reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Nov 2019

Boala edemelor la purcei

E. coli este o bacterie care cuprinde o mare diversitate de germeni numiţi colibacili, care se găsesc în intestinul animalelor sănătoase, unde trăiesc fără a produce boala, fiind eliminaţi în permanenţă în mediul extern, odată cu excrementele. Alţi colibacili produc boli digestive şi septicemii grave la om şi animale.

Boala edemelor la purcei, numită şi enterotoxiemia colibacilară, este o formă particulară de colibaciloză foarte gravă, obişnuit mortală, care afectează de obicei purceii, frecvent în primele 2 săptămâni după înţărcare. Boala apare sub formă de cazuri sporadice şi afectează purceii cei mai dezvoltaţi, supraalimentaţi.

Etiologie

Boala este cauzată de tulpini de E.coli. Bacteriile se întâlnesc în conţinutul intestinal al purcelului, ca urmare a intervenţiei unor factori favorizanţi: supraalimentaţia, raţii cu conţinut ridicat de proteine, schimbarea alimentaţiei, raţii alimentare sărace în vitamine (în special complex B, vitamina A) şi microelemente, adăposturi neigienice. Colonizarea intestinului cu aceste bacterii nu este posibilă atât timp cât purcelul este alăptat şi protejat prin anticorpii maternali. Hrana administrată imediat după înţărcare trebuie să fie restricţionată cantitativ şi redusă în proteine.

Semne clinice

Boala edemelor evoluează supraacut şi acut. Forma supraacută este lipsită de semne clinice, purceii fiind găsiţi morţi, mai ales dimineaţa. Forma acută se exprimă prin abatere, lipsa poftei de mâncare şi încordări în mers, tulburări de echilibru, tremurături musculare, scrâşnituri din dinţi, mişcări de pedalare ale picioarelor, pareze, paralizii etc. Un semn caracteristic este edemul pleoapelor, care poate să cuprindă fruntea, baza urechilor şi alte regiuni ale corpului. La cea mai mică excitaţie, purceii guiţă, se rostogolesc şi prezintă crize epileptiforme. Animalele mor prin asfixie de cele mai multe ori în primele 24-36 de ore.

Diagnosticul se suspicionează atunci când în efectiv apar mortalităţi bruşte la purceii recent înţărcaţi sau pe baza semnelor clinice ale celor care sunt în viaţă. Diagnosticul de certitudine se pune în laborator. Prognosticul bolii este grav din cauza evoluţiei rapide a bolii.

Profilaxie şi combatere

Deoarece intervenţiile terapeutice, în cazul apariţiei bolii, au în general rezultate slabe, accentul trebuie pus pe măsurile de profilaxie generală. Foarte importantă este alimentaţia purceilor înainte şi după înţărcare. Purceilor sugari trebuie să li se administreze cantităţi mici de furaje şi apă pentru a fi pregătiţi la momentul înţărcării. La înţărcare se va administra furaj în cantităţi mici, cu conţinut scăzut în proteine pentru a se evita supraîncărcarea tubului digestiv. Acesta va fi suplimentat cu furaje verzi şi lapte ecremat, zer etc. Apa de băut trebuie să fie la discreţie. Purceilor proaspăt înţărcaţi trebuie să li se administreze vitamine: Vita B complex, Vitamina AD3E, CPB, Hepatoprotect, dar şi antibiotice: Colistirom sau Amoxineovit. O altă măsură de profilaxie generală este dezinfecţia periodică a adăposturilor cu Decontaminol şi Dezinfectant cationic.

Tratamentul purceilor

În caz de îmbolnăvire, tratamentul purceilor se face întregului efectiv de animale susceptibile de boală, utilizând antibiotice: Colistirom, Colistirom I, Amoxicolistin. În cazurile grave, purceilor li se vor administra pe gură, timp de 3 zile, soluţii de sulfat de magneziu 7%, în cantitate de 200-300 ml. Concomitent, se recomandă întreruperea furajării pentru 12-24 de ore, timp în care se consumă numai apă în care se adaugă vitamine şi Hepatoprotect.

Dr. Viorica CHIURCIU,
medic veterinar,
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2013