reclama youtube lumeasatuluitv

România, ca o uriaşă grădină

Astăzi, pentru această rubrică, vă provocăm la o incursiune, incompletă, desigur, printre comorile naturale ale României. Deseori le căutăm şi le preţuim pe cele de aiurea şi cunoaştem mai puţin extraordinarele spectacole pe care natura le-a creat şi ni le oferă zi de zi, anotimp de anotimp, aici, la noi acasă. Nouă ne-ar reveni o singură sarcină, să protejăm aceste nestemate – ceea ce se mai întâmplă uneori, dar nu suficient de bine şi complet – şi să facem să fie cu putinţă ca ele să reziste în timp, vorbind de la sine despre România mai mult decât o fac cuvintele.

Arbori cât o istorie

Ca toate ţările lumii, şi România dispune de adevărate comori ale naturii, pe care omul n-ar avea altceva de făcut decât să le protejeze. Astăzi vom vorbi despre flori, arborii declaraţi monumentali şi ocrotiţi de lege şi de pădurile incluse în arii protejate de interes local sau naţional. România a întocmit o listă a arborilor ocrotiţi de lege, care cuprinde câteva specii rare, răspândite în toată ţara, absolut spectaculoase: dudul alb pe Strada Batiştei - Bucureşti (200 de ani); alunii turceşti de pe Str. George Coşbuc şi din Cişmigiu; arborii mamut (Sequoia, care pot atinge vârsta de 5.000 de ani) din Parcul Carol (Bucureşti), Băile Herculane, Orşova (Mehedinţi) şi Ardusat (Maramureş); arborele pagodelor (sau Ginkgo biloba, considerat o fosilă vie, venit din Jurasic, prezent spontan în China, în restul lumii fiind introdus în cultură) din Grădina Botanică Bucureşti, satul Gârdani (Maramureş), municipiul Botoşani, comuna Scheia (Braşov), municipiul Braşov, oraşul Siret, pădurea Călineşti - Suceava; bradul alb din Gilort (Gorj); castanii comestibili de la Nereju - Popeşti (Gorj) şi Tăuţii de Sus (Maramureş); stejarul Unirii din Roman.

În afară de aceste specii, există o serie de alţi arbori monumentali, pe care memoria colectivă i-a legat de personalităţi care au marcat istoria şi cultura ţării: Teiul lui Eminescu (Iaşi), vechi de peste 200 de ani, la umbra căruia poetul a compus câteva din versurile sale nemuritoare; Plopii fără soţ (Iaşi), 27 la număr, cu vârsta de 200-250 de ani, arbori legaţi tot de rima eminesciană; Părul meşterului Nicu, din comuna Pitaru, sub care s-ar fi născut primele crochiuri ale lui Nicolae Grigorescu; Ulmul din Vladimir sau Ulmul lui Tudor, din satul Vladimir, Gorj, sub care pandurul şi-a chemat ceata în 1821; Gorunul lui Horia, din Ţebea (Hunedoara), unde acesta le vorbea moţilor despre dreptatea călcată în picioare de grofi; Gorunul lui Năchita - vechi de 350 de ani, situat în pădurea din Gârbova de Sus (Alba); molidul candelabru (Tihuţa), înalt de 25 metri şi gros de o jumătate de metru; Fagul împăratului (Baia de Arieş), unde se spune că Avram Iancu s-ar fi întâlnit cu împăratul Austriei.

Liliacul din Ponoarele şi lianele de la Letea

Fiecare judeţ al ţării are, de asemenea, o listă de arii protejate, acolo unde cresc specii rare ori pe cale de dispariţie, pe care comunităţile locale se străduiesc să le conserve. Natura s-a arătat din nou extrem de generoasă, oferind reale miracole. Iată câteva dintre ele:

– Rezervaţia de liliac de la Ponoarele (Mehedinţi), cea mai mare colecţie naturală de Syringa vulgaris, declarată monument al naturii încă din 1965. Se întinde pe o suprafaţă de 20 de hectare. În ţară se mai găsesc două perimetre cu liliac crescut în flora spontană, Valea Oilor şi Fântâna Mare, din Tulcea;

– Pădurea Troianu (Teleorman), întinsă pe o suprafaţă de 71 ha, declarată rezervaţie pentru a proteja bujorul românesc, o specie inclusă în „lista roşie a plantelor superioare“, adică a plantelor ameninţate cu dispariţia;

– Pădurea Cenaru (Vrancea), o arie de 383 ha, întinsă pe culmile Gârbova şi Cenaru, cu arbori seculari din specia Taxus baccata (tisa) şi o vârstă medie a celor 980 de exemplare de 200 de ani, înalţi de 18 metri şi cu o grosime a tulpinii de 35 cm;

– Pădurea Tudora (Botoşani), declarată monument al naturii tot pentru exemplarele seculare de tisa;

– Pădurea Pojora (Hunedoara), în suprafaţă de 20 ha, adăposteşte o specie de arbust rară, cunoscut sub numele popular „ghimpe“;

– Pădurea Topana (Olt), întinsă pe 2.464 ha, conţine specii de gârniţă şi cer, cu vârsta de peste 100 de ani şi înălţimi ale arborilor de cel puţin 25 metri;

– Pădurea Ciuaşului (Cluj), cu specii de carpen şi gorun, oferă spaţiul ideal pentru stârcul cenuşiu, roşu şi pitic, o colonie de păsări instalată în 1997;

– Pădurea Valea Fagilor (Luncaviţa, Tulcea), în suprafaţă de 154 ha, cuprinde exemplare de fag care au ajuns la un diametru al tulpinii de un metru şi la o înălţime a arborilor de 38 m.

– Pădurea Letea (Tulcea) face parte din Rezervaţia Biosfera Delta Dunării, arie cu mai multe ecosisteme unice în lume. Este singura din Europa în care cresc lianele şi unica în care arborii s-au dezvoltat contorsionat. Pădurea găzduieşte o serie de specii singulare.

23 de flori monumente ale naturii

Pe teritoriul României au fost identificate 3.700 de specii de plante care cresc în flora spontană. 23 dintre acestea sunt declarate monumente ale naturii, fiind pe cale de dispariţie: floarea-de-colţ, angelica, brânduşa galbenă, bulbucul, garofiţa Pietrii Craiului, ghinţura galbenă, ghimpele, iedera albă, laurul, laleaua pestriţă, loricele, mesteacănul pitic, papucul doamnei, smârdarul, sângele voinicului, strugurele ursului, stânjenelul, tilichina, tisa şi zimbrul (o varietate de pin).

Principalele cauze ale dispariţiei speciilor ţin de distrugerea habitatelor naturale, exploatarea comercială (colectarea de plante) şi poluare.

Floarea-de-colţ (Leontopodium alpinum) este ea însăşi un monument al naturii, declarat astfel din anul 1933! Puţini ştiu că numele său iniţial a fost „floarea reginei“, fiind schimbat de comunişti în „floarea-de-colţ“, probabil din intoleranţa faţă de monarhie, însă popular i se mai spune steluţă, floarea-doamnei, albumiţă. Creşte spontan în Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Bucegi, Făgăraş, Cozia şi Retezat. Este, cu siguranţă, cea mai ocrotită plantă din România. Flora spontană mai conţine şi peste 20 de monumente ale naturii, rezervaţii botanice sau arii protejate, toate cunoscute sub numele de „poiana cu narcise“. Cele mai cunoscute sunt poienile de la Filia (Covasna), Negrileasa (Alba), Dumbrava Harghitei (Harghita), Floreni - Posada (Prahova), Doba (Satu Mare), Negraşi (Argeş), Gurghiu (Mureş), Dumbrava Vadului (Şercaia - Braşov), Lunca Neajlovului (Dâmboviţa) etc. În Rezervaţia Piatra Craiului creşte, de asemenea, o plantă care nu se mai găseşte în alt loc din România, denumită chiar garofiţa Pietrei Craiului, declarată şi ea monument al naturii.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013