

P.S. Fără! Că mai am daraveri pe la APIA şi AFIR!