Unbeaten 2021    Adama decembrie 2020
update 23 Jan 2021

Viorica Podgoreanu, solista care a îmbogăţit folclorul cu cântece din satul prahovean

Viorica Podgoreanu are un an încărcat. Lucrează la un nou material discografic, pe care-l va dedica memoriei mamei sale, Florica, şi primei formatoare pe acest drum al folclorului, învăţătoarea Elena Gheorghe, din satul natal. Legătura specială cu părinţii trece dincolo de relaţia pur filială; mama i-a fost un fel de tezaur de cântec autentic, căruia interpreta i-a dat glas şi l-a depozitat în nestematele populare româneşti ale Radiodifuziunii Române.

Viorica Podgoreanu este a doua născută a unei familii cu trei copii, din satul Pleaşa, comuna Bucov, judeţul Prahova, situat la 12 km distanţă de municipiul Ploieşti, într-o zonă care mărgineşte graniţa vestică a Podgoriei „Dealu Mare“. Toate amintirile legate de cântec pornesc şi se termină cu măicuţa Florica: primul cântec înregistrat a fost cules, păstrat şi transmis de aceasta, în 1970; ultima melodie, care va împrumuta numele următorului album, dictând-o fiicei sale cu câteva luni înainte să se prăpădească. Cântăreaţa rememorează clipa cu imensă duioşie: „Mama mea avea o voce lină, blândă şi tare frumoasă. Dar a cântat numai acasă, pentru noi. Ştia multe melodii vechi de la bunica. Credeam însă că mi le-a «spus» pe toate atunci când eu m-am lansat.  Când avea 83 de ani însă, cu câtva timp înainte de a mă părăsi, şi-a adus aminte încă trei melodii de demult. Pe una deja am înregistrat-o, pe următoarele două le imprim în acest an. N-aş fi crezut că mai este posibil, în 2013, să aduc la lumină folclor autentic, neauzit şi neascultat niciodată.“

Debut şcolar Următoarea persoană importantă în destinul artistic a fost învăţătoarea Elena Gheorghe, cea care a urcat-o pe scenă, a crezut în talentul ei, a îndrumat-o  şi a încurajat-o: „Îmi amintesc ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri. Doamna mea învăţătoare era în primul an de practică, venise de la Buzău şi cred că-i era dor de casă şi de părinţi.

La prima serbare, m-a urcat pe scenă să interpretez „Măicuţă mamă“, cântecul de mare succes al prahovencei noastre Irina Loghin. Vă închipuiţi, eram în clasa I-a, un ghemotoc cu voce cristalină, ţin minte şi astăzi furtuna de aplauze din sala căminului cultural sătesc. Pe urmă, ca să-mi modeleze glasul, să exersez, doamna învăţătoare, căreia nu uit niciodată să-i mulţumesc, mă punea mereu să cânt, fie că aveam muzică sau lucru manual ori desen.“ După ce a absolvit gimnaziul, Viorica Podgoreanu s-a înscris la Şcoala Populară de Artă din Ploieşti, la clasa prof. Ştefan Pârjol Săvulescu, unde, alături de studiu, a concertat în multe spectacole în judeţ.

Primul deceniu de succes şi de cântec autentic

În 1970, când avea doar 17 ani, Viorica Podgoreanu a concurat pentru un post de solist la Orchestra populară „Slănic“ din Buzău, devenind astfel colegă cu Elena Merişoreanu, Ion Ghiţulescu, Maria Necula, Elena Lefescu Breazu, Nicolae Oprişan, Nicolae Dragomir etc. A zăbovit aici un an, timp suficient pentru a imprima, la radio, la o vârstă fragedă, primul cântec din zestrea de folclor a familiei, text şi melodie, alături de orchestra din Buzău, condusă de regretatul Nelu Toma, numit „Vino, puiule, în vale“.

A urmat o perioadă prolifică, cu 14 înregistrări, toate la radioul public, cu renumita orchestră a instituţiei, dirijată de nume mari, precum Victor Predescu şi Nicu Stănescu. La vremea respectivă, a trece de comisie tot atâtea piese câte ai prezentat era foarte mare lucru: „Cele mai multe cântece sunt de la mama şi de la bunica, iar una, care a şi făcut, de altfel, carieră, provine de la un talentat instrumentist, Fane Moldoveanu. Specialiştii  mi-au inclus în repertoriu şi două melodii vechi, «Marine, Marine“ şi «Mierla şi cu sturzul», într-o altă versiune decât cea cunoscută.“ De câteva piese se leagă indisolubil numele Vioricăi Podgoreanu, o voce calmă, curată, duioasă: „Pe deal, pe la Chiţorani“, „Pe sub lună, pe sub stele“, „Frunzuliţă flori de meri“ şi „Te-aştept, neică, de o lună“, toate melodiile provenind din colecţia de folclor a satului prahovean. În aceeaşi perioadă apare şi primul disc Electrecord al interpretei. Timp de aproape un deceniu, cântecele sale, apreciate pentru autenticitate, au fost difuzate frecvent în emisiuni radio şi pe micul ecran, unde solista era invitată deseori.

Revenirea pe scenă, după un episod de tăcere

După acest episod prolific, pentru Viorica Podgoreanu urmează un timp de absenţă de pe marile scene şi din platourile tv, din motive independente de voinţa sa, asupra cărora nu vrea să insiste. Revenirea are loc în 1990, după ce solista s-a transferat cu serviciul la Prefectură şi mai apoi la Consiliul Judeţean Prahova. Aici, un iubitor de folclor, juristul Vasile Trandafir Vădan, a convins-o să revină pe scenă. Începe o colaborare fructuoasă cu Grupul folcloric „Periniţa“ de pe lângă Centrul judeţean de cultură Prahova, condus de Mihai Dănilă, alături de care efectuează mai multe turnee în Germania, Franţa, Italia şi Ungaria. Aici a cunoscut şi o familie de români pasionaţi de cântul popular, Cornel şi Mara Toma, cei doi invitând-o ulterior  să evolueze în mai multe spectacole pentru comunităţile din Frankfurt, Heidelberg, Offenbach, Mannheim, Neckarsulm etc. În ţară, această perioadă, foarte bogată în spectacole şi prezenţe la emisiuni televizate (de referinţă, emisiunea „Cântec şi poveste“, a realizatoarei Maria Tănase Marin), corespunde colaborării cu Lucian Florian, alături de care reînvie tradiţia duetului. Împreună semnează un material nou, care poartă numele unei piese reamintită tot de mama sa, „Nu-i păcat ca să-ţi iubeşti vecina“, realizat cu Orchestra „Doina Gorjului“, sub bagheta reputatului Marcel Parnica.

Cântece dedicate memoriei mamei

Viorica Podgoreanu retuşează, acum, câteva piese pentru radio şi a început să lucreze la un nou album, cu Orchestra Radiodifuziunii Române, dirijată de maestrul Adrian Grigoraş: „Pe acest ultim material voi include şi două piese preluate de la părinţi, unul împrumutând şi numele CD-ului, «Vin să-mi dai, băbuţo, cu ghiocul». De altfel, închin această producţie memoriei măicuţei şi-o dedic, cu recunoştinţa cuvenită, doamnei învăţătoare Elena Gheorghe, ambele însemnând enorm de mult pentru destinul meu artistic.“ Celelalte piese poartă semnătura Ioanei State, Filuţei  Bogdan ori vin din culegerile interpretului Ion Ghiţulescu, solişti de renume, cărora Viorica Podgoreanu le poartă o profundă gratitudine şi prietenie. Reuşitei artistice i se adaugă, ţine neapărat să scriem acest lucru, fericirea în plan familial, alături de „cei trei copii“, adică fiul Sorin, nora Eliza şi nepotul Rareş.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2013