Lumea satului 750x100

update 4 Dec 2020

Vremea și solurile, în viziunea unui specialist

Anul acesta vremea foarte capricioasă și total atipică i-a ținut în șah pe fermieri. Despre specificul acestui an și modul în care agricultorii ar putea să-și adapteze mai bine tehnologiile am stat de vorbă cu dl prof. dr. Mihail Dumitru, directorul științific al Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA București.

„Anul acesta nu este unul grozav“

„Temperaturile nu au încurcat. Greutățile au venit pentru solurile grele, cu peste 35%, ba chiar 40 – 45% argilă, unde nu s-a putut lucra la timp. Există chiar și acum (n. red. - 15 iunie) suprafețe pe care nu s-a putut intra. De data aceasta, excesul de apă este cel care ne creează probleme. Au fost inundații care au afectat și ele diverse zone; grindina a afectat și ea unele regiuni. Suntem gata să recoltăm rapița și orice vânt, orice grindină scutură o mare parte din ea. În aceeași situație este și orzul, a cărui recoltare trebuie să înceapă și ea“, spune dl Dumitru.

Ca o apreciere generală asupra acestui an agricol, așa cum s-a văzut până acum, domnia sa consideră că „majoritatea fermierilor mari, care au avut un excedent de utilaje agricole cu productivitate mare, au reușit să semene la timp și să țină sub control buruienile, astfel încât să se poată bucura de excedentul de apă.“ Mai greu a fost pentru agricultorii care nu au avut suficiente utilaje la îndemână și, ca atare, nu au reușit să semene în scurtele intervale dintre ploi. De aceea au semănat cu întârziere sau chiar deloc, crede directorul științific al ICPA.

„În general, nu stăm rău, dar nici grozav. Dacă ne gândim și la recolta de fructe, care a fost afectată de zilele reci din primăvară, apoi de ploile care au făcut necesare numeroase stropiri, apoi ne gândim și la vița-de-vie, unde au fost destule pierderi definitive pricinuite de degerarea butucilor, anul acesta nu este unul grozav!“

„Vai de capul celor fără potențial economic!“

În ultimii ani, fermierii români erau obișnuiți să se plângă de lipsa apei. În anul acesta lucrurile au stat invers. Și anul trecut a fost o primăvară ploioasă, dar cantitățile de ploi au fost mult mai mici decât în anul acesta, astfel că situația a fost mai ușor de gestionat. „Pentru agricultorii cu un potențial mediu, 2016 nu este unul grozav. Iar pentru cei care au un potențial sub medie, e vai de capul lor! Nu mai vorbesc despre țăranii din fermele de subzistență. Neavând utilaje, ei așteaptă pe cineva să le lucreze pământul. Numai că fiecare și-l lucrează înainte pe al lui și abia apoi pe al altora. Apoi, acolo unde nu s-a ierbicidat, așa cum este cazul gospodăriilor mici, semințele au avut condiții foarte bune de dezvoltare, să îmburuieneze culturile de grâu, orz și ce mai aveau oamenii. Nu s-a putut intra nici cu sapa, așa că pentru toți acești oameni apreciez că este un an modest“, consideră dl Mihail Dumitru.

„De asemenea, în Teleorman și în Argeș, unde sunt soluri argiloase, a fost o mare problemă pentru toată lumea. Acolo a băltit apa pe terenurile agricole, iar porumbul și floarea-soarelui fie nu s-au semănat la timp, fie nu s-au semănat deloc“, a mai spus specialistul.

„Până și colegii de la Stațiunea de Cercetări Agricole Teleorman, care sunt niște specialiști cu o foarte mare experiență, au avut mari probleme. Chiar și ei au rămas cu niște suprafețe neînsămânțate. Mă gândesc că, dacă niște specialiști de talia lor nu s-au putut descurca, cu atât mai puțin o pot face alții“, a exemplificat domnia sa.

„Producția reală e cea din hambar“

Domnul Mihail Dumitru consideră că nu există o regulă generală. Regimul de lucru al terenurilor depinde de putința economică a fiecărui agricultor. „Totul depinde acum de echipamentele pe care le ai. Dacă ploile continuă în același stil, atunci e foarte important să poți prinde o pauză între ploi, ca să ieși și să recoltezi. Producția reală este cea pe care o ai în hambar. Restul, ceea ce vezi, e frumos, arată bine, dar e doar o producție potențială.

Anul acesta probabil că e nevoie și de mai multe tratamente pentru combaterea bolilor și a dăunătorilor, ceea ce nu e nici simplu, nici ieftin. Dacă vin două săptămâni de secetă, deja intrăm în partea cealaltă, vorbim de deficit de apă. Noi avem nevoie, în condiții ideale, de o ploaie de 15-20 mm/mp la fiecare zece zile. De aceea spun că fermierii care au echipamente și putere economică sunt cei care reușesc să valorifice întregul potențial de producție al pământului“, crede domnia sa.

„Solul este un mecanism extraordinar“

Din punctul de vedere strict al menținerii calității solurilor, directorul științific al ICPA apreciază că ploile numeroase au spălat azotul. Ca atare, fermierii ar trebui să administreze îngrășămintele care conțin acest element în mai multe faze, inclusiv împreună cu un tratament foliar.

„Mai trebuie avut în vedere, atunci când se calculează necesarul de îngrășăminte, că solul este un organism extraordinar, care știe și să se autoregleze, atât cât poate. După ploi, cum cresc temperaturile peste 20°C, materia organică începe să se descom­pună și să readucă azotul în sol.“

Conform constatărilor sale, tot mai mulți dintre marii fermieri au început să practice o agricultură conservativă. Faptul că resturile vegetale rămase în urma recoltării sunt lăsate pe teren este foarte important. În felul acesta, o parte din substanțele scoase din sol sunt restituite. Ideal este ca ele să fie înglobate superficial în sol, la o adâncime de 4 – 5 cm, cu un disc.

Astfel se îmbunătățesc foarte rapid toți parametrii solului. În același timp, scade presiunea referitoare la cantitățile tot mai mari de îngrășăminte care sunt necesare pentru a completa rezerva de substanțe nutritive a terenurilor agricole.

Avem nevoie de studii la nivel național

Cea mai mare problemă referitoare la terenurile din România (după aceea că se vând tot mai des și în suprafețe tot mai mari străinilor – discuție asupra căreia vom reveni cu altă ocazie) este, în opinia cercetătorului, lipsa unor studii metodice la nivelul întregii țări. „Studii pedologice, ca să știm ce soluri avem, nu se mai fac decât dacă ne obligă cineva când înființăm o plantație. Studii agrochimice, la fel. Nici unele la nivel național. Așa se face că am ajuns în situația în care nu mai avem date recente referitoare la compoziția solurilor. Or, aici este un mecanism complex, cu interdependențe foarte strânse. Dacă dai pământului ce și cât îi trebuie, atunci cresc producțiile. Creșterea producțiilor înseamnă creșterea randamentelor, iar creșterea randamentelor înseamnă scăderea prețurilor. Asta se traduce în creșterea competitivității pe piață. Și iată cum se leagă lucrurile între ele. Numai că cineva trebuie să și vrea să țină cont de aceste lucruri“, spune Mihail Dumitru.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 13,1-15 iulie 2016 – pag. 12-13