reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Nov 2019

A apărut monografia comunei Moşna

Respectând proporţiile, monografia unei aşezări poate fi socotită ca o cronică, o parte componentă a unui întreg. Dacă s-ar întocmi asemenea scrieri pentru cele peste 3.000 de comune ale ţării s-ar obţine un letopiseţ de mare însemnătate pentru istoria românească.

Mai mult, a întocmi o monografie nu este un lucru lesne de împlinit: tot timpul va mai fi câte ceva de spus, de îndreptat sau adăugat, de aceea o asemenea scriere nu poate fi niciodată încheiată şi speră ca „cei care vor veni după noi, spune Constantin Lupu, în cartea sa „Moşna – repere monografice“, să fie „însufleţiţi de dorinţa de a duce mai departe această lucrare, convinşi fiind că monografia nu este o simplă înşiruire de fapte şi întâmplări, mai mult sau mai puţin însemnate, ci o scriere din care putem trage învăţăminte. Cine nu-şi cunoaşte istoria îşi merită soarta, spunea Nicolae Iorga, iar comuna ieşeană Moşna are o istorie deosebită, care merită să fie cunoscută şi dovedită prin fapte“.

Fiu al satului Moşna, Constantin Lupu s-a ostenit căutând în arhive, biblioteci, dar şi apelând la memoria colectivă şi a adăugat un strop de suflet la noianul de trăiri ale atâtor şi atâtor generaţii de moşneni.

Apărută în condiţii grafice de excepţie şi respectând toate regulile genului, lucrarea prezintă cadrul natural, toponimia şi istoria locală, îndeletnicirile locuitorilor. „Cine nu cultivă gutui nu e moşnean“, se intitulează un alt capitol al cărţii, care reflectă o realitate: Moşna este vestită prin livezile de gutui care nu lipsesc din nicio gospodărie şi care se pare că au găsit aici condiţii deosebit de prielnice.

Sunt trecute în revistă obiceiurile familiale: „Trei zile nunta a ţinut“, dar şi „Trecerea dintre vămile dintre lumi“.

Un alt capitol este dedicat sărbătorilor de peste an, cu obiceiuri păstrate cu sfinţenie de-a lungul timpului.

Blazonul istoric al satului îl reprezintă însă Cetatea dacică, o aşezare care, potrivit specialiştilor, datează din secolele III – II î.d.Hr. Autorul îşi aminteşte cu tristeţe de anii când aici se desfăşura o amplă sărbătoare folclorică, sesiuni de comunicări ştiinţifice, se organizau expoziţii cu numeroase obiecte descoperite în timpul săpăturilor efectuate pe şantierul arheologic. Toate acestea însă au dispărut. Acum şantierul arheologic „este în conservare“ sau, mai bine zis, uitat, deşi existenţa unui astfel de obiectiv, în orice parte a Europei, ar atrage atenţia specialiştilor şi a unui mare număr de turişti. Aceasta cu atât mai mult cu cât Cetatea dacică de la Moşna ascunde, se spune, un tezaur dacic. În timp, locul a fost călcat de căutătorii de comori, dovadă zecile de cărări care duc spre bătrâna aşezare de pe dealul Cetăţuia din mijlocul unei păduri. Consecinţele nu sunt greu de ghicit. Săpăturile făcute de nespecialişti nu fac altceva decât să grăbească procesul de distrugere a unui monument unic în această parte de ţară. Autorul este optimist şi crede că eforturile depuse de actuala conducere a comunei, de Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ vor conduce la salvarea acestui important obiectiv.

Multe ar fi de consemnat despre oamenii şi locurile acestui colţ de Moldovă, dar, publicând această lucrare, autorul îşi exprimă încrederea că, parcurgând paginile cărţii, fiii comunei Moşna vor fi bucuroşi şi mândri să afle lucruri şi fapte încă neştiute despre satul lor.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013