Adama Sultan iulie 2020
update 17 Sep 2020

Cătina - sursă de venit, dar şi de sănătate

Printre produsele bio mult căutate pe piaţa Uniunii Europene, România are avantajul că poate oferi cătină. Deşi există mai ales în flora spontană, de multe ori uitată, este valorificată mai ales prin Direcţiile Silvice. Totuşi, de la o vreme încoace, în unele zone ale Ardealului, îndeosebi la Sibiu sau Bistriţa, au apărut şi cultivatori de cătină.

Pe unul dintre ei l-am aflat în comuna sibiană Roşia. Îl cheamă Ioan Păşcănuţ şi este, pe lângă cultivator de fructe de pădure, cadru didactic asociat la Departamentul de Montanologie al Facultăţii de Agronomie din Sibiu. La cei 51 de ani ai săi, ing. Ioan Păşcănuţ poate spune cu mâna pe inimă că şi-a dedicat întreaga viaţă cătinii.

Şi-a luat de altfel şi doctoratul cu o lucrare privind recoltarea, transportul şi conservarea fructelor de cătină. De la dumnealui am aflat că fructele uscate de cătină, consumate zi de zi, pot prelungi tinereţea. Am primit şi o recomandare: „Să nu consumaţi fructe de cătină culese de mai mult de două zile pentru că ele se oxidează foarte repede. E de preferat să fie deshidratate cu instalaţii speciale sau congelate.“

Domnul Păşcănuţ deţine o plantaţie de 7,5 ha cătină bio realizată cu fonduri SAPARD. Fructele le valorifică superior. Pentru produsul în stare proaspătă se pot obţine până la 3 euro/kg, mai ales cătina uscată putând fi exportată. A reuşit deja să valorifice către beneficiari germani 600 kg de produs uscat, obţinând un preţ foarte bun. De subliniat că, în condiţii optime, se pot obţine 5-6 tone de cătină la hectar. Prin firma sa valorifică suc, nectar, ulei şi tinctură de cătină, dar şi cătină miere. Uleiul de cătină produs de domnul Puşcănuţ este printre cele mai bune din ţară.

Nu toţi cultivatorii de cătină au avut acelaşi spirit întreprinzător ca cel al dlui Păşcănuţ. Unii dintre ei au reuşit să-şi realizeze cu mare greutate plantaţiile. E cazul dlui Mircea Pop din Coroi Sânmartin, judeţul Mureş, care şi-a înjghebat o mică plantaţie de 0,72 ha cătină. Cum spunea, a izbutit cu greu să-şi procure materialul săditor, cheltuind în total 2.500 de euro, dar n-a reuşit să valorifice fructele. „La preţul de 1-1,2 lei pe kilogram, cât dau intermediarii, îmi spunea, e greu să-ţi mai scoţi investiţia.“

Inginerul Păşcănuţ atrăgea atenţia asupra faptului că „materialul săditor pentru plantaţiile ecologice trebuie să fie de calitate genetică deosebită. Numai aşa se pot obţine până la 6 tone de fructe la hectar. Şi să nu uităm că e nevoie de 3 ani de asistenţă pentru a obţine certificatul de plantaţie bio. Plantei îi plac căldura şi lumina, dar se acomodează la orice fel de sol. Solul cultivat cu cătină acumulează azot, ceea ce îl face pe viitor prielnic oricăror culturi“.

Aşa cum îşi doresc mulţi cultivatori de cătină din ţară, e nevoie de unirea forţelor, mai ales pentru a-şi putea valorifica eficient produsele. Este şi motivul pentru care inginerul Păşcănuţ doreşte să înfiinţeze o asociaţie a cultivatorilor de cătină din România.

Miron ŞTEFĂNESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013