reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2019

Monsanto propune

Noi tehnologii de conservare a apei în sol

Se spune tot mai des în ultimii ani că agricultura este o loterie, desigur făcându-se referire la schimbările climatice bruşte şi violente. Anul trecut, în toamnă, după ce soarele pârjolise întreg Bărăganul şi la sol se înregistra secetă pedologică extremă, câţiva fermieri curajoşi au semănat rapiţă. Astăzi spun că au tras lozul câştigător şi aşteaptă momentul recoltării.

Rapiţa, o piaţă volatilă

Performanţele acestor fermieri au fost făcute cunoscute în cadrul evenimentului organizat de compania Monsanto, care a avut ca scop prezentarea noilor tehnologii de conservare a apei în sol, ce s-a desfăşurat în 4 judeţe, pe parcursul a patru zile. Tot cu această ocazie s-a discutat de cultura de rapiţă, de potenţialul acesteia valorificat pe suprafeţe din ce în ce mai mici şi doar de marii fermieri care ştiu ce tehnologii să aplice. În ultimii 10-15 ani cultura de rapiţă a avut fluctuaţii destul de mari în România. Dacă în 2003-2004 această cultură era aproape inexistentă, întinzându-se pe doar 30.000 ha, în timp s-a înregistrat o creştere ce a culminat cu anul 2009, când agricultorii au semănat rapiţă pe 625.000 ha. Totuşi, după acest an, suprafeţele au scăzut de la un an la altul, până la un minim istoric marcat anul acesta de cele 29.000 ha. „Este o suprafaţă mică pentru o cultură cu un potenţial atât de mare. Şi mă refer la potenţialul genetic de producţie, care poate atinge o medie de 4-4,5 tone la hectar sau chiar 6-7 tone la hectar

într-un an bun“, a declarat Cosmin Chioreanu, director general al firmei Monsanto România. Cultura a scăzut şi motivul îl reprezintă seceta din timpul verii, care i-a determinat pe mulţi dintre fermieri să se orienteze către alte culturi în detrimentul rapiţei. „Cei care anul trecut au semănat rapiţă au fost nişte fermieri curajoşi, care au mizat pe o carte câştigătoare. Spun asta pentru că anul acesta peste 90% din suprafeţele însămânţate cu rapiţă au supra­vieţuit şi arată bine“, a mai adăugat directorul de la Monsanto.

Studiu de caz la rapiţă

Gazda evenimentului desfăşurat în mijlocul Câmpiei Române, aproape de Alexandria, ing. Nelu Din, directorul companiei InterAgro, a prezentat cu lux de amănunte condiţiile în care a plantat rapiţă şi lucrările aplicate. Din cele 4.600 ha ale companiei, anul acesta rapiţa ocupă 553 ha, într-o zonă în care nu prea plouă, dar în care tehnologia aplicată, pământul, utilajele şi inputu­rile folosite au dus la supravieţuirea culturii şi chiar la obţinerea unor rezultate bune.

„Am început în timpul recoltatului cu o lucrare de dezmiriştit folosind un utilaj specific, numit dezmiriştitor. Este unealta care face minuni şi o să facă şi de acum încolo. Pe lângă faptul că păstrează apa în sol, dezmiriştitul înseamnă economie de timp şi bani. Mai puţini bani pentru mai puţine lucrări, utilaje care nu se distrug. În unele locuri am făcut scarificare, dar am văzut că nu este un lucru bun şi am renunţat pentru că scoteam bolovani şi am fi lucrat foarte mult. Aşa că am apelat la discuri, chiar dacă sunt persoane care spun că în felul acesta se pierde apa din sol. Există această problemă primăvara, dar nu era şi cazul nostru, pentru că vara nici nu a fost apă, deci nu aveam ce pierde, aproape am semănat în uscătură. Deşi statisticile spun că media multianuală în zonă este de 500 ml/mp, anul trecut au fost 300 ml/mp. După semănat a fost o singură ploaie de 20-25 litri/mp şi cu asta am reuşit să facem să răsară rapiţa. Am făcut o fertilizare la pregă­tirea patului germinativ cu îngrăşământ complex N-P-K, undeva la 50 kg substanţă activă la hectar, normal încorporate şi am semănat în perioada optimă, adică între 1-10 septembrie, la 25 cm între rânduri, cu adâncime de 2-3 cm, şi am tăvălugit. Am avut ca plantă premergătoare grâul şi, din cauza condiţiilor meteorologice, a apărut Samulastra de grâu. Am erbicidat pe o anumită suprafaţă, dar după o săptămână, văzând că nu mai plouă şi plantele de rapiţă se uscau, am renunţat la erbicid şi am aşteptat să vedem ce scapă. Mai târziu, spre iarnă, am făcut o fertilizare, pentru că am vrut să o mai ajutăm. Am folosit îngrăşăminte lichide (100 litri de concentraţie 28%), o noutate pentru unii fermieri. A trecut iarna, am văzut că încep culturile să semene a rapiţă şi am venit cu o altă fertilizare, cu o cantitate mai mare de această dată (400 litri), care a ajutat cultura să meargă mai departe. În primăvară am făcut o erbicidare, am aplicat tratamente şi la ora actuală aşteptăm să recoltăm. Nu sperăm la producţii mari, dar ne gândim că vom obţine 3.500 kg/ha. Eu spun că rapiţa este bine venită, sunt primii bani care intră în punga unui fermier şi îl ajută“, a declarat Nelu Din.

Minimum tillage, secretul marilor producţii pe timp de secetă

Condiţiile meteorologice cu care ne confruntăm de câţiva ani au determinat specialiştii să dezvolte noi tehnologii de conservare a apei în sol. Reprezentanţii Monsanto propun fermierilor minimum tillage, ceea ce se traduce în lucrări minime, ce se referă la nefolosirea aratului sau plugurilor, tehnică aplicată pe scară mare în America de Nord, în America de Sud, dar şi în Anglia, Franţa, Germania. Întrebaţi fiind ce i-a determinat să treacă de la sistemul convenţional la minimum tillage, fermierii din vestul Europei spun că: „În felul acesta salvează mai mult timp, salvează costuri legate de combustibil, forţa de muncă. Alte motive sunt rata scăzută de precipitaţii, eroziunea solului şi uneori precipitaţiile abundente“, a menţionat Dorthe Kappel, director de produs pe rapiţă la Monsanto-Germania. Tot dumneaei susţine că fermierii care apelează la minimum tillage ţin cont de anumite aspecte, cum ar fi asigurarea unui pat germinativ în stratul superficial suficient de adânc pentru o germinare facilă a seminţelor. Regula ar fi, după cum spun cei de la Monsanto, de 40 de plante pe mp, 8 frunze, 8 cm diametrul la rădăcină şi 8 cm lungimea pivotului, aspecte importante la intrarea în iarnă. De asemenea, trebuie urmărit ca punctul de creştere a rapiţei să fie cât mai aproape de sol, pentru a evita pierderile legate de îngheţuri pe timpul iernii. Un alt beneficiu adus de sistemul minimum tillage este reducerea compactării solului. „Prin acest sistem se asigură o decompactare în stratul superficial şi o germinare mai facilă“, a mai spus Dorthe Kappel. Atunci când doriţi conservarea apei în sol „gândiţi-vă la rotaţia culturilor, la managementul după recoltat, ce faceţi cu paiele, le tocaţi, le balotaţi, la planta premergătoare. Spre exemplu, grâul de toamnă consumă mult mai multă apă decât orzul“, ne sfătuieşte specialista din Germania. Managementul buruienilor este un alt aspect important în gestionarea apei din sol. S-a dovedit că o desicare cu Roundup la cultura premergătoare ajută mult la conservarea apei. „Prin desicare scăpăm de plantele verzi care consumă apa, se asigură o tocare mult mai eficientă şi uniformă a paielor şi se elimină buruienile care sunt mari consumatoare de apă. În plus, se reduce consumul de combustibil cu până la 30%, pentru că e mult mai uşor de trecut cu combina peste plantele uscate. Prin sistemul minimum tillage paiele ajung la o adâncime de 5-10 cm în sol, exact acolo unde ne dorim să ajungă, faţă de arătura clasică, care le introduce la o adâncime de 20-25 cm în sol“, este de părere Octavian Chihaia, director de marketing la Monsanto România. Dacă aceste paie nu se pot încorpora, recomandarea specialiştilor este de a le toca cât mai mărunt, pentru că altfel plantele de rapiţă au de suferit, se curbează, pentru că aceste resturi le îngreunează dezvoltarea.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013