Lumea satului 750x100

update 20 Oct 2020

Plantele lunii mai. Descoperiţi proprietăţile terapeutice din flora spontană!

Pentru că natura este generoasă şi pentru că în fiecare lună ne oferă din prea plinul ei, continuăm şi noi seria articolelor de prezentare a speciilor de plante medicinale disponibile în flora spontană în această perioadă a anului. Aşadar, dacă le veţi întâlni în drumurile dumneavoastră, nu le ocoliţi, ci conservaţi-le şi trataţi-le cu respect. Preveniţi, înainte de a trata şi ţineţi cont de plante, înainte de a căuta „leacuri“ de sinteză.

Muşeţelul (Matricaria Chamomillae)

Este o plantă ierboasă de câmpie, care se găseşte în locuri însorite, unde terenul este bătătorit. Florile se recoltează fie cu mâna, fie cu piepteni speciali din aprilie – mai, până în august. Evitaţi totuşi pajiştile apropiate de şosele, căci florile se încarcă cu plumb şi devin toxice. Se spune că cel mai bun moment al recoltării este în timpul prânzului şi în zilele însorite. Florile culese aşezaţi-le în strat subţire pe o hârtie şi lăsaţi-le la uscat într-o cameră bine aerisită. Muşeţelul are proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoliente, anestezice locale şi cicatrizante. Infuzia pentru uz intern se face dintr-o lingură de flori la o cană de apă sau într-o concentraţie mai mare, de 2-3 linguri de flori la cană, pentru gargară.

Salcâmul (Robinia Pseudacacia)

Arbore răspândit de la câmpie până în zona montană, este folosit adesea la înfiinţarea perdelelor de protecţie de-a lungul şoselelor. De la salcâm se recoltează florile prin strujire, apoi se lasă la uscat la soare sau la umbră, în camere bine aerisite. Florile de salcâm sunt un adevărat pansament gastric în gastritele hiperacide, dar şi un antidepresiv excelent. Efectul uşor sedativ linişteşte stările de nervozitate şi iritabilitate, fiind un calmat foarte bun pentru persoanele stresate sau care suferă de migrene. Pregătiţi o infuzie dintr-o lingură de flori la o cană cu apă şi beţi 2-3 căni pe zi.

Socul (Sambucus Nigra)

Este un arbust de talie mare care este prezent atât în zonele de câmpie, cât şi în cele montane. De la soc se recoltează florile care au proprietăţi sudorifice şi diuretice. Faceţi această operaţiune la începutul înfloririi (când 75% din flori sunt înflorite), pe timp frumos, după ce se ridică roua, folosind o foarfece şi tăind imediat de sub locul de ramificare. Puneţi florile la uscat în soare puternic. Deoarece produce transpiraţie puternică, se foloseşte la combaterea gripei. Faceţi o infuzie dintr-o lingură de flori la o cană de apă şi beţi nu mai mult de 2-3 căni pe zi.

Trifoiul Alb (Trifolium Repens)

Este o plantă ierboasă des întâlnită în fâneţe şi poieni, în zone necultivate de la munte, la câmpie. Florile se recoltează în perioada de înflorire, din mai până în septembrie, ca şi muşeţelul, şi se pot usca la soare. Acestea au acţiune decongestivă, antiinflamatorie, fiind eficiente, în combaterea gripei. De asemenea, ajută la eliminarea apei în exces din ţesuturi, stimulează pofta de mâncare şi fixează calciul în oase. Se beau 2-3 căni de infuzie pe zi, preparată cu o linguriţă de flori la o cană cu apă.

Porumbarul (Prunus Spinosa)

Este un arbust care se întâlneşte în zona de deal şi câmpie, de-a lungul căilor ferate, pe marginea pădurilor, în locurile virane. În luna mai puteţi recolta florile, dar faceţi-o în zilele însorite şi calde, apoi uscaţi-le la soare, pentru a beneficia de proprietăţile sale sedative, diuretice, depurative şi detoxifiante. Infuzia ajută în bolile ficatului, ale rinichilor, dar şi în tusea convulsivă.

Dudul alb şi negru (Morus Alba şi Morus Nigra)

Este arborele de 10-15 m ale cărui fructe puternic pigmentate le cunoaştem din copilărie. De la dud se recoltează frunzele (nu doar fructele). După uscare acestea se folosesc în infuzii contra diabetului şi diareei. Ceaiul se bea de trei ori pe zi, după fiecare masă.

Leurda (Allium Ursinii)

Este plantă ierboasă, numită usturoi sălbatic, care curăţă organismul de toxine. Creşte spontan în cantităţi mari, pe zone întinse în păduri. Iată doar câteva dintre beneficiile leurdei: fluidizează sângele, îmbunătăţeşte memoria, tratează insomnia, ameliorează tusea, stopează diareea, grăbeşte vindecarea rănilor, previne şi tratează guturaiul. Deoarece este foarte greu de uscat, ea se consumă numai crudă, înlocuind de minune usturoiul. Încercaţi stufatul de leurdă, este o reţetă foarte apreciată în Germania.

Urzica vie (Urtica Dioica)

Este o plantă erbacee foarte cunoscută, întâlnită în aproape toate zonele ţării. În luna mai se recoltează frunzele pentru a le păstra în restul anului. Ele curăţă organismul de toxine şi îl întăreşte, prin prezenţa fierului şi a vitaminelor A, B2, C, K. Ca plantă uscată se face infuzie dintr-o lingură la o cană cu apă şi se beau 2-3 căni pe zi.

Nalbă mare (Althaea Officinalis)

E plantă ierboasă întâlnită în zonele foarte umede, de la care se recoltează rădăcinile, frunzele şi florile. Rădăcinile se spală, se despică şi se usucă, iar frunzele se recoltează cu mâna, având grijă să nu fie atacate de insecte şi apoi se pun în camere aerisite. Datorită mucilagiilor produse de nalbă, aceasta se foloseşte în special pentru căile respiratorii. Infuzia şi decoctul sunt de ajutor şi în cazurile de inflamare a vezicii urinare, a diareii şi a problemelor intestinale.

Pătlagina (Plantago Major, Plantago Media, Plantago Lanceolata)

Este o plantă comună, pe care o regăsim în toate regiunile ţării. În scop medicinal sunt utilizate frunzele şi rădăcinile, culese din mai până în octombrie. Frunzele se taie de la suprafaţa solului, pe timp uscat, după ce s-a ridicat roua, iar rădăcinile se scot din pământ şi se spală. Uscarea se face la umbră, în încăperi aerisite. Acestea au efect în cazul bronşitelor cronice, laringitelor, ulcerului, rănilor purulente sau arsurilor, stomatitelor. Faceţi infuzie dintr-o linguriţă de frunze la o cană de apă şi beţi câte 2-3 căni pe zi.

Rostopasca (Chelidonium Malus)

Este o plantă ierboasă care se găseşte cel mai adesea pe lângă garduri, clădiri părăsite. De la rostopască se recoltează toată planta, dar fără să smulgem şi rădăcina. Trebuie lăsată mult timp la uscat, pentru că se usucă foarte greu, fiind plină de apă. Se foloseşte în special ca stimulent al funcţiei hepatice, hepatite cronice, colicistite. Se pune jumătate de linguriţă de rostopască la o cană de apă, iar ceaiul se bea în cursul zilei.

Trei fraţi pătaţi (Viola tricolor)

Reprezintă varianta sălbatică a panseluţei cultivate. La noi în ţară poate fi întâlnită în mai toate zonele, însă în zona judeţului Olt această specie abundă, întinzându-se pe hectare întregi, de parcă ar fi semănată. Este o plantă foarte bună în purificarea organismului. Se recoltează de la bază cu secera şi se usucă în încăperi aerisite. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă şi se beau 2-3 căni pe zi.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2013