Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 15 Oct 2021

Flora spontană, farmacie de ocazie pentru cunoscători

Luna iunie este cel puţin la fel de generoasă ca şi lunile anterioare în oferta de plante medicinale ce se regăseşte uşor în flora spontană. Despre multitudinea de specii născute în acest sezon am putea spune doar atât – o adevărată farmacie, graţie proprietăţilor terapeutice înscrise cu grijă de Creator în structura fiecărei plante, ce păstrează câte un remediu pentru fiecare muritor dornic să le descopere. Asta vă propunem şi noi: să vă îndreptaţi paşii spre meleagurile care le adăpostesc şi să le lăsaţi să vă servească din preaplinul bunătăţii lor.

Albăstrelele (Centaurea Cyanus) sunt prezente în mai toate zonele, de la câmpie până la deal. Planta este cunoscută mai degrabă ca buruiană, regăsindu-se uşor în terenurile neerbicidate semănate cu grâu şi orz sau de-a lungul drumurilor. În scopuri medicinale se recoltează florile. Acestea se pun la uscat în poduri sau camere foarte bine aerisite în strat subţire. Florile sunt folosite intern ca infuzie care se bea în timpul unei zile, ajutând diureza. Extern se face o infuzie dintr-o linguriţă de flori la o cană de apă fierbinte şi se spală ochii, în cazul unor afecţiuni de ochi.

Arnica (Arnica Montana), plantă erbacee, se întâlneşte în zonele montane din judeţele Cluj, Alba, Bistriţa Năsăud, Vatra-Dornei şi împrejurimi. Arnica este o plantă medicinală foarte valoroasă ocrotită de lege. Recoltarea se face numai cu autorizaţie de recoltare, care se obţine destul de greu. De la arnică se folosesc inflorescenţele care se recoltează cu mâna. Acestea se pun la uscat în strat subţire în poduri sau camere foarte bine aerisite. Arnica se foloseşte numai sub indicaţia unui specialist, ea având proprietăţi antiinflamatorii şi antiseptice.

Coada-şoricelului (Achillea Millefolium) face parte tot din categoria plante ierboase şi poate fi găsită de la câmpie până la munte. În scopuri medi­cinale comerciale se recoltează două produse: inflorescenţele şi iarba de circa 15-20 cm. Planta are proprietăţi medicinale asemănătoare muşeţelului, fiind un foarte bun antiseptic. Pentru uz intern se face infuzie din 1-2 linguriţe la o cană de apă şi se beau 2 căni pe zi. Extern se folosesc comprese înmuiate în infuzie de Coada-şoricelului.

Sulfina (Melilotus officinalis) este o plantă ierboasă înrudită cu lucerna, ce poate atinge chiar şi 2 m. O putem întâlni în toată ţara, de-a lungul căilor ferate, drumurilor sau terenurilor necultivate. De la sulfină se recoltează inflorescenţele, care se pun la uscat în strat subţire, în camere bine aerisite. Sulfina se foloseşte în cazul bolilor de stomac, ficat, circulaţiei deficitare a sân­gelui. Se face infuzie dintr-o linguriţă la o cană cu apă şi se beau 2-3 căni pe zi sau se face infuzie cu o cantitate dublă de plantă, pentru băi locale.

Nalba mică sau caşul popii (Malva Neglecta) răsare deseori pe marginea drumurilor sau chiar în curţile caselor în mai toate zonele ţării. De la această plantă erbacee se recoltează frunzele care se pun la uscat în strat subţire. Planta are proprietăţi emoliente, de aceea se foloseşte contra bronşitelor, laringitelor. Din unele studii s-a constatat că folosirea ceaiului de nalbă mică duce la creşterea potenţei. Se face infuzie dintr-o linguriţă de frunze la o cană de apă şi se beau 3 căni pe zi. Pentru gargară se pun 2-3 linguri de frunze la o cană cu apă.

Teiul Argintiu (Tilia Tomentosa), Teiul Pucios (Tilia Cordata), Teiul cu frunză mare (Tilia Platypayllos) reprezintă o specie foarte populară în ţara noastră, care înmiresmează atât zonele de câmpie, cât şi pe cele de deal. Îl găsiţi în flora spontană, în pădurile dominante de tei sau chiar în zonele urbane, unde este preferat pentru aspectul lui foarte frumos, dar şi pentru mirosul florilor. Se cunoaşte bine rolul ceaiului de tei în ceea ce priveşte răcelile, stările de nervozitate, insomniile, însă îl amintim aici pentru a nu uita să-i adunaţi florile. Cu 1-2 linguriţe de flori de tei şi o cană de apă puteţi pregăti o infuzie cu care să vă calmaţi serile înainte de culcare.

Cimbrişorul de câmp (Thymus Serpyllum) iubeşte zonele cu soare, aşa că îl găsiţi mai ales în zonele luminoase de deal şi munte, pe fâneţe şi păşuni. De la cimbrişor se recoltează rămurelele, care se usucă în camere bine aerisite. Cimbrişorul este un bun antiseptic pentru căile respiratorii şi pentru aparatul digestiv. De asemenea, se foloseşte contra durerilor reumatismale şi anemiilor de primăvară. Pentru uz intern se pregăteşte o infuzie dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă, iar pentru băi locale se foloseşte o infuzie mai puternică. Totuşi este contraindicat celor care au dispepsii şi hipopepsi grave, inhibând activitatea enzimatică şi insuficienţa pancreatică.

Creţişoara (Alchemilla Vulgaris) este o plantă erbacee care creşte numai în zonele de munte. De la creţişoară se recoltează planta în timpul înfloririi, folosind secera. Deoarece frunzele au apă pe ele toată ziua, planta trebuie uscată cu grijă. Apoi creţişoara poate fi folosită contra hemoragiilor şi diareei datorită conţinutului mare de tanin. Specialiştii o recomandă doamnelor care nu pot duce o sarcină până la termen din cauza hemoragiilor. Alţii o recomandă contra slăbirii. Pentru infuzie se foloseşte o lingură de plantă la o cană cu apă.

Răchitanul (Lythrum Salicaria) face parte din familia erbaceelor, iubeşte zonele mocirloase de la câmpie şi munte şi poate atinge înălţimea de 1,5-2 m. În timpul înfloririi se recoltează partea aeriană, având lungimea de  25-30 cm, ce se usucă în camere bine aerisite. Răchitanul este foarte bun pentru combaterea diareei. Se face infuzie dintr-o lingură de plantă la o cană cu apă şi se beau 2-3 căni pe zi.

Sunătoarea (Hypericum Perforatum) o găsiţi de la câmpie până la munte. Planta se recoltează în întregime în timpul înfloririi, fiind recomandată în bolile ficatului, în gastrite hiperacide, colite, diaree. Se face o infuzie dintr-o linguriţă la o cană cu apă şi se beau 2-3 căni pe zi. Extern se foloseşte când sunt răni deschise, arsuri, cu o infuzie mai puternică.

Talpa gâştei (Leonurus Cardiaca) este plantă ierboasă care poate depăşi 1,5 m, semănând cu urzica moartă, doar forma frunzei amintind de denumirea populară atribuită nu întâmplător. O întâlnim în locuri părăsite, gunoite, pe lângă garduri, căi ferate de la câmpie până la deal. Se recoltează planta întreagă în timpul înfloririi folosind secera. Este indicată a fi folosită în bolile de inimă, în insomnii, tensiune, ca antiinflamator natural. Infuzia pregătită din 2 linguriţe de plantă uscată la o cană cu apă se bea dimineaţa şi seara înainte de culcare.

Cireşul (Cerasus Avium) îl cunoaştem ca pom fructifer de la care adunăm vara fructele sale pline de vitamine. Pe lângă fructe, codiţele de cireş şi vişin au proprietăţi medicinale. Aşadar, după ce consumaţi fructele să nu aruncaţi codiţele. Puneţi-le la uscat, pentru că sunt recomandate în primul rând în bolile de rinichi. În acest sens se prepară un decoct dintr-o lingură cu vârf la 1 litru de apă, care se bea în timpul unei zile.

Patricia Alexandra Pop
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Articole recente - Lumea Satului